RAPORT referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind diligența necesară în materie de durabilitate a întreprinderilor și de modificare a Directivei (UE) 2019/1937

8.5.2023 - (COM(2022)0071 – C9‑0050/2022 – 2022/0051(COD)) - ***I

Comisia pentru afaceri juridice
Raportoare: Lara Wolters
Raportori pentru avizele comisiilor asociate, în temeiul articolului 57 din Regulamentul de procedură:
Raphaël Glucksmann, Comisia pentru afaceri externe
Barry Andrews, Comisia pentru comerț internațional
René Repasi, Comisia pentru afaceri economice și monetare
Samira Rafaela, Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale
Tiemo Wölken, Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară

Amendamente

• 001-381 (PDF - 638 KB)
• 001-381 (DOC - 155 KB)
• 382-391 (PDF - 133 KB)
• 382-391 (DOC - 43 KB)
• 392-394 (PDF - 116 KB)
• 392-394 (DOC - 39 KB)
• 395-401 (PDF - 128 KB)
• 395-401 (DOC - 40 KB)
• 402-408 (PDF - 118 KB)
• 402-408 (DOC - 40 KB)
• 409-415 (PDF - 150 KB)
• 409-415 (DOC - 43 KB)
• 416-425 (PDF - 155 KB)
• 416-425 (DOC - 46 KB)
• 426-429 (PDF - 126 KB)
• 426-429 (DOC - 41 KB)
• 430-430 (PDF - 611 KB)
• 430-430 (DOC - 166 KB)

PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind diligența necesară în materie de durabilitate a întreprinderilor și de modificare a Directivei (UE) 2019/1937

(COM(2022)0071 – C9‑0050/2022 – 2022/0051(COD))

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

– având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2022)0071),

– având în vedere articolul 294 alineatul (2), articolul 50 alineatul (1) și alineatul (2) litera (g) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C9‑0050/2022),

– având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

– având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 14 iulie 2022[1],

– având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

– având în vedere avizele Comisiei pentru afaceri externe, Comisiei pentru comerț internațional, Comisiei pentru afaceri economice și monetare, Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, Comisiei pentru dezvoltare, Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor,

– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A9-0184/2023),

1. adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2. solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3. încredințează Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

 

Amendamentul  1

 

Propunere de directivă

Considerentul 1

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt consacrate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Acele valori fundamentale care au inspirat crearea Uniunii, precum și universalitatea și indivizibilitatea drepturilor omului, și respectarea principiilor Cartei Organizației Națiunilor Unite și a dreptului internațional ar trebui să ghideze acțiunea Uniunii pe scena internațională. Astfel de acțiuni includ promovarea dezvoltării economice, sociale și de mediu durabile a țărilor în curs de dezvoltare.	(1) Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt consacrate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și în articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană. Acele valori fundamentale care au inspirat crearea Uniunii, precum și universalitatea și indivizibilitatea drepturilor omului și a drepturilor în domeniul mediului, și respectarea principiilor Cartei Organizației Națiunilor Unite și a dreptului internațional ar trebui să ghideze acțiunea Uniunii pe scena internațională. Astfel de acțiuni includ promovarea dezvoltării economice, sociale și de mediu durabile a țărilor în curs de dezvoltare.

Amendamentul  2

 

Propunere de directivă

Considerentul 2

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Un nivel ridicat de protecție și de îmbunătățire a calității mediului, precum și promovarea valorilor europene fundamentale se numără printre prioritățile Uniunii, astfel cum se prevede în Comunicarea Comisiei intitulată „Pactul verde european”74. Aceste obiective presupun implicarea nu numai a autorităților publice, ci și a actorilor privați, în special a întreprinderilor.	(2) Un nivel ridicat de protecție și de îmbunătățire a calității mediului, precum și promovarea valorilor europene fundamentale se numără printre prioritățile Uniunii, astfel cum se prevede în Comunicarea Comisiei intitulată „Pactul verde european”74. Aceste obiective presupun implicarea nu numai a autorităților publice, ci și a actorilor privați, în special a întreprinderilor. Articolul 191 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) prevede că politica Uniunii în domeniul mediului contribuie la conservarea, protecția și îmbunătățirea calității mediului, la ocrotirea sănătății persoanelor, la utilizarea prudentă și rațională a resurselor naturale și la promovarea pe plan internațional a unor măsuri destinate să contracareze problemele de mediu la scară regională sau mondială și în special lupta împotriva schimbărilor climatice.
__________________	__________________
74 Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Pactul verde european (COM/2019/640 final).	74 Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Pactul verde european (COM/2019/640 final).

Amendamentul  3

 

Propunere de directivă

Considerentul 3

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(3) În comunicarea sa intitulată „O Europă socială puternică pentru tranziții juste”75, Comisia s-a angajat să modernizeze economia socială de piață a Europei pentru a realiza o tranziție justă către durabilitate. Prezenta directivă va contribui și la Pilonul european al drepturilor sociale, care promovează drepturile ce asigură condiții de muncă echitabile. Aceasta face parte din politicile și strategiile UE privind promovarea muncii decente la nivel mondial, inclusiv în lanțurile valorice globale, astfel cum se menționează în Comunicarea Comisiei privind munca decentă la nivel mondial76.	(3) În comunicarea sa intitulată „O Europă socială puternică pentru tranziții juste”, Comisia s-a angajat să modernizeze economia socială de piață a Europei pentru a realiza o tranziție justă către durabilitate, asigurând faptul că nimeni nu este lăsat în urmă. Prezenta directivă va contribui și la Pilonul european al drepturilor sociale, care promovează drepturile ce asigură condiții de muncă echitabile. Aceasta va crea, de asemenea, o mai mare vizibilitate a Pilonului și o mai mare asumare a acestuia în rândul întreprinderilor, a căror implicare este esențială pentru punerea în aplicare eficace a Pilonului. Aceasta face parte din politicile și strategiile UE privind promovarea muncii echitabile și decente la nivel mondial, inclusiv în lanțurile valorice globale, astfel cum se menționează în Comunicarea Comisiei privind munca decentă la nivel mondial76.
__________________	__________________
75 Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „O Europă socială puternică pentru tranziții juste” [COM(2020) 14 final].	75 Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „O Europă socială puternică pentru tranziții juste” [COM(2020) 14 final].
76 Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu și Comitetul Economic și Social European privind munca decentă la nivel mondial pentru o tranziție justă și o redresare durabilă globală, COM(2022) 66 final.	76 Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu și Comitetul Economic și Social European privind munca decentă la nivel mondial pentru o tranziție justă și o redresare durabilă globală, COM(2022) 66 final.

Amendamentul  4

 

Propunere de directivă

Considerentul 4

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(4) Comportamentul întreprinderilor din toate sectoarele economiei este esențial pentru succesul obiectivelor de sustenabilitate ale Uniunii, deoarece întreprinderile din Uniune, în special cele mari, se bazează pe lanțuri valorice globale. De asemenea, este în interesul întreprinderilor să protejeze drepturile omului și mediul, în special având în vedere îngrijorarea crescândă a consumatorilor și a investitorilor cu privire la aceste subiecte. O serie de inițiative de promovare a întreprinderilor care sprijină transformarea orientată către valoare există deja atât la nivelul Uniunii77, cât și la nivel național78.	(4) Comportamentul întreprinderilor din toate sectoarele economiei este esențial pentru succesul obiectivelor de sustenabilitate ale Uniunii, deoarece multe întreprinderi din Uniune se bazează pe lanțuri valorice globale. De asemenea, este în interesul întreprinderilor să protejeze drepturile omului și mediul, în special având în vedere îngrijorarea crescândă a consumatorilor și a investitorilor cu privire la aceste subiecte. O serie de inițiative de promovare a întreprinderilor care sprijină transformarea orientată către valoare există deja atât la nivelul Uniunii77, cât și la nivel național78, inclusiv o legislație obligatorie în câteva state membre, precum Franța și Germania, ceea ce dă naștere nevoii de condiții de concurență echitabile pentru întreprinderi, cu scopul de a evita fragmentarea și de a oferi securitate juridică întreprinderilor care își desfășoară activitatea pe piața unică. De asemenea, este esențial să se instituie un cadru european pentru o abordare responsabilă și sustenabilă a lanțurilor valorice globale, având în vedere importanța întreprinderilor în calitate de pilon în construcția unei societăți și economii durabile.
__________________	__________________
77 „Enterprise Models and the EU agenda” (Modele de întreprinderi și agenda UE), CEPS Policy Insights, nr. PI2021-02/ianuarie 2021.	77 „Enterprise Models and the EU agenda” (Modele de întreprinderi și agenda UE), CEPS Policy Insights, nr. PI2021-02/ianuarie 2021.
78 De exemplu, https://www.economie.gouv.fr/entreprises/societe-mission.	78 De exemplu, https://www.economie.gouv.fr/entreprises/societe-mission.

Amendamentul  5

 

Propunere de directivă

Considerentul 5

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(5) Standardele internaționale existente privind conduita responsabilă în afaceri specifică faptul că întreprinderile ar trebui să protejeze drepturile omului și stabilesc modul în care ar trebui să abordeze protecția mediului în cadrul operațiunilor și al lanțurilor lor valorice. Principiile directoare ale Organizației Națiunilor Unite privind afacerile și drepturile omului79 recunosc responsabilitatea întreprinderilor de a-și exercita obligația de diligență în materie de drepturi ale omului prin identificarea, prevenirea și atenuarea impactului negativ al operațiunilor lor asupra drepturilor omului și prin contabilizarea modului în care abordează respectivul impact. Aceste principii directoare prevăd că întreprinderile ar trebui să evite încălcarea drepturilor omului și să abordeze impactul negativ asupra drepturilor omului pe care l-au cauzat, la care au contribuit sau cu care au legătură în cadrul propriilor operațiuni și filiale și prin intermediul relațiilor lor de afaceri directe și indirecte.	(5) Standardele internaționale existente consacrate privind conduita responsabilă în afaceri, precum Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului79 și Orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale79a clarificate în Orientările OCDE privind diligența necesară pentru o conduită responsabilă în afaceri79b, specifică faptul că întreprinderile ar trebui să protejeze drepturile omului și stabilesc modul în care ar trebui să respecte și să abordeze protecția mediului în cadrul operațiunilor și al lanțurilor lor valorice. Principiile directoare ale Organizației Națiunilor Unite privind afacerile și drepturile omului recunosc responsabilitatea întreprinderilor de a-și exercita obligația de diligență în materie de drepturi ale omului prin identificarea, prevenirea și atenuarea impactului negativ al operațiunilor lor asupra drepturilor omului și prin contabilizarea modului în care abordează respectivul impact. Aceste principii directoare prevăd că întreprinderile ar trebui să evite încălcarea drepturilor omului și să abordeze impactul negativ asupra drepturilor omului pe care l-au cauzat, la care au contribuit sau cu care au legătură în cadrul propriilor operațiuni și filiale și prin intermediul relațiilor lor de afaceri directe și indirecte.
__________________	__________________
79 Principiile directoare privind afacerile și drepturile omului de punere în aplicare a cadrului „Protecție, respect și remediere” al Organizației Națiunilor Unite, 2011, disponibile la adresa https://www.ohchr.org/documents/publications/guidingprinciplesbusinesshr_en.pdf.	79 Principiile directoare privind afacerile și drepturile omului de punere în aplicare a cadrului „Protecție, respect și remediere” al Organizației Națiunilor Unite, 2011, disponibile la adresa https://www.ohchr.org/documents/publications/guidingprinciplesbusinesshr_en.pdf.
	79a Orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale, ediția actualizată 2011, disponibilă la adresa http://mneguidelines.oecd.org/guidelines/.https://mneguidelines.oecd.org/mneguidelines/
	79b Orientările OCDE privind conduita responsabilă în afaceri, 2018, și orientările sectoriale specifice, disponibile la adresa https://www.oecd.org/investment/due-diligence-guidance-for-responsible-business-conduct.htm.

Amendamentul  6

 

Propunere de directivă

Considerentul 6

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(6) Conceptul de diligență necesară în materie de drepturi ale omului a fost prevăzut și dezvoltat în continuare în Orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale80, care au extins aplicarea obligației de diligență la aspectele de mediu și de guvernanță. Orientările OCDE privind conduita responsabilă în afaceri și orientările sectoriale81 sunt cadre recunoscute la nivel internațional care stabilesc măsuri practice de diligență necesară pentru a ajuta întreprinderile să identifice, să prevină, să atenueze și să țină seama de modul în care abordează impactul real și potențial al operațiunilor lor, al lanțurilor lor valorice și al altor relații de afaceri. Conceptul de diligență necesară este, de asemenea, integrat în recomandările Declarației tripartite de principii privind întreprinderile multinaționale și politica socială a Organizației Internaționale a Muncii (OIM)82.	(6) Conceptul de diligență necesară în materie de drepturi ale omului a fost prevăzut și dezvoltat în continuare în Orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale, care au extins aplicarea obligației de diligență la aspectele de mediu și de guvernanță. Orientările OCDE privind conduita responsabilă în afaceri și orientările sectoriale sunt cadre recunoscute la nivel internațional care stabilesc măsuri practice de diligență necesară pentru a ajuta întreprinderile să identifice, să prevină, să atenueze și să țină seama de modul în care abordează impactul real și potențial al operațiunilor lor, al lanțurilor lor valorice și al altor relații de afaceri. Punctele de contact naționale (PCN) create de aderenții la Orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale joacă un rol important în promovarea diligenței necesare de către întreprinderi prin rolul pe care îl joacă în promovarea orientărilor și în calitate de mecanisme extrajudiciare de soluționare a reclamațiilor. Conceptul de diligență necesară este, de asemenea, integrat în recomandările Declarației tripartite de principii privind întreprinderile multinaționale și politica socială a Organizației Internaționale a Muncii (OIM)82.
__________________	__________________
80 Orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale, ediția actualizată 2011, disponibilă la adresa http://mneguidelines.oecd.org/guidelines/.https://mneguidelines.oecd.org/mneguidelines/
81 Orientările OCDE privind conduita responsabilă în afaceri, 2018, și orientările sectoriale specifice, disponibile la adresa https://www.oecd.org/investment/due-diligence-guidance-for-responsible-business-conduct.htm.
82 „Declarația tripartită de principii privind întreprinderile multinaționale și politica socială” a Organizației Internaționale a Muncii, ediția a cincea, 2017, disponibilă la adresa: https://www.ilo.org/empent/Publications/WCMS_094386/lang--en/index.htm.	82 „Declarația tripartită de principii privind întreprinderile multinaționale și politica socială” a Organizației Internaționale a Muncii, ediția a cincea, 2017, disponibilă la adresa: https://www.ilo.org/empent/Publications/WCMS_094386/lang--en/index.htm.

Amendamentul  7

 

Propunere de directivă

Considerentul 6 a (nou)

Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(6a) Toate întreprinderile ar trebui să respecte drepturile omului, astfel cum sunt consacrate în convențiile internaționale și în instrumentele enumerate în partea I secțiunea 2 din anexă, iar întreprinderile care intră în domeniul de aplicare a prezentei directive ar trebui să aibă obligația de a efectua diligența necesară și ar trebui să ia măsurile adecvate pentru a identifica și a aborda efectele negative asupra drepturilor omului de-a lungul lanțului lor valoric. Amploarea și natura diligenței necesare pot varia în funcție de dimensiunea, sectorul, contextul operațional și profilul de risc al întreprinderii.

Amendamentul  8

 

Propunere de directivă

Considerentul 7

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(7) Obiectivele de dezvoltare durabilă ale Organizației Națiunilor Unite83, adoptate de toate statele membre ale Organizației Națiunilor Unite în 2015, includ obiective de promovare a unei creșteri economice susținute, favorabile incluziunii și durabile. Uniunea și-a stabilit obiectivul de a realiza obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU. Sectorul privat contribuie la realizarea acestor obiective.	(7) Obiectivele de dezvoltare durabilă ale Organizației Națiunilor Unite83, adoptate de toate statele membre ale Organizației Națiunilor Unite în 2015, includ obiective de promovare a unei creșteri economice susținute, favorabile incluziunii și durabile. Uniunea și-a stabilit obiectivul de a realiza obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU. Sectorul privat contribuie la realizarea acestor obiective. În contextul geopolitic actual, generat de agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei, de criza energetică, de efectele încă resimțite ale COVID-19 și de încercarea de a menține și consolida securitatea lanțului agro-alimentar, sectorul privat ar putea contribui la promovarea unei creșteri economice susținute, favorabile incluziunii și durabile, fără însă a se crea dezechilibre pe piața internă.
__________________	__________________
83 https://www.un.org/ga/search/view_doc.asp?symbol=A/RES/70/1&Lang=E.	83 https://www.un.org/ga/search/view_doc.asp?symbol=A/RES/70/1&Lang=E.

Amendamentul  9

 

Propunere de directivă

Considerentul 8

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(8) Acordurile internaționale în temeiul Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, la care Uniunea și statele membre sunt părți, cum ar fi Acordul de la Paris84 și recentul Pact climatic de la Glasgow85, stabilesc căi precise de abordare a schimbărilor climatice și de menținere a încălzirii globale în limita a 1,5 °C. Pe lângă acțiunile specifice preconizate din partea tuturor părților semnatare, rolul sectorului privat, în special strategiile sale de investiții, este considerat esențial pentru atingerea acestor obiective.	(8) Acordurile internaționale în temeiul Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, la care Uniunea și statele membre sunt părți, cum ar fi Acordul de la Paris84 și recentul Pact climatic de la Glasgow85, stabilesc căi precise de abordare a schimbărilor climatice și de menținere a încălzirii globale în limita a 1,5 °C. Pe lângă acțiunile specifice preconizate din partea tuturor părților semnatare, rolul sectorului privat, în special strategiile sale de investiții, este, de asemenea, considerat esențial pentru atingerea acestor obiective. Deși doar 100 de întreprinderi au generat peste 70 % din emisiile de gaze cu efect de seră la nivel mondial începând din 1988, există o discrepanță fundamentală între angajamentele întreprinderilor în materie de climă și investițiile lor efective pentru combaterea schimbărilor climatice. Prin urmare, prezenta directivă este un instrument legislativ important pentru a evita orice declarație înșelătoare privind neutralitatea climatică și pentru a stopa dezinformarea ecologică și extinderea utilizării combustibililor fosili la nivel mondial, în vederea realizării obiectivelor climatice internaționale și europene, astfel cum recomandă și cele mai recente rapoarte științifice85a.
__________________	__________________
84 https://unfccc.int/files/essential_background/convention/application/pdf/english_paris_agreement.pdf.	84 https://unfccc.int/files/essential_background/convention/application/pdf/english_paris_agreement.pdf.
85 Pactul climatic de la Glasgow, adoptat la 13 noiembrie 2021 în cadrul COP26 de la Glasgow, https://unfccc.int/sites/default/files/resource/cma2021_L16_adv.pdf.https://unfccc.int/sites/default/files/resource/cma2021_L16_adv.pdf.	85 Pactul climatic de la Glasgow, adoptat la 13 noiembrie 2021 în cadrul COP26 de la Glasgow, https://unfccc.int/sites/default/files/resource/cma2021_L16_adv.pdf.https://unfccc.int/sites/default/files/resource/cma2021_L16_adv.pdf.
	85a „CDP Carbon Majors Report”, „2017 Influence Map Report”, „Big Oil’Real Agenda on Climate Change 2022”, septembrie 2022, https://influencemap.org/report/Big-Oil-s-Agenda-on-Climate-Change-2022-19585 IEA, Net Zero by 2050, A Roadmap for the Global Energy Sector, p. 51.

Amendamentul  10

 

Propunere de directivă

Considerentul 9

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(9) În cadrul Legii europene a climei86, Uniunea s-a angajat, de asemenea, din punct de vedere juridic să devină neutră din punct de vedere climatic până în 2050 și să reducă emisiile cu cel puțin 55 % până în 2030. Ambele angajamente necesită modificarea modului în care întreprinderile derulează procesele de producție și efectuează achiziții. Planul Comisiei privind obiectivele climatice pentru 203087 modelează diverse grade de reducere a emisiilor care se impun în diverse sectoare economice, deși toate trebuie să înregistreze reduceri considerabile în orice scenariu pentru ca Uniunea să își îndeplinească obiectivele climatice. Planul subliniază, de asemenea, că „datorită modificării normelor și practicilor în materie de guvernanță corporativă, inclusiv în ceea ce privește finanțarea durabilă, proprietarii și administratorii de întreprinderi vor acorda prioritate obiectivelor de durabilitate în acțiunile și strategiile lor”. Comunicarea din 2019 privind Pactul verde european88 prevede că toate acțiunile și politicile UE ar trebui să își unească eforturile pentru ca UE să realizeze o tranziție de succes și echitabilă către un viitor durabil. De asemenea, prevede că preocuparea pentru durabilitate ar trebui să fie integrată și mai mult în cadrul guvernanței corporative.	(9) În cadrul Legii europene a climei86, Uniunea s-a angajat, de asemenea, din punct de vedere juridic să devină neutră din punct de vedere climatic până în 2050 și să reducă emisiile cu cel puțin 55 % până în 2030. Ambele angajamente necesită modificarea modului în care întreprinderile derulează procesele de producție și efectuează achiziții. Planul Comisiei privind obiectivele climatice pentru 203087 modelează diverse grade de reducere a emisiilor care se impun în diverse sectoare economice, deși toate trebuie să înregistreze reduceri considerabile în orice scenariu pentru ca Uniunea să își îndeplinească obiectivele climatice. Planul subliniază, de asemenea, că „datorită modificării normelor și practicilor în materie de guvernanță corporativă, inclusiv în ceea ce privește finanțarea durabilă, proprietarii și administratorii de întreprinderi vor acorda prioritate obiectivelor de durabilitate în acțiunile și strategiile lor”. Programul general de acțiune pentru mediu al Uniunii până în 203087a („PAM 8”), care este cadrul de acțiune al Uniunii în domeniul mediului și al climei, urmărește să accelereze tranziția verde către o economie circulară neutră din punct de vedere climatic, sustenabilă, netoxică și eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor, bazată pe energie din surse regenerabile, rezilientă și competitivă într-un mod just, echitabil și incluziv, precum și să protejeze, să refacă și să îmbunătățească starea mediului, printre altele, prin stoparea și inversarea pierderii biodiversității. Comunicarea din 2019 privind Pactul verde european88 prevede că toate acțiunile și politicile UE ar trebui să își unească eforturile pentru ca UE să realizeze o tranziție de succes și echitabilă către un viitor durabil, în care nimeni nu este lăsat în urmă. De asemenea, prevede că preocuparea pentru durabilitate ar trebui să fie integrată și mai mult în cadrul guvernanței corporative.
__________________	__________________
86 Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 iunie 2021 de instituire a cadrului pentru realizarea neutralității climatice și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 401/2009 și (UE) 2018/1999 („Legea europeană a climei”) PE/27/2021/REV/1 (JO L 243, 9.7.2021, p. 1).	86 Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 iunie 2021 de instituire a cadrului pentru realizarea neutralității climatice și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 401/2009 și (UE) 2018/1999 („Legea europeană a climei”) PE/27/2021/REV/1 (JO L 243, 9.7.2021, p. 1).
87 SWD/2020/176 final.	87 SWD/2020/176 final.
	87a Programul general al Uniunii de acțiune pentru mediu până în 2030.
88 COM/2019/640 final.	88 COM/2019/640 final.

Amendamentul  11

 

Propunere de directivă

Considerentul 11

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(11) Planul de acțiune privind economia circulară91, Strategia privind biodiversitatea92, Strategia „De la fermă la consumator”93 și Strategia privind substanțele chimice94 și Actualizarea noii Strategii industriale 2020: construirea unei piețe unice mai puternice, pentru redresarea Europei95, Industria 5.096, Planul de acțiune privind Pilonul european al drepturilor sociale97 și Revizuirea politicii comerciale din 202198 enumeră printre elementele lor o inițiativă privind guvernanța corporativă durabilă.	(11) Planul de acțiune privind economia circulară91, Strategia privind biodiversitatea92, Strategia „De la fermă la consumator”93, Strategia privind substanțele chimice94, Strategia farmaceutică, Planul de acțiune al UE: „Către reducerea la zero a poluării aerului, apei și solului” și Actualizarea noii Strategii industriale 2020: construirea unei piețe unice mai puternice, pentru redresarea Europei95, Industria 5.096, Planul de acțiune privind Pilonul european al drepturilor sociale97 și Revizuirea politicii comerciale din 202198 enumeră printre elementele lor o inițiativă privind guvernanța corporativă durabilă. Prin urmare, cerințele privind diligența necesară în temeiul prezentei directive ar trebui să contribuie la conservarea și refacerea biodiversității și la îmbunătățirea stării mediului, în special a aerului, a apei și a solului. Acestea ar trebui, de asemenea, să contribuie la accelerarea tranziției către o economie circulară netoxică. Cerințele privind diligența necesară în temeiul prezentei directive ar trebui să contribuie și la obiectivele Planului de acțiune privind reducerea la zero a poluării, cu scopul de a crea un mediu netoxic și a proteja sănătatea și buna calitate a vieții oamenilor, a animalelor și a ecosistemelor de impacturile negative și de riscurile legate de mediu.
__________________	__________________
91 Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor: Un nou Plan de acțiune privind economia circulară Pentru o Europă mai curată și mai competitivă [COM(2020) 98 final].	91 Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor: Un nou Plan de acțiune privind economia circulară Pentru o Europă mai curată și mai competitivă [COM(2020) 98 final].
92 Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030 – Readucerea naturii în viețile noastre [COM(2020) 380 final].	92 Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030 – Readucerea naturii în viețile noastre [COM(2020) 380 final].
93 Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – O Strategie „De la fermă la consumator” pentru un sistem alimentar echitabil, sănătos și ecologic [COM(2020) 381 final].	93 Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – O Strategie „De la fermă la consumator” pentru un sistem alimentar echitabil, sănătos și ecologic [COM(2020) 381 final].
94 Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată   Strategia pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice – Către un mediu fără substanțe toxice [COM(2020) 667 final].	94 Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată   Strategia pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice – Către un mediu fără substanțe toxice [COM(2020) 667 final].
95 Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind Actualizarea noii Strategii industriale 2020: construirea unei piețe unice mai puternice pentru a sprijini redresarea Europei [COM(2021) 350 final].	95 Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind Actualizarea noii Strategii industriale 2020: construirea unei piețe unice mai puternice pentru a sprijini redresarea Europei [COM(2021) 350 final].
96 Industria 5.0; https://ec.europa.eu/info/research-and-innovation/research-area/industrial-research-and-innovation/industry-50_en.	96 Industria 5.0; https://ec.europa.eu/info/research-and-innovation/research-area/industrial-research-and-innovation/industry-50_en.
97 https://op.europa.eu/webpub/empl/european-pillar-of-social-rights/ro/index.html.	97 https://op.europa.eu/webpub/empl/european-pillar-of-social-rights/ro/index.html.
98 Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, Revizuirea politicii comerciale – O politică comercială deschisă, durabilă și fermă, [COM(2021) 66 final].	98 Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, Revizuirea politicii comerciale – O politică comercială deschisă, durabilă și fermă, [COM(2021) 66 final].

Amendamentul  12

 

Propunere de directivă

Considerentul 12

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(12) Prezenta directivă este în concordanță cu Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația 2020-202499. Acest plan de acțiune definește drept prioritate consolidarea angajamentului Uniunii de a promova în mod activ punerea în aplicare la nivel mondial a Principiilor directoare ale Organizației Națiunilor Unite privind afacerile și drepturile omului și a altor orientări internaționale relevante, cum ar fi Orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale, inclusiv prin promovarea standardelor relevante privind diligența necesară.	(12) Prezenta directivă este în concordanță cu Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația 2020-202499. Acest plan de acțiune definește drept prioritate consolidarea angajamentului Uniunii de a promova în mod activ punerea în aplicare la nivel mondial a Principiilor directoare ale Organizației Națiunilor Unite privind afacerile și drepturile omului și a Orientărilor OCDE pentru întreprinderile multinaționale, astfel cum sunt clarificate în Orientările OCDE privind diligența necesară pentru o conduită responsabilă în afaceri ca orientări relevante, inclusiv prin promovarea standardelor relevante privind diligența necesară.
__________________	__________________
99 Comunicare comună către Parlamentul European și Consiliu, Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația 2020-2024, (JOIN/2020/5 final).	99 Comunicare comună către Parlamentul European și Consiliu, Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația 2020-2024, (JOIN/2020/5 final).

Amendamentul  13

 

Propunere de directivă

Considerentul 13

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(13) În rezoluția sa din 10 martie 2021, Parlamentul European invită Comisia să propună norme ale Uniunii pentru o obligație cuprinzătoare în materie de diligență necesară a întreprinderilor100. În cadrul Concluziilor Consiliului privind drepturile omului și munca decentă în lanțurile de aprovizionare globale din 1 decembrie 2020, a fost lansată Comisiei invitația de a prezenta o propunere de cadru juridic al Uniunii privind guvernanța corporativă durabilă, care să includă obligațiile transsectoriale de diligență a întreprinderilor de-a lungul lanțurilor de aprovizionare globale101. De asemenea, Parlamentul European solicită să se clarifice obligațiile administratorilor în raportul său din proprie inițiativă adoptat la 2 decembrie 2020 referitor la guvernanța corporativă durabilă. În Declarația lor comună privind prioritățile legislative ale UE pentru 2022102, Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană și-au luat angajamentul de a asigura o economie în serviciul cetățenilor și de a îmbunătăți cadrul de reglementare privind guvernanța corporativă durabilă.	(13) În rezoluția sa din 10 martie 2021, Parlamentul European invită Comisia să propună norme ale Uniunii pentru obligații cuprinzătoare în materie de diligență necesară a întreprinderilor, cu consecințe care includ răspunderea civilă pentru acele întreprinderi care cauzează sau contribuie la prejudicii prin neîndeplinirea obligației de diligență necesară100. În cadrul Concluziilor Consiliului privind drepturile omului și munca decentă în lanțurile de aprovizionare globale din 1 decembrie 2020, a fost lansată Comisiei invitația de a prezenta o propunere de cadru juridic al Uniunii privind guvernanța corporativă durabilă, care să includă obligațiile transsectoriale de diligență a întreprinderilor de-a lungul lanțurilor de aprovizionare globale101. De asemenea, Parlamentul European solicită să se clarifice obligațiile administratorilor în raportul său din proprie inițiativă adoptat la 2 decembrie 2020 referitor la guvernanța corporativă durabilă. În Declarația lor comună privind prioritățile legislative ale UE pentru 2022102, Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană și-au luat angajamentul de a asigura o economie în serviciul cetățenilor și de a îmbunătăți cadrul de reglementare privind guvernanța corporativă durabilă.
__________________	__________________
100 Rezoluția Parlamentului European din 10 martie 2021 conținând recomandări adresate Comisiei cu privire la diligența necesară a întreprinderilor și răspunderea acestora [2020/2129(INL)], P9_TA(2021)0073, disponibilă la adresa https://oeil.secure.europarl.europa.eu/oeil/popups/ficheprocedure.do?lang=en&reference=2020/2129(INL).	100 Rezoluția Parlamentului European din 10 martie 2021 conținând recomandări adresate Comisiei cu privire la diligența necesară a întreprinderilor și răspunderea acestora [2020/2129(INL)], P9_TA(2021)0073, disponibilă la adresa https://oeil.secure.europarl.europa.eu/oeil/popups/ficheprocedure.do?lang=en&reference=2020/2129(INL).
101 Concluziile Consiliului privind drepturile omului și munca decentă în lanțurile de aprovizionare globale, 1 decembrie 2020 (13512/20).	101 Concluziile Consiliului privind drepturile omului și munca decentă în lanțurile de aprovizionare globale, 1 decembrie 2020 (13512/20).
102 Declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului Uniunii Europene și a Comisiei Europene intitulată „Prioritățile legislative ale UE pentru 2022”, disponibilă la adresa https://ec.europa.eu/info/sites/default/files/joint_declaration_2022.pdf.	102 Declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului Uniunii Europene și a Comisiei Europene intitulată „Prioritățile legislative ale UE pentru 2022”, disponibilă la adresa https://ec.europa.eu/info/sites/default/files/joint_declaration_2022.pdf.

Amendamentul  14

 

Propunere de directivă

Considerentul 14

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(14) Prezenta directivă urmărește să asigure faptul că întreprinderile active pe piața internă contribuie la dezvoltarea durabilă și la tranziția către durabilitate a economiilor și a societăților prin identificarea, prevenirea, atenuarea, oprirea și reducerea la minimum a impactului negativ potențial sau real asupra drepturilor omului și asupra mediului în legătură cu propriile operațiuni, filiale și lanțuri valorice ale întreprinderilor .	(14) Prezenta directivă urmărește să asigure faptul că întreprinderile active pe piața internă contribuie la dezvoltarea durabilă și la tranziția către durabilitate a economiilor și a societăților prin respectarea drepturilor omului și a mediului, acest lucru putându-se realiza prin identificarea, prevenirea, atenuarea, oprirea, remedierea și reducerea la minimum și, dacă este necesar, prioritizarea impactului negativ potențial sau real asupra drepturilor omului și asupra mediului în legătură cu propriile operațiuni, filiale și lanțuri valorice ale întreprinderilor și prin asigurarea faptului că cei afectați de nerespectarea acestei îndatoriri au acces la justiție și la căi de atac legale. Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere responsabilității statelor membre de a respecta și datoriei de a proteja drepturile omului și mediul în temeiul dreptului internațional.

Amendamentul  15

 

Propunere de directivă

Considerentul 15

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(15) Întreprinderile ar trebui să ia măsurile adecvate pentru a institui și a aplica măsuri privind diligența necesară în ceea ce privește propriile lor activități, filialele lor, precum și relațiile lor de afaceri directe și indirecte stabile de-a lungul lanțurilor lor valorice, în conformitate cu dispozițiile prezentei directive. Prezenta directivă nu ar trebui să impună întreprinderilor obligația de a garanta, în orice situație, că nu se va produce niciodată un impact negativ sau că acesta va fi oprit. De exemplu, în ceea ce privește relațiile de afaceri în cazul cărora impactul negativ este o consecință a intervenției statului, este posibil ca întreprinderea să nu fie în măsură să obțină astfel de rezultate. Prin urmare, principalele obligații prevăzute în prezenta directivă ar trebui să fie „obligații de mijloace”. Întreprinderea ar trebui să ia măsurile adecvate care pot conduce, în mod rezonabil, la prevenirea sau reducerea la minimum a impactului negativ în circumstanțele cazului respectiv. Ar trebui să se țină seama de particularitățile lanțului valoric al întreprinderii, ale sectorului sau ale zonei geografice în care își desfășoară activitatea partenerii săi din lanțul valoric, de puterea întreprinderii de a influența relațiile sale de afaceri directe și indirecte și de posibilitatea ca întreprinderea să își sporească puterea de influență.	(15) Întreprinderile ar trebui să ia măsurile adecvate în limita capacităților lor pentru a institui și a aplica măsuri privind diligența necesară în ceea ce privește propriile lor activități, cele ale filialelor lor, precum și relațiile lor de afaceri directe și indirecte în cadrul lanțurilor lor valorice, în conformitate cu dispozițiile prezentei directive. Prezenta directivă nu ar trebui să impună întreprinderilor obligația de a garanta, în orice situație, că nu se va produce niciodată un impact negativ sau că acesta va fi oprit. De exemplu, în ceea ce privește relațiile de afaceri în cazul cărora impactul negativ este o consecință a intervenției statului, este posibil ca întreprinderea să nu fie în măsură să obțină astfel de rezultate. Prin urmare, principalele obligații prevăzute în prezenta directivă ar trebui să fie „obligații de mijloace”. Întreprinderea ar trebui să ia măsurile adecvate care pot conduce, în mod rezonabil, la prevenirea sau reducerea la minimum a impactului negativ în circumstanțele cazului respectiv, proporționale cu gravitatea și probabilitatea impactului negativ, precum și cu dimensiunea, resursele și capacitățile întreprinderii. Ar trebui să se țină seama de particularitățile lanțului valoric al întreprinderii, ale sectorului sau ale zonei geografice în care își desfășoară activitatea partenerii săi din lanțul valoric, de puterea întreprinderii de a influența relațiile sale de afaceri și de posibilitatea ca întreprinderea să își sporească puterea de influență.

Amendamentul  16

 

Propunere de directivă

Considerentul 16

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(16) Procesul de diligență necesară prevăzut în prezenta directivă ar trebui să vizeze cele șase etape definite în Orientările OCDE privind diligența necesară pentru o conduită responsabilă în afaceri, care includ măsuri privind diligența necesară pentru ca întreprinderile să identifice și să abordeze impactul negativ asupra drepturilor omului și asupra mediului. Sunt cuprinse următoarele etape: (1) integrarea diligenței necesare în politici și sisteme de management, (2) identificarea și evaluarea impactului negativ asupra drepturilor omului și asupra mediului, (3) prevenirea, încetarea sau reducerea la minimum a impactului negativ real și potențial asupra drepturilor omului și asupra mediului, (4) evaluarea eficacității măsurilor, (5) comunicarea, (6) asigurarea remedierii.	(16) Procesul de diligență necesară prevăzut în prezenta directivă ar trebui să vizeze cele șase etape definite în Orientările OCDE privind diligența necesară pentru o conduită responsabilă în afaceri, care includ măsuri privind diligența necesară pentru ca întreprinderile să identifice și să abordeze impactul negativ asupra drepturilor omului și asupra mediului. Sunt cuprinse următoarele etape: (1) integrarea diligenței necesare în politici și sisteme de management, (2) identificarea și evaluarea impactului negativ asupra drepturilor omului și asupra mediului, (3) prevenirea, încetarea sau reducerea la minimum a impactului negativ real și potențial asupra drepturilor omului și asupra mediului, (4) verificarea, monitorizarea și evaluarea eficacității măsurilor, (5) comunicarea, (6) asigurarea remedierii.

Amendamentul  17

 

Propunere de directivă

Considerentul 17

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(17) Impactul negativ asupra drepturilor omului și asupra mediului se produce în raport cu propriile operațiuni, filiale, produse și în cadrul lanțurilor lor valorice, în special la nivelul aprovizionării cu materii prime, al fabricării sau la nivelul produselor sau al eliminării deșeurilor. Pentru ca diligența necesară să aibă un impact semnificativ, aceasta ar trebui să acopere impactul negativ asupra drepturilor omului și asupra mediului generat pe parcursul întregului ciclu de viață al producției, utilizării și eliminării produselor sau furnizării de servicii, la nivelul propriilor operațiuni, filiale și în cadrul lanțurilor valorice.	(17) Impacturile negative asupra drepturilor omului și asupra mediului se produc în raport cu propriile operațiuni, filiale, produse, servicii și în cadrul lanțurilor lor valorice, în special la nivelul aprovizionării cu materii prime, al fabricării sau la nivelul produselor sau al eliminării deșeurilor. Pentru ca diligența necesară să aibă un impact semnificativ, aceasta ar trebui să acopere impactul negativ asupra drepturilor omului și asupra mediului generat pe parcursul întregului ciclu de viață al producției și vânzării de produse, al gestionării deșeurilor asociate cu produsele sau furnizării de servicii, la nivelul propriilor operațiuni, filiale și în cadrul lanțurilor valorice.

Amendamentul  18

 

Propunere de directivă

Considerentul 17 a (nou)

Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(17a) Lanțurile valorice globale, în special lanțurile valorice ale materiilor prime critice, sunt afectate de efectele dăunătoare ale pericolelor naturale sau provocate de om. Riscurile din lanțurile valorice esențiale au fost puse în evidență de criza provocată de pandemia de COVID-19, iar frecvența și impactul acestor șocuri ar putea crește pe viitor, constituind un factor determinant al inflației și ducând la o creștere ulterioară a volatilității macroeconomice, precum și la incertitudine comercială și a pieței. Pentru a aborda acest aspect, UE ar trebui să inițieze o evaluare anuală la nivelul Uniunii a rezilienței întreprinderilor în raport cu scenarii negative legate de lanțurile lor valorice, care să inventarieze, să evalueze și să ofere răspunsuri potențiale cu privire la riscurile din lanțul lor valoric, inclusiv la efectele externe, precum și la riscurile sociale, de mediu și politice.

Amendamentul  19

 

Propunere de directivă

Considerentul 18

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(18) Lanțul valoric ar trebui să acopere activitățile legate de producția unui bun sau de furnizarea de servicii de către o întreprindere, inclusiv dezvoltarea produsului sau a serviciului și utilizarea și eliminarea produsului, precum și activitățile conexe partenerilor de afaceri stabili ai întreprinderii. Aceasta ar trebui să includă partenerii de afaceri stabili din amonte, direcți și indirecți, care proiectează, extrag, fabrică, transportă, stochează și furnizează materii prime, produse, părți ale produselor sau furnizează întreprinderii servicii necesare pentru desfășurarea activităților întreprinderii, precum și partenerii din aval, inclusiv partenerii de afaceri stabili direcți și indirecți, care utilizează sau primesc produse, părți ale produselor sau servicii de la întreprindere până la sfârșitul duratei de viață a produsului, inclusiv, printre altele, distribuția produsului către comercianții cu amănuntul, transportul și depozitarea produsului, demontarea produsului, reciclarea, compostarea sau depozitarea acestuia.	(18) Lanțul valoric ar trebui să acopere activitățile legate de producția, distribuția și vânzarea unui bun sau de furnizarea de servicii de către o întreprindere, inclusiv dezvoltarea produsului sau a serviciului și gestionarea deșeurilor asociate cu produsul, precum și activitățile conexe partenerilor de afaceri ai întreprinderii. Aceasta ar trebui să cuprindă activitățile pe care le implică relațiile de afaceri ale unei întreprinderi legate de proiectarea, extracția, fabricarea, transportul, depozitarea și furnizarea de materii prime, produse, părți ale produselor, precum și vânzarea sau distribuția de bunuri sau furnizarea sau dezvoltarea de servicii, inclusiv gestionarea deșeurilor, transportul și depozitarea, cu excepția gestionării deșeurilor asociate cu produsul de către consumatori individuali.

Amendamentul  20

 

Propunere de directivă

Considerentul 18 a (nou)

Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(18a) În unele situații, odată ce produsele sunt vândute sau distribuite printr-o relație de afaceri, este posibil ca întreprinderile să își fi diminuat capacitatea de a monitoriza impacturile pentru a lua măsuri rezonabile de prevenire sau atenuare a acestora. În astfel de situații, identificarea impacturilor reale și potențiale și luarea de măsuri preventive sau de atenuare vor fi importante înainte de vânzarea inițială sau de distribuție și la realizarea acesteia, precum și în urma monitorizării respectivelor relații de afaceri sau în interacțiunea cu acestea, atunci când astfel de impacturi sunt previzibile în mod rezonabil sau atunci când întreprinderile sunt notificate cu privire la impacturi semnificative prin procedura de notificare.

Amendamentul  21

 

Propunere de directivă

Considerentul 18 b (nou)

Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(18b) Atunci când o întreprindere se aprovizionează cu produse care conțin materiale reciclate, poate fi dificil să se verifice originea materiilor prime secundare. În astfel de situații, întreprinderea ar trebui să ia măsurile corespunzătoare pentru a urmări materiile prime secundare până la furnizorul relevant și să evalueze dacă există informații adecvate pentru a demonstra că materialul este reciclat.

Amendamentul  22

 

Propunere de directivă

Considerentul 19

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(19) În ceea ce privește întreprinderile financiare reglementate care furnizează împrumuturi, credite sau alte servicii financiare, „lanțul valoric” în ceea ce privește furnizarea unor astfel de servicii ar trebui să se limiteze la activitățile clienților care beneficiază de astfel de servicii și ale filialelor acestora, ale căror activități sunt legate de contractul în cauză. Clienții care sunt gospodării și persoanele fizice care nu acționează în scop profesional sau comercial, precum și întreprinderile mici și mijlocii, nu ar trebui să fie considerați ca făcând parte din lanțul valoric. Activitățile întreprinderilor sau ale altor entități juridice care sunt incluse în lanțul valoric al clientului respectiv nu ar trebui să fie vizate.	(19) În ceea ce privește întreprinderile financiare reglementate care furnizează servicii financiare asociate cu încheierea unui contract în cadrul unui „lanț valoric”, furnizarea unor astfel de servicii ar trebui să includă activitățile clienților care beneficiază direct de ele și ale filialelor acestora, ale căror activități sunt legate de contractul în cauză. Pentru a evita o suprapunere a exercițiilor de diligență necesară ale întreprinderilor financiare reglementate, activitățile întreprinderilor sau ale altor entități juridice care fac parte din lanțul valoric al clientului respectiv sunt excluse din domeniul de aplicare al prezentei directive dacă obligațiile de diligență necesară sunt stabilite în altă parte în temeiul dreptului UE. Clienții care sunt gospodării și persoanele fizice care nu acționează în scop profesional sau comercial, precum și întreprinderile mici și mijlocii, nu ar trebui să fie considerați ca făcând parte din lanțul valoric al întreprinderilor financiare reglementate.

Amendamentul  23

 

Propunere de directivă

Considerentul 19 a (nou)

Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(19a) Instituțiile financiare reglementate, precum și alte întreprinderi ar trebui să folosească informații care nu sunt limitate la informațiile provenite de la agențiile de rating de credit, agenții de rating al durabilității sau administratorii de indici de referință.

Amendamentul  24

 

Propunere de directivă

Considerentul 20

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(20) Pentru a permite întreprinderilor să identifice în mod corespunzător impactul negativ din lanțul lor valoric și pentru a le permite să exercite efectul de levier adecvat, obligațiile de diligență ar trebui să fie limitate în prezenta directivă la relațiile de afaceri stabile. În sensul prezentei directive, relațiile de afaceri stabile ar trebui să însemne astfel de relații de afaceri directe și indirecte care sunt sau se preconizează că vor fi durabile, având în vedere intensitatea și durata lor și care nu reprezintă o parte neglijabilă sau auxiliară a lanțului valoric. Natura relațiilor de afaceri „stabile” ar trebui reevaluată periodic și cel puțin o dată la 12 luni. În cazul în care este stabilă relația de afaceri directă a unei întreprinderi, atunci toate relațiile de afaceri indirecte conexe ar trebui considerate, de asemenea, ca fiind stabile în ceea ce privește întreprinderea respectivă.	eliminat

Amendamentul  25

 

Propunere de directivă

Considerentul 21

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(21) În temeiul acestei directive, întreprinderile din UE având peste 500 de angajați în medie și o cifră de afaceri netă la nivel mondial care depășește 150 de milioane EUR în exercițiul financiar care precedă ultimul exercițiu financiar ar trebui să aibă obligația de a respecta obligația de diligență. În ceea ce privește întreprinderile care nu îndeplinesc aceste criterii, dar care au avut, în medie, peste 250 de angajați și o cifră de afaceri netă la nivel mondial de peste 40 de milioane EUR în exercițiul financiar care precedă ultimul exercițiu financiar și care își desfășoară activitatea într-unul sau mai multe sectoare cu impact puternic, diligența necesară ar trebui să se aplice după doi ani de la încheierea perioadei de transpunere a prezentei directive, pentru a prevedea o perioadă de adaptare mai lungă. În scopul de a asigura o sarcină proporțională, întreprinderile care își desfășoară activitatea în astfel de sectoare cu impact puternic ar trebui să aibă obligația de a respecta obligația de diligență mai bine orientată, axată pe impactul negativ grav. Lucrătorii temporari, inclusiv cei detașați în temeiul articolului 1 alineatul (3) litera (c) din Directiva 96/71/CE, astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2018/957 a Parlamentului European și a Consiliului103, ar trebui să fie incluși în calculul numărului de angajați din întreprinderea utilizatoare. Lucrătorii detașați în temeiul articolului 1 alineatul (3) literele (a) și (b) din Directiva 96/71/CE, astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2018/957, ar trebui să fie incluși numai în calculul numărului de angajați ai întreprinderii care transferă lucrătorii.	(21) În temeiul acestei directive, întreprinderile din UE având peste 250 de angajați în medie și o cifră de afaceri netă la nivel mondial care depășește 40 de milioane EUR în exercițiul financiar care precedă ultimul exercițiu financiar sau întreprinderile cu statutul de societate-mamă de cel mai înalt rang a unui grup având 500 de angajați și o cifră de afaceri netă la nivel mondial de peste 150 de milioane EUR în ultimul exercițiu financiar pentru care au fost întocmite situații financiare anuale ar trebui să aibă obligația de a respecta obligația de diligență. Calculul pragurilor ar trebui să includă numărul de angajați și cifra de afaceri a sucursalelor unei întreprinderi, care sunt locuri de desfășurare a activității diferite de sediul central, însă dependente din punct de vedere juridic de acesta din urmă și, prin urmare, sunt considerate ca făcând parte din întreprindere, în conformitate cu legislația UE și cu legislația națională.Lucrătorii temporari și alți lucrători cu forme atipice de muncă, inclusiv cei detașați în temeiul articolului 1 alineatul (3) litera (c) din Directiva 96/71/CE, astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2018/957 a Parlamentului European și a Consiliului103, ar trebui să fie incluși în calculul numărului de angajați din întreprinderea utilizatoare. Lucrătorii detașați în temeiul articolului 1 alineatul (3) literele (a) și (b) din Directiva 96/71/CE, astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2018/957, ar trebui să fie incluși numai în calculul numărului de angajați ai întreprinderii care transferă lucrătorii.
__________________	__________________
103 Directiva (UE) 2018/957 a Parlamentului European și a Consiliului din 28 iunie 2018 de modificare a Directivei 96/71/CE privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii (JO L 173, 9.7.2018, p. 16).	103 Directiva (UE) 2018/957 a Parlamentului European și a Consiliului din 28 iunie 2018 de modificare a Directivei 96/71/CE privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii (JO L 173, 9.7.2018, p. 16).

Amendamentul  26

 

Propunere de directivă

Considerentul 22

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(22) Pentru a reflecta domeniile prioritare de acțiune internațională care vizează abordarea aspectelor legate de drepturile omului și de mediu, selectarea sectoarelor cu impact ridicat în sensul prezentei directive ar trebui să se întemeieze pe orientările sectoriale existente ale OCDE privind diligența necesară. Următoarele sectoare ar trebui considerate ca având un impact ridicat în sensul prezentei directive: fabricarea textilelor, a articolelor din piele și a produselor conexe (inclusiv a articolelor de încălțăminte) și comerțul cu ridicata de textile, îmbrăcăminte și încălțăminte; agricultură, silvicultură, pescuit (inclusiv acvacultură), fabricarea de produse alimentare și comerțul cu ridicata cu materii prime agricole, animale vii, produse din lemn, alimente și băuturi; extracția resurselor minerale, indiferent de locul din care sunt extrase (inclusiv a țițeiului, a gazelor naturale, a cărbunelui, a lignitului, a metalelor și a minereurilor metalifere, precum și tuturor celorlalte minerale nemetalice și produse de carieră), fabricarea produselor metalice de bază, a altor produse din minerale nemetalice și a produselor metalice prelucrate (cu excepția mașinilor și echipamentelor) și comerțul cu ridicata cu resurse minerale, produse minerale de bază și intermediare (inclusiv cu metale și minereuri metalifere, materiale de construcție, combustibili, produse chimice și alte produse intermediare). În ceea ce privește sectorul financiar, datorită particularităților sale, în special în ceea ce privește lanțul valoric și serviciile oferite, chiar dacă este reglementat de orientările OCDE specifice sectorului, acesta nu ar trebui să facă parte din sectoarele cu impact ridicat reglementate de prezenta directivă. În același timp, în acest sector, acoperirea mai largă a impactului negativ real și potențial ar trebui asigurată prin includerea, de asemenea, a întreprinderilor foarte mari în domeniul de aplicare care sunt întreprinderi financiare reglementate, chiar dacă acestea nu au o formă juridică cu răspundere limitată.	(22) Pentru a reflecta domeniile prioritare de acțiune internațională care vizează abordarea aspectelor legate de drepturile omului și de mediu, Comisia ar trebui să dezvolte orientări specifice sectoarelor vizate, inclusiv pentru următoarele sectoare, pe baza orientărilor sectoriale existente ale OCDE privind diligența necesară: fabricarea textilelor, a articolelor de îmbrăcăminte, a articolelor din piele și a produselor conexe (inclusiv a articolelor de încălțăminte) și comerțul cu amănuntul și cu ridicata de textile, îmbrăcăminte și încălțăminte; agricultură, silvicultură, pescuit (inclusiv acvacultură), fabricarea de produse alimentare, comercializarea și publicitatea alimentelor și băuturilor și comerțul cu ridicata cu materii prime agricole, animale vii, produse de origine animală, produse din lemn, alimente și băuturi;    energia, extracția, transportul și tratarea resurselor minerale, indiferent de locul din care sunt extrase (inclusiv a țițeiului, a gazelor naturale, a cărbunelui, a lignitului, a metalelor și a minereurilor metalifere, precum și a tuturor celorlalte minerale nemetalice și produse de carieră), fabricarea produselor metalice de bază, a altor produse din minerale nemetalice și a produselor metalice prelucrate (cu excepția mașinilor și echipamentelor), comerțul cu ridicata cu resurse minerale, produse minerale de bază și intermediare (inclusiv cu metale și minereuri metalifere, materiale de construcție, combustibili, produse chimice și alte produse intermediare), construcțiile și activitățile conexe, furnizarea de servicii financiare, serviciile și activitățile de investiții și alte servicii financiare; precum și producția, furnizarea și distribuția de tehnologii ale informației și comunicațiilor sau de servicii conexe, inclusiv de hardware, soluții software, inclusiv inteligență artificială, supraveghere, recunoaștere facială, stocare sau prelucrare a datelor, servicii de telecomunicații, servicii bazate pe internet și pe cloud, inclusiv servicii de comunicare socială și de socializare în rețea, mesagerie, comerț electronic, livrare, mobilitate și alte servicii de platformă.

Amendamentul  27

 

Propunere de directivă

Considerentul 23

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(23) Pentru a realiza pe deplin obiectivele prezentei directive care abordează impactul negativ asupra drepturilor omului și asupra mediului în ceea ce privește operațiunile, filialele și lanțurile valorice ale întreprinderilor, ar trebui să fie vizate și întreprinderile din țări terțe care desfășoară activități importante în UE. Mai precis, directiva ar trebui să se aplice întreprinderilor din țări terțe care au generat în Uniune o cifră de afaceri netă de cel puțin 150 de milioane EUR în exercițiul financiar care precedă ultimul exercițiu financiar sau o cifră de afaceri netă de cel puțin 40 de milioane EUR, dar cel mult 150 de milioane EUR în exercițiul financiar care precedă ultimul exercițiu financiar din unul sau mai multe dintre sectoarele cu impact ridicat, după doi ani de la încheierea perioadei de transpunere a prezentei directive.	(23) Pentru a realiza pe deplin obiectivele prezentei directive care abordează impactul negativ asupra drepturilor omului și asupra mediului în ceea ce privește operațiunile întreprinderilor și cele ale filialelor și lanțurilor lor valorice, ar trebui să fie vizate și întreprinderile din țări terțe care desfășoară activități importante în UE. Mai precis, directiva ar trebui să se aplice întreprinderilor din țări terțe care au generat în Uniune o cifră de afaceri netă de cel puțin 40 de milioane EUR în exercițiul financiar care precedă ultimul exercițiu financiar sau întreprinderilor cu statutul de societate-mamă de cel mai înalt rang a unui grup având 500 de angajați și o cifră de afaceri netă la nivel mondial de peste 150 de milioane EUR, din care cel puțin 40 de milioane EUR au fost generate în Uniune în ultimul exercițiu financiar pentru care au fost întocmite situații financiare anuale. Calculul cifrei de afaceri nete ar trebui să includă cifra de afaceri generată de întreprinderile terțe cu care întreprinderea și/sau filialele sale au încheiat un acord vertical în Uniune în schimbul unor redevențe.

Amendamentul  28

 

Propunere de directivă

Considerentul 25

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(25) Pentru a obține o contribuție semnificativă la tranziția către durabilitate, diligența necesară în temeiul prezentei directive ar trebui să se efectueze în ceea ce privește impactul negativ asupra drepturilor omului în raport cu persoanele protejate care rezultă din încălcarea unuia dintre drepturile și interdicțiile consacrate în convențiile internaționale, astfel cum sunt enumerate în anexa la prezenta directivă. Pentru a asigura o acoperire cuprinzătoare a drepturilor omului, o încălcare a unei interdicții sau a unui drept care nu este menționat în mod specific în anexa respectivă și care afectează în mod direct un interes juridic protejat prin convențiile respective ar trebui, de asemenea, să facă parte din impactul negativ asupra drepturilor omului reglementat de prezenta directivă, cu condiția ca întreprinderea în cauză să fi putut stabili în mod rezonabil riscul unei astfel de atingeri și orice măsuri adecvate care se impun a fi luate pentru a respecta obligațiile de diligență în temeiul prezentei directive, luând în considerare toate circumstanțele relevante ale operațiunilor sale, cum ar fi contextul sectorial și operațional. Diligența necesară ar trebui să includă și impactul negativ asupra mediului care rezultă din încălcarea uneia dintre interdicțiile și obligațiile care decurg din convențiile internaționale de mediu enumerate în anexa la prezenta directivă.	(25) Pentru a obține o contribuție semnificativă la tranziția către durabilitate, diligența necesară în temeiul prezentei directive ar trebui să se efectueze în ceea ce privește impactul negativ asupra drepturilor omului în raport cu persoanele protejate care rezultă din orice acțiune care elimină sau reduce capacitatea unei persoane sau a unui grup de a se bucura de drepturi sau de a fi protejat prin interdicțiile consacrate în convențiile și instrumentele internaționale enumerate în anexa la prezenta directivă, precum și în jurisprudența ulterioară și în activitatea organismelor de monitorizare a tratatelor asociată convențiilor respective, drepturile menționate anterior incluzând drepturile sindicale, precum și drepturile sociale și ale lucrătorilor. Pentru a asigura o acoperire cuprinzătoare a drepturilor omului, un impact negativ asupra exercitării unui drept care nu este menționat în mod specific în anexa respectivă și care afectează în mod direct un interes juridic protejat prin convențiile și instrumentele respective ar trebui, de asemenea, să facă parte din impactul negativ asupra drepturilor omului reglementat de prezenta directivă, cu condiția ca întreprinderea în cauză să fi putut stabili în mod rezonabil riscul unei astfel de atingeri și orice măsuri adecvate care se impun a fi luate pentru a respecta obligațiile de diligență în temeiul prezentei directive, luând în considerare toate circumstanțele relevante ale operațiunilor sale, cum ar fi contextul sectorial și operațional. Diligența necesară ar trebui să includă și impactul negativ asupra mediului care rezultă din încălcarea uneia dintre interdicțiile și obligațiile enumerate în anexa la prezenta directivă.

Amendamentul  29

 

Propunere de directivă

Considerentul 25 a (nou)

Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(25a) Prezenta directivă ar trebui să prevadă măsuri specifice în cazul unui impact sistemic negativ sprijinit de stat care rezultă din acțiuni, politici, reglementări sau practici instituționalizate decise, puse în aplicare și executate de către autoritățile naționale sau locale ale statelor sau cu sprijinul activ al acestora.

Amendamentul  30

 

Propunere de directivă

Considerentul 25 b (nou)

Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(25b) Întreprinderile ar trebui să fie, de asemenea, responsabile de utilizarea influenței lor pentru a contribui la un standard de viață adecvat în lanțurile valorice. Prin standardul menționat se înțelege un salariu de subzistență pentru angajați și un venit de subzistență pentru lucrătorii care desfășoară o activitate independentă și micii agricultori, pe care aceștia îl câștigă din munca prestată și din activitatea de producție și care trebuie să corespundă nevoilor lor și celor ale familiilor lor.

Amendamentul  31

 

Propunere de directivă

Considerentul 25 c (nou)

Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(25c) Prezenta directivă ține seama de abordarea de tip „O singură sănătate”, astfel cum este recunoscută de Organizația Mondială a Sănătății, ca abordare integrată și unificatoare ce urmărește să echilibreze în mod sustenabil și să optimizeze sănătatea oamenilor, a animalelor și a ecosistemelor. Abordarea „O singură sănătate” recunoaște faptul că sănătatea oamenilor, a animalelor domestice și sălbatice, a plantelor și a mediului în general, inclusiv a ecosistemelor, sunt strâns interconectate și interdependente. Prin urmare, este oportun să se specifice faptul că diligența necesară în materie de mediu ar trebui să includă evitarea degradării mediului care are ca rezultat efecte negative asupra sănătății, cum ar fi epidemiile, și respectarea dreptului la un mediu curat, sănătos și durabil. În ceea ce privește angajamentul G7 de a recunoaște fenomenul creșterii rapide a rezistenței la antimicrobiene (RAM) la nivel mondial, este necesar să se promoveze utilizarea prudentă și responsabilă a antibioticelor în medicamentele de uz uman și veterinar.

Amendamentul  32

 

Propunere de directivă

Considerentul 25 d (nou)

Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(25d) Efectele negative asupra drepturilor omului și asupra mediului pot fi interconectate sau susținute de factori precum corupția și darea sau luarea de mită, fapt care justifică includerea lor în Orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale. Prin urmare, ar putea fi necesar ca întreprinderile să țină seama de acești factori atunci când își îndeplinesc obligația de diligență în domeniul drepturilor omului și al mediului.

Amendamentul  33

 

Propunere de directivă

Considerentul 26

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(26) Întreprinderile au la dispoziție orientări care ilustrează modul în care activitățile lor pot avea un impact asupra drepturilor omului și ce comportament corporativ este interzis în conformitate cu drepturile omului recunoscute la nivel internațional. Astfel de orientări sunt incluse, de exemplu, în Cadrul de raportare privind principiile directoare ale Organizației Națiunilor Unite104 și în Ghidul interpretativ al principiilor directoare ale Organizației Națiunilor Unite105. Utilizând ca referință orientările și standardele internaționale relevante, Comisia ar trebui să fie în măsură să emită orientări suplimentare care să servească drept instrument practic pentru întreprinderi.	(26) Întreprinderile ar trebui să aibă la dispoziție orientări care ilustrează modul în care activitățile lor pot avea un impact asupra drepturilor omului și ce comportament corporativ este interzis în conformitate cu drepturile omului recunoscute la nivel internațional. Astfel de orientări sunt incluse, de exemplu, în Cadrul de raportare privind principiile directoare ale Organizației Națiunilor Unite104 și în Ghidul interpretativ al principiilor directoare ale Organizației Națiunilor Unite105  și ar trebui să fie ușor accesibile întreprinderilor. Prin urmare, utilizând ca referință orientările și standardele internaționale relevante, Comisia ar trebui să fie în măsură să emită orientări suplimentare care să servească drept instrument practic pentru întreprinderi.
__________________	__________________
104 https://www.ungpreporting.org/wp-content/uploads/UNGPReportingFramework_withguidance2017.pdf.	104 https://www.ungpreporting.org/wp-content/uploads/UNGPReportingFramework_withguidance2017.pdf.
105 https://www.ohchr.org/Documents/Issues/Business/RtRInterpretativeGuide.pdf.https://www.ohchr.org/Documents/Issues/Business/RtRInterpretativeGuide.pdf.	105 https://www.ohchr.org/Documents/Issues/Business/RtRInterpretativeGuide.pdf.https://www.ohchr.org/Documents/Issues/Business/RtRInterpretativeGuide.pdf.

Amendamentul  34

 

Propunere de directivă

Considerentul 27

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(27) Pentru a-și exercita în mod adecvat obligația de diligență în ceea ce privește drepturile omului și mediul în raport cu operațiunile, filialele și lanțurile lor valorice, întreprinderile care intră sub incidența prezentei directive ar trebui să integreze diligența necesară în politicile întreprinderilor, să identifice, să prevină și să atenueze, precum și să oprească și să reducă la minimum amploarea impactului negativ potențial și real asupra drepturilor omului și a mediului, să instituie și să mențină o procedură de depunere a plângerilor, să monitorizeze eficacitatea măsurilor luate în conformitate cu cerințele stabilite în prezenta directivă și să comunice public cu privire la diligența necesară. Pentru a asigura claritatea pentru întreprinderi, în special măsurile de prevenire și atenuare a impactului negativ potențial și de încetare a acestora sau, atunci când acest lucru nu este posibil, ar trebui să se facă o distincție clară în prezenta directivă în ceea ce privește reducerea la minimum a impactului negativ real.	(27) Pentru a-și exercita în mod adecvat obligația de diligență în ceea ce privește drepturile omului și mediul în raport cu operațiunile, filialele și lanțurile lor valorice, întreprinderile care intră sub incidența prezentei directive ar trebui să integreze diligența necesară în politicile întreprinderilor, să identifice, dacă este necesar, să prioritizeze, să prevină, să atenueze, să remedieze, precum și să oprească și să reducă la minimum amploarea impactului negativ potențial și real asupra drepturilor omului și a mediului, să instituie sau să participe la o procedură de notificare și o procedură extrajudiciară de tratare a plângerilor, să monitorizeze și să verifice eficacitatea acțiunilor lor întreprinse în conformitate cu cerințele stabilite în prezenta directivă, să comunice public cu privire la diligența necesară și să se consulte cu părțile interesate afectate pe parcursul întregului proces. Pentru a asigura claritatea pentru întreprinderi, în special măsurile de prevenire și atenuare a impactului negativ potențial și de încetare a acestora sau, atunci când acest lucru nu este posibil, ar trebui să se facă o distincție clară în prezenta directivă în ceea ce privește reducerea la minimum a amplorii impactului negativ real.

Amendamentul  35

 

Propunere de directivă

Considerentul 28

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(28) Pentru a se asigura că diligența necesară face parte din politicile corporative ale întreprinderilor și în conformitate cu cadrul internațional relevant, întreprinderile ar trebui să integreze diligența necesară în toate politicile lor corporative și să implementeze o politică privind diligența necesară. Politica privind diligența necesară ar trebui să includă o descriere a abordării întreprinderii, inclusiv pe termen lung, în ceea ce privește diligența necesară, un cod de conduită care să descrie normele și principiile care trebuie urmate de angajații și filialele întreprinderii; o descriere a proceselor instituite pentru punerea în aplicare a obligației de diligență, inclusiv măsurile luate pentru a verifica respectarea codului de conduită și pentru a extinde aplicarea acestuia la relațiile de afaceri stabile. Codul de conduită ar trebui să se aplice tuturor funcțiilor și operațiunilor corporative relevante, inclusiv deciziilor de aprovizionare și achiziții. De asemenea, întreprinderile ar trebui să își actualizeze anual politica privind diligența necesară.	(28) Pentru a se asigura că diligența necesară face parte din politicile corporative ale întreprinderilor și este în conformitate cu cadrul internațional relevant, întreprinderile ar trebui să integreze diligența necesară în toate politicile lor corporative relevante și la toate nivelurile activității lor și să implementeze o politică privind diligența necesară cu măsuri și obiective pe termen scurt, mediu și lung. Politica privind diligența necesară ar trebui să includă o descriere a abordării întreprinderii, inclusiv pe termen lung, în ceea ce privește definirea normelor, principiilor și măsurilor care trebuie urmate și puse în aplicare, dacă este cazul, la toate nivelurile întreprinderii și ale filialelor sale și în cadrul tuturor operațiunilor corporative; o descriere a proceselor instituite și a măsurilor adecvate luate pentru punerea în aplicare a obligației de diligență, în conformitate cu articolele 7 și 8 în lanțul valoric, printre care măsurile relevante luate pentru a integra diligența necesară în modelul său de afaceri, practicile de angajare și achiziționare aplicate în interacțiunile cu entitățile cu care întreprinderea are o relație de afaceri, precum și a măsurilor luate pentru monitorizarea și verificarea activităților de diligență necesară și a politicilor adecvate pentru a evita transmiterea costurilor legate de procesul de diligență necesară către partenerii de afaceri aflați într-o poziție mai vulnerabilă. Codul de conduită ar trebui să se aplice tuturor funcțiilor și operațiunilor corporative relevante, inclusiv practicilor privind stabilirea prețurilor și deciziilor de achiziții, spre exemplu în ceea ce privește operațiunile comerciale și procedurile de ofertare. De asemenea, întreprinderile ar trebui să își actualizeze anual politica privind diligența necesară atunci când intervin schimbări semnificative.

Amendamentul  36

 

Propunere de directivă

Considerentul 28 a (nou)

Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(28a) Societățile-mamă ar trebui să fie în măsură să efectueze acțiuni care pot contribui la diligența necesară a filialelor lor, în cazul în care filiala furnizează toate informațiile relevante și necesare societății-mamă și cooperează cu aceasta, respectă politica de diligență necesară a societății-mamă; în acest context, societatea-mamă își adaptează în consecință politica de diligență necesară pentru a se asigura că obligațiile prevăzute la articolul 5 alineatul (1) sunt îndeplinite în ceea ce privește filiala, că filiala integrează diligența necesară în toate politicile și sistemele sale de gestionare a riscurilor în conformitate cu articolul 5, dacă este necesar, că filiala continuă să ia măsurile adecvate în conformitate cu articolele 7 și 8, precum și că își îndeplinește în continuare obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 8a, 8b și 8d; în cazul în care societatea-mamă efectuează acțiuni specifice în numele filialei, atât societatea-mamă, cât și filiala comunică acest lucru în mod clar și transparent părților interesate relevante și publicului, iar filiala integrează aspectele legate de climă în politicile și sistemele sale de gestionare a riscurilor în conformitate cu articolul 15. Pentru a trage la răspundere filialele, răspunderea prevăzută la articolul 22 din prezenta directivă ar trebui să rămână la nivel de entitate, fără a aduce atingere legislației statelor membre privind răspunderea solidară.

Amendamentul  37

 

Propunere de directivă

Considerentul 28 b (nou)

Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(28b) În zonele afectate de conflicte și cu risc ridicat, întreprinderile sunt expuse unui risc crescut de a fi implicate în încălcări grave ale drepturilor omului. În aceste zone, întreprinderile ar trebui, așadar, să exercite un nivel ridicat de diligență necesară care ține seama de conflicte, cu scopul de a răspunde la aceste riscuri crescute și de a se asigura că nu facilitează, nu finanțează, nu exacerbează sau nu afectează în alt mod conflictul sau nu contribuie la încălcările legislației internaționale a drepturilor omului sau ale dreptului internațional umanitar în zonele afectate de conflicte sau cu risc ridicat. Un nivel ridicat de diligență necesară include completarea diligenței necesare standard cu o analiză aprofundată a conflictelor, bazată pe implicarea semnificativă și sensibilă la conflicte a părților interesate și menită să asigure înțelegerea cauzelor profunde, a factorilor declanșatori și a părților implicate în conflict, precum și a impactului activităților comerciale ale întreprinderii asupra conflictului. În situații de conflict armat și/sau de ocupație militară, întreprinderile ar trebui să respecte obligațiile și standardele identificate în normele dreptului internațional umanitar (DIU) și ale dreptului penal internațional (DPI). Întreprinderile ar trebui să respecte orientările puse la dispoziție de organismele internaționale relevante, inclusiv de Comitetul Internațional al Crucii Roșii și de PNUD.

Amendamentul  38

 

Propunere de directivă

Considerentul 28 c (nou)

Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(28c) Există diferite modalități în care o întreprindere poate fi implicată în producerea unui impact negativ. O întreprindere poate produce un impact negativ în cazul în care activitățile întreprinderii în sine sunt suficiente pentru a avea un impact negativ; O întreprindere poate contribui la un impact negativ în cazul în care propriile sale activități, în combinație cu activitățile altor entități, au un impact negativ sau în cazul în care activitățile întreprinderii cauzează un impact negativ, îl facilitează sau favorizează producerea unui impact negativ de către o altă întreprindere. Contribuția trebuie să fie substanțială, ceea ce înseamnă că nu include contribuții minore sau banale. Evaluarea caracterului substanțial al contribuției și înțelegerea situațiilor în care acțiunile întreprinderii ar fi putut cauza un efect negativ, l-ar fi putut facilita sau ar fi putut stimula o altă entitate să producă un impact negativ pot implica luarea în calcul a mai multor factori. Pot fi luați în considerare mai mulți factori, inclusiv măsura în care o întreprindere poate încuraja sau stimula producerea unui impact negativ de către o altă entitate, și anume măsura în care activitatea a sporit riscul producerii unui impact, măsura în care o întreprindere ar fi putut sau ar fi trebuit să cunoască impactul negativ sau potențialul de impact negativ, și anume gradul de previzibilitate, precum și măsura în care oricare dintre activitățile întreprinderii a atenuat în mod real impactul negativ sau a redus riscul producerii impactului respectiv. Simpla existență a unei relații de afaceri sau a unor activități care creează condițiile generale în care este posibil să se producă un impact negativ nu ar trebui să constituie în sine o relație de contribuție. Activitatea în cauză ar trebui să crească în mod substanțial riscul unui impact negativ. În cele din urmă, o întreprindere poate avea o legătură directă cu un impact negativ în cazul în care există o relație între impactul negativ și produsele, serviciile sau operațiunile întreprinderii printr-o altă relație de afaceri și în cazul în care întreprinderea nu a provocat și nici nu a contribuit la impact. Legătura directă nu este definită printr-o relație de afaceri directă. De asemenea, o legătură directă nu ar trebui să implice faptul că responsabilitatea se transferă de la relația de afaceri care produce un impact negativ asupra întreprinderii cu care există o legătură.

Amendamentul  39

 

Propunere de directivă

Considerentul 29

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(29) Pentru a respecta obligațiile de diligență, întreprinderile trebuie să ia măsuri adecvate în ceea ce privește identificarea, prevenirea și încetarea impactului negativ. O „măsură adecvată” ar trebui să însemne o măsură care poate atinge obiectivele de diligență necesară, proporțională cu gravitatea și probabilitatea impactului negativ, aflată în mod rezonabil la dispoziția întreprinderii, luând în considerare circumstanțele cazului specific, inclusiv caracteristicile sectorului economic și ale relației de afaceri specifice și influența întreprinderii, precum și necesitatea de a asigura stabilirea ordinii de prioritate a acțiunilor. În acest context, în conformitate cu cadrele internaționale, influența întreprinderii asupra unui partener de afaceri ar trebui să includă, pe de o parte, capacitatea acesteia de a convinge partenerul de afaceri să ia măsuri pentru a opri sau a preveni impactul negativ (de exemplu, pe bază de drept de proprietate sau control de facto, putere pe piață, cerințe de precalificare, corelarea stimulentelor pentru întreprinderi cu drepturile omului și performanța de mediu etc.) și, pe de altă parte, gradul de influență sau de pârghie pe care întreprinderea l-ar putea exercita în mod rezonabil, de exemplu prin cooperarea cu partenerul de afaceri în cauză sau prin colaborarea cu o altă întreprindere care este partenerul de afaceri direct al relației de afaceri asociate cu un impact negativ.	(29) Pentru a respecta obligațiile de diligență, întreprinderile trebuie să ia măsuri adecvate în ceea ce privește identificarea, prevenirea și încetarea impactului negativ pe care l-au cauzat, la care au contribuit sau cu care sunt asociate în mod direct. „Măsuri adecvate” înseamnă măsuri care sunt capabile să atingă obiectivele de diligență necesară și să abordeze în mod eficace impactul negativ identificat în temeiul articolul 6 într-un mod proporțional și corespunzător gravității și probabilității impactului negativ și proporțional și corespunzător în raport cu dimensiunea, resursele și capacitățile întreprinderii, ținând seama de circumstanțele cazului specific, inclusiv de natura impactului negativ, de caracteristicile sectorului economic, de natura activităților, produselor și serviciilor specifice ale întreprinderii, precum și de relația de afaceri specifică. În sensul articolelor 7și 8, în cazurile în care o întreprindere a cauzat sau ar fi putut cauza un impact, măsurile adecvate ar trebui înțelese ca măsuri care vizează prevenirea sau atenuarea unui impact și repararea oricăror daune cauzate de un impact. În sensul articolelor 7 și 8, în cazurile în care o întreprindere a contribuit sau este posibil să fi contribuit la un impact, măsurile adecvate ar trebui înțelese ca măsuri care vizează prevenirea sau atenuarea contribuției la impact, utilizând sau crescând efectul de pârghie al întreprinderii în raport cu alte părți responsabile pentru a preveni sau a atenua impactul și contribuind la repararea oricăror daune cauzate de un impact, în măsura contribuției. În sensul articolelor 7 și 8, în cazurile în care operațiunile, produsele sau serviciile unei întreprinderi sunt sau pot fi direct legate de un impact prin relațiile sale cu alte entități, măsurile adecvate ar trebui înțelese ca măsuri care vizează utilizarea sau creșterea efectului de pârghie al întreprinderii în raport cu părțile responsabile pentru a încerca să prevină sau să atenueze impactul, precum și luarea în considerare a utilizării efectului său de pârghie în raport cu părțile responsabile pentru a permite repararea oricăror daune cauzate de un impact.

Amendamentul  40

 

Propunere de directivă

Considerentul 30

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(30) În conformitate cu obligațiile de diligență prevăzute în prezenta directivă, o întreprindere ar trebui să identifice impactul negativ real sau potențial asupra drepturilor omului și asupra mediului. Pentru a permite o identificare cuprinzătoare a impactului negativ, o astfel de identificare ar trebui să se bazeze pe informații cantitative și calitative. De exemplu, în ceea ce privește impactul negativ asupra mediului, întreprinderea ar trebui să obțină informații cu privire la condițiile de referință în siturile sau infrastructurile cu risc mai ridicat din lanțurile valorice. Identificarea impactului negativ ar trebui să includă evaluarea situației drepturilor omului și a mediului într-un mod dinamic și la intervale regulate: înainte de o nouă activitate sau relație, înainte de luarea unor decizii majore sau de modificări în materie de operare; ca răspuns la modificările în raport cu mediul de operare sau în perspectiva acestora; și periodic, cel puțin o dată la 12 luni, pe toată durata unei activități sau a unei relații. Întreprinderile financiare reglementate care furnizează împrumuturi, credite sau alte servicii financiare ar trebui să identifice impactul negativ numai la începutul contractului. Atunci când identifică impactul negativ, întreprinderile ar trebui, de asemenea, să identifice și să evalueze impactul modelului de afaceri și al strategiilor unui partener de afaceri, inclusiv practicile comerciale, de achiziții și de stabilire a prețurilor. În cazul în care întreprinderea nu poate să prevină, să oprească sau să reducă la minimum întregul impact negativ în același timp, aceasta ar trebui să fie în măsură să stabilească ordinea de prioritate a acțiunilor, cu condiția să ia măsurile aflate în mod rezonabil la dispoziția întreprinderii, luând în considerare circumstanțele specifice.	(30) În conformitate cu obligațiile de diligență prevăzute în prezenta directivă, o întreprindere ar trebui să identifice și să evalueze impactul negativ real sau potențial asupra drepturilor omului și asupra mediului. Pentru a permite o identificare cuprinzătoare și o evaluare a impactului negativ, o astfel de identificare și evaluare ar trebui să se bazeze pe un angajament semnificativ al părților interesate și pe informații cantitative și calitative. De exemplu, în ceea ce privește impactul negativ asupra mediului, întreprinderea ar trebui să obțină informații cu privire la condițiile de referință în siturile sau infrastructurile cu risc mai ridicat din lanțurile valorice. Identificarea și evaluarea impactului negativ ar trebui să includă evaluarea situației drepturilor omului și a mediului într-un mod dinamic și permanent, inclusiv înainte de o nouă activitate sau relație, înainte de luarea unor decizii majore sau de modificări în materie de operare; ca răspuns la modificările în raport cu mediul de operare sau în perspectiva acestora; Întreprinderile financiare reglementate care furnizează împrumuturi, credite sau alte servicii financiare ar trebui să identifice impactul negativ numai la începutul contractului și înainte de operațiunile financiare ulterioare și, dacă sunt notificate cu privire la posibilele riscuri prin intermediul procedurilor prevăzute la articolul 9, în timpul furnizării serviciului. Atunci când identifică și evaluează impactul negativ, întreprinderile ar trebui, de asemenea, să identifice și să evalueze impactul modelului de afaceri și al strategiilor unui partener de afaceri, inclusiv practicile de achiziții .

Amendamentul  41

 

Propunere de directivă

Considerentul 30 a (nou)

Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(30a) În cazul în care întreprinderea nu poate preveni, opri sau atenua toate impacturile negative identificate și evaluate în același timp, ar trebui să i se permită să acorde stabilească o ierarhie a priorităților conform căreia să ia măsurile adecvate pe baza gravității și probabilității impactului negativ, ținând seama totodată de factorii de risc, prin elaborarea, punerea în aplicare și revizuirea periodică a unei strategii de stabilire a priorităților. În conformitate cu cadrul internațional relevant, gravitatea unui impact negativ ar trebui să fie evaluată în funcție de dimensiunea, amploarea și caracterul iremediabil al impactului negativ, luând în considerare severitatea unui impact negativ, inclusiv numărul de persoane care sunt sau vor fi afectate, măsura în care mediul este sau ar putea fi prejudiciat sau afectat în alt mod, caracterul ireversibil al daunelor și limitările în privința capacității de a reabilita persoanele afectate sau mediul, restabilind o situație echivalentă cu cea de dinaintea impactului. După ce impactul negativ cel mai grav este abordat, întreprinderea abordează impactul negativ mai puțin grav și mai puțin probabil.

Amendamentul  42

 

Propunere de directivă

Considerentul 30 b (nou)

Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(30b) Întreprinderile ar trebui să acorde prioritate impacturilor în funcție de gravitate și probabilitate. Gradul de influență al unei întreprinderi asupra unei relații de afaceri nu este relevant pentru deciziile sau procesele sale de stabilire a priorităților. Cu toate acestea, gradul de influență este un factor care poate determina măsurile adecvate pe care o întreprindere alege să le adopte pentru a atenua și/sau a preveni în mod eficace impacturile asociate partenerilor de afaceri.

Amendamentul  43

 

Propunere de directivă

Considerentul 31

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(31) Pentru a evita o sarcină excesivă asupra întreprinderilor mai mici care își desfășoară activitatea în sectoare cu impact ridicat și care intră sub incidența prezentei directive, întreprinderile respective ar trebui să fie obligate să identifice numai acel impact negativ grav, real sau potențial, relevant pentru sectorul respectiv.	eliminat

Amendamentul  44

 

Propunere de directivă

Considerentul 32

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(32) În conformitate cu standardele internaționale, prevenirea și atenuarea, precum și încetarea și reducerea la minimum a impactului negativ ar trebui să țină seama de interesele celor afectați. Pentru a permite colaborarea continuă cu partenerul de afaceri din lanțul valoric în locul încetării relației de afaceri (dezangajare) și, eventual, al exacerbării impactului negativ, prezenta directivă ar trebui să asigure faptul că dezangajarea este o acțiune de ultimă instanță, în conformitate cu politica Uniunii de toleranță zero față de munca copiilor. Încetarea unei relații de afaceri în care a fost constatată munca copiilor ar putea expune copilul unui impact negativ și mai grav asupra drepturilor omului. Prin urmare, acest fapt ar trebui avut în vedere în cadrul procesului decizional cu privire la măsurile care se impun.	(32) În conformitate cu standardele internaționale, prevenirea și atenuarea, precum și încetarea și reducerea la minimum a impactului negativ ar trebui să țină seama de interesele celor afectați. Pentru a permite colaborarea continuă cu partenerul de afaceri din lanțul valoric în locul încetării relației de afaceri (dezangajare) și, eventual, al exacerbării impactului negativ, prezenta directivă ar trebui să asigure faptul că dezangajarea este o acțiune de ultimă instanță, inclusiv în conformitate cu politica Uniunii de toleranță zero față de munca copiilor, cu Strategia Uniunii privind drepturile copilului și cu data-țintă de 2025 proclamată de Organizația Națiunilor Unite pentru eliminarea completă a muncii copiilor la nivel mondial. Încetarea unei relații de afaceri în care a fost constatată munca copiilor ar putea expune copilul unui impact negativ și mai grav asupra drepturilor omului. În aceeași ordine de idei, femeile aflate în condiții de muncă precare s-ar putea confrunta cu efecte negative mai grave asupra drepturilor omului, sporind astfel vulnerabilitatea acestora. Prin urmare, acest fapt ar trebui avut în vedere în cadrul procesului decizional cu privire la măsurile care se impun, iar dezangajarea ar trebui evitată dacă impactul dezangajării ar fi mai mare decât impactul negativ pe care întreprinderea încearcă să îl prevină sau să îl atenueze. În situațiile de muncă forțată impusă de stat, în care impactul negativ este organizat de autoritățile politice, colaborarea nestingherită cu cei afectați negativ și atenuarea nu sunt posibile. Prezenta directivă ar trebui să garanteze că întreprinderile încetează o relație de afaceri în care se constată existența muncii forțate impuse de stat. În plus, dezangajarea responsabilă ar trebui să țină seama și de posibilele impacturi negative pentru întreprinderile care depind de produs sau sunt afectate de perturbări ale lanțurilor de aprovizionare.

Amendamentul  45

 

Propunere de directivă

Considerentul 34

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(34) Pentru a respecta obligația de prevenire și atenuare în temeiul prezentei directive, întreprinderile ar trebui să aibă obligația de a lua următoarele măsuri, după caz. În cazul în care complexitatea măsurilor de prevenire o impune, întreprinderile ar trebui să elaboreze și să pună în aplicare un plan de măsuri de prevenire. Întreprinderile ar trebui să încerce să obțină garanții contractuale de la un partener direct cu care au o relație de afaceri stabilă, potrivit cărora acesta va asigura respectarea codului de conduită sau a planului de măsuri de prevenire, inclusiv prin solicitarea de asigurări contractuale corespunzătoare de la partenerii săi, în măsura în care activitățile lor fac parte din lanțul valoric al întreprinderilor. Garanțiile contractuale ar trebui să fie însoțite de măsuri adecvate de verificare a conformității. Pentru a asigura prevenirea cuprinzătoare a impactului negativ real și potențial, întreprinderile ar trebui, de asemenea, să facă investiții care vizează prevenirea impactului negativ, să ofere sprijin specific și proporțional pentru un IMM cu care au o relație de afaceri stabilă, cum ar fi finanțarea, de exemplu, prin finanțare directă, împrumuturi cu dobândă redusă, garanții de aprovizionare continuă și asistență pentru asigurarea finanțării, pentru a contribui la punerea în aplicare a codului de conduită sau a planului de măsuri de prevenire, sau orientări tehnice, de exemplu sub formă de cursuri de formare, modernizarea sistemelor de gestionare, precum și să colaboreze cu alte întreprinderi.	(34) Pentru a respecta obligația de prevenire și atenuare în temeiul prezentei directive, întreprinderile ar trebui să aibă obligația de a lua următoarele măsuri adecvate, după caz. În cazul în care complexitatea măsurilor de prevenire o impune, întreprinderile ar trebui să elaboreze și să pună în aplicare un plan de măsuri de prevenire. Întreprinderile ar trebui să introducă dispoziții contractuale în relațiile de afaceri pe care le au cu partenerii lor pentru a asigura respectarea codului de conduită și, după caz, a planului de măsuri de prevenire. Partenerilor cu care întreprinderea are o relație de afaceri li s-ar putea cere să solicite dispoziții contractuale corespunzătoare de la partenerii lor, în măsura în care activitățile lor fac parte din lanțul valoric al întreprinderilor.

Amendamentul  46

 

Propunere de directivă

Considerentul 34 a (nou)

Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(34a) Dispozițiile contractuale nu ar trebui să conducă la transferul responsabilității pentru îndeplinirea obligației de diligență în conformitate cu prezenta directivă și a răspunderii în caz de nerespectare a acesteia. În plus, dispozițiile contractuale ar trebui să fie echitabile, rezonabile și nediscriminatorii în circumstanțele date și ar trebui să reflecte sarcinile comune ale părților de a efectua diligența necesară în cadrul cooperării continue. Întreprinderile ar trebui să evalueze și dacă se poate aștepta în mod rezonabil ca partenerul de afaceri să respecte dispozițiile respective. Adesea, clauzele contractuale sunt impuse în mod unilateral unui furnizor de către un cumpărător și orice încălcare a acestora este susceptibilă să conducă la o acțiune unilaterală a cumpărătorului, cum ar fi rezilierea sau dezangajarea. O astfel de acțiune unilaterală nu este adecvată în contextul diligenței necesare și ar avea probabil în sine efecte negative. În cazurile în care încălcarea unor astfel de dispoziții contractuale are un potențial impact negativ, întreprinderea ar trebui mai întâi să ia măsurile adecvate pentru a preveni sau a atenua în mod adecvat astfel de efecte, mai degrabă decât să ia în considerare încetarea sau suspendarea contractului, în conformitate cu legislația aplicabilă. Pentru a asigura prevenirea cuprinzătoare a impactului negativ real și potențial, întreprinderile ar trebui, de asemenea, să facă investiții care vizează prevenirea impactului negativ, să ofere sprijin financiar și administrativ, specific și proporțional pentru un IMM cu care au o relație de afaceri, cum ar fi finanțarea, de exemplu, prin finanțare directă, împrumuturi cu dobândă redusă, garanții de aprovizionare continuă și asistență pentru asigurarea finanțării, pentru a contribui la punerea în aplicare a codului de conduită sau a planului de măsuri de prevenire, sau orientări tehnice, de exemplu sub formă de cursuri de formare, modernizarea sistemelor de gestionare, precum și să colaboreze cu alte întreprinderi.

Amendamentul  47

 

Propunere de directivă

Considerentul 35

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(35) Pentru a reflecta întreaga gamă de opțiuni pentru întreprindere în cazurile în care impactul potențial nu a putut fi abordat prin măsurile de prevenire sau de reducere la minimum descrise, prezenta directivă ar trebui să facă trimitere, de asemenea, la posibilitatea ca întreprinderea să încerce să încheie un contract cu partenerul de afaceri indirect, în vederea asigurării conformității cu codul de conduită al întreprinderii sau cu un plan de măsuri de prevenire, și să ia măsurile adecvate pentru a verifica respectarea contractului de către partenerul de afaceri indirect.	eliminat

Amendamentul  48

 

Propunere de directivă

Considerentul 36

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(36) Pentru a asigura eficacitatea prevenirii și atenuării potențialului impact negativ, întreprinderile ar trebui să acorde prioritate implicării în relații cu parteneri de afaceri din lanțul valoric, în loc să pună capăt relației de afaceri, ca măsură de ultimă instanță după încercările nereușite de prevenire și atenuare a impactului negativ potențial. Cu toate acestea, în cazurile în care potențialul impact negativ nu a putut fi abordat prin măsurile de prevenire sau de atenuare descrise, directiva ar trebui totodată să facă trimitere și la obligația întreprinderilor de a nu încheia relații noi sau de a nu prelungi relațiile existente cu partenerul în cauză și, în cazul în care legea care reglementează relațiile acestora le permite acest lucru, fie să suspende temporar relațiile comerciale cu partenerul în cauză, continuând, în același timp, să depună eforturi de prevenire și de reducere la minimum, în cazul în care se preconizează în mod rezonabil că aceste eforturi vor avea succes pe termen scurt; fie să înceteze relația de afaceri în ceea ce privește activitățile vizate, în cazul în care potențialul impact negativ este grav. Pentru a permite întreprinderilor să își îndeplinească această obligație, statele membre ar trebui să prevadă posibilitatea de a pune capăt relației de afaceri care face obiectul contractelor reglementate de legislația lor. Este posibil ca prevenirea impactului negativ la nivelul partenerilor de afaceri indirecți să necesite colaborarea cu o altă întreprindere, de exemplu o întreprindere care are o relație contractuală directă cu furnizorul. În unele cazuri, o astfel de colaborare ar putea fi singura modalitate realistă de prevenire a impactului negativ, în special în cazul în care partenerul de afaceri indirect nu este pregătit să încheie un contract cu întreprinderea. În aceste cazuri, întreprinderea ar trebui să colaboreze cu entitatea care poate preveni sau atenua cât mai eficient impactul negativ la nivelul partenerului de afaceri indirect, respectând, în același timp, legislația concurenței.	(36) Pentru a asigura eficacitatea prevenirii și atenuării potențialului impact negativ, întreprinderile ar trebui să acorde prioritate implicării în relații cu parteneri de afaceri din lanțul valoric, în loc să pună capăt relației de afaceri, ca măsură de ultimă instanță după încercările nereușite de prevenire și atenuare a impactului negativ potențial. Cu toate acestea, în cazurile în care potențialul impact negativ cauzat de o întreprindere sau la care aceasta a contribuit și care nu a putut fi abordat prin măsurile de prevenire sau de atenuare descrise și nu există nicio perspectivă rezonabilă de schimbare, directiva ar trebui totodată să facă trimitere și la obligația întreprinderilor de a nu încheia relații noi sau de a nu prelungi relațiile existente cu partenerul în cauză și, în cazul în care legea care reglementează relațiile acestora le permite acest lucru, în ultimă instanță, în conformitate cu neimplicarea responsabilă, fie să suspende temporar relațiile comerciale cu partenerul în cauză, continuând, în același timp, să depună eforturi de prevenire și de atenuare; sau să înceteze relația de afaceri în ceea ce privește activitățile vizate, din cauza severității impactului negativ potențial sau în cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile de suspendare temporară. Pentru a permite întreprinderilor să își îndeplinească această obligație, statele membre ar trebui să prevadă posibilitatea de a suspenda sau de a pune capăt relației de afaceri care face obiectul contractelor reglementate de legislația lor. Atunci când decide să rezilieze sau să suspende o relație de afaceri, întreprinderea ar trebui să evalueze dacă efectele negative ale deciziei respective ar fi mai mari decât impactul negativ care se intenționează a fi prevenit sau atenuat. În cazul în care societățile suspendă temporar relațiile comerciale sau încetează relația de afaceri, acestea ar trebui să ia măsuri pentru a preveni, a atenua sau a pune capăt impactului suspendării sau terminării, transmit un preaviz rezonabil partenerului de afaceri și reexaminează decizia respectivă în mod periodic. Este posibil ca prevenirea impactului negativ la nivelul partenerilor de afaceri indirecți să necesite colaborarea cu o altă întreprindere, de exemplu o întreprindere care are o relație contractuală directă cu furnizorul. În unele cazuri, o astfel de colaborare ar putea fi singura modalitate realistă de prevenire a impactului negativ, în special în cazul în care partenerul de afaceri indirect nu este pregătit să încheie un contract cu întreprinderea. În aceste cazuri, întreprinderea ar trebui să colaboreze cu entitatea care poate preveni sau atenua cât mai eficient impactul negativ la nivelul partenerului de afaceri indirect, respectând, în același timp, legislația concurenței.

Amendamentul  49

 

Propunere de directivă

Considerentul 37

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(37) În ceea ce privește partenerii de afaceri direcți și indirecți, cooperarea sectorială, sistemele sectoriale și inițiativele multipartite pot contribui la crearea unui efect de pârghie suplimentar pentru identificarea, atenuarea și prevenirea impactului negativ. Prin urmare, ar trebui să fie posibil ca întreprinderile să se bazeze pe astfel de inițiative pentru a sprijini punerea în aplicare a obligațiilor lor de diligență prevăzute în prezenta directivă, în măsura în care astfel de sisteme și inițiative sunt adecvate pentru a sprijini îndeplinirea obligațiilor respective. Întreprinderile ar putea evalua, din proprie inițiativă, alinierea acestor sisteme și inițiative la obligațiile care decurg din prezenta directivă. Pentru a asigura informarea completă cu privire la astfel de inițiative, directiva ar trebui să facă trimitere, de asemenea, la posibilitatea facilitării de către statele membre și Comisie a diseminării informațiilor cu privire la astfel de sisteme sau inițiative și la rezultatele acestora. Comisia, în colaborare cu statele membre, poate emite orientări pentru evaluarea adecvării sistemelor sectoriale și a inițiativelor multipartite.	(37) Sistemele sectoriale și inițiativele multipartite pot contribui la crearea unui efect de pârghie suplimentar pentru identificarea, atenuarea și prevenirea impactului negativ. Prin urmare, ar trebui ca întreprinderile să aibă posibilitatea de a participa la astfel de inițiative pentru a sprijini aspecte ale obligației lor de diligență, inclusiv pentru a coordona efectul de sinergie, a obține eficiență, a extinde cele mai bune practici și a solicita expertiză relevantă pentru anumite sectoare, zone geografice, produse de bază sau aspecte legate de riscuri. Sensul inițiativelor este larg și include inițiative care sprijină, monitorizează, evaluează, certifică și/sau verifică aspecte legate de diligența necesară a unei întreprinderi sau de diligența necesară efectuată de filialele sale și/sau de relațiile sale de afaceri. Astfel de inițiative pot fi elaborate și supravegheate de guverne, asociații industriale, grupări de organizații interesate, parteneri sociali sau organizații ale societății civile și includ organizații de monitorizare, acorduri-cadru globale, dialoguri sectoriale și inițiative care certifică aspecte legate de diligența necesară. Pentru a asigura informarea completă cu privire la astfel de inițiative, directiva ar trebui să facă trimitere, de asemenea, la posibilitatea facilitării de către statele membre și Comisie a diseminării informațiilor cu privire la astfel de sisteme sau inițiative și la rezultatele acestora. Comisia, în colaborare cu statele membre, cu OCDE și cu părțile interesate relevante, ar trebui să emită orientări pentru evaluarea scopului precis, a respectării prezentei directive și a credibilității sistemelor sectoriale și a inițiativelor multipartite. Întreprinderile care participă la inițiative ale sectorului industrial sau ale mai multor părți interesate sau care utilizează verificarea de către terți a unor aspecte legate de diligența necesară ar trebui să poată fi sancționate sau considerate răspunzătoare pentru încălcări ale prezentei directive și pentru prejudicii suferite de victime ca urmare a încălcării acesteia. Standardele minime pentru verificatorii terți care urmează să fie adoptate prin intermediul actelor delegate în temeiul prezentei directive ar trebui să fie elaborate în strânsă consultare cu toate părțile interesate relevante și revizuite în funcție de caracterul lor adecvat, în conformitate cu obiectivele prezentei directive. Verificatorii terți ar trebui să facă obiectul supravegherii de către autoritățile relevante și, dacă este necesar, să facă obiectul unor sancțiuni, în conformitate cu legislația națională și a UE.

Amendamentul  50

 

Propunere de directivă

Considerentul 38

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(38) În temeiul obligațiilor de diligență necesară prevăzute de prezenta directivă, în cazul în care o întreprindere identifică un impact negativ real asupra drepturilor omului sau asupra mediului, aceasta ar trebui să ia măsurile adecvate pentru a-l opri. Este de așteptat ca o întreprindere să poată opri impactul negativ real asupra propriilor activități și la nivelul filialelor. Cu toate acestea, ar trebui clarificat faptul că, în ceea ce privește partenerii de afaceri stabili, în cazul cărora nu se poate opri impactul negativ, întreprinderile ar trebui să reducă la minimum amploarea unui astfel de impact. Reducerea la minimum a amplorii impactului negativ ar trebui să necesite un rezultat care să fie cel mai apropiat posibil pentru a opri impactul negativ. Pentru a le oferi întreprinderilor claritate și securitate juridică, prezenta directivă ar trebui să definească acțiunile pe care ar trebui să le inițieze întreprinderile pentru a opri impactul negativ real asupra drepturilor omului și asupra mediului și pentru a reduce la minimum amploarea acestora, după caz, în funcție de circumstanțe.	(38) În temeiul obligațiilor de diligență necesară prevăzute de prezenta directivă, în cazul în care o întreprindere identifică un impact negativ real asupra drepturilor omului și asupra mediului, aceasta ar trebui să ia măsurile adecvate pentru a-l opri.  Este de așteptat ca o întreprindere să poată opri impactul negativ real asupra propriilor activități și la nivelul filialelor. Cu toate acestea, ar trebui clarificat faptul că, în cazul în care nu se poate opri impactul negativ, întreprinderile ar trebui să atenueze amploarea unui astfel de impact, continuând în același timp eforturile de a pune capăt impactului negativ și punând în aplicare un plan de măsuri corective, elaborat în consultare cu părțile interesate afectate. Reducerea la minimum a amplorii impactului negativ ar trebui să necesite un rezultat care să fie cel mai apropiat posibil pentru a opri impactul negativ. Pentru a le oferi întreprinderilor claritate și securitate juridică, prezenta directivă ar trebui să definească acțiunile pe care ar trebui să le inițieze întreprinderile pentru a opri impactul negativ real asupra drepturilor omului și asupra mediului și pentru a reduce la minimum amploarea acestora, după caz, în funcție de circumstanțe.

Amendamentul  51

 

Propunere de directivă

Considerentul 39

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(39) Pentru a respecta obligația de a opri și de a reduce la minimum amploarea impactului negativ real în temeiul prezentei directive, întreprinderile ar trebui să aibă obligația de a lua următoarele măsuri, după caz. Acestea ar trebui să neutralizeze impactul negativ sau să reducă la minimum amploarea acestuia, printr-o acțiune proporțională cu importanța și gradul impactului negativ și cu contribuția conduitei întreprinderii la impactul negativ. Dacă este necesar pe fondul faptului că nu se poate opri imediat impactul negativ, întreprinderile ar trebui să elaboreze și să pună în aplicare un plan de măsuri corective cu termene de acțiune rezonabile și clar definite și cu indicatori calitativi și cantitativi pentru măsurarea îmbunătățirilor. De asemenea, întreprinderile ar trebui să încerce să obțină garanții contractuale de la un partener de afaceri direct cu care au o relație de afaceri stabilă, potrivit cărora vor asigura respectarea codului de conduită al întreprinderii și, după caz, a planului de măsuri de prevenire, inclusiv prin solicitarea de garanții contractuale corespunzătoare de la partenerii săi, în măsura în care activitățile lor fac parte din lanțul valoric al întreprinderii. Garanțiile contractuale ar trebui să fie însoțite de măsuri adecvate de verificare a conformității. În cele din urmă, întreprinderile ar trebui, de asemenea, să facă investiții care vizează oprirea sau reducerea la minimum a impactului negativ, să ofere sprijin specific și proporțional IMM-urilor cu care au o relație de afaceri stabilă și să colaboreze cu alte entități, inclusiv, după caz, pentru a spori capacitatea întreprinderii de a opri impactul negativ.	(39) Pentru a respecta obligația de a opri și de a reduce amploarea impactului negativ real în temeiul prezentei directive, întreprinderile ar trebui să aibă obligația de a lua următoarele măsuri, după caz. Acestea ar trebui să neutralizeze impactul negativ sau să atenueze în mod adecvat amploarea acestuia prin readucerea persoanelor, grupurilor și comunităților afectate și/sau a mediului într-o situație echivalentă sau cât mai apropiată posibil de situația lor anterioară impactului negativ. Dacă este necesar pe fondul faptului că nu se poate opri imediat impactul negativ, întreprinderile ar trebui să elaboreze și să pună în aplicare un plan de măsuri corective cu termene de acțiune rezonabile și clar definite pentru introducerea de măsuri adecvate și cu indicatori calitativi și cantitativi pentru măsurarea îmbunătățirilor. Întreprinderile ar putea totodată să introducă dispoziții contractuale în relațiile de afaceri pe care le au cu partenerii lor pentru a asigura respectarea codului de conduită și, după caz, a planului de măsuri corective. Partenerilor cu care întreprinderea întreține o relație de afaceri li se poate solicita să stabilească cu partenerii lor clauze contractuale rezonabile, nediscriminatorii și echitabile, în măsura în care activitățile lor fac parte din lanțul valoric al întreprinderii. Dispozițiile contractuale ar trebui să fie însoțite de măsuri pentru a sprijini diligența necesară, astfel cum se subliniază în prezenta directivă. În plus, dispozițiile contractuale ar trebui să fie echitabile, rezonabile și nediscriminatorii și să reflecte responsabilitatea comună a părților de a acționa cu diligența necesară în cadrul cooperării continue, punând accentul pe luarea de măsuri adecvate pentru a pune capăt efectelor negative. Întreprinderile ar trebui să evalueze și dacă se poate preconiza în mod rezonabil că partenerul de afaceri va respecta dispozițiile respective. Adesea, clauzele contractuale sunt impuse în mod unilateral unui furnizor de către un cumpărător, iar orice încălcare a acestora este susceptibilă să conducă la o acțiune unilaterală a cumpărătorului, cum ar fi rezilierea sau dezangajarea. O astfel de acțiune unilaterală nu este adecvată în contextul diligenței necesare și ar avea probabil în sine efecte negative. În cazurile în care încălcarea unor astfel de dispoziții contractuale are un potențial impact negativ, întreprinderea ar trebui mai întâi să ia măsurile adecvate pentru a preveni sau a atenua în mod adecvat astfel de efecte, mai degrabă decât să ia în considerare încetarea sau suspendarea contractului, în conformitate cu legislația aplicabilă. În cele din urmă, întreprinderile ar trebui, de asemenea, să facă investiții care vizează oprirea sau reducerea la minimum a impactului negativ, să ofere sprijin specific și proporțional IMM-urilor cu care au o relație de afaceri și să colaboreze cu alte entități, inclusiv, după caz, pentru a spori capacitatea întreprinderii de a opri impactul negativ.

Amendamentul  52

 

Propunere de directivă

Considerentul 40

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(40) Pentru a reflecta întreaga gamă de opțiuni pentru întreprindere în cazurile în care impactul real nu a putut fi abordat prin măsurile descrise, prezenta directivă ar trebui să facă trimitere, de asemenea, la posibilitatea ca întreprinderea să încerce să încheie un contract cu partenerul de afaceri indirect, în vederea asigurării conformității cu codul de conduită al întreprinderii sau cu un plan de măsuri corective, și să ia măsurile adecvate pentru a verifica respectarea contractului de către partenerul de afaceri indirect.	eliminat

Amendamentul  53

 

Propunere de directivă

Considerentul 41

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(41) Pentru a se asigura că impactul negativ real este oprit în mod eficace, întreprinderile ar trebui să acorde prioritate implicării în relații cu parteneri de afaceri din lanțul valoric, în loc de a înceta relația de afaceri, ca măsură de ultimă instanță după încercările nereușite de a opri impactul negativ real sau de a-l reduce la minimum. Cu toate acestea, în cazurile în care nu s-a putut opri sau reduce la minimum impactul negativ real prin măsurile descrise, prezenta directivă ar trebui totodată să facă trimitere și la obligația întreprinderilor de a nu încheia relații noi sau de a nu prelungi relațiile existente cu partenerul în cauză și, în cazul în care legea care reglementează relațiile acestora le permite acest lucru, fie suspendă temporar relațiile comerciale cu partenerul în cauză, continuând, în același timp, să depună eforturi pentru a opri sau a reduce la minimum impactul negativ, fie încetează relația de afaceri în ceea ce privește activitățile vizate, în cazul în care impactul negativ este considerat grav. Pentru a permite întreprinderilor să își îndeplinească această obligație, statele membre ar trebui să prevadă posibilitatea de a pune capăt relației de afaceri care face obiectul contractelor reglementate de legislația lor.	(41) Pentru a se asigura că impactul negativ real este oprit în mod eficace, întreprinderile ar trebui să acorde prioritate implicării în relații cu parteneri de afaceri din lanțul valoric, în loc de a înceta relația de afaceri, ca măsură de ultimă instanță după încercările nereușite de a opri impactul negativ real sau de a-l reduce la minimum. Cu toate acestea, în cazurile în care nu s-a putut opri sau reduce la minimum impactul negativ real cauzat de o întreprindere sau la care aceasta a contribuit prin măsurile descrise și nu există șanse rezonabile de schimbare, prezenta directivă ar trebui totodată să facă trimitere și la obligația întreprinderilor de a nu încheia relații noi sau de a nu prelungi relațiile existente cu partenerul în cauză și, în cazul în care legea care reglementează relațiile acestora le permite acest lucru, în ultimă instanță și în conformitate cu neimplicarea responsabilă, fie suspendă temporar relațiile comerciale cu partenerul în cauză, continuând, în același timp, să depună eforturi pentru a opri sau a reduce impactul negativ, fie încetează relația de afaceri în ceea ce privește activitățile vizate, dacă impactul negativ real se dovedește grav, sau dacă nu sunt întrunite condițiile pentru suspendarea sa temporară. Pentru a permite întreprinderilor să își îndeplinească această obligație, statele membre ar trebui să prevadă posibilitatea de a suspenda sau de a pune capăt relației de afaceri care face obiectul contractelor reglementate de legislația lor. Atunci când decide să rezilieze sau să suspende o relație de afaceri, întreprinderea ar trebui să evalueze dacă efectele negative ale deciziei respective ar fi mai mari decât impactul negativ care se intenționează a fi eliminat sau atenuat. În cazul în care societățile suspendă temporar relațiile comerciale sau încetează relația de afaceri, acestea ar trebui să ia măsuri pentru a preveni, a atenua sau a pune capăt impactului suspendării sau terminării, transmit un preaviz rezonabil partenerului de afaceri și reexaminează decizia respectivă în mod periodic.

Amendamentul  54

 

Propunere de directivă

Considerentul 41 a (nou)

Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(41a) În cazul în care o întreprindere a cauzat sau a contribuit la un impact negativ real, aceasta ar trebui să ia măsurile adecvate pentru a remedia impactul respectiv. Măsurile de remediere ar trebui să vizeze restabilirea persoanelor și grupurilor sau comunităților afectate și/sau a mediului într-o situație echivalentă sau cât mai apropiată posibil de situația lor anterioară impactului și să fie elaborate ținând seama de nevoile și opiniile exprimate de părțile interesate afectate. Astfel de măsuri de remediere pot include, dar nu se limitează la compensații, restituire, reabilitare, scuze publice, reintegrare sau cooperare cu bună-credință în cadrul anchetelor. În anumite situații, compensația financiară poate fi o modalitate necesară pentru a asigura o astfel de restabilire. În cazul în care o întreprindere a cauzat direct un impact negativ, ar trebui să i se permită să participe în mod voluntar la orice măsură de remediere, după caz, și să aibă în vedere utilizarea efectului său de pârghie în raport cu părțile responsabile pentru a permite repararea oricăror daune cauzate de un impact. Statele membre ar trebui să se asigure că părțile interesate afectate de un impact negativ nu ar trebui să aibă obligația de a solicita măsuri de remediere înainte de depunerea cererilor în instanță.

Amendamentul  55

 

Propunere de directivă

Considerentul 42

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(42) Întreprinderile ar trebui să ofere persoanelor și organizațiilor posibilitatea de a depune plângeri direct la sediul lor în cazul unor suspiciuni legitime cu privire la impactul negativ real sau potențial asupra drepturilor omului și asupra mediului. Organizațiile care ar putea depune astfel de plângeri ar trebui să includă sindicatele și alți reprezentanți ai lucrătorilor care reprezintă persoane ce își desfășoară activitatea în cadrul lanțului valoric în cauză, precum și organizații ale societății civile active în domeniile legate de lanțul valoric în cauză, în cazul în care au cunoștință despre un impact negativ potențial sau real. Întreprinderile ar trebui să stabilească o procedură pentru tratarea plângerilor respective și să informeze lucrătorii, sindicatele și alți reprezentanți ai lucrătorilor, după caz, cu privire la respectivele proceduri. Recurgerea la mecanismul de gestionare a plângerilor și de remediere nu ar trebui să împiedice reclamantul să exercite căi de atac. În conformitate cu standardele internaționale, plângerile ar trebui să poată prevedea în sarcina întreprinderii obligația de a lua măsuri adecvate ca urmare a plângerii și de a se întâlni cu reprezentanți ai întreprinderii la un nivel adecvat pentru a discuta cu privire la impactul negativ grav, potențial sau real, care face obiectul plângerii. Acest acces nu ar trebui să conducă la solicitări nerezonabile din partea întreprinderilor.	(42) Întreprinderile ar trebui să ofere la nivel operațional mecanisme de notificare și de soluționare extrajudiciară a reclamațiilor, disponibile publicului și eficace, care să poată fi utilizate de persoane și organizații pentru a le notifica sau pentru a ridica plângeri și pentru a solicita remedierea în cazul unor suspiciuni legitime cu privire la impactul negativ real sau potențial asupra drepturilor omului, asupra mediului sau în lanțul valoric. Printre persoanele și organizațiile care ar putea depune astfel de plângeri ar trebui să se numere persoanele care sunt afectate sau au motive întemeiate să creadă că ar putea fi afectate, precum și reprezentanții lor legitimi, sindicatele și alți reprezentanți ai lucrătorilor care reprezintă persoane ce își desfășoară activitatea în cadrul lanțului valoric în cauză și organizațiile credibile și cu experiență, a căror activitate include protecția mediului. Notificările pot fi transmise de persoanele și organizațiile menționate anterior, precum și de organizații ale societății civile active în domeniile legate de lanțul valoric în cauză, în cazul în care au cunoștință despre un impact negativ potențial sau real, și de persoanele fizice și juridice care apără drepturile omului și mediul. Întreprinderile ar trebui să stabilească o procedură pentru tratarea notificărilor și plângerilor respective și să informeze lucrătorii, sindicatele și alți reprezentanți ai lucrătorilor, după caz, cu privire la respectivele proceduri. Întreprinderile ar trebui să ofere posibilitatea de a transmite notificări și plângeri prin acorduri de colaborare, inclusiv inițiative industriale, cu alte întreprinderi sau organizații, prin participarea la mecanisme multipartite de soluționare a reclamațiilor sau prin aderarea la un acord-cadru global. Depunerea unei notificări sau a unei plângeri nu constituie o condiție prealabilă și nu împiedică persoanele care le depun să aibă acces la procedura privind suspiciunile motivate sau la mecanismele judiciare sau alte mecanisme extrajudiciare, cum ar fi punctele de contact naționale ale OCDE, în cazul în care acestea există. În conformitate cu standardele internaționale, persoanele care depun plângeri sau notificări, în cazul în care nu le depun în mod anonim, ar trebui să aibă dreptul de a primi din partea întreprinderi înștiințări în timp util privind acțiunile subsecvente întreprinse, iar persoanele care depun plângeri ar trebui, de asemenea, să aibă dreptul de a colabora cu reprezentanți ai întreprinderii la un nivel adecvat pentru a discuta cu privire la impactul negativ potențial sau real, care face obiectul plângerii, să primească o justificare dacă o plângere a fost considerată întemeiată sau nefondată și să primească informații cu privire la măsurile și acțiunile întreprinse, precum și să solicite remedierea sau contribuția la remediere. Acest acces nu ar trebui să conducă la solicitări nerezonabile din partea întreprinderilor. Întreprinderile ar trebui, de asemenea, să fie responsabile ca orice persoană care depune plângeri sau notificări să fie protejată împotriva eventualelor represalii, de exemplu prin asigurarea anonimatului sau a confidențialității în procesul de notificare și de soluționare a plângerilor, în conformitate cu legislația națională. Procedura de notificare și procedura extrajudiciară de soluționare a reclamațiilor ar trebui să fie legitime, accesibile, previzibile, echitabile, transparente, compatibile cu drepturile, receptive la dimensiunea de gen și din punct de vedere cultural, bazate pe angajament și dialog și adaptabile, astfel cum se prevede în criteriile de eficacitate pentru mecanismele extrajudiciare de soluționare a reclamațiilor prevăzute la principiul 31 din Principiile directoare ale Organizației Națiunilor Unite privind afacerile și drepturile omului și în Comentariul general nr. 16 al Comitetului pentru drepturile copilului al Organizației Națiunilor Unite. Întreprinderile ar trebui să informeze părțile interesate afectate cu privire la existența, obiectivele și procesele mecanismelor de notificare și de soluționare a reclamațiilor, în limba (limbile) oficială (oficiale) a (ale) statului în care își desfășoară activitatea, inclusiv cu privire la modul de accesare a acestora, la deciziile și căile de atac referitoare la o întreprindere și la modul în care întreprinderea le pune în aplicare. Lucrătorii și reprezentanții acestora ar trebui, de asemenea, să fie protejați în mod corespunzător, iar orice eforturi extrajudiciare de remediere nu ar trebui să împiedice negocierile colective și activitatea sindicatelor și nu ar trebui în niciun caz să submineze rolul sindicatelor legitime sau al reprezentanților lucrătorilor în soluționarea litigiilor legate de muncă.

Amendamentul  56

 

Propunere de directivă

Considerentul 43

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(43) Întreprinderile ar trebui să monitorizeze punerea în aplicare și eficacitatea măsurilor privind diligența necesară. Acestea ar trebui să efectueze evaluări periodice ale propriilor operațiuni, ale filialelor lor și, în cazul în care sunt legate de lanțurile valorice ale întreprinderii, ale partenerilor lor de afaceri stabili, pentru a monitoriza eficacitatea măsurilor prin care s-a identificat, prevenit, redus la minimum, oprit și atenuat impactul negativ asupra drepturilor omului și asupra mediului. Astfel de evaluări ar trebui să verifice dacă impactul negativ este identificat în mod corespunzător, dacă sunt puse în aplicare măsuri privind diligența necesară și dacă impactul negativ a fost împiedicat ori oprit în mod efectiv. Pentru a se asigura că astfel de evaluări sunt actualizate, acestea ar trebui efectuate cel puțin o dată la 12 luni și revizuite la mijlocul perioadei în cazul în care există motive întemeiate să se considere că ar fi putut surveni noi riscuri semnificative de impact negativ.	(43) Întreprinderile ar trebui să verifice permanent punerea în aplicare și eficacitatea și caracterul adecvat al măsurilor pe care le-au întreprins în conformitate cu prezenta directivă. Acestea ar trebui să efectueze evaluări ale propriilor operațiuni, produse și servicii, ale celor ale filialelor lor și ale partenerilor lor de afaceri stabili, pentru a monitoriza eficacitatea măsurilor prin care s-a identificat, prevenit, redus la minimum, oprit, atenuat și remediat impactul negativ asupra drepturilor omului și asupra mediului. Astfel de evaluări ar trebui să verifice dacă impactul negativ este identificat în mod corespunzător, dacă sunt puse în aplicare măsuri privind diligența necesară și dacă impactul negativ a fost împiedicat ori oprit în mod efectiv. Pentru a se asigura că astfel de evaluări sunt actualizate, acestea ar trebui efectuate permanent și după ce o schimbare importantă are loc și revizuite continuu în cazul în care există motive întemeiate să se considere că ar fi putut surveni noi riscuri semnificative de impact negativ. Întreprinderile ar trebui să păstreze timp de 10 ani documentația care demonstrează respectarea acestei cerințe.

Amendamentul  57

 

Propunere de directivă

Considerentul 44

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(44) Ca și în cazul standardelor internaționale existente stabilite de Principiile directoare ale Organizației Națiunilor Unite privind afacerile și drepturile omului și cadrul OCDE, cerința privind diligența necesară prevede, printre altele, comunicarea de informații relevante la nivel extern cu privire la politicile, procesele și activitățile de diligență necesară vizând identificarea și abordarea impactului negativ real sau potențial, inclusiv constatările și rezultatele activităților respective. Propunerea de modificare a Directivei 2013/34/UE în ceea ce privește raportarea de către întreprinderi de informații privind durabilitatea stabilește obligații de raportare relevante pentru întreprinderile care intră sub incidența prezentei directive. Prin urmare, pentru a evita dublarea obligațiilor de raportare, prezenta directivă nu ar trebui să introducă noi obligații de raportare în plus față de cele prevăzute în Directiva 2013/34/UE pentru întreprinderile care intră sub incidența directivei respective, precum și standardele de raportare care ar trebui elaborate în temeiul acesteia. În ceea ce privește întreprinderile care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive, dar care nu intră sub incidența Directivei 2013/34/UE, pentru a-și îndeplini obligația de comunicare ca parte a obligației de diligență în temeiul prezentei directive, acestea ar trebui să publice pe site-ul lor web o declarație anuală într-o limbă utilizată în mod obișnuit în domeniul afacerilor internaționale.	(44) Ca și în cazul standardelor internaționale existente stabilite de Principiile directoare ale Organizației Națiunilor Unite privind afacerile și drepturile omului și cadrul OCDE, cerința privind diligența necesară prevede, printre altele, comunicarea de informații relevante la nivel extern cu privire la politicile, procesele și activitățile de diligență necesară vizând identificarea și abordarea impactului negativ real sau potențial, inclusiv constatările și rezultatele activităților respective. Directiva 2013/34/UE în ceea ce privește raportarea de către întreprinderi de informații privind durabilitatea stabilește obligații de raportare relevante pentru întreprinderile care intră sub incidența prezentei directive, precum și a Regulamentului (UE) 2019/2088 privind informațiile privind durabilitatea în sectorul serviciilor financiare, pentru întreprinderile financiare. Prin urmare, pentru a evita dublarea obligațiilor de raportare, prezenta directivă nu ar trebui să introducă noi obligații de raportare în plus față de cele prevăzute în Directiva 2013/34/UE pentru întreprinderile care intră sub incidența directivei respective, precum și standardele de raportare care ar trebui elaborate în temeiul acesteia și nici nu ar trebui să introducă noi obligații de raportare pe lângă cele prevăzute în Regulamentul (UE) 2019/2088. În ceea ce privește întreprinderile care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive, dar care nu intră sub incidența Directivei 2013/34/UE, pentru a-și îndeplini obligația de comunicare ca parte a obligației de diligență în temeiul prezentei directive, acestea ar trebui să publice pe site-ul lor web o declarație anuală care respectă dispozițiile respective, în cel puțin una dintre limbile oficiale ale Uniunii.

Amendamentul  58

 

Propunere de directivă

Considerentul 44 a (nou)

Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(44a) Cerințele impuse întreprinderilor din domeniul de aplicare al prezentei directive și care, totodată, fac obiectul cerințelor de raportare în temeiul articolelor 19a, 29a și 40a din Directiva 2013/34/UE și, prin urmare, ar trebui să raporteze cu privire la procesul lor de diligență necesară, astfel cum se prevede la articolele 19a, 29a și 40a din Directiva 2013/34/UE, ar trebui înțelese ca o cerință pentru întreprinderi de a descrie modul în care pun în aplicare diligența necesară, astfel cum se prevede în prezenta directivă. În îndeplinirea dispozițiilor Directivei 2013/34/UE de a raporta cu privire la acțiunile întreprinse pentru identificarea efectelor negative potențiale sau reale, întreprinderile ar trebui să explice dacă au ierarhizat măsurile luate, cum a fost realizată și de ce a fost necesară. Atunci când îndeplinește cerințele impuse de Directiva 2013/34/UE de a raporta cu privire la orice acțiune întreprinsă de întreprindere pentru a preveni, a atenua, a remedia sau a pune capăt impactului negativ real sau potențial, precum și cu privire la rezultatul unor astfel de acțiuni, societatea ar trebui și să prezinte numărul de cazuri în care a decis să se retragă, motivul retragerii și locul în care se află partenerii de afaceri în cauză, fără a dezvălui identitatea acestora.

Amendamentul  59

 

Propunere de directivă

Considerentul 44 b (nou)

Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(44b) Obiectivul prezentei directive nu este de a solicita întreprinderilor să facă cunoscute public capitalul intelectual, proprietatea intelectuală, know-how-ul sau rezultatele inovării care ar putea fi considerate secrete comerciale, așa cum sunt definite în Directiva (UE) 2016/943 a Parlamentului European și a Consiliului. Prin urmare, cerințele de raportare prevăzute în prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere Directivei (UE) 2016/943. Prezenta directivă se va aplica fără a impieta asupra Regulamentului (UE) nr. 596/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind abuzul de piață (regulamentul privind abuzul de piață) și de abrogare a Directivei 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivelor 2003/124/CE, 2003/125/CE și 2004/72/CE ale Comisiei.

Amendamentul  60

 

Propunere de directivă

Considerentul 44 c (nou)

Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(44c) Întreprinderile ar trebui să ia măsuri adecvate pentru a purta un dialog semnificativ cu părțile interesate afectate, care să permită o interacțiune și un dialog veritabile în cadrul procesului lor de diligență necesară. Angajamentul ar trebui să includă informarea și consultarea părților interesate afectate și să fie cuprinzător, structural, eficace, oportun și receptiv la dimensiunea culturală și de gen. Vor exista situații în care nu va fi posibil să se poarte un dialog substanțial cu părțile interesate afectate sau în care colaborarea mai aprofundată cu diverși experți se va dovedi utilă pentru a permite întreprinderii să respecte pe deplin cerințele prezentei directive, în special în contextul deciziilor de definire a domeniului de aplicare și de stabilire a priorităților. . În aceste cazuri, întreprinderile ar trebui să se angajeze într-un dialog aprofundat cu alte părți interesate relevante, cum ar fi organizații ale societății civile sau persoane juridice sau fizice care apără drepturile omului sau mediul, pentru a obține informații credibile cu privire la efectele negative potențiale sau reale. Consultările ar trebui să fie în desfășurare, iar întreprinderile ar trebui să furnizeze părților interesate afectate informații cuprinzătoare, specifice și relevante. Părțile interesate afectate ar trebui să aibă dreptul de a solicita informații suplimentare în scris, care ar trebui să fie furnizate de întreprindere într-un termen rezonabil și într-un format adecvat și cuprinzător. În cazul în care o astfel de cerere este refuzată, părțile interesate afectate ar trebui să aibă dreptul la o justificare scrisă a refuzului. Informarea și consultarea părților interesate afectate ar trebui să țină seama în mod corespunzător de barierele din calea implicării, să asigure faptul că părțile interesate nu sunt supuse represaliilor, inclusiv prin păstrarea confidențialității și a anonimatului, și ar trebui să se acorde o atenție deosebită nevoilor părților interesate vulnerabile, precum și vulnerabilităților care se suprapun și paralelismelor, inclusiv prin asigurarea unei abordări care ia în considerare dimensiunea de gen și cu respectarea deplină a Declarației Organizației Națiunilor Unite privind drepturile popoarelor indigene. Reprezentanții lucrătorilor ar trebui să fie informați de către întreprinderea lor cu privire la strategia sa de diligență necesară și la punerea sa în aplicare, în conformitate cu legislația UE în vigoare și fără a aduce atingere drepturilor lor aplicabile la informare, consultare și participare, în special celor reglementate de legislația relevantă a UE în domeniul ocupării forței de muncă și al drepturilor sociale, inclusiv Directiva 2002/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului106a, Directiva 2009/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului107a și Directiva 2001/86/CE a Parlamentului European și a Consiliului108a. Consultarea cu părțile interesate ar trebui considerată relevantă în situațiile în care se poate prevedea în mod rezonabil că impactul potențial și real sau acțiunile prevăzute la articolele 4-10 afectează drepturile sau interesele părților interesate sau atunci când părțile interesate afectate au solicitat informații, consultări sau dialoguri.
	__________________
	1a Directiva 2002/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2002 de stabilire a unui cadru general de informare și consultare a lucrătorilor din Comunitatea Europeană – Declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei privind reprezentarea lucrătorilor (JO L 80, 23.3.2002, p. 29).
	1b Directiva 2009/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 mai 2009 privind instituirea unui comitet european de întreprindere sau a unei proceduri de informare și consultare a lucrătorilor în întreprinderile și grupurile de întreprinderi de dimensiune comunitară (JO L 122, 16.5.2009, p. 28).
	1c Directiva 2001/86/CE a Consiliului din 8 octombrie 2001 de completare a statutului societății europene în ceea ce privește implicarea lucrătorilor (JO L 294, 10.11.2001, p. 22).

Amendamentul  61

 

Propunere de directivă

Considerentul 44 d (nou)

Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(44d) Acțiunile strategice în justiție împotriva participării publicului reprezintă o formă specială de hărțuire împotriva persoanelor fizice sau juridice pentru a preveni sau sancționa luarea de poziție cu privire la chestiuni de interes public. Statele membre ar trebui să ofere garanțiile necesare pentru a aborda aceste cereri vădit nefondate sau proceduri judiciare abuzive împotriva participării publicului, în conformitate cu legislația națională și a UE.

Amendamentul  62

 

Propunere de directivă

Considerentul 45

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(45) Pentru a facilita respectarea de către întreprinderi a cerințelor privind diligența necesară de-a lungul lanțului lor valoric și pentru a limita transferul sarcinii de asigurare a conformității asupra partenerilor de afaceri IMM-uri, Comisia ar trebui să ofere orientări cu privire la clauze contractuale tip.	(45) Pentru a oferi întreprinderilor instrumente care să le ajute să își respecte cerințele privind diligența necesară de-a lungul lanțului lor valoric, Comisia, în consultare cu statele membre și cu părțile interesate relevante, ar trebui să ofere orientări cu privire la clauzele contractuale tip, care pot fi utilizate în mod voluntar de întreprinderi ca instrument care să contribuie la îndeplinirea obligațiilor care le revin în temeiul articolelor 7 și 8. Astfel de clauze contractuale ar trebui să prevadă, cel puțin, o alocare clară a sarcinilor între părțile contractante în cadrul cooperării continue, că acestea nu pot conduce la transferul responsabilității pentru îndeplinirea obligației de diligență și că, atunci când astfel de clauze sunt încălcate, întreprinderile ar trebui să evite rezilierea unor astfel de clauze, luând mai întâi măsuri adecvate în conformitate cu articolele 7 și 8 din prezenta directivă. Orientările ar trebui să clarifice în continuare că simpla includere a asigurărilor contractuale nu poate, în sine, să îndeplinească standardele privind diligența necesară prevăzute în prezenta directivă. Astfel de standarde ar trebui să fie îndeplinite numai în cazul în care obligațiile de diligență sunt atribuite altora într-un mod diligent, care asigură îndeplinirea efectivă a obligațiilor respective și include măsuri adecvate circumstanțelor, cum ar fi monitorizarea, asistența financiară și nefinanciară și practicile de achiziție responsabile.

Amendamentul  63

 

Propunere de directivă

Considerentul 46

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(46) Pentru a oferi sprijin și instrumente practice întreprinderilor sau autorităților statelor membre cu privire la modul în care întreprinderile ar trebui să își îndeplinească obligațiile de diligență, Comisia, utilizând ca referință orientările și standardele internaționale relevante și în consultare cu statele membre și cu părțile interesate, cu Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, cu Agenția Europeană de Mediu și, după caz, cu organismele internaționale care au expertiză în ceea ce privește diligența necesară, ar trebui să aibă posibilitatea de a emite orientări, inclusiv pentru sectoare specifice sau impacturi negative specifice.	(46) Pentru a oferi sprijin și instrumente practice întreprinderilor sau autorităților statelor membre cu privire la modul în care întreprinderile ar trebui să își îndeplinească obligațiile de diligență necesară, Comisia, utilizând ca referință orientările și standardele internaționale relevante și în consultare cu statele membre, cu partenerii sociali interprofesionali și sectoriali europeni și cu alte părți interesate relevante, inclusiv organizații ale societății civile, Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, Agenția Europeană de Mediu, Autoritatea Europeană a Muncii, Serviciul European de Acțiune Externă, Consiliul European pentru Inovare și Agenția Executivă pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii (EISMEA), Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară și, după caz, OCDE și alte organisme internaționale care au expertiză în ceea ce privește diligența necesară, ar trebui să emită orientări clare și ușor de înțeles, inclusiv orientări generale și sectoriale, pentru a facilita conformitatea într-un mod practic.

Amendamentul  64

 

Propunere de directivă

Considerentul 46 a (nou)

Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(46a) Pentru a sprijini întreprinderile care își îndeplinesc obligațiile de diligență de-a lungul lanțului lor valoric, Comisia Europeană ar trebui să efectueze cercetări suplimentare cu privire la instrumentele digitale și să le promoveze.

Amendamentul  65

 

Propunere de directivă

Considerentul 47

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(47) Deși IMM-urile nu sunt incluse în domeniul de aplicare al prezentei directive, acestea ar putea fi afectate de dispozițiile acesteia în calitate de contractanți sau subcontractanți ai întreprinderilor care intră în domeniul de aplicare. Cu toate acestea, scopul este de a reduce sarcina financiară sau administrativă asupra IMM-urilor, multe dintre acestea confruntându-se deja cu dificultăți în contextul crizei economice și sanitare mondiale. Pentru a sprijini IMM-urile, statele membre ar trebui să creeze și să opereze, individual sau în comun, site-uri web, portaluri sau platforme specializate, iar statele membre ar putea, de asemenea, să sprijine financiar IMM-urile și să le ajute să își consolideze capacitățile. Un astfel de sprijin ar trebui, de asemenea, să fie accesibil și, dacă este necesar, adaptat și extins la operatorii economici din amonte din țările terțe. Întreprinderile aflate în parteneriate de afaceri cu IMM-uri sunt, de asemenea, încurajate să le sprijine în respectarea măsurilor privind diligența necesară, în cazul în care astfel de cerințe ar pune în pericol viabilitatea IMM-urilor și ar utiliza cerințe echitabile, rezonabile, nediscriminatorii și proporționale față de IMM-uri.	(47) Deși IMM-urile nu sunt incluse în domeniul de aplicare al prezentei directive, acestea ar putea fi afectate de dispozițiile acesteia în calitate de contractanți sau subcontractanți ai întreprinderilor care intră în domeniul de aplicare. Cu toate acestea, scopul este de a reduce sarcina financiară sau administrativă asupra IMM-urilor, multe dintre acestea confruntându-se deja cu dificultăți în contextul crizei economice și sanitare mondiale. Pentru a sprijini IMM-urile, statele membre, cu sprijinul Comisiei, ar trebui să creeze și să opereze, individual sau în comun, site-uri web, portaluri sau platforme specializate și ușor de utilizat, iar statele membre ar trebui, de asemenea, să sprijine financiar IMM-urile și să le ajute să își consolideze capacitățile. Un astfel de sprijin ar trebui, de asemenea, să fie accesibil și, dacă este necesar, adaptat și extins la operatorii economici din amonte din țările terțe. Întreprinderile aflate în parteneriate de afaceri cu IMM-uri sunt, de asemenea, încurajate să le sprijine în respectarea măsurilor privind diligența necesară și să utilizeze cerințe echitabile, rezonabile, nediscriminatorii și proporționale față de IMM-uri. IMM-urile ar trebui, de asemenea, să aibă posibilitatea de a aplica prezenta directivă în mod voluntar și ar trebui, în acest scop, să fie sprijinite prin măsuri și instrumente adecvate și să fie stimulate în acest sens.

Amendamentul  66

 

Propunere de directivă

Considerentul 48

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(48) Pentru a completa sprijinul acordat de statele membre IMM-urilor, Comisia se poate baza pe instrumentele, proiectele și alte acțiuni existente ale UE care contribuie la punerea în aplicare a obligației de diligență în UE și în țările terțe. Aceasta poate institui noi măsuri de sprijin care să susțină întreprinderile, inclusiv IMM-urile, în ceea ce privește cerințele privind diligența necesară, inclusiv un observator pentru transparența lanțului valoric și facilitarea inițiativelor comune ale părților interesate.	(48) Pentru a completa sprijinul acordat de statele membre întreprinderilor, inclusiv IMM-urilor, în punerea în aplicare, Comisia ar trebui să se bazeze pe instrumentele, proiectele și alte acțiuni existente ale UE care contribuie la punerea în aplicare a obligației de diligență în UE și în țările terțe. Aceasta ar trebui să instituie noi măsuri de sprijin care să susțină întreprinderile, inclusiv IMM-urile, în ceea ce privește cerințele privind diligența necesară, inclusiv un observator pentru transparența lanțului valoric și facilitarea inițiativelor comune ale părților interesate.

Amendamentul  67

 

Propunere de directivă

Considerentul 49

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(49) Comisia și statele membre ar trebui să lucreze în continuare în parteneriat cu țările terțe pentru a sprijini operatorii economici din amonte să își consolideze capacitatea de a preveni și de a atenua în mod eficace impactul negativ asupra drepturilor omului și asupra mediului al operațiunilor lor și al partenerilor de afaceri, acordând o atenție deosebită provocărilor cu care se confruntă micii proprietari. Aceștia ar trebui să utilizeze instrumente de vecinătate, de dezvoltare și de cooperare internațională cu scopul de a sprijini guvernele țărilor terțe și operatorii economici din amonte din țările terțe să abordeze impactul negativ asupra drepturilor omului și asupra mediului al operațiunilor lor și al partenerilor de afaceri din amonte. Aceasta ar putea include colaborarea cu guvernele țărilor partenere, cu sectorul privat local și cu părțile interesate pentru abordarea cauzelor fundamentale ale impactului negativ asupra drepturilor omului și asupra mediului.	(49) Comisia și statele membre ar trebui să lucreze în continuare în parteneriat cu țările terțe pentru a sprijini operatorii economici din amonte să își consolideze capacitatea de a preveni și de a atenua în mod eficace impactul negativ asupra drepturilor omului și asupra mediului al operațiunilor lor și al partenerilor de afaceri, acordând o atenție deosebită provocărilor cu care se confruntă micii proprietari. Aceștia ar trebui să utilizeze instrumente de vecinătate, de dezvoltare și de cooperare internațională, inclusiv acorduri de liber schimb, cu scopul de a sprijini guvernele țărilor terțe și operatorii economici din amonte din țările terțe să abordeze impactul negativ asupra drepturilor omului și asupra mediului al operațiunilor lor și al partenerilor de afaceri din amonte. Aceasta ar putea include colaborarea cu guvernele țărilor partenere, cu sectorul privat local și cu părțile interesate pentru abordarea cauzelor fundamentale ale impactului negativ asupra drepturilor omului și asupra mediului.

Amendamentul  68

 

Propunere de directivă

Considerentul 50

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(50) Pentru a se asigura că prezenta directivă contribuie în mod eficace la combaterea schimbărilor climatice, întreprinderile ar trebui să adopte un plan pentru a se asigura că modelul de afaceri și strategia întreprinderii sunt compatibile cu tranziția către o economie durabilă și cu limitarea încălzirii globale la 1,5 °C, în conformitate cu Acordul de la Paris. În cazul în care clima este sau ar fi trebuit să fie identificată ca fiind un risc principal sau un impact principal al operațiunilor întreprinderii, întreprinderea ar trebui să includă în planul său obiective de reducere a emisiilor.	(50) Pentru a se asigura că prezenta directivă contribuie în mod eficace la combaterea schimbărilor climatice, întreprinderile ar trebui să adopte și să implementeze, în consultare cu părțile interesate, un plan de tranziție care să respecte cerințele de raportare de la articolul 19a din Directiva (UE) 2022/2464 (CSRD) pentru a se asigura că modelul de afaceri și strategia întreprinderii sunt concordante cu obiectivele privind tranziția către o economie durabilă și cu limitarea încălzirii globale la 1,5 °C, în conformitate cu Acordul de la Paris, precum și cu obiectivul de a realiza neutralitatea climatică până în 2050, așa cum se prevede în Regulamentul (UE) 2021/1119 (Legea europeană a climei) și cu obiectivul de climă pentru 2030. Planul ar trebui să țină seama de lanțul valoric și să includă ținte cu termene precise legate de obiectivele lor climatice pentru domeniul de aplicare 1, 2 și, după caz, 3 - emisii, inclusiv, acolo unde este nevoie, obiective absolute de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, cum ar fi cele de metan, pentru 2030 și în etape de cinci ani până în 2050, pe baza unor dovezi științifice concludente, cu excepția cazului în care o întreprindere poate demonstra că operațiunile și lanțul său valoric nu generează emisii de gaze cu efect de seră și că astfel de obiective de reducere a emisiilor nu ar fi, prin urmare, adecvate. Planurile ar trebui să elaboreze acțiuni de punere în aplicare pentru a atinge obiectivele climatice ale întreprinderii și să se bazeze pe dovezi științifice concludente, și anume dovezi cu o validare științifică independentă care să fie în concordanță cu limitarea încălzirii globale la 1,5°C, astfel cum este definită de Grupul interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) și ținând seama de recomandările Consiliului științific consultativ european privind schimbările climatice.

Amendamentul  69

 

Propunere de directivă

Considerentul 51

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(51) Pentru a se asigura că un astfel de plan de reducere a emisiilor este pus în aplicare în mod corespunzător și integrat în stimulentele financiare ale administratorilor, planul ar trebui să fie luat în considerare în mod corespunzător la stabilirea remunerației variabile a administratorilor, în cazul în care remunerația variabilă este legată de contribuția unui administrator la strategia de afaceri a întreprinderii, precum și la interesele și sustenabilitatea pe termen lung.	(51) Planurile de tranziție ar trebui să includă obligații clare pentru administratori și pentru membrii consiliului de administrație, astfel încât să se asigure că riscurile și impactul de mediu și climatice sunt abordate în strategia întreprinderii. În vederea creșterii stimulentelor financiare ale administratorilor, societățile cu peste 1000 de angajați în medie ar trebui să dispună de o politică relevantă și eficace pentru a se asigura că o parte din remunerația variabilă a administratorilor este legată de atingerea obiectivelor planului de tranziție al întreprinderii pentru combaterea schimbărilor climatice.

Amendamentul  70

 

Propunere de directivă

Considerentul 53

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(53) Pentru a asigura monitorizarea punerii corecte în aplicare a obligațiilor de diligență ale întreprinderilor și în scopul asigurării respectării prezentei directive, statele membre ar trebui să desemneze una sau mai multe autorități naționale de supraveghere. Aceste autorități de supraveghere ar trebui să fie publice, independente de întreprinderile care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive sau de alte interese de piață și să nu fie afectate de conflicte de interese. Statele membre ar trebui să garanteze o finanțare adecvată a autorității competente, în conformitate cu dreptul lor intern. Acestea ar trebui să aibă dreptul de a efectua investigații, din proprie inițiativă sau pe baza plângerilor sau a suspiciunilor motivate, exprimate în temeiul prezentei directive. În cazul în care există autorități competente în temeiul legislației sectoriale, statele membre ar putea identifica persoanele responsabile de aplicarea prezentei directive în domeniile lor de competență. Acestea ar putea desemna autoritățile pentru supravegherea întreprinderilor financiare reglementate și ca autorități de supraveghere în sensul prezentei directive.	(53) Pentru a asigura monitorizarea punerii corecte în aplicare a obligațiilor de diligență ale întreprinderilor și în scopul asigurării respectării prezentei directive, statele membre ar trebui să desemneze una sau mai multe autorități naționale de supraveghere. Aceste autorități de supraveghere ar trebui să fie publice, independente de întreprinderile care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive sau de alte interese de piață și să nu fie afectate de conflicte de interese. Statele membre ar trebui să garanteze o finanțare adecvată a autorității competente, în conformitate cu dreptul lor intern. Acestea ar trebui să aibă dreptul de a efectua investigații, de exemplu inspecții la fața locului sau audieri cu părți interesate, din proprie inițiativă sau pe baza plângerilor sau a suspiciunilor motivate, exprimate în temeiul prezentei directive. În cazul în care există autorități competente în temeiul legislației sectoriale, statele membre ar putea identifica persoanele responsabile de aplicarea prezentei directive în domeniile lor de competență. Acestea ar putea desemna autoritățile pentru supravegherea întreprinderilor financiare reglementate și ca autorități de supraveghere în sensul prezentei directive. Atunci când desemnează autorități de supraveghere și definesc procedurile prin care acestea își desfășoară activitatea, statele membre ar trebui să asigure coordonarea și complementaritatea cu alte procese disponibile în temeiul altor instrumente internaționale, cum ar fi mecanismul extrajudiciar de soluționare a reclamațiilor operat de punctele naționale de contact.

Amendamentul  71

 

Propunere de directivă

Considerentul 54

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(54) Pentru a asigura aplicarea eficientă a măsurilor naționale de punere în aplicare a prezentei directive, statele membre ar trebui să prevadă sancțiuni disuasive, proporționale și eficace pentru încălcarea acestor măsuri. Pentru ca un astfel de regim de sancțiuni să fie eficace, sancțiunile administrative care urmează să fie impuse de autoritățile naționale de supraveghere ar trebui să includă sancțiuni pecuniare. În cazul în care sistemul juridic al unui stat membru nu prevede sancțiuni administrative, astfel cum se prevede în prezenta directivă, normele privind sancțiunile administrative ar trebui aplicate astfel încât sancțiunea să fie inițiată de autoritatea de supraveghere competentă și impusă de autoritatea judiciară. Prin urmare, este necesar ca statele membre respective să se asigure că aplicarea normelor și a sancțiunilor are un efect echivalent cu sancțiunile administrative impuse de autoritățile de supraveghere competente.	(54) Pentru a asigura aplicarea eficientă a măsurilor naționale de punere în aplicare a prezentei directive, statele membre ar trebui să prevadă sancțiuni disuasive, proporționale și eficace pentru încălcarea acestor măsuri. Pentru ca un astfel de regim de sancțiuni să fie eficace, sancțiunile administrative care urmează să fie impuse de autoritățile naționale de supraveghere ar trebui să includă sancțiuni pecuniare, o declarație publică care să indice că întreprinderea este responsabilă și natura încălcării, obligațiile de a întreprinde o acțiune, inclusiv încetarea comportamentului care constituie încălcarea legislației și abținerea de la orice repetare a comportamentului respectiv, precum și suspendarea produselor de la libera circulație sau de la export. În cazul în care sistemul juridic al unui stat membru nu prevede sancțiuni administrative, astfel cum se prevede în prezenta directivă, normele privind sancțiunile administrative ar trebui aplicate astfel încât sancțiunea să fie inițiată de autoritatea de supraveghere competentă și impusă de autoritatea judiciară. Prin urmare, este necesar ca statele membre respective să se asigure că aplicarea normelor și a sancțiunilor are un efect echivalent cu sancțiunile administrative impuse de autoritățile de supraveghere competente.

Amendamentul  72

 

Propunere de directivă

Considerentul 54 a (nou)

Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(54a) Pentru a preveni o reducere artificială a eventualelor sancțiuni amenzi administrative aplicate la transferul de către o societate-mamă de cel mai înalt rang a cifrei sale de afaceri nete la nivel mondial către entități terțe, statele membre ar trebui să se asigure că, în ceea ce privește întreprinderile menționate la articolul 2 alineatul (1) litera (b) și la articolul 2 alineatul (2) litera (b), sancțiunile administrative pecuniare se calculează ținând seama de cifra de afaceri consolidată raportată de societatea respectivă.

Amendamentul  73

 

Propunere de directivă

Considerentul 54 b (nou)

Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(54b) În conformitate cu articolul 18 alineatul (2) din Directiva 2014/24/UE, cu articolul 36 alineatul (2) din Directiva 2014/25/UE și cu articolul 30 alineatul (3) din Directiva 2014/23/UE, statele membre au obligația de a adopta măsurile adecvate pentru a asigura respectarea obligațiilor instituite de dreptul Uniunii în ceea ce privește contractele de achiziții și de concesiune. Prin urmare, Comisia ar trebui să evalueze dacă este relevant să se revizuiască aceste directive pentru a detalia cerințele și măsurile pe care statele membre trebuie să le adopte pentru a asigura respectarea obligațiilor de sustenabilitate și de diligență în temeiul prezentei directive pe tot parcursul proceselor de achiziții publice și de concesiune, de la selecție până la executarea contractului.

Amendamentul  74

 

Propunere de directivă

Considerentul 56

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(56) Pentru a asigura despăgubirea efectivă a victimelor impactului negativ, statele membre ar trebui să aibă obligația de a stabili norme care să reglementeze răspunderea civilă a întreprinderilor pentru daunele rezultate din nerespectarea de către acestea a procesului de diligență necesară. Întreprinderea ar trebui să răspundă pentru daune în cazul în care nu și-a îndeplinit obligațiile de a preveni și de a atenua eventualul impact negativ sau de a-l opri și a-i reduce la minimum amploarea, iar ca urmare a acestei neîndepliniri a obligațiilor, s-a produs un impact negativ – în legătură cu care ar fi trebuit să se ia măsuri adecvate de identificare, prevenire, atenuare sau de oprire ori reducere a amplorii acestuia – și au rezultat daune.	(56) Pentru a asigura despăgubirea efectivă a victimelor impactului negativ, statele membre ar trebui să aibă obligația de a stabili norme care să reglementeze răspunderea civilă a întreprinderilor pentru daunele rezultate din nerespectarea de către acestea a procesului de diligență necesară. Întreprinderea ar trebui să răspundă pentru daune în cazul în care nu și-a îndeplinit obligațiile de a preveni și de a atenua eventualul impact negativ sau de a-l opri și a-i atenua amploarea ori de a oferi măsuri de remediere, iar ca urmare a acestei neîndepliniri a obligațiilor, întreprinderea a cauzat sau a contribuit la un impact negativ – în legătură cu care ar fi trebuit să se ia măsuri adecvate de identificare, ierarhizare, prevenire, atenuare, remediere sau de oprire ori reducere a amplorii acestuia – și au rezultat daune. Statele membre ar trebui totodată să se asigure că, în cazul în care nu există niciun succesor legal, societățile-mamă pot fi considerate răspunzătoare pentru filiala lor în cazul în care filiala intră în domeniul de aplicare al prezentei directive sau era la momentul impactului și a fost dizolvată de societatea-mamă sau s-a dizolvat în mod intenționat pentru a evita răspunderea, indiferent de cooperarea cu societatea-mamă în ceea ce privește îndeplinirea obligației de diligență.

Amendamentul  75

 

Propunere de directivă

Considerentul 57

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(57) În ceea ce privește daunele care se produc la nivelul relațiilor de afaceri stabile indirecte, răspunderea întreprinderii ar trebui să facă obiectul unor condiții specifice. Întreprinderea nu ar trebui să răspundă în cazul în care a aplicat măsuri specifice privind diligența necesară. Totuși, aceasta nu ar trebui să fie exonerată de răspundere prin punerea în aplicare a unor astfel de măsuri în cazul în care nu este rezonabil să se preconizeze că acțiunea întreprinsă efectiv, inclusiv în ceea ce privește verificarea conformității, ar fi adecvată pentru a preveni sau a atenua impactul negativ ori a-l opri sau a-i reduce la minimum amploarea. În plus, în contextul evaluării existenței și a întinderii răspunderii, trebuie să se țină seama în mod corespunzător de eforturile depuse de întreprindere, în măsura în care acestea sunt legate în mod direct de daunele în cauză, de a se conforma eventualelor măsuri de remediere solicitate de o autoritate de supraveghere, de eventualele investiții realizate și de eventualul sprijin specific furnizat, precum și de eventualele colaborări cu alte entități pentru a aborda impactul negativ asupra lanțurilor sale valorice.	(57) În contextul evaluării existenței și a întinderii răspunderii, ar trebui să se țină seama în mod corespunzător de eforturile depuse de întreprindere, în măsura în care acestea sunt legate în mod direct de daunele în cauză, de a lua măsuri de remediere, inclusiv cele solicitate de o autoritate de supraveghere, de eventualele investiții realizate și de eventualul sprijin specific furnizat, precum și de eventualele colaborări cu părțile interesate afectate și cu alte entități pentru a aborda impactul negativ asupra lanțurilor sale valorice.

Amendamentul  76

 

Propunere de directivă

Considerentul 57 a (nou)

Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(57a) În plus, posibilitatea ca o întreprindere să acorde prioritate, atunci când este necesar, ar trebui luată în considerare pentru răspunderea sa potențială în temeiul articolului 22. Dacă prioritizarea activităților s-a făcut în concordanță cu gravitatea și probabilitatea impactului negativ, o întreprindere nu ar trebui să fie considerată răspunzătoare dacă un impact negativ rezultă dintr-o activitate sau dintr-o operațiune care, în mod legitim, nu a fost prioritizată.

Amendamentul  77

 

Propunere de directivă

Considerentul 58

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(58) Regimul de răspundere nu reglementează cine ar trebui să dovedească faptul că acțiunea întreprinderii a fost în mod rezonabil adecvată în circumstanțele cauzei; prin urmare, această chestiune trebuie reglementată de dreptul intern.	(58) Regimul de răspundere nu reglementează cine ar trebui să dovedească faptul că acțiunea întreprinderii a fost în mod rezonabil adecvată în circumstanțele cazului; cu toate acestea, statele membre pot să prevadă în legislația lor națională că, în cazul în care un reclamant furnizează elemente prima facie care demonstrează probabilitatea răspunderii pârâtului, acesta este ținut răspunzător, mai puțin dacă poate dovedi că și-a respectat obligațiile care îi revin în temeiul prezentei directive.

Amendamentul  78

 

Propunere de directivă

Considerentul 59

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(59) În ceea ce privește normele privind răspunderea civilă, răspunderea civilă a unei întreprinderi pentru daunele rezultate din neîndeplinirea obligației de diligență ar trebui să nu aducă atingere răspunderii civile a filialelor sale sau răspunderii civile a partenerilor săi de afaceri, direcți și indirecți, din cadrul lanțului valoric. De asemenea, normele privind răspunderea civilă în temeiul prezentei directive nu ar trebui să aducă atingere normelor Uniunii sau naționale privind răspunderea civilă legată de impactul negativ asupra drepturilor omului sau de impactul negativ asupra mediului, care prevăd răspunderea în situații care nu sunt reglementate de prezenta directivă sau care prevăd o răspundere mai strictă decât cea prevăzută în prezenta directivă.	(59) În ceea ce privește normele privind răspunderea civilă, răspunderea civilă a unei întreprinderi pentru daunele pe care le-a cauzat sau la care a contribuit, rezultate din neîndeplinirea obligației de diligență ar trebui să nu aducă atingere răspunderii civile a filialelor sale sau răspunderii civile a partenerilor săi de afaceri, direcți și indirecți, din cadrul lanțului valoric. De asemenea, normele privind răspunderea civilă în temeiul prezentei directive nu ar trebui să limiteze răspunderea întreprinderilor în temeiul sistemelor juridice ale Uniunii sau naționale, inclusiv al normelor privind răspunderea solidară.

Amendamentul  79

 

Propunere de directivă

Considerentul 59 a (nou)

Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(59a) Dreptul la o cale de atac eficientă este un drept al omului recunoscut la nivel internațional, fiind consacrat la articolul 8 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, la articolul 9 alineatul (3) din Convenția de la Aarhus privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în probleme de mediu și la articolul 2 alineatul (3) din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, precum și un drept fundamental al Uniunii în sensul articolului 47 din cartă. Întârzierile și dificultățile în accesul la probe, precum și disparitatea de gen, poziția geografică, vulnerabilitățile și marginalizarea pot constitui obstacole practice și procedurale majore pentru persoanele în cauză, împiedicându-le accesul la o cale de atac eficientă fără teama de represalii. Statele membre ar trebui, așadar, să se asigure că victimele au acces la o cale de atac eficientă și că durata și costurile procedurilor nu împiedică accesul reclamanților la instanțe. Aceste măsuri pot consta, de exemplu, în finanțarea publică, inclusiv sub forma unui sprijin structural pentru victimele impactului negativ real și potențial, în limitarea taxelor judiciare sau administrative aplicabile ori în accesul la asistență judiciară.

Amendamentul  80

 

Propunere de directivă

Considerentul 59 b (nou)

Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(59b) Sindicatele reprezentative, organizațiile societății civile sau alți actori relevanți care acționează în interesul public, precum instituțiile naționale pentru drepturile omului sau avocatul poporului, ar trebui să poată introduce acțiuni colective în fața instanțelor lor în numele unei victime sau al unui grup de victime ale impacturilor negative, și ar trebui să beneficieze de drepturile și obligațiile unei părți reclamante în cadrul procedurilor, fără ca legislația națională în vigoare să împiedice acest lucru.

Amendamentul  81

 

Propunere de directivă

Considerentul 59 c (nou)

Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(59c) Termenele de prescripție pentru introducerea acțiunilor în răspundere civilă pentru daune ar trebui să fie de cel puțin zece ani. Atunci când stabilesc punctul de începere al unor astfel de termene de prescripție, statele membre ar trebui să ia în considerare momentul în care impactul cauzator al prejudiciului a încetat și momentul în care victima în cauză știa sau ar fi trebuit în mod rezonabil să aibă cunoștință de faptul că prejudiciul pe care l-a suferit a fost cauzat de impactul negativ.

Amendamentul  82

 

Propunere de directivă

Considerentul 65 a (nou)

Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(65a) Apărătorii drepturilor omului și ai drepturilor de mediu se află în prima linie a consecințelor impactului negativ asupra mediului și drepturilor omului la nivel mondial și în UE și au fost amenințați, intimidați, persecutați, hărțuiți sau chiar uciși. Prin urmare, întreprinderile nu ar trebui să-i expună niciunui tip de violență.

Amendamentul  83

 

Propunere de directivă

Considerentul 69

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(69) Prezenta directivă nu aduce atingere obligațiilor în domeniul drepturilor omului, al protecției mediului și al schimbărilor climatice în temeiul altor acte legislative ale Uniunii. În cazul în care dispozițiile prezentei directive contravin unei dispoziții dintr-un alt act legislativ al Uniunii care urmărește aceleași obiective și care prevede obligații mai extinse sau mai specifice, dispozițiile celuilalt act legislativ al Uniunii ar trebui să prevaleze în măsura contradicției și trebuie să se aplice respectivelor obligații specifice.	(69) Prezenta directivă nu aduce atingere obligațiilor în domeniul drepturilor omului, al protecției mediului și al schimbărilor climatice în temeiul altor acte legislative ale Uniunii. În cazul în care dispozițiile prezentei directive contravin unei dispoziții dintr-un alt act legislativ al Uniunii care urmărește aceleași obiective și care prevede obligații mai extinse sau mai specifice, dispozițiile celuilalt act legislativ al Uniunii ar trebui să prevaleze în măsura contradicției și trebuie să se aplice respectivelor obligații specifice, în acele cazuri în care obligațiile prevăzute într-un alt act legislativ se aplică unui sector mai specific sau unei tematici mai specifice. Astfel de acte includ legislația actuală și viitoare a UE privind lemnul de lucru și defrișarea, detașarea lucrătorilor și munca forțată, dar nu se limitează la acestea.

Amendamentul  84

 

Propunere de directivă

Considerentul 70

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(70) Comisia ar trebui să evalueze și să raporteze dacă ar trebui adăugate noi sectoare pe lista sectoarelor cu impact ridicat reglementate de prezenta directivă, pentru a o alinia la orientările Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică sau în lumina unor dovezi clare privind exploatarea prin muncă, încălcările drepturilor omului sau amenințările emergente la adresa mediului, dacă lista convențiilor internaționale relevante prevăzută în prezenta directivă ar trebui modificată, în special în lumina evoluțiilor internaționale, sau dacă dispozițiile privind diligența necesară în temeiul prezentei directive ar trebui extinse la impactul negativ asupra climei.	(70) Comisia ar trebui să evalueze și să raporteze dacă domeniul de aplicare al directivei ar trebui redus, în special pentru anumite sectoare, pentru a o alinia la orientările Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică sau în lumina unor date sau dovezi clare privind exploatarea prin muncă, încălcările drepturilor omului sau amenințările emergente la adresa mediului, inclusiv date furnizate de BERD, OIM sau FRA.

Amendamentul  85

 

Propunere de directivă

Articolul 1 – alineatul 1 – paragraful 1 – litera a

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(a) privind obligațiile întreprinderilor în ceea ce privește impactul negativ real și potențial asupra drepturilor omului și impactul negativ asupra mediului, în raport cu propriile lor operațiuni, cu operațiunile filialelor lor și cu operațiunile lanțului valoric desfășurate de entitățile cu care întreprinderea are o relație de afaceri stabilă, precum și norme	(a) privind obligațiile întreprinderilor în ceea ce privește impactul negativ real și potențial asupra drepturilor omului și impactul negativ asupra mediului pe care l-au cauzat, la care au contribuit sau de care sunt direct legate, în raport cu propriile lor operațiuni și cu cele ale filialelor lor și cu operațiunile desfășurate de entități din lanțul lor valoric cu care întreprinderea are o relație de afaceri, precum și norme

Amendamentul  86

 

Propunere de directivă

Articolul 1 – alineatul 1 – paragraful 1 – litera b

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(b) privind răspunderea pentru încălcarea obligațiilor menționate mai sus.	(b) privind răspunderea pentru încălcarea obligațiilor menționate mai sus prin care au fost produse daune;

Amendamentul  87

 

Propunere de directivă

Articolul 1 – alineatul 1 – paragraful 2

Textul propus de Comisie	Amendamentul
Caracterul „stabil” al relațiilor de afaceri trebuie reevaluat periodic și cel puțin o dată la 12 luni.	eliminat

Amendamentul  88

 

Propunere de directivă

Articolul 1 – alineatul 2

Textul propus de Comisie	Amendamentul
2. Prezenta directivă nu constituie un motiv de reducere a nivelului de protecție a drepturilor omului, de protecție a mediului sau de protecție a climei prevăzut de legislația statelor membre la momentul adoptării prezentei directive.	2. Prezenta directivă nu constituie un motiv de reducere a nivelului de protecție a drepturilor omului, inclusiv a drepturilor în materie de ocupare a forței de muncă și a drepturilor sociale, astfel cum se prevede în legislația Uniunii și în legislația națională în vigoare, în domeniul mediului sau al climei prevăzute de statele membre sau de contractele colective de muncă aplicabile, la momentul adoptării prezentei directive.

Amendamentul  89

 

Propunere de directivă

Articolul 2 – alineatul 1 – litera a

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(a) întreprinderea a avut, în medie, peste 500 de angajați și o cifră de afaceri netă la nivel mondial de peste 150 de milioane EUR în ultimul exercițiu financiar pentru care au fost întocmite situații financiare anuale;	(a) întreprinderea a avut, în medie, peste 250 de angajați și o cifră de afaceri netă la nivel mondial de peste 40 de milioane EUR în ultimul exercițiu financiar pentru care au fost întocmite situații financiare anuale;

Amendamentul  90

 

Propunere de directivă

Articolul 2 – alineatul 1 – litera b – partea introductivă

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(b) întreprinderea nu a atins pragurile prevăzute la litera (a), dar a avut, în medie, peste 250 de angajați și o cifră de afaceri netă la nivel mondial de peste 40 de milioane EUR în ultimul exercițiu financiar pentru care au fost întocmite situații financiare anuale, cu condiția ca cel puțin 50 % din această cifră de afaceri netă să fi fost generată în unul sau mai multe dintre următoarele sectoare:	(b) întreprinderea nu a atins pragurile prevăzute la litera (a), dar este societatea-mamă de cel mai înalt rang a unui grup care a avut peste 500 de angajați și o cifră de afaceri netă la nivel mondial de peste 150 de milioane EUR în ultimul exercițiu financiar pentru care au fost întocmite situații financiare anuale.

Amendamentul  91

 

Propunere de directivă

Articolul 2 – alineatul 1 – litera b – punctul i

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(i) fabricarea textilelor, a articolelor din piele și a produselor conexe (inclusiv a articolelor de încălțăminte) și comerțul cu ridicata de textile, îmbrăcăminte și încălțăminte;	eliminat

Amendamentul  92

 

Propunere de directivă

Articolul 2 – alineatul 1 – litera b – punctul ii

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(ii) agricultură, silvicultură, pescuit (inclusiv acvacultură), fabricarea de produse alimentare și comerțul cu ridicata cu materii prime agricole, animale vii, produse din lemn, alimente și băuturi;	eliminat

Amendamentul  93

 

Propunere de directivă

Articolul 2 – alineatul 1 – litera b – punctul iii

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(iii) extracția resurselor minerale, indiferent de locul din care sunt extrase (inclusiv țițeiul, gazele naturale, cărbunele, lignitul, metalele și minereurile metalifere, precum și toate celelalte minerale nemetalice și produse de carieră), fabricarea produselor metalice de bază, a altor produse din minerale nemetalice și a produselor metalice prelucrate (cu excepția mașinilor și echipamentelor) și comerțul cu ridicata cu resurse minerale, produse minerale de bază și intermediare (inclusiv metale și minereuri metalifere, materiale de construcție, combustibili, produse chimice și alte produse intermediare).	eliminat

Amendamentul  94

 

Propunere de directivă

Articolul 2 – alineatul 2 – litera a

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(a) au generat o cifră de afaceri netă de peste 150 de milioane EUR în Uniune în exercițiul financiar care precedă ultimul exercițiu financiar;	(a) societatea a generat o cifră de afaceri netă la nivel mondial de peste 150 de milioane EUR, cu condiția ca cel puțin 40 de milioane EUR să fi fost generate în Uniune în exercițiul financiar care precedă ultimul exercițiu financiar, inclusiv cifra de afaceri generată de societăți terțe cu care societatea și/sau filialele sale au încheiat un acord vertical în Uniune în schimbul unor redevențe;

Amendamentul  95

 

Propunere de directivă

Articolul 2 – alineatul 2 – litera b

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(b) au generat o cifră de afaceri netă de peste 40 de milioane EUR, dar nu mai mult de 150 de milioane EUR în Uniune în exercițiul financiar care precedă ultimul exercițiu financiar, cu condiția ca cel puțin 50 % din această cifră de afaceri netă la nivel mondial să fi fost generată în unul sau mai multe dintre sectoarele enumerate la alineatul (1) litera (b).	(b) societatea nu a atins pragurile de la litera (a), dar este societatea-mamă de cel mai înalt rang a unui grup care avea 500 de angajați și o cifră de afaceri netă la nivel mondial de peste 150 de milioane EUR, din care cel puțin 40 de milioane au fost generate în Uniune în ultimul exercițiu financiar pentru care au fost întocmite situații financiare anuale, inclusiv cifra de afaceri generată de societăți terțe cu care societatea și/sau filialele sale au încheiat un acord vertical în Uniune în schimbul unor redevențe.

 

Amendamentul  96

 

Propunere de directivă

Articolul 2 – alineatul 3

Textul propus de Comisie	Amendamentul
3. În sensul alineatului (1), numărul de angajați cu fracțiune de normă se calculează pe baza echivalentului normă întreagă. Lucrătorii temporari sunt incluși în calculul numărului de angajați în același mod ca și când ar fi fost lucrători angajați direct pentru aceeași perioadă de timp de către întreprindere.	3. În sensul alineatului (1), numărul de angajați cu fracțiune de normă se calculează pe baza echivalentului normă întreagă. Lucrătorii temporari și alți lucrători cu forme atipice de muncă sunt incluși în calculul numărului de angajați în același mod ca și când ar fi fost lucrători angajați direct pentru aceeași perioadă de timp de către întreprindere.

Amendamentul  97

 

Propunere de directivă

Articolul 3 – paragraful 1 – partea introductivă

Textul propus de Comisie	Amendamentul
În scopul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:	1. În scopul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:

Amendamentul  98

 

Propunere de directivă

Articolul 3 – paragraful 1 – litera a – punctul i

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(i) o persoană juridică constituită într-una din formele juridice enumerate în anexa I la Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului110;	(i) o persoană juridică constituită într-una din formele juridice enumerate în anexa I și în anexa II la Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului110;
__________________	__________________
110 Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi (JO L 182, 29.6.2013, p. 19).	110 Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi (JO L 182, 29.6.2013, p. 19).

Amendamentul  99

 

Propunere de directivă

Articolul 3 – paragraful 1 – litera a – punctul iii

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(iii) o persoană juridică constituită într-una din formele juridice enumerate în anexa II la Directiva 2013/34/UE, formată integral din întreprinderi organizate într-una din formele juridice menționate la punctele (i) și (ii);	eliminat

Amendamentul  100

 

Propunere de directivă

Articolul 3 – paragraful 1 – litera a – punctul iv – liniuța 8

Textul propus de Comisie	Amendamentul
– instituții de pensii care gestionează sisteme de pensii considerate a fi sisteme de securitate socială care fac obiectul Regulamentului (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului119 și al Regulamentului (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European și al Consiliului120, precum și orice entitate juridică instituită în scopul investirii în astfel de sisteme;	eliminat
__________________
119 Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (JO L 166, 30.4.2004, p. 1).
120 Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (JO L 284, 30.10.2009, p. 1).

Amendamentul  101

 

Propunere de directivă

Articolul 3 – paragraful 1 – litera a – punctul iv – liniuța 9

Textul propus de Comisie	Amendamentul
– un fond de investiții alternative (FIA) administrat de un AFIA, astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2011/61/UE, sau un FIA supravegheat în conformitate cu dreptul intern aplicabil;	eliminat

Amendamentul  102

 

Propunere de directivă

Articolul 3 – paragraful 1 – litera a – punctul iv – liniuța 10

Textul propus de Comisie	Amendamentul
– OPCVM, astfel cum este definit la articolul 1 alineatul (2) din Directiva 2009/65/CE;	eliminat

Amendamentul  103

 

Propunere de directivă

Articolul 3 – paragraful 1 – litera aa (nouă)

Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(aa) „întreprindere în care s-a investit” înseamnă o întreprindere în care investește un investitor instituțional sau un administrator de active care nu poate fi considerată o întreprindere controlată;

Amendamentul  104

 

Propunere de directivă

Articolul 3 – paragraful 1 – litera ab (nouă)

Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(ab) „investitor instituțional” înseamnă o entitate astfel cum este definită la articolul 2 litera (e) din Directiva 2007/36/CE, care intră în domeniul de aplicare al articolului 2 din prezenta directivă;

Amendamentul  105

 

Propunere de directivă

Articolul 3 – paragraful 1 – litera ac (nouă)

Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(ac) „administrator de active” înseamnă o entitate astfel cum este definită la articolul 2 litera (f) din Directiva 2007/36/CE, care intră în domeniul de aplicare al articolului 2 din prezenta directivă;

Amendamentul  106 

Propunere de directivă

Articolul 3 – paragraful 1 – litera b

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(b) „impact negativ asupra mediului” înseamnă un impact negativ asupra mediului care rezultă din încălcarea uneia dintre interdicțiile și obligațiile prevăzute în convențiile internaționale de mediu enumerate în anexă, partea II;	(b) „impact negativ asupra mediului” înseamnă un impact negativ asupra mediului care rezultă din nerespectarea obligațiilor în conformitate cu dispozițiile relevante ale instrumentelor enumerate în partea I punctele 18 și 19 din anexă și în partea II din anexă, luând în considerare, dacă sunt disponibile, legislația națională și măsurile legate de aceste dispoziții referitoare la textele internaționale enumerate în partea I, punctele 18 și 19 ale anexei și în partea II a anexei;

Amendamentul  107

 

Propunere de directivă

Articolul 3 – paragraful 1 – litera c

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(c) „impact negativ asupra drepturilor omului” înseamnă un impact negativ asupra persoanelor protejate, care rezultă din încălcarea unuia dintre drepturile sau uneia dintre interdicțiile enumerate în anexă partea I secțiunea 1, astfel cum sunt consacrate în convențiile internaționale enumerate în anexă partea I secțiunea 2;	(c) „impact negativ asupra drepturilor omului” înseamnă un impact negativ asupra persoanelor care rezultă din orice acțiune care elimină sau reduce capacitatea unei persoane sau a unui grup de a se bucura de drepturi sau de a fi protejat prin interdicții consacrate în convențiile și instrumentele internaționale enumerate în anexă partea I secțiunea 1 și în anexa partea I secțiunea 2;

Amendamentul  108

 

Propunere de directivă

Articolul 3 – paragraful 1 – litera ca (nouă)

Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(ca) „impact negativ” înseamnă orice impact negativ potențial sau real asupra drepturilor omului sau impact negativ asupra mediului;

Amendamentul  109

 

Propunere de directivă

Articolul 3 – paragraful 1 – litera d

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(d) „filială” înseamnă o persoană juridică prin intermediul căreia se exercită activitatea unei „întreprinderi controlate”, astfel cum este definită la articolul 2 alineatul (1) litera (f) din Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European și a Consiliului128;	(d) „filială” înseamnă o persoană juridică, astfel cum este definită la articolul 2 punctul 10 din Directiva 2013/34/UE, și o persoană juridică prin intermediul căreia se exercită activitatea unei „întreprinderi controlate”, astfel cum este definită la articolul 2 alineatul (1) litera (f) din Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European și a Consiliului128;
__________________	__________________
128 Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind armonizarea obligațiilor de transparență în ceea ce privește informația referitoare la emitenții ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată și de modificare a Directivei 2001/34/CE (JO L 390, 31.12.2004, p. 38).	128 Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind armonizarea obligațiilor de transparență în ceea ce privește informația referitoare la emitenții ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată și de modificare a Directivei 2001/34/CE (JO L 390, 31.12.2004, p. 38).

Amendamentul  110

 

Propunere de directivă

Articolul 3 – paragraful 1 – litera e – partea introductivă

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(e) „relație de afaceri” înseamnă o relație cu un contractant, subcontractant sau orice altă entitate juridică („partener”)	(e) „relație de afaceri” înseamnă o relație directă sau indirectă a unei întreprinderi cu un contractant, subcontractant sau alte entități din lanțul său valoric:

Amendamentul  111

 

Propunere de directivă

Articolul 3 – paragraful 1 – litera e – punctul i

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(i) cu care întreprinderea a încheiat un acord comercial sau căruia întreprinderea îi furnizează finanțare, asigurare sau reasigurare, sau	(i) cu care întreprinderea a încheiat un acord comercial sau căruia întreprinderea îi furnizează servicii financiare;

Amendamentul  112

 

Propunere de directivă

Articolul 3 – paragraful 1 – litera e – punctul ii

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(ii) care efectuează operațiuni comerciale legate de produsele sau serviciile întreprinderii pentru sau în numele acesteia;	(ii) care efectuează activități legate de produsele sau serviciile întreprinderii;

Amendamentul  113

 

Propunere de directivă

Articolul 3 – paragraful 1 – litera f

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(f) „relație de afaceri stabilă” înseamnă o relație de afaceri, directă sau indirectă, care este sau se preconizează că va fi durabilă, având în vedere intensitatea sau durata sa și care nu reprezintă o parte neglijabilă sau doar auxiliară a lanțului valoric;	eliminat

Amendamentul  114

 

Propunere de directivă

Articolul 3 – paragraful 1 – litera g

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(g) „lanț valoric” înseamnă activitățile legate de producția unui bun sau de furnizarea de servicii de către o întreprindere, inclusiv dezvoltarea produsului sau a serviciului și utilizarea și eliminarea produsului, precum și activitățile conexe partenerilor de afaceri stabili ai întreprinderii din amonte și din aval. În ceea ce privește întreprinderile în sensul literei (a) punctul (iv), „lanțul valoric” referitor la furnizarea acestor servicii specifice include numai activitățile clienților care primesc astfel de împrumuturi, credite și alte servicii financiare, precum și activitățile altor întreprinderi care aparțin aceluiași grup ale căror activități sunt legate de contractul în cauză. Lanțul valoric al acestor întreprinderi financiare reglementate nu acoperă IMM-urile care primesc împrumuturi, credite, finanțare, asigurări sau reasigurări de la astfel de entități;	(g) „lanț valoric” înseamnă:

Amendamentul  115

 

Propunere de directivă

Articolul 3 – paragraful 1 – litera g – punctul i (nou)

Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(i) activități legate și entități implicate în producția, proiectarea, aprovizionarea, extracția, fabricarea, transportul, depozitarea și furnizarea de materii prime, produse sau părți ale produsului unei întreprinderi și dezvoltarea produsului unei întreprinderi sau dezvoltarea sau furnizarea unui serviciu și

Amendamentul  116

 

Propunere de directivă

Articolul 3 – paragraful 1 – litera g – punctul ii (nou)

Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(ii) activități legate de și entități implicate în vânzarea, distribuția, transportul, depozitarea și gestionarea deșeurilor produselor unei întreprinderi sau în furnizarea de servicii, cu excepția gestionării deșeurilor produsului de către consumatorii individuali.

Amendamentul  117

 

Propunere de directivă

Articolul 3 – paragraful 1 – litera g – paragraful 1 a (nou)

Textul propus de Comisie	Amendamentul
	În ceea ce privește întreprinderile în sensul literei (a) punctul (iv), „lanțul valoric” referitor la furnizarea acestor servicii specifice include activitățile clienților care primesc direct astfel de servicii financiare furnizate de întreprinderile financiare în conformitate cu punctul (iv), precum și ale altor întreprinderi care aparțin aceluiași grup ale căror activități sunt legate de contractul în cauză. Lanțul valoric al întreprinderilor financiare reglementate în sensul literelor (a)-(iv) nu include gospodăriile și persoanele fizice sau IMM-urile;

Amendamentul  118

 

Propunere de directivă

Articolul 3 – paragraful 1 – litera h

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(h) „verificare efectuată de o parte terță independentă” înseamnă verificarea respectării de către o întreprindere sau de către părți ale lanțului său valoric a cerințelor în materie de drepturi ale omului și de mediu care decurg din dispozițiile prezentei directive de către un auditor independent față de întreprindere, fără conflicte de interese, cu experiență și competențe în domeniul mediului și al drepturilor omului și responsabil pentru calitatea și fiabilitatea auditului;	(h) „verificare efectuată de o parte terță independentă” înseamnă verificarea unor aspecte legate de diligența necesară a unei întreprinderi sau a unor părți ale lanțului său valoric, care rezultă din dispozițiile prezentei directive, fie de către un auditor sau o firmă de audit care este aprobată în conformitate cu articolul 3 din Directiva 2006/43/CE sau acreditată într-un stat membru pentru efectuarea certificărilor, fie de către un prestator independent de servicii de asigurare, astfel cum este definit la articolul 2 punctul (23) din Directiva 2006/43/CE, acreditat într-un stat membru în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului pentru activitatea specifică de evaluare a conformității menționată la articolul 14 alineatul (4a) sau de către o parte terță independentă acreditată într-un stat membru pentru efectuarea certificărilor și care este independentă de întreprindere, fără conflicte de interese, a demonstrat experiență, expertiză și competență în domeniul mediului, climei și drepturilor omului și este responsabilă pentru calitatea și fiabilitatea auditului sau a evaluării și îndeplinește standardele minime stabilite în actul delegat, astfel cum se descrie la articolul 14 alineatul (4a);

Amendamentul  119

 

Propunere de directivă

Articolul 3 – paragraful 1 – litera j

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(j) „inițiativă sectorială” înseamnă o combinație de proceduri, instrumente și mecanisme voluntare referitoare la obligația de diligență în cadrul unui lanț valoric, inclusiv verificări efectuate de terți independenți, concepute și supravegheate de guverne, de asociațiile sectoriale sau de alte grupări de organizații interesate;	(j) „inițiativă industrială sau multipartită” înseamnă o inițiativă la care participă întreprinderile, care oferă standarde, proceduri, instrumente și/sau mecanisme pentru a sprijini, monitoriza, evalua, certifica și/sau verifica aspecte legate de diligența necesară sau de diligența necesară efectuată de filialele lor și/sau de relațiile lor de afaceri. Astfel de inițiative pot fi concepute și supravegheate de guverne, asociații sectoriale, grupări de organizații interesate sau organizații ale societății civile;

Amendamentul  120

 

Propunere de directivă

Articolul 3 – paragraful 1 – litera l

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(l) „impact negativ grav” înseamnă un impact negativ asupra mediului sau un impact negativ asupra drepturilor omului care este deosebit de semnificativ prin natura sa sau care afectează un număr mare de persoane sau o zonă extinsă a mediului sau care este ireversibil ori deosebit de dificil de remediat ca urmare a măsurilor necesare pentru a restabili situația existentă înainte de impact;	eliminat

Amendamentul  121

 

Propunere de directivă

Articolul 3 – paragraful 1 – litera n

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(n) „părți interesate” înseamnă angajații întreprinderii, angajații filialelor sale și alte persoane, grupuri, comunități sau entități ale căror drepturi sau interese sunt sau ar putea fi afectate de produsele, serviciile și operațiunile întreprinderii respective, ale filialelor sale și ale relațiilor sale de afaceri;	(n) „părți interesate afectate” înseamnă persoanele, grupurile sau comunitățile care au drepturi sau interese legitime care sunt afectate sau ar putea fi afectate de impactul negativ care decurge din activitățile sau acțiunile unei întreprinderi sau din activitățile sau acțiunile entităților din lanțul său valoric, precum și reprezentanții legitimi ai acestor persoane sau grupuri, inclusiv lucrătorii și reprezentanții acestora și sindicatele întreprinderii, ai filialelor sale și de-a lungul întregului lanț valoric al acesteia, sau, în cazurile în care nu există persoane, grupuri sau comunități afectate de un impact negativ asupra mediului, organizații credibile și cu experiență al căror scop include protecția mediului;

Amendamentul  122

 

Propunere de directivă

Articolul 3 – paragraful 1 – litera na (nouă)

Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(na) „părți interesate vulnerabile” înseamnă părți interesate afectate și care se află în situații de marginalizare și situații de vulnerabilitate, din cauza unor contexte specifice sau a unor factori concurenți, printre care sexul, genul, vârsta, rasa, etnia, clasa, casta, educația, popoarele indigene, statutul de migrant, dizabilitățile și statutul social și economic, aici intrând și persoane din zone afectate de conflicte și zone cu risc ridicat, acestea având efecte negative diverse și adesea disproporționate și generând discriminare și obstacole suplimentare în calea participării și accesului la justiție;

Amendamentul  123

 

Propunere de directivă

Articolul 3 – paragraful 1 – litera q

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(q) „măsură adecvată” înseamnă o măsură care poate atinge obiectivele de diligență necesară, proporțională cu gravitatea și probabilitatea impactului negativ, aflată în mod rezonabil la dispoziția întreprinderii, luând în considerare circumstanțele cazului specific, inclusiv caracteristicile sectorului economic și ale relației de afaceri specifice și influența întreprinderii, precum și necesitatea de a asigura stabilirea ordinii de prioritate a acțiunilor.	(q) „măsuri adecvate” înseamnă măsuri care pot atinge obiectivele de diligență necesară și pot soluționa eficient impactul negativ identificat în conformitate cu articolul 6 în mod proporțional cu gravitatea și probabilitatea impactului negativ, și proporțional cu dimensiunea, resursele și capacitățile întreprinderii. Aceasta ține seama de circumstanțele cazului specific, inclusiv de natura impactului negativ, de caracteristicile sectorului economic, de natura activităților, produselor și serviciilor specifice ale întreprinderii, de relația de afaceri specifică;

Amendamentul  124

 

Propunere de directivă

Articolul 3 – paragraful 1 – litera qa (nouă)

Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(qa) „influență” înseamnă capacitatea de a efectua schimbări în practicile entității care cauzează sau contribuie la impactul negativ;

Amendamentul  125

 

Propunere de directivă

Articolul 3 – paragraful 1 – litera qb (nouă)

Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(qb) „a produce un impact negativ” înseamnă că activitățile întreprinderii în sine sunt suficiente pentru a avea un impact negativ;

Amendamentul  126

 

Propunere de directivă

Articolul 3 – paragraful 1 – litera qc (nouă)

Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(qc) „a contribui la un impact negativ” înseamnă că activitățile unei întreprinderi, în combinație cu activitățile altor entități, cauzează un impact sau că activitățile întreprinderii cauzează un impact negativ, îl facilitează sau stimulează o altă entitate să producă un impact negativ. Contribuția trebuie să fie substanțială, ceea ce înseamnă că nu include contribuții minore sau banale. Evaluarea caracterului substanțial al contribuției și înțelegerea situațiilor în care acțiunile întreprinderii ar fi putut cauza un impact negativ, l-ar fi putut facilita sau ar fi putut stimula o altă entitate să producă un impact negativ pot implica luarea în calcul a mai multor factori. Se poate ține seama de următorii factori:
	- măsura în care o întreprindere poate încuraja sau motiva un impact negativ din partea unei alte entități, și anume gradul în care activitatea a crescut riscul producerii impactului;
	- măsura în care o întreprindere ar fi putut sau ar fi trebuit să cunoască impactul negativ sau potențialul de producere a unui impact negativ, adică gradul de previzibilitate;
	- măsura în care oricare dintre activitățile întreprinderii a atenuat efectiv impactul negativ sau a redus riscul producerii impactului.
	Simpla existență a unei relații de afaceri sau a unor activități care creează condițiile generale în care este posibil să se producă un impact negativ nu constituie în sine o relație de contribuție. Activitatea în cauză ar trebui să crească în mod substanțial riscul unui impact negativ;

Amendamentul  127

 

Propunere de directivă

Articolul 3 – paragraful 1 – litera qd (nouă)

Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(qd) a avea „o legătură directă cu un impact negativ” înseamnă că există o relație între impactul negativ și produsele, serviciile sau operațiunile întreprinderii printr-o altă relație de afaceri și în cazul în care întreprinderea nu a provocat și nici nu a contribuit la impact. Legătura directă nu este definită printr-o relație de afaceri directă. De asemenea, o legătură directă nu implică faptul că responsabilitatea se transferă de la relația de afaceri care produce un impact negativ asupra întreprinderii cu care are o legătură;

Amendamentul  128

 

Propunere de directivă

Articolul 3 – paragraful 1 – litera qe (nouă)

Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(qe) „bazată pe riscuri” înseamnă proporțională cu gravitatea și probabilitatea impactului negativ;

Amendamentul  129

 

Propunere de directivă

Articolul 3 – paragraful 1 – litera qf (nouă)

Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(qf) „factori de risc” înseamnă factori de risc la nivel de întreprindere, factori de risc ai modelului de afaceri, factori de risc geografic, factori de risc pentru produse și servicii și factori de risc sectoriali;

Amendamentul  130

 

Propunere de directivă

Articolul 3 – paragraful 1 – litera qg (nouă)

Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(qg) „severitatea unui impact negativ” înseamnă dimensiunea, amploarea și caracterul iremediabil al impactului negativ, luând în considerare gravitatea unui impact negativ, inclusiv numărul de persoane care sunt sau vor fi afectate, măsura în care mediul este sau ar putea fi prejudiciat sau afectat în alt mod, caracterul ireversibil al daunelor și limitările în privința capacității de a readuce persoanele afectate sau mediul la o stare echivalentă cu cea dinaintea impactului.

Amendamentul  131

 

Propunere de directivă

Articolul 3 – paragraful 1 a (nou)

Textul propus de Comisie	Amendamentul
	1a. Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 28 pentru a modifica anexa, pentru a se asigura că aceasta rămâne coerentă cu obiectivele Uniunii privind drepturile omului și mediul.

Amendamentul  132

 

Propunere de directivă

Articolul 3 a (nou)

Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Articolul 3a
	Clauza privind piața unică
	1.  Comisia și statele membre se coordonează pe parcursul transpunerii prezentei directive și, ulterior, în vederea asigurării unui nivel complet de armonizare între statele membre, cu scopul de a asigura condiții de concurență echitabile pentru întreprinderi și a preveni fragmentarea pieței unice.
	2.  Comisia analizează, la șase ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive, dacă sunt necesare modificări ale nivelului de armonizare al prezentei directive pentru a asigura condiții de concurență echitabile pentru întreprinderi pe piața unică, inclusiv dacă dispozițiile prezentei directive ar putea fi transformate într-un regulament.

Amendamentul  133

 

Propunere de directivă

Articolul 4 – alineatul 1 – partea introductivă

Textul propus de Comisie	Amendamentul
1. Statele membre se asigură că întreprinderile își îndeplinesc obligația de diligență în ceea ce privește drepturile omului și mediul, astfel cum se prevede la articolele 5-11 („diligența necesară”), efectuând următoarele acțiuni:	1. Statele membre se asigură că întreprinderile își îndeplinesc obligația de diligență bazată pe riscuri în ceea ce privește drepturile omului și mediul, astfel cum se prevede la articolele 5-11 („diligența necesară”), efectuând următoarele acțiuni:

Amendamentul  134

 

Propunere de directivă

Articolul 4 – alineatul 1 – litera ca (nouă)

Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(ca) acolo unde este necesar, acordarea de prioritate impacturilor negative și potențiale, în conformitate cu articolul 8b;

Amendamentul  135

 

Propunere de directivă

Articolul 4 – alineatul 1 – litera cb (nouă)

Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(cb) remedierea impacturilor negative reale, în conformitate cu articolul 8c;

Amendamentul  136

 

Propunere de directivă

Articolul 4 – alineatul 1 – litera d

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(d) instituirea și menținerea unei proceduri de tratare a plângerilor, în conformitate cu articolul 9;	(d) instituirea unui mecanism nejudiciar de notificare și soluționare a reclamațiilor sau participarea la acesta, în conformitate cu articolul 9;

Amendamentul  137

 

Propunere de directivă

Articolul 4 – alineatul 1 – litera e

Textul propus de Comisie	Amendamentul
(e) monitorizarea eficacității politicii și a măsurilor privind diligența necesară, în conformitate cu articolul 10;	(e) monitorizarea și verificarea eficacității politicii și a măsurilor privind diligența necesară, în conformitate cu articolul 10;

Amendamentul  138

 

Propunere de directivă

Articolul 4 – alineatul 1 – litera fa (nouă)

Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(fa) consultarea și colaborarea cu părțile interesate afectate într-o manieră semnificativă, în conformitate cu articolul 8d.

Amendamentul  139

 

Propunere de directivă

Articolul 4 – alineatul 2 a (nou)

Textul propus de Comisie	Amendamentul
	2a. Întreprinderile păstrează documentația care demonstrează conformitatea lor cu prezenta directivă timp de cel puțin 10 ani.

Amendamentul  140

 

Propunere de directivă

Articolul 4 a (nou)