RAPORT referitor la accesul la apă ca unul dintre drepturile omului – dimensiunea externă

20.9.2022 - (2021/2187(INI))

Comisia pentru afaceri externe
Raportor: Miguel Urbán Crespo
Raportor pentru aviz (*):
Stéphane Bijoux, Comisia pentru dezvoltare
(*) (Procedura comisiilor asociate - articolul 57 din Regulamentul de procedură)

Procedură : 2021/2187(INI)

Stadiile documentului în şedinţă

Stadii ale documentului :

A9-0231/2022

Texte depuse :

A9-0231/2022

Dezbateri :

PV 04/10/2022 - 18
CRE 04/10/2022 - 18

Voturi :

PV 05/10/2022 - 4.4
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P9_TA(2022)0346

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
AVIZ AL COMISIEI PENTRU DEZVOLTARE
INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA ÎN COMISIA COMPETENTĂ
VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA COMPETENTĂ

PR_INI

CUPRINS

Pagina

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

AVIZ AL COMISIEI PENTRU DEZVOLTARE

INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA ÎN COMISIA COMPETENTĂ

VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA COMPETENTĂ

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la accesul la apă ca unul dintre drepturile omului – dimensiunea externă

(2021/2187(INI))

Parlamentul European,

– având în vedere rezoluția Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite nr. 64/292 din 28 iulie 2010, în care se recunoaște dreptul omului la apă potabilă și salubritate,

– având în vedere rezoluția Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite nr. 68/157 din 18 decembrie 2013, intitulată „Dreptul omului la apă potabilă și salubritate”,

– având în vedere rezoluția Consiliului pentru Drepturile Omului al Organizației Națiunilor Unite nr. 45/8 din 6 octombrie 2020, intitulată „Dreptul omului la apă potabilă și salubritate”,

– având în vedere rezoluția Consiliului pentru Drepturile Omului al Organizației Națiunilor Unite nr. 48/13 din 8 octombrie 2021, intitulată „Dreptul omului la un mediu curat, sănătos și sustenabil”,

– având în vedere rezoluția Adunării Generale a ONU nr. 71/222 din 21 decembrie 2016, intitulată «Deceniul internațional de acțiune, „Apă pentru dezvoltare durabilă”, 2018‑2028»,

– având în vedere rezoluția Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite nr. 75/212 din 21 decembrie 2020 referitoare la Conferința Organizației Națiunilor Unite privind evaluarea cuprinzătoare la jumătatea perioadei a punerii în aplicare a obiectivelor Deceniului internațional de acțiune, „Apă pentru dezvoltare durabilă”, 2018-2028 (Conferința ONU din 2023 privind apa),

– având în vedere Declarația universală a drepturilor omului,

– având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice,

– având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale și comentariile generale ale Comitetului ONU pentru drepturile economice, sociale și culturale,

– având în vedere Convenția asupra eliminării tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW), Convenția cu privire la drepturile copilului și Convenția privind drepturile persoanelor cu handicap,

– având în vedere Pilonul european al drepturilor sociale, care a fost proclamat de Parlamentul European, Consiliu și Comisie la 17 noiembrie 2017,

– având în vedere comentariul general nr. 15 (2002) al Comitetului ONU pentru drepturile economice, sociale și culturale,

– având în vedere Declarația ONU privind drepturile popoarelor indigene și Convenția Organizației Internaționale a Muncii (OIM) din 1989 referitoare la populațiile indigene și tribale (nr. 169),

– având în vedere Convenția din 1992 privind protecția și utilizarea cursurilor de apă transfrontaliere și a lacurilor internaționale (Convenția privind apa), negociată inițial ca un instrument regional și deschisă în 2016 pentru aderarea tuturor statelor membre ale ONU,

– având în vedere Convenția din 1997 privind dreptul de utilizare în alte scopuri decât navigația a cursurilor de apă internaționale (Convenția privind cursurile de apă),

– având în vedere Protocolul UNECE-OMS din 1999 privind apa și sănătatea, anexat la Convenția privind apa, care asigură un cadru pentru transpunerea în practică a drepturilor omului ce țin de apă și salubritate,

– având în vedere obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU (ODD), în special obiectivul 6 privind apa potabilă și salubritatea, și Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă,

– având în vedere raportul ONU din 19 martie 2019 privind dezvoltarea resurselor mondiale de apă, intitulat „Să nu lăsăm pe nimeni în urmă”,

– având în vedere rapoartele „Situația mondială în domeniile alimentației și agriculturii” din 2020 și 2021, publicate de Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură,

– având în vedere raportul din 16 iulie 2021 al Raportorului special pentru drepturile omului la apă potabilă și la salubritate privind riscurile și impactul mercantilizării și financiarizării apei asupra drepturilor omului la apă potabilă și la salubritate, precum și raportul său din 21 iulie 2020 privind drepturile omului și privatizarea serviciilor de apă și de salubritate,

– având în vedere Raportul mondial al ONU pe 2021 privind evoluțiile în domeniul apei: Apa trebuie prețuită,

– având în vedere Orientările UE în domeniul drepturilor omului din 17 iunie 2019 privind apa potabilă și salubrizarea,

– având în vedere Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei [1] (Directiva-cadru privind apa),

– având în vedere Directiva 91/676/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole [2],

– având în vedere Directiva 2006/118/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind protecția apelor subterane împotriva poluării și a deteriorării [3],

– având în vedere Directiva (UE) 2020/2184 a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2020 privind calitatea apei destinate consumului uman [4],

– având în vedere Comunicarea Comisiei din 19 martie 2014 privind inițiativa cetățenească europeană „Apa și salubritatea sunt un drept al omului! Apa este un bun public, nu o marfă!”, (COM(2014)0177),

– având în vedere Directiva 2008/99/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind protecția mediului prin intermediul dreptului penal [5],

– având în vedere concluziile Consiliului din 19 noiembrie 2018 privind diplomația în domeniul apei, cele din 17 iunie 2019 privind Orientările UE în domeniul drepturilor omului referitoare la apa potabilă sigură și la salubritate și cele din 19 noiembrie 2021 privind apa în cadrul acțiunii externe a UE,

– având în vedere inițiativa cetățenească europeană „Right2Water” („Dreptul la apă”) și rezoluția sa din 8 septembrie 2015 referitoare la acțiunile realizate ca urmare a inițiativei cetățenești europene „Right2Water”[6],

– având în vedere rezoluția sa din 9 iunie 2021 referitoare la Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030: Readucerea naturii în viețile noastre [7],

– având în vedere rezoluția sa din 10 martie 2021 conținând recomandări adresate Comisiei cu privire la diligența necesară a întreprinderilor și răspunderea acestora [8],

– având în vedere metodele de cooperare transfrontalieră de succes existente, cum ar fi schimburile de opinii între serviciile de gestionare a apei și de tratare a apelor uzate din țările nordice, care datează din anii 1980, formarea în 1970 a unei Asociații nordice comune pentru hidrologie, reuniunea anuală a consilierilor nordici în domeniul apei, forumurile statelor nordice privind apa și cooperarea amplă a statelor nordice în ceea ce privește aspectele legate de gestionare a apei,

– având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

– având în vedere avizul Comisiei pentru dezvoltare,

– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A9-0231/2022),

A. întrucât Adunarea Generală a ONU a recunoscut, în rezoluția sa nr. 64/292, „dreptul la apă potabilă și la salubritate ca un drept esențial al omului pentru o viață normală și pentru exercitarea tuturor drepturilor omului”; întrucât lipsa apei este incompatibilă cu viața și întrucât ambele drepturi sunt interdependente și esențiale pentru o viață demnă; întrucât accesul durabil și universal la apă curată nu poate fi asigurat în lipsa unui sistem de salubritate funcțional; întrucât apa și cursurile de apă au, de asemenea, o puternică dimensiune culturală, spirituală și religioasă datorită rolului fundamental pe care îl au în viața societății;

B. întrucât principiul 20 al Pilonului european al drepturilor sociale privind accesul la serviciile esențiale menționează în mod explicit dreptul cetățenilor la apă și salubritate;

C. întrucât nerespectarea dreptului omului la apă are repercusiuni asupra exercitării dreptului la viață și la sănătate, având în vedere că apa contaminată, gestionarea necorespunzătoare a apelor reziduale și salubritatea deficitară sunt legate de transmiterea unor boli grave și chiar provoacă decese; întrucât serviciile de apă și de salubritate reprezintă piatra de temelie a sănătății publice; întrucât bolile diareice reprezintă a patra ca importanță cauză de deces în rândul copiilor sub cinci ani și una dintre cauzele principale ale malnutriției cronice; întrucât accesul la apă curată, salubritate și igienă este indispensabil pentru a asigura rezistența globală la pandemii și la alte boli infecțioase și pentru a combate pericolul emergent legat de rezistența antimicrobiană;

D. întrucât pandemia de COVID-19 a afectat cel mai mult persoanele cele mai vulnerabile și a scos în evidență încă o dată nevoia mondială de apă curată în cantități suficiente și nevoia de servicii de salubrizare; întrucât disponibilitatea și accesul la apă, salubritate și servicii de igienă (WASH), inclusiv pentru persoanele vulnerabile sau marginalizate, sunt fundamentale pentru combaterea pandemiei de COVID-19;

E. întrucât 80-90 % din apele uzate din țările în curs de dezvoltare sunt deversate direct în râuri, lacuri și mări, provocând boli cu transmitere hidrică și aducând prejudicii grave mediului; întrucât viețile a milioane de oameni săraci depind de starea bună a surselor de apă, nu numai pentru alimentarea cu apă potabilă, ci și pentru producția de alimente prin intermediul agriculturii, creșterii animalelor și pescuitului;

F. întrucât nerespectarea și lipsa protecției dreptului omului la apă și salubritate afectează adesea dreptul la educație; întrucât copiii, iar în majoritatea cazurilor fetele, trebuie să parcurgă în medie șase kilometri în fiecare zi pentru a aduce apă, ceea ce îi împiedică să frecventeze școala; întrucât costul de oportunitate al colectării apei este ridicat și are efecte profunde, deoarece reduce considerabil timpul disponibil pentru alte activități importante;

G. întrucât mulți copii abandonează școala din cauza bolilor legate de apa contaminată sau de practicile precare de igienă; întrucât unul din trei copii nu are acces adecvat la apă și salubritate în școli; întrucât Raportul ONU privind obiectivele de dezvoltare durabilă pentru 2021 arată că, la nivel mondial, peste o cincime din școlile primare nu au acces la apă potabilă de bază sau la toalete separate pe sexe și peste o treime nu dispun de instalații elementare pentru spălarea mâinilor; întrucât multe fete sunt, de asemenea, obligate să renunțe la școală atunci când nu pot avea acces la toalete adaptate sexului lor și nu își pot gestiona perioadele menstruale în condiții care să le protejeze demnitatea;

H. întrucât copiii cu dizabilități întâmpină, de asemenea, dificultăți în ceea ce privește accesul la educație din cauza lipsei de toalete și instalații sanitare adaptate; întrucât UNESCO relatează că peste 90 % din copiii cu dizabilități nu frecventează școala, iar fetele cu dizabilități abandonează școala într-o măsură mult mai mare decât băieții cu dizabilități; întrucât apa este indispensabilă pentru concentrare în timpul procesului de studiu;

I. întrucât dezavantajele cu care se confruntă multe femei și fete, persoanele cu anumite dizabilități și persoanele în vârstă în ceea ce privește apa, salubritatea și igiena se manifestă în multe feluri care le afectează starea generală de sănătate, starea de bine și demnitatea, sănătatea reproducerii, educația, alimentația, securitatea și participarea economică și politică; întrucât, în principal, mamele copiilor cu dizabilități sunt nevoite să renunțe la viața profesională pentru a se ocupa de toaleta copiilor lor și pentru a-și instrui copiii la domiciliu în situațiile în care școlile nu au toalete accesibile;

J. întrucât, în multe țări din partea de sud a globului, femeile și fetele sunt în mod tradițional responsabile pentru aprovizionarea gospodăriei cu apă, iar aceste responsabilități le fac mai vulnerabile la boli și acte de violență; întrucât, în timp ce aduc apă pentru gospodărie sau merg la instalații sanitare din afara gospodăriilor lor, femeile și fetele sunt expuse unui risc mai mare de agresiune, de violență sexuală și bazată pe gen, de hărțuire, precum și altor amenințări la adresa securității lor;

K. întrucât, astfel cum se menționează în Orientările UE în domeniul drepturilor omului privind apa potabilă sigură și salubritatea, dreptul omului la apă și la salubritate cuprinde dimensiunile disponibilității, accesibilității, acceptabilității, calității și prețului accesibil, precum și principiile unei abordări bazate pe drepturile omului (nediscriminare, răspundere, transparență, participare etc.);

L. întrucât cel de-al șaselea obiectiv de dezvoltare durabilă (ODD) al ONU este de a garanta că toată populația lumii are acces universal și echitabil la apă potabilă și salubritate până în 2030; întrucât, în pofida progreselor înregistrate, acest obiectiv este în continuare departe de a fi atins și este subfinanțat, conform celui mai recent raport al ONU privind situația aprovizionării cu apă, și există în continuare provocări semnificative atât în ceea ce privește realizarea sa, cât și soluționarea marilor inegalități dintre țări și din interiorul acestora privind accesul la serviciile de bază de aprovizionare cu apă și de salubrizare;

M. întrucât Raportul ONU privind obiectivele de dezvoltare durabilă pentru 2021 arată că, în 2020, 2 miliarde de persoane nu dispuneau încă de apă potabilă gestionată în condiții de siguranță, 3,6 miliarde de persoane nu dispuneau de instalații sanitare gestionate în condiții de siguranță și 2,3 miliarde de persoane nu dispuneau de condiții de igienă elementare, iar 129 de țări nu erau încă pe cale să realizeze gestionarea sustenabilă a resurselor de apă până în 2030; întrucât accesul la apă creează condiții propice pentru dezvoltarea economică, care le vor permite persoanelor vulnerabile să dobândească independență financiară;

N. întrucât aprovizionarea cu apă și salubrizarea universale și gestionate în condiții de siguranță ar genera beneficii nete cuprinse între 37 și 86 de miliarde USD pe an între 2021 și 2040;

O. întrucât apa este o resursă limitată; întrucât cantitatea de apă dulce disponibilă per persoană a scăzut dramatic în ultimele două decenii; întrucât repartizarea dezechilibrată a creșterii demografice și depopularea zonelor rurale, intensificarea agriculturii, efectele schimbărilor climatice și degradarea mediului, precum și anumite practici abuzive și poluante în utilizarea apei cauzează probleme din ce în ce mai mari în ceea ce privește accesul la apă în multe regiuni și vor cauza și mai multe probleme de acces în viitor;

P. întrucât o mare parte din creșterea netă a populației mondiale până în 2050 va avea loc în orașele țărilor în curs de dezvoltare, ceea ce va duce la creșterea cererii urbane de apă și alimente; întrucât, potrivit Raportului ONU din 2019 privind evoluția resurselor de apă din lume, este posibil ca până în 2050 să utilizăm cu 20-30 % mai multă apă decât în prezent și întrucât, potrivit Băncii Mondiale, cererea de apă în orașe ar urma să crească cu 50-70 % în următoarele trei decenii;

Q. întrucât 125 din cele 154 de țări în curs de dezvoltare au inclus, în cuprinsul planurilor naționale de adaptare la schimbările climatice, resursele de apă dulce și ecosistemele terestre și cele umede în rândul domeniilor de maximă prioritare, în conformitate cu obiectivul de dezvoltare durabilă 13;

R. întrucât încălzirea globală reprezintă o cauză majoră a deficitului de apă; întrucât actuala criză climatică, caracterizată de multiplicarea secetelor, a inundațiilor și a ploilor torențiale, adâncește inegalitățile în distribuția apei; întrucât aproximativ 90 % din toate catastrofele naturale au legătură cu apa, iar 70 % din totalul deceselor cauzate de catastrofele naturale sunt determinate de prezența apei; întrucât, conform „Atlasului privind mortalitatea și pierderile economice cauzate de fenomenele meteorologice, climatice și hidrologice extreme (1970-2019)” al Organizației Meteorologice Mondiale, în rândul primelor 10 catastrofe ca importanță, fenomenele care au dus la cele mai mari pierderi de vieți omenești în această perioadă au fost seceta, furtunile și inundațiile; întrucât, potrivit OCDE, în 2050 aproape 20 % din populația mondială va fi expusă riscului de inundații;

S. întrucât stresul hidric, definit de ONU ca fiind punctul în care cererea de apă este mai mare decât cantitatea disponibilă sau atunci când utilizarea apei este limitată de calitatea sa scăzută, ar putea fi, în unele cazuri, un factor determinant al strămutării și migrației induse; întrucât, potrivit rapoartelor ONU privind evoluțiile în domeniul apei, cinci dintre cele unsprezece regiuni ale lumii, care reprezintă două treimi din populația lumii, suferă în prezent de stres hidric; întrucât, potrivit Raportului ONU pe 2020 privind obiectivele de dezvoltare durabilă, deficitul de apă ar putea duce la strămutarea a aproximativ 700 de milioane de persoane până în 2030;

T. întrucât defrișările, acapararea terenurilor, exploatarea excesivă a resurselor naturale și activitățile de extracție, inclusiv de către grupuri ale crimei organizate, au un impact considerabil asupra nivelului apei râurilor și lacurilor, modifică ciclul hidrologic și contribuie la secarea râurilor și a lacurilor, precum și la poluarea zonelor exploatate;

U. întrucât ecosistemele de apă dulce, deși acoperă mai puțin de 1 % din suprafața Pământului, adăpostesc peste 10 % din toate speciile și conțin o biodiversitate delicată; întrucât aproximativ 70 % din apa dulce de la nivel mondial este utilizată în agricultură, în timp ce restul este folosită în industrie (19 %), în principal în sectoarele alimentar, textil, energetic, industrial, chimic, farmaceutic și minier, precum și în gospodării (11 %), inclusiv pentru consumul uman;

V. întrucât ecosistemele sănătoase contribuie la îmbunătățirea cantității și a calității apei, îmbunătățind totodată rezistența la schimbările climatice;

W. întrucât agricultura este cel mai mare consumator de apă dulce din lume; întrucât o treime din terenurile arabile din întreaga lume sunt utilizate pentru hrana animalelor; întrucât în raportul FAO din 2020 intitulat „Situația alimentației și agriculturii – Depășirea provocărilor legate de aprovizionarea cu apă în agricultură” se arată că productivitatea alimentară și veniturile rurale pot fi îmbunătățite în mod semnificativ prin investiții în noi sisteme de irigație sau prin adaptarea și modernizarea celor existente, iar acest lucru ar trebui combinat cu îmbunătățirea practicilor de gestionare a apei, inclusiv cu îmbunătățirea practicilor agricole; întrucât acapararea terenurilor are implicații negative pentru disponibilitatea și calitatea apei, lipsește comunitățile locale de sursele de apă și încalcă drepturile lor la apă potabilă;

X. întrucât sectorul energetic este responsabil în prezent de 10 % din captările de apă la nivel mondial și se estimează că, până în 2040, consumul de apă din sectorul energetic va crește cu aproape 60 %;

Y. întrucât anumite industrii cu practici extractive abuzive, iar în multe cazuri ilegale, afectează considerabil resursele de apă de suprafață și subterane, provoacă poluare și distrugerea ghețarilor, pădurilor, zonelor umede, râurilor și a altor surse de apă de importanță vitală pentru consumul uman;

Z. întrucât industria textilă este unul dintre sectoarele cu cel mai ridicat consum de apă din lume, iar îmbrăcămintea și produsele textile sunt fabricate în regiunile lumii care suferă cel mai mult de deficitul de apă; întrucât această industrie este clasată pe locul doi în rândul industriilor poluante de la nivel mondial, iar o mare parte a acestei poluări ajunge în corpurile de apă; întrucât Comisia Europeană intenționează să adopte, în primul trimestru al anului 2022, așa-numita „strategie a UE pentru textile durabile”, care își propune să ajute UE să se îndrepte către o economie circulară în care produsele textile sunt concepute pentru a dura mai mult timp, pentru a fi reutilizabile, reparabile, reciclabile și eficiente din punct de vedere energetic;

AA. întrucât cererea tot mai mare de apă duce la exploatarea excesivă a resurselor hidrologice, iar deficitul de apă a făcut din aceasta o resursă disputată; întrucât, potrivit ONU, se preconizează că până în 2025 vor izbucni conflicte din cauza apei în aproximativ 300 de regiuni din lume;

AB. întrucât conservarea resurselor de apă se află în pericol, iar în multe țări prejudicierea calității apei a devenit o infracțiune penală; întrucât, în ultimii ani, apărătorii mediului și ai drepturilor de acces la apă au fost supuși unui număr tot mai mare de atacuri, inclusiv asasinate, răpiri, tortură, violență bazată pe gen, amenințări, hărțuire, intimidare, campanii de defăimare, urmărire penală, hărțuire judiciară, evacuări forțate și strămutări, și întrucât este stringent necesar ca aceștia să fie sprijiniți în mod activ și să le fie protejate viața și siguranța; întrucât mai mulți finaliști ai Premiului Saharov pentru libertatea de gândire sunt atacați pentru rolul lor în apărarea resurselor de apă și a bunurilor comune; întrucât apărătorii apelor râului Guapinol au fost încarcerați timp de peste doi, fiind ulterior eliberați; întrucât Lolita Chávez se află în exil de patru ani pentru că și-a apărat teritoriul împotriva activității desfășurate de centralele hidroelectrice din Iximulew (Guatemala); întrucât Berta Cáceres a fost asasinată în 2016 pentru că apăra râurile Blanco și Gualcarque, iar comanditarii acestei crime încă nu au fost condamnați;

AC. întrucât, potrivit organizației Global Witness, peste o treime dintre apărătorii terenurilor și ai mediului care au fost uciși la nivel mondial între 2015 și 2019 aparțineau unor comunități indigene, ale căror abilități de gestionare a terenurilor și a apei sunt esențiale pentru combaterea crizei climatice și a pierderii biodiversității;

AD. întrucât refuzul accesului la apă și distrugerea infrastructurii hidrice au fost utilizate ca tactică esențială de către puterile de ocupație pentru a anexa teritoriile ocupate și a strămuta oamenii de pe pământurile lor;

AE. întrucât Directiva-cadru a UE privind apa recunoaște faptul că „apa nu este un bun comercial oarecare, ci un patrimoniu care trebuie protejat, apărat și tratat ca atare”;

AF. întrucât, începând cu 6 decembrie 2020, apa este cotată la bursa Wall Street a instrumentelor futures; întrucât, potrivit lui Pedro Arrojo, Raportorul special al ONU pentru drepturile omului legate de apa potabilă și de salubritate, „apa ține de un set de valori vitale pentru societățile noastre, pe care logica pieței nu le recunoaște și, prin urmare, nu le poate gestiona în mod corespunzător, cu atât mai puțin într-un spațiu financiar atât de predispus speculațiilor”; întrucât, potrivit mai multor experți ai ONU, aplicarea unei logici speculative la gestionarea bunurilor esențiale pentru viața și demnitatea oamenilor încalcă drepturile omului în cazul persoanelor care trăiesc în sărăcie, exacerbează inegalitatea de gen și accentuează vulnerabilitatea comunităților marginalizate;

AG. întrucât guvernele au obligația de a asigura un nivel minim esențial de acces la apă și salubritate pentru toți; întrucât în raportul din 16 iulie 2021 al Raportorului special al ONU privind drepturile omului legate de apa potabilă și salubritate se subliniază că apa ar trebui considerată un bun public și ar trebui gestionată pe baza unei abordări întemeiate pe drepturile omului, garantând dreptul la apă și salubritate și sustenabilitatea ecosistemelor acvatice; întrucât alimentarea cu apă și salubrizarea sunt servicii de interes general, iar veniturile din ciclul de gestionare a apei ar trebui să acopere toate cheltuielile conexe, precum și costurile de îmbunătățire, cu condiția să fie protejat interesul public;

AH. întrucât, astfel cum se recunoaște în Orientările UE în domeniul drepturilor omului privind apa potabilă și salubritatea, statele sunt obligate să respecte, să protejeze și să garanteze aceste drepturi, iar părțile terțe ar trebui să se abțină cu strictețe de la intervenții care afectează exercitarea drepturilor la apă și salubritate;

AI. întrucât lucrătorii care lucrează în lanțul de salubrizare se confruntă cu numeroase riscuri, inclusiv cu riscuri pentru sănătate cauzate de condițiile de muncă precare; întrucât aceștia sunt adesea lucrători informali, care nu sunt protejați de legislația muncii; întrucât exercitarea drepturilor de acces la apă și salubritate nu trebuie să aibă loc în detrimentul siguranței, al demnității și al stării de bine a lucrătorilor din domeniul salubrității,

1. reafirmă dreptul la apă potabilă sigură și la salubritate ca unul dintre drepturile omului, aceste drepturi fiind complementare; subliniază că accesul la apă potabilă curată este indispensabil pentru o viață sănătoasă și demnă și este esențial pentru dezvoltarea demnității umane; subliniază că dreptul la apă este o condiție necesară fundamentală pentru exercitarea altor drepturi și, ca atare, trebuie să se bazeze pe o logică ce are ca obiectiv interesul public și binele comun public și global;

2. subliniază că accesul adecvat la instalațiile WASH și dreptul la sănătate și viață sunt interdependente și reprezintă o condiție esențială pentru sănătatea publică și dezvoltarea umană; subliniază nevoia de apă curată în contextul pandemiilor și solicită Comisiei, statelor membre și țărilor terțe să adopte acțiuni, strategii și măsuri corespunzătoare pentru ca toate persoanele să beneficieze de o protecție adecvată;

3. subliniază că recunoașterea dreptului la apă potabilă și la salubritate ca unul dintre drepturile omului a reprezentat un pas fundamental către o mai mare dreptate socială și de mediu; afirmă că progresele realizate ar putea fi îmbunătățite prin acordarea unei priorități politice mai ridicate acestui sector, printr-o mai bună punere în aplicare și monitorizare a politicilor în materie, printr-o finanțare, răspundere și participare publică mai eficiente, în special în rândul celor mai marginalizate persoane din societate, îndeosebi în țările în curs de dezvoltare; subliniază că, la alocarea fondurilor UE și la programarea asistenței, ar trebui să se acorde o înaltă prioritate asistenței pentru accesul la apă potabilă sigură și la servicii de salubrizare;

4. reamintește responsabilitatea statelor de a promova și proteja toate drepturile omului, care sunt universale, indivizibile, interdependente și corelate și care trebuie promovate și puse în aplicare într-un mod corect, echitabil și nediscriminatoriu; reiterează, prin urmare, că statele trebuie să asigure accesul universal, adecvat și la prețuri accesibile la apă potabilă în cantități suficiente, de calitate și sigură și un acces îmbunătățit la apă pentru uz sanitar și igienic; reamintește că dreptul la apă presupune că serviciile de alimentare cu apă trebuie să fie accesibile pentru toți;

5. reamintește că statele care ratifică un tratat privind drepturile omului se angajează să protejeze, să respecte și să aplice angajamentele adoptate la nivel internațional, regional, național și local privind protecția acestor drepturi; în acest sens, consideră că recunoașterea de către comunitatea internațională a dreptului la apă și salubritate trebuie să includă mecanisme de protecție și de asigurare a respectării și, prin urmare, invită UE să promoveze mecanisme de protecție la nivel internațional, regional și național prin care să se asigure faptul că garantarea dreptului la apă și salubritate nu este opțională pentru state, ci este un drept a cărui respectare poate fi impusă; invită UE și statele membre să acționeze prin exemplu și să ratifice convențiile aplicabile, cum ar fi Protocolul privind apa și sănătatea și Convenția din 1992 privind protecția și utilizarea cursurilor de apă transfrontaliere și a lacurilor internaționale;

6. îndeamnă UE și statele membre să promoveze drepturile de acces la apă potabilă sigură și la salubritate și dezvoltarea normativă a acestora în cadrul forurilor multilaterale și regionale, inclusiv prin sprijinirea mandatului Raportorului special al ONU pentru drepturile omului legate de apa potabilă și de salubritate; subliniază importanța activității acestuia și a predecesorilor săi, precum și a lucrărilor din cadrul altor mecanisme ale ONU privind drepturile omului legate de drepturile omului de acces la apă și salubritate;

7. subliniază importanța Orientărilor UE în materie de drepturi ale omului cu privire la apa potabilă sigură și la salubritate și îndeamnă instituțiile UE și statele membre să le pună în aplicare în țările terțe și în raport cu acestea, precum și în cadrul forurilor multilaterale; subliniază importanța formării personalului UE în această privință; invită Comisia și Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) să raporteze periodic Parlamentului și (sub)comisiilor sale corespunzătoare cu privire la modul în care au aplicat aceste orientări, prezentând exemple specifice ale activităților lor și ale impactului acestora;

8. invită delegațiile UE și misiunile statelor membre, conform mențiunilor din orientările UE, să abordeze, în cadrul dialogurilor bilaterale cu țările-partenere, în special în cadrul dialogurilor privind drepturile omului și al dialogurilor sectoriale, aspectele legate de dreptul la apă potabilă sigură și salubritate, precum și cele legate de situația apărătorilor drepturilor omului și a ONG-urilor care promovează aceste drepturi;

9. subliniază că progresul în direcția recunoașterii dreptului la un mediu curat, sănătos și durabil, astfel cum se prevede în Rezoluția nr. 48/13 a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului legate de un mediu curat, sănătos și durabil, este o condiție necesară pentru asigurarea accesului tuturor la apă potabilă și salubritate; în acest sens, salută evoluțiile normative de la nivel internațional în ceea ce privește infracțiunile împotriva mediului, inclusiv ecocidul;

10. încurajează țările în curs de dezvoltare să adere la cele două convenții internaționale ale Organizației Națiunilor Unite privind apa și să depună eforturi pentru punerea deplină în aplicare a acestora, și anume Convenția ONU privind apa și Convenția ONU privind cursurile de apă, ca instrumente importante de sprijinire a diplomației în domeniul apei, a păcii și a prevenirii conflictelor prin intermediul cooperării transfrontaliere în domeniul apei;

11. susține că exercitarea deplină a dreptului la apă depinde de conservarea biodiversității și a climei și, prin urmare, solicită ca gestionarea apei să fie orientată în primul rând către interesele de mediu – care constituie o nevoie de bază pentru plante, animale și oameni – și către cele sociale, inclusiv integrarea forței de muncă și majorarea veniturilor și îmbunătățirea condițiilor de siguranță ale persoanelor care trăiesc în sărăcie;

12. subliniază că îmbunătățirea aprovizionării cu apă și a salubrității, precum și o mai bună gestionare a resurselor de apă pot stimula creșterea economică durabilă a țărilor și pot contribui în mod semnificativ la reducerea sărăciei;

13. evidențiază că sunt necesare acțiuni anticipative în domeniul accesului la apă și la salubritate, și că este nevoie de indicatori fiabili și comparabili pentru a măsura progresul sau regresul privind accesul la apă și la salubritate;

14. subliniază că anumite modele de dezvoltare care favorizează proiectele masive și activitățile comerciale de mare amploare afectează negativ disponibilitatea și calitatea apei în toate țările, sporesc concurența pentru apă și exacerbează alte conflicte legate de apă; insistă, în acest context, asupra importanței investițiilor în soluții durabile pentru asigurarea cu apă potabilă, cum ar fi readucerea ecosistemelor acvatice la o stare sănătoasă, reciclarea apelor uzate, desalinizarea apei de mare în zonele de coastă, îmbunătățirea sistemelor de salubrizare și îmbunătățirea practicilor de irigare și a practicilor agricole;

15. subliniază că gestionarea ineficientă a resurselor de apă și poluarea cauzată de activitățile industriale abuzive afectează în mod negativ exercitarea drepturilor omului legate de apă și salubritate;

16. îndeamnă Comisia să descurajeze practicile care reprezintă o amenințare la adresa dreptului la apă potabilă și curată și la salubritate și să supună aceste practici unor studii de impact asupra mediului și drepturilor omului;

17. recunoaște importanța activității apărătorilor drepturilor de mediu și nevoia de a-i sprijini activ, precum și de a le proteja viața și integritatea, în special în cazul celor care apără dreptul la apă, și condamnă cu fermitate crimele precum asasinatele, răpirile, tortura, violența sexuală și bazată pe gen, amenințările, hărțuirea, intimidarea, campaniile de defăimare, incriminarea, hărțuirea judiciară, evacuările forțate și strămutările comise de către numeroși factori statali și nestatali, inclusiv de guverne și companii multinaționale;

18. solicită UE să sprijine activitatea capitală a apărătorilor drepturilor de mediu și a organizațiilor societății civile; îndeamnă Comisia, SEAE și statele membre să respecte angajamentul asumat în Orientările UE cu privire la apărătorii drepturilor omului și să monitorizeze și să aducă în discuție cazurile individuale ale apărătorilor drepturilor de mediul, în special ale câștigătorilor și finaliștilor Premiului Saharov, care sunt atacați pentru rolul lor în apărarea rezervelor de apă și a bunurilor comune;

19. subliniază că ar trebui promovate siguranța și libertatea apărătorilor drepturilor de mediu, astfel încât aceștia să își poată desfășura activitatea fără a fi supuși violențelor și intimidării; se așteaptă ca delegațiile UE să acorde prioritate măsurilor de sprijinire a apărătorii drepturilor de mediu și să răspundă sistematic și ferm la orice amenințări sau atacuri împotriva acestora sau a rudelor lor și să raporteze Parlamentului cu privire la măsurile luate în astfel de cazuri; invită UE și statele sale membre să îmbunătățească mecanismele de protecție și de prevenție pentru apărătorii drepturilor de mediu; își reiterează apelul în favoarea unui sistem coordonat la nivelul UE pentru eliberarea de vize pe termen scurt în vederea relocării temporare a apărătorilor drepturilor omului, în special a celor care lucrează pentru promovarea și protejarea drepturilor de mediu sau a drepturilor populațiilor indigene, care sunt foarte frecvent atacați;

20. solicită statelor să respecte dreptul la protest social și dreptul la întrunire pașnică, în special în contextul opoziției față de proiectele care compromit exercitarea dreptului omului la apă potabilă și salubritate; invită, în acest context, funcționarii delegațiilor UE și ai ambasadelor statelor membre, astfel cum se indică în Orientările UE cu privire la apărătorii drepturilor omului, să îi viziteze pe apărătorii drepturilor omului aflați în detenție sau în arest la domiciliu și să participe la procesele lor în calitate de observatori;

21. reamintește că populațiile indigene au un rol important în gestionarea sustenabilă a resurselor naturale și în conservarea biodiversității; invită UE și statele sale membre să recunoască și să protejeze drepturile popoarelor indigene de proprietate și control cutumiare asupra terenurilor și resurselor lor naturale, așa cum se stabilește în Declarația ONU privind drepturile popoarelor indigene și în Convenția nr. 169 a Organizației Internaționale a Muncii (OIM), precum și să respecte principiul consimțământului liber, prealabil și în cunoștință de cauză; solicită statelor membre care nu au făcut încă acest lucru să ratifice Convenția nr. 169 a OIM privind populațiile indigene și tribale; își exprimă preocuparea deosebită cu privire la impactul semnificativ al unor megaproiecte, inclusiv al proiectelor de infrastructură, al proiectelor din industria extractivă și al proiectelor de producție de energie, asupra drepturilor omului legate de apă și salubritate, în special în cazul popoarelor indigene; insistă că este important să se asigure efectuarea unor evaluări efective și cuprinzătoare ale impactului asupra drepturilor omului și consultarea cu bună credință a populațiilor afectate și a grupurilor societății civile, precum și, dacă este cazul, să se asigure faptul că populațiile indigene își dau în prealabil consimțământul în mod liber și în cunoștință de cauză în legătură cu orice megaproiect; solicită actorilor statali și nestatali să evite acțiunile care periclitează drepturile popoarelor indigene, ale celor de origine africană și ale comunităților rurale la pământuri, ape, ecosisteme și biodiversitate și invită autoritățile competente să asigure recunoașterea juridică a titlurilor, posesiilor, drepturilor și responsabilităților acestora; insistă asupra importanței organizării unor consultări deschise, incluzive și participative în legătură cu deciziile publice majore în ceea ce privește gestionarea apei;

22. invită Comisia să verifice cu atenție că proiectele de infrastructură și cele energetice finanțate prin intermediul diverselor instrumente de cooperare pentru dezvoltare și de politică externă, inclusiv prin intermediul Băncii Europene de Investiții, respectă și nu pun în pericol drepturile omului, inclusiv dreptul omului la apă și la salubritate și obiectivele de dezvoltare durabilă, și nici nu sunt implicate în expulzarea populațiilor indigene de pe pământurile și teritoriile lor;

23. subliniază că este necesară o axare mai puternică pe infrastructuri sustenabile și reziliente pentru alimentarea cu apă și salubrizare, pentru a ajuta comunitățile prin implementarea unor măsuri de reducere a riscului de catastrofe și prin utilizarea tuturor instrumentelor necesare de repertoriere a riscurilor legate de apă și prin utilizarea sistemelor de alertă timpurie; invită Comisia să sprijine programul „Resilient Water Accelerator” (acceleratorul rezilienței în domeniul apei);

24. denunță inegalitățile de gen care continuă să existe în ceea ce privește exercitarea drepturilor omului legate de apa potabilă și salubritate, precum și faptul că lipsa acestora din urmă duce la discriminarea de gen; constată, de asemenea, cu îngrijorare că acestea au un efect devastator asupra drepturilor femeilor, în special ca urmare a nevoilor specifice ale femeilor și fetelor în ceea ce privește igiena și sănătatea menstruală, ceea ce face dificilă o viață sigură și sănătoasă pentru femei și fete; subliniază că accesul la apă și la condiții adecvate de igienă și salubritate (WASH) la prețuri accesibile reprezintă o condiție prealabilă esențială pentru sănătatea publică și dezvoltarea umană, inclusiv pentru dreptul la educație al fetelor, și insistă asupra faptului că sectorului WASH din țările în curs de dezvoltare ar trebui să i se acorde o prioritate ridicată în cadrul politicii de dezvoltare a UE;

25. solicită ca femeile și fetele să fie protejate împotriva amenințărilor sau agresiunilor fizice, inclusiv a violenței sexuale, în timp ce aduc apă pentru gospodărie și atunci când utilizează instalațiile sanitare din afara gospodăriei lor; solicită să fie adoptate măsuri pentru reducerea timpului pe care femeile și fetele îl petrec aducând apă pentru gospodărie, în vederea tratării impactului negativ al insuficienței serviciilor de alimentare cu apă și salubritate asupra accesului fetelor la educație;

26. subliniază că UE și statele sale membre, în strânsă cooperare cu ONU și cu comunitatea internațională, trebuie să colaboreze îndeaproape cu beneficiarii ajutorului extern, pentru a eradica sărăcia de la nivel mondial în ceea ce privește accesul la apă, asigurând în același timp condiții adecvate de salubritate pentru toată lumea; solicită tuturor statelor să își îndeplinească angajamentele asumate în temeiul CEDAW și, în special, al articolului 14, care obligă statele-părți să le asigure femeilor din zonele rurale dreptul la condiții de trai adecvate în ceea ce privește, printre altele, salubritatea și aprovizionarea cu apă;

27. invită Comisia și SEAE să aplice o abordare transformatoare și intersecțională care să ia în considerare dimensiunea de gen în ceea ce privește gestionarea resurselor de apă și programele de salubrizare și aprovizionare cu apă și să includă, în acțiunile externe pentru perioada 2021-2025, politici însoțite de planuri de acțiune concrete și de o finanțare adecvată, în conformitate cu instrumentele de finanțare externă ale UE, cu Planul de acțiune pentru egalitatea de gen (GAP III) și cu agenda UE pentru egalitatea de gen și împuternicirea femeilor; solicită promovarea femeilor în poziții de lider și participarea deplină, efectivă și egală a acestora la planificarea, adoptarea și realizarea deciziilor privind gestionarea apei și a măsurilor de salubritate;

28. subliniază că accesul la apă potabilă sigură este una dintre problemele majore din prezent, mai ales că aproape 60 % din resursele acvifere traversează frontiere teritoriale politice; reamintește că, în concluziile sale din 2018, Consiliul a condamnat utilizarea apei ca armă de război și a considerat că, „în acest context, distrugerea infrastructurilor legate de apă, poluarea apelor sau deturnarea cursurilor de apă pentru a limita sau a preveni accesul la apă ar putea constitui încălcări ale dreptului internațional”; reamintește că privarea intenționată de apă, care duce la exterminarea civililor, este o crimă împotriva umanității în conformitate cu Statutul Curții Penale Internaționale și că aceasta poate fi considerată, de asemenea, o crimă de război, deoarece orice atac sau distrugere a instalațiilor sau rezervelor de apă potabilă și a sistemelor de irigare este interzisă în temeiul Convențiilor de la Geneva din 1949;

29. este profund îngrijorat de faptul că încălcările dreptului la apă și salubritate în teritoriile ocupate au ca obiectiv strămutarea persoanelor de pe teritoriile lor și își exprimă îngrijorarea cu privire la refuzul accesului la alimentarea adecvată cu apă, la resursele de apă și la infrastructura aferentă; reamintește că toate popoarele, inclusiv cele aflate sub ocupație, se bucură de dreptul suveran de a deține controlul asupra bogățiilor lor naturale; îndeamnă puterile de ocupație să ia imediat măsuri pentru a asigura accesul la apă și distribuirea apei în mod echitabil persoanelor care locuiesc pe teritorii ocupate și, în special, în conformitate cu Rezoluția Adunării Generale a ONU nr. 73/255 din 20 decembrie 2018, să garanteze că persoanele care locuiesc pe teritorii ocupate dețin controlul asupra resurselor de apă proprii, inclusiv asupra gestionării, captării și distribuirii apei;

30. solicită UE să stabilească o strategie politică pentru a facilita găsirea de soluții în aceste zone și pentru a încuraja țările situate în cele mai importante zone de conflicte legate de apă să semneze Convenția privind apa;

31. este profund îngrijorat de lipsa accesului la apă și la salubritate în taberele de refugiați; subliniază obligația statelor de a asigura dreptul refugiaților la apă și la instalații sanitare;

32. subliniază că, deși apa poate avea uneori funcția de indicator de conflict, ea poate avea, de asemenea, un rol pozitiv în promovarea păcii și a cooperării; sprijină angajamentul diplomatic al UE în ceea ce privește cooperarea transfrontalieră în domeniul apei ca instrument pentru pace, securitate și stabilitate și subliniază importanța gestionării integrate a resurselor de apă, precum și necesitatea unei complementarități sporite între acțiunile umanitare, de dezvoltare și de promovare a păcii, pentru a răspunde nevoilor urgente și pentru a interveni mai devreme în vederea tratării cauzelor profunde și a prevenirii crizelor umanitare legate de apă și de salubritate;

33. subliniază că întreprinderile din întreaga lume trebuie să se asigure că activitățile lor nu încalcă și nu fac abuz de dreptul oamenilor de a avea acces la apă potabilă sigură, în conformitate cu Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului și cu declarațiile, acordurile și tratatele ONU care conțin aceste drepturi; invită, de asemenea, țările să depună eforturi pentru a realiza obiectivele incluse în ODD 6 și să adopte acte legislative care să garanteze că întreprinderile nu împiedică accesul egal la apă și aprovizionarea adecvată cu apă; îndeamnă UE și statele sale membre să participe în mod constructiv la lucrările Grupului de lucru interguvernamental al ONU privind respectarea drepturilor omului de către corporațiile transnaționale și alte întreprinderi comerciale, în vederea stabilirii unui instrument internațional obligatoriu care să reglementeze, în dreptul internațional ce vizează drepturile omului, activitățile corporațiilor transnaționale și ale altor întreprinderi;

34. invită delegațiile UE și misiunile statelor membre în țările din afara UE să fie deosebit de vigilente în raport cu întreprinderile, inclusiv cele cu sediul în UE, care ar putea împiedica sau submina exercitarea drepturilor legate de accesul la apă și salubritate; subliniază că victimele unor astfel de încălcări trebuie să aibă acces la căi de atac judiciare efective sau la alte căi de atac adecvate, precum și la mecanisme de soluționare a reclamațiilor;

35. subliniază că întreprinderile europene trebuie să se achite și în țările din afara UE de obligațiile legale de răspundere și diligență care le revin în UE; subliniază că, în cadrele obligatorii de diligență, este important să se prevină, să se abordeze și să se atenueze orice impact negativ asupra drepturilor omului la apă și la salubritate adecvată; invită Comisia și statele membre să analizeze și să studieze modalități de informare mai amplă și de asigurare a transparenței pentru consumatori cu privire la impactul produselor asupra sustenabilității resurselor de apă, inclusiv în ceea ce privește efectele asupra apei;

36. evidențiază faptul că, așa cum au declarat mai mulți experți ai ONU, apa este tratată prea des ca o simplă marfă, fără alte considerații de ordin social și cultural, ceea ce încalcă drepturile fundamentale ale omului și contribuie la intensificarea degradării mediului și la creșterea vulnerabilității celor mai săraci și mai marginalizați din societăți, ceea ce este contrar obiectivelor de dezvoltare durabilă; reamintește că alimentarea cu apă și salubritatea sunt servicii de interes general și nu mărfuri – acestea nu sunt nici produse de lux, nici produse de consum și, prin urmare, nu trebuie comercializate ca atare; subliniază natura finită a surselor de apă și invită Comisia și statele membre să acționeze preventiv împotriva deficitului de apă la nivel mondial și să sprijine țările din afara UE în adoptarea de măsuri pentru contracararea deficitului de apă;

37. cere statelor să adopte măsuri juridice pentru ca apa să nu facă obiectul speculațiilor financiare pe piețele la termen și să promoveze un cadru corespunzător de guvernanță a serviciilor de alimentare cu apă și de salubritate în cadrul unei abordări bazate în principal pe drepturile omului și pe considerente legate de binele comun; invită UE și guvernele naționale să promoveze și să sprijine organismele independente de reglementare în domeniul apei, care pot contribui la asigurarea respectării standardelor privind drepturile omului;

38. reamintește că, așa cum se recunoaște în Directiva-cadru a UE privind apa, aceasta nu este doar un produs comercial, ci un bun public indispensabil pentru viața și demnitatea umană; constată că serviciile de alimentare cu apă sunt servicii de interes general și de natură specială, care, prin urmare, țin în primul rând de interesul public; reamintește importanța pentru politicile și instrumentele externe ale UE, cum ar fi acordurile comerciale și de investiții și Instrumentul de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională – Europa globală, precum și pentru activitățile întreprinderilor europene, a respectării drepturilor omului legate de accesul la apă potabilă și la salubritate în țările în cauză;

39. subliniază că apa este un bun public pentru care trebuie să se asigure o aprovizionare adecvată, continuă și de înaltă calitate; invită statele și donatorii să consolideze promovarea alimentării cu apă și a salubrității ca servicii publice esențiale pentru toți, inclusiv prin investiții care să permită creșterea numărului de persoane care au acces la apă și la salubritate și întreținerea infrastructurii existente și furnizarea și utilizarea serviciilor; consideră că investițiile în consolidarea capacităților și a guvernanței sistemelor de alimentare cu apă, precum și în exploatarea și întreținerea acestora sunt esențiale pentru crearea unor servicii de alimentare cu apă și de salubritate solide și durabile;

40. invită UE să sprijine țările terțe în acțiunile lor de garantare a accesului universal și nediscriminatoriu la apă și la instalații sanitare și să garanteze un nivel minim, de subzistență, al aprovizionării cu apă a gospodăriilor care sunt vulnerabile din punct de vedere economic și social;

41. solicită UE să investească, de asemenea, în protejarea și refacerea ecosistemelor naturale (inclusiv a pădurilor, a zonelor inundabile, a zonelor umede etc.), care oferă adesea soluții mai rentabile și mai sustenabile de gestionare a apei decât soluțiile convenționale de infrastructură în ceea ce privește stocarea apei, tratarea apei, controlul eroziunii și evenimentele meteorologice moderate și extreme;

42. îndeamnă statele să adopte modelul cel mai potrivit de alimentare cu apă și de asigurare a salubrități și să inițieze un proces transparent și consistent de îmbunătățire a exercitării efective a drepturilor omului legate de accesul la apă și salubritate în societățile lor; invită guvernele să crească investițiile publice în infrastructura sustenabilă legată de apă și să protejeze apa ca pe un bun public esențial;

43. evidențiază necesitatea de a reconcilia utilizarea apei cu aplicarea tehnologiilor emergente de conservare, reducere a poluării apei și reciclare a apelor reziduale, pentru a îmbunătăți modul în care apa este furnizată, tratată și eliminată;

44. solicită UE să sprijine gestionarea durabilă a apei în sectorul agricol, care mobilizează peste 70 % din resursele de apă, prin investiții în sisteme sustenabile de irigații și de stocare a apei, prin optimizarea și reducerea utilizării apei dulci în agricultură de-a lungul întregului lanț de aprovizionare, prin reducerea deșeurilor alimentare și prin promovarea agroecologiei refăcând zonele umede, precum și prin reducerea, acolo unde este posibil, a utilizării pesticidelor și a îngrășămintelor care prezintă un risc de poluare a apei, în special a apelor subterane;

45. reamintește că accesul la apă este deopotrivă o problemă ce ține de consumul de energie, atât din perspectiva producției, cât și a extracției; subliniază, în acest context, că este important să se promoveze o mai bună gestionare a energiei, precum și soluții de reutilizare a apelor uzate epurate, pentru a limita consumul de apă dulce prin tratarea apelor reziduale;

46. invită Banca Mondială și Fondul Monetar Internațional ca, atunci când acordă granturi, împrumuturi și asistență tehnică, să descurajeze impunerea unor condiții prin care guvernelor li se cere să privatizeze serviciile de alimentare cu apa și de salubrizare;

47. invită Comisia să asigure un sprijin financiar adecvat pentru acțiunile de dezvoltare a capacităților în sectorul alimentării cu apă, cooperând cu platformele și instituțiile internaționale existente; susține Platforma mondială pentru solidaritate în domeniul apei lansată de Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare, care urmărește implicarea autorităților locale în găsirea de soluții la provocările legate de apă; salută Conferința ONU din 2023 privind apa ca pe o oportunitate de a dezvolta abordări intersectoriale pentru a atinge țintele și obiectivele legate de apă și pentru a readuce ODD 6 pe calea cea bună;

48. invită Comisia și SEAE să încurajeze țările din afara UE să acorde părților interesate, inclusiv organizațiilor societății civile și comunităților indigene și locale care depun eforturi pentru a combate încălcarea drepturilor la apă și salubritate, resurse adecvate și acces la informații pertinente și să le permită să participe în mod semnificativ la procesele decizionale legate de apă, atunci când este cazul, cu scopul de a asigura implicarea lor în vederea generării unor contribuții în cunoștință de cauză și orientate spre rezultate la elaborarea și punerea în aplicare a politicii în domeniul apei; consideră că, pentru respectarea dreptului omului la apă potabilă, este extrem de important să se promoveze și să se consolideze rețelele de experți în domeniul drepturilor omului, organizațiile societății civile și reprezentanții comunităților de la toate nivelurile și, în acest sens, invită guvernele să conceapă mecanisme pentru un sistem incluziv de guvernanță a apei;

49. solicită UE să ajute țările terțe să respecte, să realizeze și să promoveze drepturile lucrătorilor din industria de tratare a apelor uzate, inclusiv drepturile acestora la demnitate, siguranță și sănătate și dreptul de a se organiza;

50. subliniază că persoanele care trăiesc în sărăcie, îndeosebi femeile și fetele, minoritățile și persoanele cu dizabilități fizice și/sau mintale, sunt cel mai grav afectate de lipsa accesului la apă curată și sigură și la salubritate; subliniază că inegalitățile în ceea ce privește accesul la apă și la salubritate se datorează adesea inegalităților sistemice sau excluderii; invită guvernele să monitorizeze inegalitățile în ceea ce privește accesul la apă și la salubritate și să ia măsuri hotărâte, cum ar fi încurajarea investițiilor în sistemele de salubrizare și de alimentare, inclusiv în sistemele publice, promovând eficiența și conservarea apei ca resursă limitată; invită, de asemenea, guvernele să garanteze lipsa oricărei discriminări în accesul la servicii de alimentare cu apă și salubritate, ca bunuri publice, asigurând furnizarea acestora pentru toți, în special acordând prioritate accesului femeilor, al fetelor și al grupurilor vulnerabile, pentru a remedia excluziunea și discriminarea sistemică; încurajează autoritățile să își revizuiască cadrele legislative, politicile și practicile în domeniul apei prin prisma principiilor și a standardelor legate de drepturile omului, pentru a contribui la promovarea acțiunilor care vizează înlăturarea barierelor din calea progresului;

51. încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

AVIZ AL COMISIEI PENTRU DEZVOLTARE (3.3.2022)

destinat Comisiei pentru afaceri externe

referitor la accesul la apă ca unul dintre drepturile omului - dimensiunea externă

(2021/2187(INI))

Raportor pentru aviz (*): Stéphane Bijoux

(*) (Procedura comisiilor asociate - articolul 57 din Regulamentul de procedură)

SUGESTII

Comisia pentru dezvoltare recomandă Comisiei pentru afaceri externe, care este comisie competentă, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

A. întrucât, potrivit ONU, aproximativ 2,2 miliarde de persoane nu au acces la apă potabilă sigură, iar 4,2 miliarde de persoane nu au servicii de salubritate;

B. întrucât 129 de țări nu urmează direcția corectă pentru a avea resurse de apă gestionate în mod sustenabil până în 2030, în special regiuni precum Asia de Vest și de Sud și Africa de Nord, care prezintă niveluri foarte ridicate de stres hidric de peste 70 %, în timp ce în Asia de Sud-Est, America Latină și zona Caraibilor, precum și în Africa Subsahariană, nivelurile stresului hidric au crescut între 2017 și 2018;

C. întrucât se estimează că, până în 2050, 25 % din populația lumii va trăi în țări în care deficitul de apă dulce va fi cronic și recurent;

D. întrucât, între 1970 și 2015, zonele umede naturale au scăzut cu 35 %;

E. întrucât, conform previziunilor, până în 2040 cererea globală de apă va depăși oferta cu 40 %;

F. întrucât UE este cel mai mare „importator” virtual de apă din întreaga lume, dat fiind că companiile din UE au investit în aproape 6 milioane de hectare de teren din afara UE, printre altele, pentru agricultură, biocombustibili și producția animalieră;

G. întrucât lipsa apei amenință securitatea alimentară și generează boli cu transmitere hidrică prin apa contaminată, cum ar fi holera, febra tifoidă sau diareea;

H. întrucât populația urbană a Africii este de 567 de milioane de locuitori și continuă să crească rapid; întrucât continentul va cunoaște cea mai rapidă creștere urbană din lume;

I. întrucât orașele din Africa se confruntă cu provocări tot mai mari legate de apă, în special ca urmare a planificării urbane deficitare, a accesului costisitor, nefiabil și nesigur la apă și salubritate, a degradării mediului și a poluării apei;

J. întrucât, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății și UNICEF, doi din cinci copii care locuiau în Africa Subsahariană în 2019 nu aveau acces la un serviciu elementar de apă potabilă la școală;

K. întrucât, potrivit unui raport recent al Băncii Mondiale, schimbările climatice ar putea transforma până la 216 milioane de persoane în migranți interni;

L. întrucât 125 din cele 154 de țări în curs de dezvoltare au inclus resursele de apă dulce și ecosistemele terestre și umede ca domenii de maximă prioritare în planurile lor naționale de adaptare la schimbările climatice, în conformitate cu obiectivul de dezvoltare durabilă (ODD) 13;

M. întrucât concluziile Consiliului din 19 noiembrie 2021 privind diplomația în domeniul apei în acțiunea externă a UE subliniază că „apa este o condiție necesară pentru supraviețuirea și demnitatea oamenilor, precum și o bază fundamentală pentru reziliență, atât a societății, cât și a mediului”;

N. întrucât realizarea aprovizionării cu apă și a salubrității universale și gestionate în condiții de siguranță ar genera beneficii nete cuprinse între 37 și 86 de miliarde USD pe an între 2021 și 2040;

O. întrucât pandemia de COVID-19 a evidențiat necesitatea de a accelera progresele în ceea ce privește apa, salubritatea și igiena (WASH) în școli;

P. întrucât creșterea actuală explozivă a numărului de baraje la nivel mondial, destinate producției de energie și aprovizionării cu apă pentru irigații, naște îngrijorări în ceea ce privește accesul la apă, inclusiv evaporarea apei stocate;

Q. întrucât ecosistemele sănătoase permit îmbunătățirea cantității și a calității apei, crescând totodată rezistența la schimbările climatice,

1. reafirmă că accesul la apă și salubritate sigure, curate, accesibile și la prețuri abordabile sunt imperative vitale și drepturi fundamentale ale omului, așa cum s-a reamintit în contextul Rezoluției 64/292 a Adunării Generale a ONU din 28 iulie 2010;

2. subliniază că accesul la apă necesită o abordare multisectorială, multilaterală, un angajament ferm de a colabora cu toți partenerii implicați și bună guvernanță;

3. constată că accesul la apă este legat în mod intrinsec de sănătate și educație, în special pentru femei, precum și de protecția și refacerea ecosistemelor legate de apă și este conex cu accesul la terenuri, drepturile de proprietate asupra terenurilor, care trebuie să fie executorii în instanță, precum și cu securitatea alimentară și cu accesul la energie și securitate;

4. subliniază că aprovizionarea cu apă și salubritatea îmbunătățite, precum și o mai bună gestionare a resurselor de apă pot stimula creșterea economică durabilă a țărilor și pot contribui în mod semnificativ la reducerea sărăciei;

5. subliniază că apa trebuie considerată un bun public global, și nu o marfă;

6. solicită UE să promoveze în cadrul acțiunii sale externe o abordare a accesului la apă și la salubritate bazată pe drepturile omului, în spiritul Deceniului de acțiune privind apa 2018-2028 proclamat de ONU și cu ocazia următorului Forum mondial privind apa, de la Dakar, a Conferinței internaționale la nivel înalt privind apa de la Dushanbe din 2022 și a Conferinței la nivel înalt a ONU privind Deceniul de acțiune privind apa de la New York din 2023, pentru a continua să depună eforturi în vederea atingerii ODD 6 privind apa potabilă sigură și salubritatea și pentru a permite tuturor țărilor să atingă toate țintele acestui obiectiv până în 2030 pentru toți, în mod nediscriminatoriu, eliminând, în același timp, inegalitățile în accesul la apă care afectează grupurile vulnerabile și marginalizate;

7. este preocupat de faptul că accesul la apă potabilă și la salubritate – din cauza penuriei fizice, a poluării sau a lipsei de infrastructură suficientă și a proastei guvernanțe – este foarte restricționat în țările în curs de dezvoltare (doar una din două persoane au acces) și extrem de limitat în Africa Subsahariană (doar una din opt persoane în zonele rurale);

8. subliniază că creșterea demografică rapidă și evoluția mediului urban în Africa necesită acțiuni urgente pentru a întări reziliența în domeniul apei; subliniază inegalitățile profunde în accesul la infrastructura de bază, care impun sarcini disproporționate legate de apă populației sărace din mediul urban;

9. subliniază că apa curată, buna igienă și serviciile de salubritate sunt esențiale pentru creșterea durabilă și întărirea rezilienței celor mai vulnerabile comunități; solicită, prin urmare, UE să își intensifice sprijinul tehnic și financiar pentru a contribui la creșterea rezilienței orașelor din țările în curs de dezvoltare la șocurile legate de apă, inclusiv printr-o planificare urbană sustenabilă, asigurând, în același timp, o mai bună integrare a cetățenilor din mediul rural care se mută în mediul urban;

10. solicită de urgență, în urma pandemiei de COVID-19 și având în vedere numărul tot mai mare de dezastre naturale legate de schimbările climatice, precum creșterea amplorii și a frecvenței inundațiilor, secetele, creșterea temperaturilor apei și scăderea valorilor oxigenului dizolvat, creșterea nivelului mării și deteriorarea calității apei din cauza poluării și a contaminării din ce în ce mai mari cauzate, printre altele, de scurgerile agricole, de apele reziduale industriale și municipale netratate, precum și de defrișări; solicită, de asemenea, ca accesul la apă și la salubritate să devină o prioritate în țările în curs de dezvoltare, în special în țările cel mai puțin dezvoltate și în statele insulare mici în curs de dezvoltare, inclusiv în contextul umanitar, deoarece aceasta este una dintre componentele esențiale ale dezvoltării umane;

11. subliniază lipsa finanțării și a investițiilor publice în apă și în infrastructura sustenabilă în țările în curs de dezvoltare; invită statele membre și organizațiile internaționale să furnizeze resurse financiare pentru a contribui la consolidarea capacităților și la transferul de tehnologie către țările în curs de dezvoltare, pentru a furniza apă potabilă sigură, curată, accesibilă și la prețuri abordabile, servicii de igienă și salubritate pentru toți, în special pentru persoanele cele mai vulnerabile;

12. evidențiază că sunt necesare acțiuni anticipative în domeniul accesului la apă și la salubritate, și că este nevoie de indicatori fiabili și comparabili pentru a măsura progresul sau regresul privind accesul la apă și la salubritate;

13. subliniază că este necesar să se pună un accent mai mare pe infrastructuri și comunități sustenabile și reziliente în domeniul apei și al salubrității, prin implementarea componentelor de reducere a riscului de dezastre și prin folosirea tuturor instrumentelor necesare de cartografiere a riscurilor legate de apă și a sistemelor de alertă timpurie; invită Comisia să sprijine „Resilient Water Accelerator” (acceleratorul rezilienței în domeniul apei);

14. subliniază necesitatea de a corela răspunsurile umanitare salvatoare de vieți cu dezvoltarea unor sisteme durabile de alimentare cu apă și de salubritate pentru toți; subliniază importanța mobilizării resurselor financiare și a asistenței tehnice pentru a facilita consolidarea capacităților, astfel încât să se răspundă celor mai urgente nevoi în furnizarea de servicii esențiale de alimentare cu apă și de salubritate în timpul crizelor;

15. reamintește că Comisia a mobilizat aproape 2,6 miliarde EUR în perioada 2014-2020 pentru chestiuni legate de apă și solicită să se continue eforturile constante depuse în cadrul Instrumentului de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională, alocând mai mult de 20 % din cheltuieli pentru dezvoltarea umană, garantând totodată că o parte importantă din procentul de 30% dedicat combaterii schimbărilor climatice este alocat îmbunătățirii infrastructurilor de alimentare cu apă și de salubritate, pentru a eradica sărăcia în domeniul apei și salubrității;

16. solicită UE să ofere un sprijin mai mare țărilor în curs de dezvoltare prin investiții în instituțiile, capacitățile, structurile și procesele de guvernanță relevante pentru a asigura capacități și servicii de salubritate și de gestionare a apelor reziduale de calitate și sustenabile și să investească în reducerea riscului de poluare și contaminare a apei, în dezvoltarea de tehnologii de reciclare a apelor reziduale, precum și în dezvoltarea de soluții inovatoare pentru crearea și gestionarea punctelor de apă, a instalațiilor de spălare a mâinilor și promovarea unor practici sănătoase de igienă;

17. solicită UE să investească, de asemenea, în protejarea și refacerea ecosistemelor naturale (inclusiv a pădurilor, a zonelor inundabile, a zonelor umede etc.), care oferă adesea soluții mai rentabile și mai sustenabile de gestionare a apei decât soluțiile convenționale de infrastructură în materie de stocarea apei, tratarea apei, controlul eroziunii și evenimentele moderate și extreme;

18. solicită UE să maximizeze impactul ajutorului în domeniul dezvoltării umane, asigurându-se că serviciile WASH sunt integrate în toate programele și strategiile din domeniul sănătății, alimentației, educației, dizabilităților și egalității de gen, incluzând obiective și indicatori privind apa, salubritatea și igiena;

19. solicită UE să sprijine gestionarea publică a apei în țările în curs de dezvoltare și subliniază că este important ca asistența oficială pentru dezvoltare a UE în domeniul apei, salubrității și igienei să fie direcționată către țările și comunitățile cu cele mai mici venituri;

20. atrage atenția asupra dimensiunii geostrategice și a problemelor de securitate majore legate de apă; subliniază că accesul la apă poate genera conflicte bruște și războaie motivate de accesul la apă, ceea ce ar putea cauza milioane de victime și o creștere a migrației, în special a strămutării forțate, ca urmare a secetelor, a insecurității alimentare sau a foametei;

21. constată cu îngrijorare că în multe părți ale lumii acordurile de cooperare pentru râurile, lacurile și acviferele transfrontaliere lipsesc sau sunt prea slabe pentru a face față provocărilor tot mai mari legate de apă;

22. subliniază beneficiile unei mai bune cooperări transfrontaliere în domeniul apei și ale unei guvernanțe mai puternice a sistemelor de apă, cu scopul de a promova legătura strânsă dintre apă, alimentație, energie și ecosistem, de a evita conflictele și de a garanta gestionarea durabilă a resurselor de apă și protecția ecosistemelor;

23. invită Comisia să sprijine diplomația în domeniul apei și să promoveze cooperarea regională în sectorul apei, în special în gestionarea comună a resurselor de apă în jurul celor 286 de bazine fluviale transfrontaliere; solicită totodată să se elaboreze politici și programe operaționale care să soluționeze provocările în materie de securitate, alimentație, guvernanță și mediu legate de bazinele hidrografice transfrontaliere, pentru a asigura un viitor sigur și rezilient în zonele respective;

24. încurajează țările în curs de dezvoltare să adere la și să depună eforturi pentru punerea deplină în aplicare a celor două convenții internaționale ale Organizației Națiunilor Unite privind apa, și anume Convenția ONU privind apa și Convenția ONU privind cursurile de apă, ca instrumente importante de sprijinire a diplomației în domeniul apei, a păcii și a prevenirii conflictelor prin intermediul cooperării transfrontaliere în domeniul apei;

25. subliniază necesitatea de a aborda complexitatea cererilor de resurse hidrice, care sunt în creștere și în concurență între ele; cere sprijin pentru Echipa Europa în consolidarea gestionării coordonate, coerente, integrate și durabile a apei în țările în curs de dezvoltare în ceea ce privește diversele sale utilizări (agricultură, producția de alimente, salubritate și sănătate, igienă, producția de energie, cereri concurente din partea industriei etc.), ținând seama în special de imprevizibilitatea tot mai mare a aprovizionării cu apă ca urmare a schimbărilor climatice;

26. reamintește că politicile coordonate, integrate și sustenabile de gestionare a resurselor de apă ar trebui să fie transparente și inclusive și ar trebui să încurajeze participarea mai multor părți interesate din toate sectoarele și la toate nivelurile; subliniază importanța efectuării unor evaluări de impact asupra drepturilor omului în cazul proiectelor de investiții în agricultură și energie;

27. evidențiază necesitatea de a reconcilia utilizarea apei cu aplicarea tehnologiilor emergente de conservare, reducere a poluării apei și reciclare a apelor reziduale, pentru a îmbunătăți modul în care apa este furnizată, tratată și eliminată;

28. solicită UE să sprijine gestionarea durabilă a apei în sectorul agricol, care mobilizează peste 70 % din resursele de apă, prin investiții în sisteme sustenabile de irigații și de stocare a apei, prin optimizarea și reducerea utilizării apei dulci în agricultură de-a lungul întregului lanț de aprovizionare, prin reducerea deșeurilor alimentare și prin promovarea agroecologiei refăcând zonele umede, precum și prin reducerea, acolo unde este posibil, a utilizării pesticidelor și a îngrășămintelor care prezintă un risc de poluare a apei, în special a apelor subterane;

29. reamintește că accesul la apă este deopotrivă o problemă ce ține de consumul de energie, atât din perspectiva producției, cât și a extracției; subliniază, în acest context, că este important să se promoveze o mai bună gestionare a energiei, precum și soluții de reutilizare a apelor uzate epurate, pentru a limita consumul de apă dulce prin tratarea apelor reziduale;

30. solicită mecanisme eficiente de tragere la răspundere a tuturor toți furnizorilor de servicii de alimentare cu apă și salubritate, pentru a garanta că aceștia respectă drepturile omului și nu comit abuzuri sau încălcări ale drepturilor omului;

31. subliniază necesitatea de a include drepturile în domeniul apei în acordurile comerciale cu țările terțe și obligații juridice pentru companiile din UE aflate în țările terțe de a respecta, de exemplu, Directiva privind apa potabilă, inclusiv atunci când își desfășoară activitatea în străinătate;

32. subliniază că companiile din UE care investesc în țările în curs de dezvoltare ar trebui să se abțină de la a exercita presiuni asupra resurselor de apă și a terenurilor locale, în special în sectoarele agricol și industrial, și să evite speculațiile cu apă; subliniază, în același timp, că nevoia de dezvoltare economică nu ar trebui să incite aceste țări să se concentreze asupra activităților cu utilizare intensivă a apei care ar putea pune în pericol accesul la apă al populațiilor;

33. ia în considerare potențialul sectorului privat în aprovizionarea cu apă și solicită o colaborare mai strânsă cu IMM-urile și companiile cu sediul la nivel local, care pot aplica soluții valoroase și abordări inovatoare în conceperea, construirea sau reabilitarea serviciilor de aprovizionare cu apă existente sau în alte proiecte legate de apă;

34. invită UE și statele sale membre să asigure respectarea de către întreprinderile mari și de către subcontractanții lor importanți a strategiilor de diligență necesară și a obligațiilor de raportare (în conformitate cu standardele UE) privind cooperarea în domeniul activităților din domeniul apei; solicită ca dreptul de acces la apă și alte drepturi fundamentale ale omului să fie luate în considerare în propunerea legislativă privind obligația de diligență a întreprinderilor;

35. reamintește că soluțiile și programele sunt mai eficiente atunci când sunt concepute împreună, cu aportul cunoștințelor locale și cu participarea comunității; subliniază în consecință că este nevoie să se sprijine proiectele la scară mică și locală care au un impact direct asupra asigurării și îmbunătățirii accesului populației la apă și la instalații sanitare, inclusiv în zonele rurale și în comunitățile costiere dependente de resursele marine;

36. insistă să se acorde o atenție deosebită femeilor și fetelor din țările în curs de dezvoltare, deoarece acestea se confruntă adesea cu obstacole deosebite legate de accesul la apă și la salubritate, majoritatea având sarcina să aducă apă în loc să meargă la școală și, pe de altă parte, sunt obligate să părăsească școala dacă nu au acces la toalete corespunzătoare;

37. subliniază că lipsa accesului la apă poate afecta în mod semnificativ drepturile femeilor și fetelor la educație, sănătate, demnitate, alimentație și siguranță, precum și implicarea lor politică și economică; solicită UE să sprijine femeile, inclusiv pe cele care aparțin minorităților discriminate, să-și apere drepturile la apă și să garanteze participarea lor la procesul decizional privind proiectele legate de accesul la apă;

38. reamintește că accesul la surse de apă sigure și îmbunătățite este vital pentru copiii care sunt expuși în mod deosebit la lipsa igienei, la malnutriție și la boli legate de calitatea apei;

39. solicită UE ca, în conformitate cu principiile de acțiune stabilite în Orientările UE privind protecția apărătorilor drepturilor omului, să asigure protecția apărătorilor drepturilor omului din domeniul mediului, în special a apărătorilor drepturilor funciare și ale drepturilor omului ale populațiilor indigene, care pot fi puși în pericol, discriminați, persecutați, incriminați și uciși și al căror rol poate fi esențial în ceea ce privește accesul la apă în țările în curs de dezvoltare;

40. solicită UE să încurajeze recunoașterea ecocidului ca infracțiune internațională;

41. invită Comisia să informeze periodic Parlamentul cu privire la punerea în aplicare a Orientările UE în materie de drepturi ale omului cu privire la apa potabilă sigură și la salubritate, oferind exemple concrete de activități întreprinse și de impact ale acestora.

INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării	28.2.2022
Rezultatul votului final	+: –: 0:	25 1 0
Membri titulari prezenți la votul final	Barry Andrews, Eric Andrieu, Anna-Michelle Asimakopoulou, Hildegard Bentele, Dominique Bilde, Udo Bullmann, Catherine Chabaud, Antoni Comín i Oliveres, Ryszard Czarnecki, Gianna Gancia, Charles Goerens, Mónica Silvana González, Pierrette Herzberger-Fofana, György Hölvényi, Rasa Juknevičienė, Beata Kempa, Karsten Lucke, Pierfrancesco Majorino, Erik Marquardt, Janina Ochojska, Christian Sagartz, Tomas Tobé, Miguel Urbán Crespo, Bernhard Zimniok
Membri supleanți prezenți la votul final	María Soraya Rodríguez Ramos, Caroline Roose

VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

25	+
ECR	Ryszard Czarnecki, Beata Kempa
ID	Dominique Bilde, Gianna Gancia
NI	Antoni Comín i Oliveres
PPE	Anna-Michelle Asimakopoulou, Hildegard Bentele, György Hölvényi, Rasa Juknevičienė, Janina Ochojska, Christian Sagartz, Tomas Tobé
Renew	Barry Andrews, Catherine Chabaud, Charles Goerens, María Soraya Rodríguez Ramos
S&D	Eric Andrieu, Udo Bullmann, Mónica Silvana González, Karsten Lucke, Pierfrancesco Majorino
The Left	Miguel Urbán Crespo
Verts/ALE	Pierrette Herzberger-Fofana, Erik Marquardt, Caroline Roose

1	-
ID	Bernhard Zimniok

0	0

Legenda simbolurilor utilizate:

+ : pentru

- : împotrivă

0 : abțineri