PROPUNERE DE REZOLUȚIE prin care se solicită avizul Curții de Justiție cu privire la compatibilitatea cu tratatele a Acordului de parteneriat propus dintre Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Piața Comună a Sudului, Republica Argentina, Republica Federativă a Braziliei, Republica Paraguay și Republica Orientală a Uruguayului, pe de altă parte, și a Acordului interimar propus privind comerțul dintre Uniunea Europeană, pe de o parte, și Piața Comună a Sudului, Republica Argentina, Republica Federativă a Braziliei, Republica Paraguay și Republica Orientală a Uruguayului, pe de altă parte
14.1.2026 - (2026/2560(RSP))
Jordan Bardella, Kinga Gál, Anders Vistisen, Klara Dostalova, Hermann Tertsch, Harald Vilimsky, Paolo Borchia, António Tânger Corrêa, Gerolf Annemans, Jean‑Paul Garraud, Tamás Deutsch, Ondřej Knotek, Nikola Bartůšek, Antonín Staněk, Jorge Buxadé Villalba, Tom Vandendriessche, Anna Bryłka, Vilis Krištopans, Mathilde Androuët, Christophe Bay, Marie‑Luce Brasier‑Clain, Marie Dauchy, Valérie Deloge, Mélanie Disdier, Anne‑Sophie Frigout, Angéline Furet, Catherine Griset, France Jamet, Virginie Joron, Fabrice Leggeri, Julien Leonardelli, Thierry Mariani, Aleksandar Nikolic, Philippe Olivier, Gilles Pennelle, Pascale Piera, Pierre Pimpie, Julie Rechagneux, André Rougé, Julien Sanchez, Pierre‑Romain Thionnet, Rody Tolassy, Matthieu Valet, Alexandre Varaut, Séverine Werbrouck, Csaba Dömötör, Viktória Ferenc, Enikő Győri, András Gyürk, György Hölvényi, András László, Ernő Schaller‑Baross, Pál Szekeres, Annamária Vicsek, Jaroslav Bžoch, Jaroslav Knot, Tomáš Kubín, Jana Nagyová, Jaroslava Pokorná Jermanová, Susanna Ceccardi, Anna Maria Cisint, Aldo Patriciello, Silvia Sardone, Isabella Tovaglieri, Roberto Vannacci, Mireia Borrás Pabón, Juan Carlos Girauta Vidal, Jorge Martín Frías, Margarita de la Pisa Carrión, Rachel Blom, Ton Diepeveen, Marieke Ehlers, Auke Zijlstra, Roman Haider, Georg Mayer, Barbara Bonte, Tomasz Buczek, Tiago Moreira de Sá, Afroditi Latinopoulou, Mieke Andriese, Sebastian Kruis, Elisabeth Dieringer, Gerald Hauser, Petra Steger, Adam Bielan, Tobiasz Bocheński, Waldemar Buda, Michał Dworczyk, Małgorzata Gosiewska, Patryk Jaki, Mariusz Kamiński, Marlena Maląg, Arkadiusz Mularczyk, Piotr Müller, Daniel Obajtek, Jacek Ozdoba, Bogdan Rzońca, Beata Szydło, Dominik Tarczyński, Maciej Wąsik, Jadwiga Wiśniewska, Anna Zalewska, Kosma Złotowski
B10‑0061/2026
Rezoluția Parlamentului European prin care se solicită avizul Curții de Justiție cu privire la compatibilitatea cu tratatele a Acordului de parteneriat propus dintre Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Piața Comună a Sudului, Republica Argentina, Republica Federativă a Braziliei, Republica Paraguay și Republica Orientală a Uruguayului, pe de altă parte, și a Acordului interimar propus privind comerțul dintre Uniunea Europeană, pe de o parte, și Piața Comună a Sudului, Republica Argentina, Republica Federativă a Braziliei, Republica Paraguay și Republica Orientală a Uruguayului, pe de altă parte
Parlamentul European,
– având în vedere propunerea de Acord de parteneriat dintre Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Piața Comună a Sudului, Republica Argentina, Republica Federativă a Braziliei, Republica Paraguay și Republica Orientală a Uruguayului, pe de altă parte,
– având în vedere propunerea de Acord interimar privind comerțul dintre Uniunea Europeană, pe de o parte, și Piața Comună a Sudului, Republica Argentina, Republica Federativă a Braziliei, Republica Paraguay și Republica Orientală a Uruguayului, pe de altă parte,
– având în vedere articolul 218 alineatul (11) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),
– având în vedere propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Acordului de parteneriat dintre Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Piața Comună a Sudului, Republica Argentina, Republica Federativă a Braziliei, Republica Paraguay și Republica Orientală a Uruguayului, pe de altă parte (COM(2025)0357),
– având în vedere propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Acordului interimar privind comerțul dintre Uniunea Europeană, pe de o parte, și Piața Comună a Sudului, Republica Argentina, Republica Federativă a Braziliei, Republica Paraguay și Republica Orientală a Uruguayului, pe de altă parte (COM(2025)0339),
– având în vedere proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Acordului de parteneriat dintre Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Piața Comună a Sudului, Republica Argentina, Republica Federativă a Braziliei, Republica Paraguay și Republica Orientală a Uruguayului, pe de altă parte,
– având în vedere proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Acordului interimar privind comerțul dintre Uniunea Europeană, pe de o parte, și Piața Comună a Sudului, Republica Argentina, Republica Federativă a Braziliei, Republica Paraguay și Republica Orientală a Uruguayului, pe de altă parte,
– având în vedere articolul 3 alineatul (5), articolul 4 alineatul (3), articolul 5 alineatul (2), articolul 10 alineatul (3), articolul 13 alineatul (2) și articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),
– având în vedere articolele 11, 39, 168, 169, 191, 207, 217 și 218 din TFUE,
– având în vedere articolele 35, 37 și 38 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (Carta),
– având în vedere directivele de negociere ale Consiliului adoptate la 17 septembrie 1999 privind încheierea unui Acord de asociere între Comunitatea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Mercosur, pe de altă parte,
– având în vedere concluziile Consiliului din 8 mai 2018,
– având în vedere decizia Comisiei din 3 septembrie 2025 de a propune două instrumente separate, și anume un Acord interimar privind comerțul dintre UE și Mercosur și un Acord de parteneriat UE-Mercosur, împărțind astfel acordul de asociere inițial în instrumente juridice distincte,
– având în vedere avizele relevante ale Curții de Justiție a Uniunii Europene, în special Avizul 2/15 din 16 mai 2017 privind Acordul de liber schimb UE-Singapore și Avizul 1/17 din 30 aprilie 2019 privind Acordul economic și comercial cuprinzător UE-Canada,
– având în vedere articolul 117 alineatul (6) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât, în temeiul articolului 218 alineatul (11) din TFUE, Parlamentul are dreptul de a solicita avizul Curții de Justiție cu privire la compatibilitatea unui acord preconizat cu tratatele, înainte de încheierea acestuia;
B. întrucât Acordul de asociere UE-Mercosur, negociat și parafat ca text unic și cuprinzător, a fost prezentat de Comisie și de Consiliu ca un acord mixt, care necesită ratificare atât de către UE, cât și de către statele sale membre, ca urmare a includerii unor dispoziții care intră în sfera competențelor partajate sau naționale, inclusiv din domeniul mediului, sănătății și investițiilor indirecte;
C. întrucât directivele de negociere ale Consiliului din 17 septembrie 1999 au mandatat în mod explicit Comisia să negocieze un acord echilibrat și cuprinzător, care să constituie un angajament unic care să acopere pilonii politic, de cooperare și comercial; întrucât concluziile Consiliului din 22 mai 2018 au reafirmat că negocierile UE-Mercosur s-au desfășurat pe baza unui acord de asociere unic și mixt, în conformitate cu mandatul din 1999 și cu repartizarea competențelor stabilită prin tratate; întrucât, reflectând competențele partajate ale Uniunii și ale statelor membre, concluziile Consiliului din 8 mai 2018 au reafirmat că este de competența Consiliului să decidă dacă să deschidă negocieri și, de la caz la caz, să stabilească dacă acordul ar trebui împărțit în instrumente separate, confirmând astfel că o asemenea decizie nu ține de puterea discreționară autonomă a Comisiei;
D. întrucât decizia unilaterală a Comisiei de a împărți acordul în două instrumente distincte – un acord interimar privind comerțul, care se presupune că ține de competența exclusivă a UE, și un acord de parteneriat care acoperă aspecte politice și de cooperare – modifică în mod fundamental natura juridică, domeniul de aplicare și procedura de ratificare stabilite în temeiul directivelor de negociere inițiale ale Consiliului;
E. întrucât, în temeiul articolului 218 alineatul (2) din TFUE, competența de a stabili natura, domeniul de aplicare și conținutul acordului avut în vedere revine Consiliului;
F. întrucât, în temeiul articolului 218 alineatul (5) din TFUE, competența de a adopta decizia de autorizare a semnării acordului și, după caz, a aplicării sale cu titlu provizoriu înainte de intrarea în vigoare revine Consiliului;
G. întrucât, în temeiul articolului 218 alineatul (5) din TFUE, propunerea negociatorului adresată Consiliului nu conferă Comisiei nicio marjă de apreciere pentru a stabili sau a modifica arhitectura juridică a acordului preconizat înainte de intrarea sa în vigoare;
H. întrucât orice modificare unilaterală de către Comisie a structurii sau a domeniului de aplicare al acordului preconizat, inclusiv împărțirea acestuia în instrumente separate, ar depăși astfel limitele mandatului conferit de Consiliu în temeiul articolului 218 din TFUE;
I. întrucât această împărțire ridică îndoieli serioase cu privire la compatibilitatea sa cu principiile atribuirii competențelor (articolul 5 din TUE) și cooperării loiale dintre Uniune și statele membre [articolul 4 alineatul (3) din TUE], precum și cu principiul echilibrului instituțional recunoscut de jurisprudența Curții de Justiție, în măsura în care modifică repartizarea competențelor stabilită prin tratate și echilibrul procedural stabilit la articolul 218 din TFUE;
J. întrucât, în conformitate cu articolul 218 alineatul (10) din TFUE, Parlamentul trebuie să fie informat de îndată și pe deplin pe parcursul tuturor etapelor procedurii și orice eludare a acestei obligații subminează dreptul de aprobare de care dispune Parlamentul [articolul 218 alineatul (6) din TFUE];
K. întrucât, în Avizul 2/15, Curtea a făcut distincție între competențele exclusive și cele partajate în cadrul unui singur acord mixt, dar nu a avut în vedere restructurarea sau împărțirea unui astfel de acord după negociere și parafare și nici nu a autorizat Comisia să ia astfel de măsuri;
L. întrucât dimensiunile de mediu, sociale și de sănătate ale acordului intră sub incidența competențelor partajate și fac obiectul controlului democratic la nivel național; întrucât aplicarea provizorie a Acordului interimar privind comerțul ar afecta aceste competențe partajate fără a permite controlul democratic și supravegherea adecvată din partea parlamentelor naționale;
M. întrucât mai multe state membre și-au exprimat public opoziția față de ratificarea actuală a acordului UE-Mercosur, invocând incompatibilitatea acestuia cu obiectivele UE în materie de climă și agricultură;
N. întrucât liberalizarea excesivă fără dispoziții de salvgardare adecvate ar putea intra în conflict cu obiectivele stabilite la articolul 39 și la articolul 207 alineatul (1) din TFUE, care impun ca politica comercială comună să se desfășoare în conformitate cu politicile și obiectivele interne ale Uniunii, inclusiv privind protecția producătorilor agricoli și a comunităților rurale;
O. întrucât liberalizarea preconizată a comerțului agroalimentar în temeiul acordului UE-Mercosur poate expune consumatorii din UE la riscuri sanitare și de sănătate legate de importul de produse care ar putea să nu respecte standardele UE privind siguranța alimentară și sănătatea animalelor și a plantelor și întrucât capacitatea limitată de a efectua controale sistematice la frontieră ar putea submina nivelul ridicat de protecție a oamenilor, a mediului și a consumatorilor prevăzut la articolele 35, 37 și 38 din Cartă și la articolul 168 din TFUE;
P. întrucât principiul cooperării loiale impune Comisiei să acționeze în mod transparent și în strânsă coordonare cu statele membre și cu Parlamentul pe tot parcursul procesului de negociere și încheiere a acordurilor internaționale; întrucât Comisia ar trebui, prin urmare, să asigure transparența deplină și echilibrul instituțional atunci când aplică articolul 218 din TFUE, pentru a proteja prerogativele Parlamentului și legitimitatea democratică a acțiunii externe a UE,
1. consideră că există insecuritate juridică în ceea ce privește compatibilitatea acordurilor propuse cu tratatele, în special cu articolele 4, 5 și 21 din TUE și cu articolele 7, 11, 39, 191, 207 și 218 din TFUE;
2. decide să solicite un aviz din partea Curții de Justiție cu privire la compatibilitatea cu tratatele a Acordului de parteneriat dintre Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Piața Comună a Sudului, Republica Argentina, Republica Federativă a Braziliei, Republica Paraguay și Republica Orientală a Uruguayului, pe de altă parte, și a Acord interimar propus privind comerțul dintre Uniunea Europeană, pe de o parte, și Piața Comună a Sudului, Republica Argentina, Republica Federativă a Braziliei, Republica Paraguay și Republica Orientală a Uruguayului, pe de altă parte, și cu privire la următoarele chestiuni:
(a) dacă decizia Comisiei de a diviza un acord de asociere negociat și parafat ca instrument mixt unic este conformă cu principiile atribuirii competențelor (articolul 5 din TUE), echilibrului instituțional (astfel cum este recunoscut în jurisprudența Curții de Justiție) și cooperării loiale dintre Uniune și statele membre [articolul 4 alineatul (3) din TUE];
(b) dacă această divizare aduce atingere repartizării competențelor între Uniune și statele membre sau modifică procedura de încheiere a acordurilor prevăzută la articolul 218 din TFUE;
(c) dacă acordurile avute în vedere respectă obiectivele de mediu ale Uniunii în temeiul articolelor 11 și 191 din TFUE și principiul precauției recunoscut în jurisprudența Curții de Justiție;
(d) dacă politica comercială comună, astfel cum este urmărită prin aceste acorduri, este coerentă cu politicile și obiectivele interne ale Uniunii, în conformitate cu articolul 207 alineatul (1) din TFUE și cu obligația generală de coerență prevăzută la articolul 7 din TFUE;
(e) dacă, luate împreună, acțiunile Comisiei respectă legitimitatea democratică și garanțiile procedurale necesare în temeiul articolului 218 alineatul (10) și alineatul (6) din TFUE în ceea ce privește dreptul Parlamentului de a fi informat și de a-și da aprobarea;
3. încredințează Președintei sarcina de a lua măsurile necesare pentru a obține acest aviz din partea Curții de Justiție și de a transmite statelor membre, Consiliului și Comisiei prezenta rezoluție spre informare.