PROPUNERE DE REZOLUŢIE
25.10.2007
în conformitate cu articolul 108 alineatul (5) din Regulamentul de procedură
de Guido Sacconi, Karl-Heinz Florenz şi Satu Hassi
în numele Comisiei temporare pentru schimbările climatice
privind limitarea schimbărilor climatice globale la 2 grade Celsius - calea de urmat pentru Conferinţa de la Bali privind schimbările climatice şi după aceasta (COP 13 şi COP/MOP 3)
B6‑0432/2007
Rezoluţia Parlamentului European privind limitarea schimbărilor climatice globale la 2 grade Celsius - calea de urmat pentru Conferinţa de la Bali privind schimbările climatice şi după aceasta (COP 13 şi COP/MOP 3)
Parlamentul European,
– având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Limitarea schimbărilor climatice globale la 2 grade Celsius - Calea de urmat pentru 2020 şi după această dată“ (COM(2007)0002),
– având în vedere Convenţia cadru a ONU privind schimbările climatice (UNFCCC), Protocolul de la Kyoto la UNFCCC şi procedurile de aplicare a acestuia,
– având în vedere dezbaterea Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite pe tema impactului schimbărilor climatice asupra păcii şi securităţii din 17 aprilie 2007,
– având în vedere cea de-a treisprezecea Conferinţă a părţilor (COP 13) participante la UNFCCC şi cea de-a treia Conferinţă a părţilor ce serveşte drept Reuniune a părţilor participante la Protocolul de la Kyoto (COP/MOP3), ce urmează să aibă loc în Bali, Indonezia, între 3 şi 14 decembrie 2007,
– având în vedere rezoluţiile sale anterioare privind schimbările climatice şi, în special, pe cea din 16 noiembrie 2005, privind câştigarea luptei împotriva schimbărilor climatice globale[1], cea din 18 ianuarie 2006 privind schimbările climatice, în contextul rezultatului Conferinţei de la Montreal (COP 11-COP/MOP 1)[2], cea din 4 iulie 2006 privind reducerea impactului aviaţiei asupra schimbărilor climatice[3] şi cea din 14 februarie 2007 privind schimbările climatice[4],
– având în vedere întrebările cu solicitare de răspuns oral B6-0379/2007 şi B6-0380/2007 ale Comisiei temporare pentru schimbările climatice, depuse în conformitate cu articolul 108 din Regulamentul de procedură, şi declaraţiile Consiliului şi Comisiei,
– având în vedere concluziile Preşedinţiei Consiliului European de la Bruxelles din 8-9 martie 2007,
– având în vedere articolul 108, alineatul (5) din Regulamentul de procedură,
A. întrucât schimbările climatice reprezintă o provocare majoră pentru societăţile noastre în secolul XXI şi are efecte negative globale semnificative din punct de vedere ecologic, economic, social şi geopolitic şi ar putea pune, de asemenea, în pericol pacea şi securitatea la nivel internaţional;
B. întrucât consecinţele sale negative sunt distribuite în mod inegal şi pe lângă faptul că reprezintă o catastrofă ecologică, schimbările climatice ridică, de asemenea, probleme legate de drepturile omului şi de echitatea globală;
C. întrucât dreptul celor săraci la o viaţă decentă nu poate fi negat;
D. întrucât în cel de-al 4-lea Raport de evaluare al Comisiei interguvernamentale pentru schimbările climatice (CISC) se afirmă că ritmul accelerat al schimbărilor climatice este cauzat de activitatea umană şi are deja efecte globale grave;
E. întrucât în multe zone din lume s-au făcut deja resimţite efectele unei creşteri a temperaturilor medii globale şi întrucât cele mai noi date ştiinţifice arată că obiectivul pe termen lung convenit de UE de a limita încălzirea la +2°C faţă de nivelul pre-industrial ar putea fi insuficient pentru evitarea efectelor negative semnificative ale schimbărilor climatice;
F. întrucât efectele adverse ale schimbărilor climatice au condus deja la strămutarea unor grupuri de populaţie, de exemplu în Tuvalu, în Bangladesh şi în regiunea Sahel din Africa;
G. întrucât în cel de-al 4-lea Raport de evaluare al CISC se menţionează faptul că temperatura medie globală a crescut cu 0,74 grade Celsius în ultimii 100 de ani şi va continua să crească cu aproximativ 0,7 grade din cauza emisiilor de gaze cu efect de seră deja eliberate în atmosferă şi estimează o creştere adiţională a temperaturii medii globale în acest secol, situată între 1,8 şi 4 grade Celsius, în funcţie de dezvoltarea societăţii;
H. întrucât în cursul acestui an, în conformitate cu cele mai noi date prin satelit ale Agenţiei Spaţiale Europene (ASE), topirea estivală a gheţii la Polul Nord a avut asemenea proporţii, încât a permis, pentru prima dată, vapoarelor să circule prin Pasajul din Nord-vest, din Atlantic către Pacific, şi întrucât aceasta este încă o indicaţie a rapidităţii schimbărilor climatice din zona arctică;
I. întrucât schimbările climatice reprezintă o problemă pe termen lung, iar măsurile pe termen scurt nu vor fi suficiente pentru a influenţa în mod pozitiv climatul;
J. întrucât ţările industrializate au o responsabilitate majoră pentru acumularea emisiilor de gaze cu efect de seră în atmosferă; întrucât cele mai sărace ţări şi populaţii vor suferi cel mai mult din cauza unui climat mai instabil;
K. întrucât cele 25 de ţări cele mai poluante sunt răspunzătoare pentru 83% din emisiile globale de gaze cu efect de seră şi emisiile per capita în ţările dezvoltate sunt mult mai mari decât în ţările în curs de dezvoltare;
L. întrucât raportul Stern estimează că lipsa de acţiune implică costuri economice, sociale şi de sănătate ce corespund unui procent de 5 până la 20% din PIB în fiecare an; întrucât, în conformitate cu UNFCCC şi Comisia Europeană, costul unei politici climatice sănătoase ar reduce creşterea globală anuală a PIB-ului cu numai o fracţiune din creşterea prognozată, între 0,12 şi 0,19%, fără a ţine seama de beneficiile ecologice şi de sănătate implicite sau de îmbunătăţirea securităţii energetice;
M. întrucât atât raportul CISC, cât şi raportul Stern confirmă că ţările în curs de dezvoltare sunt în mod special supuse schimbărilor climatice, din cauza unui grad mai mare de expunere şi de vulnerabilitate; întrucât schimbările climatice antropice vor avea efecte negative asupra agriculturii, sistemelor hidrologice, pădurilor, activităţilor de pescuit, sănătăţii şi infrastructurii economice şi întrucât astfel de efecte vor exacerba sărăcia şi vor reprezenta un obstacol major în calea atingerii Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului;
N. întrucât Banca Mondială estimează că va fi nevoie de 10 până la 40 de miliarde USD anual pentru a realiza o dezvoltare „benefică pentru climat“ în ţările cele mai sărace şi întrucât contribuţiile prevăzute pentru fondurile de adaptare aferente se situează deocamdată între 150 şi 300 de milioane USD pe an;
O. întrucât trebuie fixate obiective obligatorii de reducere a emisiilor pentru a oferi stimulentele necesare unor investiţii rapide în dezvoltarea mai aprofundată şi aplicarea unor tehnologii bazate pe economisirea energiei, eficacitatea resurselor, energia regenerabilă şi pe emisii reduse;
P. întrucât un acord internaţional de amploare privind obiectivele pe termen lung de reducere a emisiilor este absolut esenţial în garantarea siguranţei investiţiilor pentru tehnologiile cu emisii reduse de gaze cu efect de seră, cât şi pentru eficienţa energetică şi evitarea investiţiilor în infrastructuri energetice incompatibile;
1. îndeamnă Uniunea Europeană să-şi confirme rolul de lider şi facă tot posibilul în vederea cooperării concrete la Conferinţa privind climatul din Bali şi după aceasta şi pentru ca reuniunea de la Bali să stabilească un cadru realist pentru un acord internaţional în ceea ce priveşte climatul după anul 2012 care să fie conform obiectivului de limitare a schimbărilor climatice la sub 2°C în comparaţie cu perioada pre-industrială; consideră că Uniunea Europeană îşi poate impune rolul de lider trimiţând un număr de şefi de guvern în Bali, ceea ce, de asemenea, ar semnala clar faptul că schimbările climatice reprezintă o problemă complexă ce nu ar trebui dezbătută doar de miniştrii mediului;
2. consideră că viitorul regim ar trebui să se bazeze pe principiile şi mecanismele de bază ale UNFCCC şi ale Protocolului de la Kyoto, ţinând seama de responsabilităţile comune, dar diferenţiate; consideră că mandatul de la Bali ar trebui să se bazeze pe următoarele elemente:
- –un obiectiv pe termen lung de limitarea a creşterii temperaturii medii globale la sub 2°C peste nivelul pre-industrial, ceea ce înseamnă o reducere a emisiilor globale de gaze cu efect de seră cu cel puţin 50% până în 2050, faţă de nivelul din 1990,
– obiective obligatorii pentru toate ţările industrializate,
- –o participare mai largă la eforturile de reducere, în special din partea economiilor emergente, prin intermediul unor obiective corecte şi proporţionale,
- –un sistem global pentru plafonul maxim şi comercializare,
- –mecanisme financiare de adaptare consolidate, acordându-se o atenţie specială resurselor de apă,
– stimulente eficiente, inclusiv instrumente de piaţă, dacă este cazul, pentru evitarea emisiilor legate de despădurire şi de exploatarea solului, inclusiv promovarea practicilor durabile în domeniul agriculturii,
- –instrumente financiare şi de altă natură pentru dezvoltarea, transferul şi aplicarea tehnologiilor curate,
- –încheierea unui acord până cel târziu în anul 2009;
3. subliniază faptul că normele de utilizare durabilă a resurselor şi de reducere a emisiilor trebuie bazate pe obiectivul pe termen lung; consideră că, în lumina informaţiilor actuale, este imperios necesar ca emisiile globale să atingă punctul maxim în următorii zece ani, ca concentraţia de CO2 echivalent în atmosferă să fie menţinută sub 450 ppm şi ca emisiile de gaze cu efect de seră să continue să scadă către un nivel care să fie compatibil cu capacitatea de absorbţie a puţurilor naturale;
4. solicită să fie acordată atenţia cuvenită avertismentelor comunităţii ştiinţifice, în sensul că sarcina deja dificilă de a limita încălzirea globală la 2°C nu trebuie să constituie un standard de siguranţă în sine, deoarece atrage după sine efecte şi consecinţe extrem de serioase;
5. reaminteşte faptul că ţările industrializate, inclusiv cele care nu au ratificat încă Protocolul de la Kyoto, trebuie să îşi asume poziţia de lider în abordarea schimbărilor climatice la nivel mondial şi să-şi ia angajamentul de a reduce emisiile cu cel puţin 30% până în 2020 şi cu 60-80% până în 2050, în comparaţie cu 1990; consideră că regimul viitor ar trebui să prevadă o foaie de parcurs pentru anul 2050, în conformitate cu obiectivul pe termen lung, cu controlarea obiectivelor intermediare la intervale de cinci ani, care să includă fixarea şi evaluarea obiectivelor obligatorii pe baza celor mai noi informaţii ştiinţifice;
6. salută, în acest sens, obiectivul UE, adoptat la reuniunea Consiliului European din 8-9 martie 2007, de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 30% faţă de nivelul din 1990 până în 2020, cu condiţia ca alte ţări dezvoltate să îşi ia angajamente similare şi ca ţările în curs de dezvoltare mai avansate din punct de vedere economic să depună o contribuţie proporţională cu responsabilităţile şi capacităţile lor şi recunoaşte obligaţia acceptată de UE - indiferent de încheierea unui acord global pentru perioada de după 2012 - de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră cu cel puţin 20% faţă de nivelul din 1990 până în 2020;
7. subliniază faptul că o reducere vizibilă a CO2 poate fi realizată numai la nivel internaţional prin implicarea emitenţilor majori din ţările industrializate şi, de asemenea, prin asigurarea participării ţărilor nou industrializate;
8. consideră că ţările emergente ar trebui să accepte limitarea emisiilor lor în conformitate cu stadiul lor de dezvoltare, emisiile per capita, potenţialul de reducere a emisiilor şi capacităţile lor tehnice şi financiare;
9. consideră că UE şi alte state industrializate ar trebui să ofere asistenţă ţărilor în curs de dezvoltare în aplicarea tehnologiilor durabile şi eficiente prin intermediul cofinanţării, inclusiv prin Ajutorul oficial pentru dezvoltare(APD), şi al măsurilor de consolidarea capacităţilor, astfel încât cele mai dezvoltate dintre acestea, din punct de vedere economic, să poată începe reducerea emisiilor sau a intensităţii carbonului imediat ce nivelul de dezvoltare le permite acest lucru, cel mai târziu în 2020;
10. subliniază importanţa respectării şi aderării la principiile unei politici de mediu sănătoase în toate proiectele UE de ajutor pentru dezvoltare în ţări terţe;
11. consideră că este, de asemenea, necesar să se încurajeze soluţii ce fac posibilă atingerea obiectivelor de reducere a gazelor cu efect de seră cu 30% până în 2020;
12. îşi exprimă îngrijorarea faţă de ritmul despăduririi zonelor tropicale, care generează aproximativ 20% din emisiile globale de gaze cu efect de seră, şi impactul negativ al acesteia asupra capacităţii de absorbţie globale a puţurilor naturale şi biodiversităţii, cât şi asupra mijloacelor de întreţinere ale comunităţilor sărace şi solicită, prin urmare, să se recurgă mai intens la aceste stimulente în alocarea de ajutor pentru dezvoltare de către donatorii europeni şi internaţionali;
13. consideră că realizarea unui parteneriat strategic cu ţările cele mai afectate de despădurirea zonelor tropicale va fi vitală; consideră cu fermitate că stimulentele pentru evitarea despăduririi bazate pe performanţe trebuie să facă parte din viitorul regim climatic;
14. consideră că astfel de stimulente ar trebui să se bazeze pe specificul fiecărei ţări (ţinând seama de principiul acţiunii timpurii) şi să fie însoţite de criterii ecologice, de norme privind durabilitatea şi de garanţii ale unei bune guvernări; susţine faptul că natura temporară a creditelor pentru drenare presupune o răspundere a statelor referitoare la permanenţa acestora, atunci când sunt folosite pentru respectarea obiectivelor obligatorii;
15. consideră că politicile principale ale ONU privind biodiversitatea, deşertificarea și schimbările climatice şi Conferinţa părţilor, forum internaţional actualmente în curs în acest domeniu, au nevoie de o coordonare eficace pentru a atinge ţeluri comune; subliniază, prin urmare, necesitatea evitării oricărei contradicţii în aplicarea măsurilor de diminuare şi de adaptare propuse, în scopul asigurării coordonării şi eficienţei acestora;
16. consideră că un acord-cadru internaţional şi un sistem de certificare pentru biocombustibili sunt necesare, în scopul prevenirii efectelor negative asupra mediului şi a emisiilor excesive de CO2, generate, de exemplu, de despăduriri şi arderea mlaştinilor de turbă; în acest sens, consideră că este nevoie de cercetarea, dezvoltarea şi promovarea biocombustibililor de a doua generaţie;
17. subliniază obligaţia morală a ţărilor industrializate de a oferi un sprijin mărit din punct de vedere financiar şi al consolidării capacităţilor pentru reducerea riscurilor şi adaptarea la schimbările climatice în ţările vulnerabile şi cu venituri mici, într-un mod previzibil şi coerent; solicită, în mod special, consolidarea fondurilor existente sub egida UNFCCC, cum ar fi Fondul de adaptare, Fondul pentru ţările cel mai puţin dezvoltate, Fondul special pentru schimbările climatice şi Strategia prioritară pentru adaptare a Fondului mondial pentru mediu;
18. reconfirmă sprijinul său pentru utilizarea în continuare a Mecanismului de dezvoltare curată (MDC) ca mijloc de promovare a tehnologiilor ecologice; subliniază faptul că ar trebui create, cât mai curând posibil, condiţii de continuare şi de dezvoltare suplimentară a MDC după 2012; evidenţiază necesitatea ameliorării eficacităţii prin criterii de durabilitate mai stricte, îmbunătăţirea guvernării, simplificarea procedurilor administrative şi printr-o posibilă tranziţie către un mecanism de dezvoltare curată sectorial; subliniază totuşi faptul că acest mecanism de contrabalansare reprezintă doar o soluţie temporară şi că obiectivul trebuie să rămână stabilirea unui plafon global al emisiilor de carbon bazat pe o alocare corectă şi proporţională a cotelor; susţine principiul convenit în conformitate cu Protocolul de la Kyoto, şi anume că utilizarea mecanismelor flexibile trebuie să fie complementară reducerilor interne;
19. invită Comisia, cu ocazia revizuirii sistemului european de comercializare a emisiilor şi în scopul îmbunătăţirii mecanismului de dezvoltare curată, să iniţieze o schimbare a direcţiei în evaluarea creditelor de emisii pentru proiectele de împădurire şi reîmpădurire şi cele de gestionare durabilă a pădurilor;
20. reiterează cerinţa de includere a emisiilor din sectoarele aviatice şi maritime în angajamentele internaţionale de reducere a gazelor cu efect de seră după anul 2012 şi solicită eforturi reînnoite de introducere a unor impozite pe kerosen la nivelul UE şi la nivel global;
21. îşi exprimă îngrijorarea privind faptul că o proporţie tot mai mare a resurselor pământului sunt utilizate pentru creşterea animalelor; reaminteşte raportul FAO intitulat „Livestock's Long Shadow“ din noiembrie 2006, care estimează că industria cărnii şi a creşterii animalelor contribuie cu 18% la emisiile mondiale globale de gaze cu efect de seră; subliniază necesitatea ca un acord internaţional privind climatul după anul 2012 să includă un cadru pentru producţia durabilă de vite;
22. propune revizuirea măsurii în care depozitele de deşeuri, care emit până la 60 de milioane de tone de metan pe an la nivel mondial, pot fi scoase din funcţiune şi folosite în producerea de energie în scopul reducerii efectului de seră şi pericolelor pentru om;
23. recunoaşte posibilităţile pe care le oferă combaterea schimbărilor climatice prin faptul că obligă la dezvoltare tehnologică şi crearea unor societăţi mai durabile; întrucât politicile de decarbonizare a economiei vor oferi oportunităţi de afaceri semnificative în multe domenii tehnologice, cum ar fi eficienţa energetică, sursele de energie regenerabilă, partajarea de tehnologii, captarea şi stocarea carbonului (CSC) etc.; solicită eforturi suplimentare din partea statelor membre, care să intensifice investiţiile şi să ofere stimulente fiscale pentru a încuraja cercetarea în domeniul tehnologiilor curate;
24. consideră că intrarea pe piaţă a tehnologiilor curate este împiedicată de bariere, cum ar fi subvenţii acordate combustibililor fosili, tarife la import şi lipsa unei baze de cunoştinţe; solicită eforturi decisive, în conformitate cu UNFCCC şi Protocolul de la Kyoto, pentru înlăturarea acestor bariere şi introducerea de stimulente pozitive pentru investiţiile în tehnologii durabile şi pentru o mai largă utilizare a modelelor stimulentelor antreprenoriale, în special parteneriatele excepţional de puternice şi cuprinzătoare între ţările industrializate şi economiile emergente;
25. susţine că reducerea emisiilor globale nu trebuie să atragă alte ameninţări, cum ar fi proliferarea nucleară sau terorismul; consideră, prin urmare, că energia nucleară trebuie să rămână în afara CDM şi JI sau a altor mecanisme menite să recompenseze reducerea emisiilor în statele în curs de dezvoltare;
26. recunoaşte că taxele de licenţă privind drepturile de proprietate intelectuală în domeniul tehnologiilor curate pot constitui o barieră în calea transferului acestor tehnologii către ţările în curs de dezvoltare; subliniază faptul că un acord după anul 2012 trebuie să impună un cadru de parteneriat privind DPI, între ţările industrializate şi în curs de dezvoltare, care să ofere mijloace alternative de compensare pentru deţinătorii de drepturi de proprietate intelectuală, în scopul asigurării respectării drepturilor de proprietate, facilitând în acelaşi timp transferurilor de tehnologie;
27. recunoaşte că diferenţele de preţuri ce rezultă din divergenţa angajamentelor naţionale în ceea ce priveşte schimbările climatice pot deveni o sursă de denaturare a concurenţei inclusiv pentru IMM-uri; invită Comisia să abordeze în mod serios această chestiune, şi anume prin dezvoltarea unor instrumente care să producă un nivel mai ridicat de coerenţă între obiectivele de mediu şi normele OMC; recunoaşte că angajamentele şi indicatorii internaţionali obligatorii, care să cuprindă toate sectoarele vulnerabile din punctul de vedere al concurenţei, ar fi de preferat posibilei adoptări a unor măsuri de adaptare la frontieră, în scopul de a contrabalansa denaturarea în rândul partenerilor comerciali;
28. în absenţa unui sistem global de „plafon maxim şi comercializare“ eficient, sprijină obiectivele sectoriale pentru industriile cu consum mare de energie din ţările fără angajamente obligatorii de reducere a emisiilor, ca un supliment la obiectivele obligatorii de reducere a emisiilor pentru ţările industrializate, în combinaţie cu angajamentele de transfer al tehnologiilor; consideră că astfel de obiective şi/sau indicatori sunt importanţi mai ales în sectoarele cu consum mare de energie care concurează la nivel global (oţel, hârtie şi ciment);
29. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, guvernelor şi parlamentelor statelor membre şi Secretariatului Convenţiei cadru privind schimbările climatice a ONU, cu cerinţa ca aceasta să fie adusă la cunoştinţa tuturor părţilor contractante care nu fac parte din UE şi observatorilor la Convenţie.
- [1] Texte adoptate, P6_TA(2005)0433.
- [2] Texte adoptate, P6_TA(2006)0019.
- [3] Texte adoptate, P6_TA(2006)0296.
- [4] Texte adoptate, P6_TA(2007)0038.