PROPUNERE DE REZOLUŢIE
21.11.2007
în conformitate cu articolul 103 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
de Helmuth Markov, Vittorio Agnoletto, Luisa Morgantini, Jens Holm, Gabriele Zimmer şi Miguel Portas
în numele Grupului GUE/NGL
privind Acordurile de parteneriat economic
B6‑0489/2007
Rezoluţia Parlamentului European privind Acordurile de parteneriat economic
Parlamentul European,
– având în vedere comunicarea Comisiei din 23 octombrie 2007 privind acordurile de parteneriat economic (COM(2007)0635),
– având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Generale şi Relaţii Externe din 19 noiembrie 2007 privind acordurile de parteneriat economic (APE),
– având în vedere concluziile reuniunii miniştrilor ţărilor din Grupul Africa, Caraibe şi Pacific (ACP) de la Bruxelles, din 8-9 noiembrie 2007,
– având în vedere articolul 103 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A . reamintind că obiectivul principal al parteneriatului ACP-UE ar trebui să fie promovarea dezvoltării țărilor ACP pentru a soluționa marile probleme legate de sărăcie cu care se confruntă majoritatea acestor state şi oferirea posibilităţii de dezvoltare a capacităţii economice pentru a se putea integra, în condiţii echitabile, în economia mondială;
B. întrucât numeroase guverne ACP au afirmat că semnarea unui acord de liber-schimb (ALS) reciproc, precum acordurile APE care sunt negociate în momentul de faţă cu Uniunea Europeană, reprezintă o ameninţare foarte serioasă la adresa industrializării, agriculturii, siguranţei alimentare şi majorităţii resurselor financiare care le permit acestora asigurarea serviciilor publice, chiar dacă aceste acorduri conţin garanţii şi se caracterizează printr-un anumit grad de asimetrie;
C. întrucât raportul UNCTAD din septembrie 2007 subliniază că „acordurile Nord-Sud pot deseori limita creşterea pe termen lung a industriilor competitive în țările în curs de dezvoltare”;
D. întrucât, adăugată la desfiinţarea principalelor instrumente concepute pentru a stabiliza prețurile materiilor prime, cel mai recent fiind Acordul privind zahărul, propunerea APE în forma sa actuală se îndepărtează şi mai mult de o relaţie ACP- UE bazată pe dezvoltare, evoluând către o relaţie axată pe aplicarea politicilor neoliberale şi pe asigurarea accesului UE la pieţele acestor ţări;
E. regretând faptul că Comisia Europeană nu a propus până acum menţinerea regimului preferenţial în cadrul OMC, deşi dezvoltarea este unul dintre obiectivele fundamentale ale OMC şi există perspectiva unei alianţe a celor 27 de state membre cu cele 79 de ţări ACP în privinţa menţinerii regimului comercial preferenţial;
F. respingând presiunile exercitate de către Comisie pentru impunerea de la 1 ianuarie 2008, în cazul în care nu sunt instituite APE, a unor tarife vamale la numerose exporturi din țări ACP care nu se încadrează în categoria țărilor celor mai puțin dezvoltate, ceea ce ar periclita existenţa şi bunăstarea a milioane de lucrători din ţările ACP;
G. întrucât au trecut mulţi ani până când Comisia Europeană a început să ia în considerare solicitările ţărilor ACP referitoare la negocierea unui capitol privind dezvoltarea în cadrul negocierilor APE şi întrucât Comisarul Mandelson însuşi a recunoscut recent că „statele membre trebuie să acţioneze mai mult pentru a determina care este proporţia de ajutor suplimentar de care vor beneficia ţările ACP în cadrul angajamentelor comerciale”;
H. subliniind faptul că Declarația de la Cape Town solicita desfăşurarea negocierilor, în mod deschis, transparent şi ţinând cont de diferenţele de surse şi de dezvoltare care există între cele două părţi care participă la negociere;
I. reamintind că Parlamentul European şi Adunarea parlamentară paritară ACP- UE au cerut cu insistenţă ca, în relaţiile comerciale, nicio ţară ACP să nu se regăsească după 2007 într-o situaţie mai puţin favorabilă decât în prezent;
J. fiind preocupat în continuare de anunţul Comisiei Europene, conform căruia aceasta va negocia cu anumite ţări din regiune şi va exclude altele, dezbinând astfel regiunile în loc să consolideze integrarea regională;
K. întrucât atitudinea actuală a negociatorilor Comisiei Europene, care insistă cu privire la deschiderea pieţelor ACP, afectează tradiţia bunelor relaţii UE-ACP şi potenţialul oferit de o astfel de alianţă în cadrul viitoarelor negocieri internaţionale;
1. avertizează cu privire la consecinţele majore la nivel social şi de mediu ale direcţiei actuale a negocierilor APE, orientate spre accesul reciproc la pieţe şi nu spre dezvoltare; respinge presiunile făcute asupra regiunilor ACP pentru a semna APE foarte repede, sub ameninţarea dispariţiei acordurilor comerciale preferenţiale începând cu ianuarie 2008; recunoaşte faptul că niciuna dintre echipele de negociere ACP nu este pregătită să încheie deocamdată un APE;
2. ia act de anunţul Comisiei Europene din 23 octombrie 2007 şi de decizia Consiliului Afaceri Generale și Relații Externe din 19 noiembrie 2007 de a schimba în mod semnificativ poziţia de negociere a UE cu privire la APE cu ţările ACP;
3. îndeamnă Comisia Europeană să anunţe fără întârziere că negocierile nu s-au încheiat încă (şi nici ADD-Agenda pentru dezvoltare de la Doha) şi că UE va prelungi cu încă doi ani regimul preferenţial pentru toate ţările ACP;
4. consideră că, în ceea ce priveşte Acordurile de parteneriat economic UE - ACP, conducerea negocierilor trebuie să revină Comisarului pentru dezvoltare şi serviciilor acestuia, în colaborare cu Comisarul pentru comerţ;
5. îndeamnă Comisia Europeană să recunoască că statele ACP au nevoie de mai mult timp pentru a evalua, într-o manieră globală, implicaţiile acordurilor propuse şi pentru a-şi aduce propria contribuţie, având în vedere că negocierile se desfăşoară în mod serios doar începând cu ultimii doi ani;
6. îndeamnă Comisia Europeană să excludă fără echivoc din aspectele de negociere, aspecte precum cele de la Singapore şi privatizarea serviciilor şi să nu insiste ca acestor state să li se aplice instrumentele privind proprietatea intelectuală în acelaşi mod ca şi ţărilor industrializate, fără a lua în considerare dezechilibrul în domeniul proprietăţii brevetelor care există între ţările din Nord şi cele din Sud şi necesitatea ca aceste ţări să reducă discrepanţa tehnologică;
7. subliniază faptul că Comisia Europeană trebuie să îşi onoreze angajamentele faţă de ţările ACP, în conformitate cu articolul 37 alineatul (6) din Acordul de la Cotonou, şi să garanteze că ţărilor care nu semnează un APE, inclusiv celor mai puţin dezvoltate, li se oferă un nou cadru de negociere în domeniul comerţului, echivalent cu cel actual; ia notă, de asemenea, de anunţul recent al Comisiei Europene privind posibilitatea acordării de SPG+ unor ţări cum ar fi Seychelles şi altor ţări care nu sunt interesate de semnarea APE;
8. consideră că toate acordurile încheiate, fie APE provizorii, fie definitive, trebuie să garanteze că, la expirarea termenului de negociere, nicio ţară nu este într-o situaţie mai defavorabilă decât cea anterioară, după cum a solicitat în mod repetat Parlamentul European;
9. respinge orice intenţie a Comisiei Europene de a negocia individual cu aceste ţări, ceea ce ar periclita unitatea subregională; îndeamnă Comisia Europeană să considere consolidarea unor pieţe regionale reale drept o prioritate şi să pună accentul pe integrarea regională a ţărilor ACP;
10. solicită autorităţilor din ţările ACP şi din UE să trateze ratificarea celui de-al zecelea FED ca pe o chestiune urgentă, independent de negocierile privind APE; regretă întârzierea ratificării şi punerii în aplicare a celui de-al zecelea FED, a cărei consecinţă probabilă este diminuarea ajutorului anual destinat activităţilor de cooperare ACP- UE pe perioada primilor 15 ani ai Acordului de la Cotonou;
11. regretă faptul că, în pofida insistenţelor Parlamentului European, nu au fost dezvoltate instrumente speciale pentru a apăra şi promova drepturile speciale ale femeilor şi fetelor şi că procesul de negociere APE nu a inclus o abordare integratoare a problemelor privind egalitatea între femei și bărbați;
12. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, guvernelor şi parlamentelor ţărilor ACP, Comisiei Europene, Comisiei Uniunii Africane şi Secretarului General al UNCTAD.