PROPUNERE DE REZOLUȚIE
25.1.2008
în conformitate cu articolul 103 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
privind contribuția la Consiliul European de primăvară 2008 în legătură cu Strategia de la Lisabona
B6‑0000/2007
Rezoluția Parlamentului European privind contribuția la Consiliul European de primăvară 2008 în legătură cu Strategia de la Lisabona
Parlamentul European,
– având în vedere pachetul strategic propus de Comisie privind Strategia de la Lisabona, ce cuprinde o comunicare a Comisiei către Consiliul European: Raport strategic cu privire la Strategia de la Lisabona reînnoită pentru creştere şi locuri de muncă: lansarea noului ciclu (2008-2010), intitulat „În pas cu schimbarea” (COM (2007)0803 – PARTEA I, evaluarea programelor naţionale de reformă, o comunicare a Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European: Propunere privind programul comunitar Lisabona 2008-2010 (COM(2007)0804), Orientări integrate pentru creştere şi ocuparea forţei de muncă (2008-2010) (COM(2007)0803) – PARTEA V,
– având în vedere comunicarea Comisiei „Statele membre şi regiunile pun în aplicare Strategia de la Lisabona pentru creştere şi locuri de muncă, prin intermediul politicii de coeziune a UE, 2007-2013” (COM(2007)0798),
– având în vedere cele 27 de programe naționale de reformă, pregătite în conformitate cu Strategia de la Lisabona, prezentate de statele membre,
– având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Interesul european: Reuşita în era globalizării” (COM(2007)0581),
– având în vedere concluziile Consiliului European din martie 2000, martie 2001, martie 2005, octombrie 2005, martie 2006 şi martie 2007,
– având în vedere Rezoluţia Parlamentului European din 15 noiembrie 2007 intitulată „Interesul european: reuşita în era globalizării” (B6-0435/2007),
– având în vedere articolul 103 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât Comisia s-a angajat să ia pe deplin în considerare opiniile exprimate de Parlament în rezoluțiile sale privind Strategia de la Lisabona și se referă îndeosebi la rezoluția privind globalizarea, adoptată în noiembrie 2007 la Strasbourg;
B. întrucât Parlamentul, în rezoluţiile sale anterioare, şi-a exprimat sprijinul ferm pentru Strategia de la Lisabona şi a salutat în mod deosebit noua abordare concentrată asupra strategiei pentru creştere economică şi ocuparea forţei de muncă;
C. întrucât există o puternică interdependenţă între creşterea economică, ocuparea forţei de muncă, lupta împotriva sărăciei şi integrarea socială;
D. întrucât Uniunea şi statele membre au o responsabilitate comună în ceea ce priveşte provocările, oportunităţile şi incertitudinile cetăţenilor legate de globalizare; întrucât UE trebuie să îşi asume responsabilitatea politică pe plan mondial şi să contribuie la realizarea şi conturarea unei dezvoltări durabile în lume în era globalizării, astfel încât cetăţenii din întreaga lume să poată beneficia de oportunităţile oferite de globalizare;
E. întrucât piaţa unică este un instrument eficace şi important pentru a construi o economie dinamică şi competitivă bazată pe cunoaştere şi pentru a îmbunătăţi competitivitatea Europei pe piaţa mondială, cu scopul de a îmbunătăţi calitatea vieţii cetăţenilor săi;
F. întrucât, în conformitate cu mandatul grupului de coordonare al PE privind Strategia de la Lisabona şi respectând competențelor altor comisii ale PE, prezenta rezoluție nu va trata în detaliu aspecte legate de legislaţia în curs de examinare şi procesele de consultare,
Observaţii generale
1. reiterează importanţa care trebuie acordată unei aplicări ferme a Strategiei de la Lisabona, subliniind interdependenţa progreselor pe plan economic, social şi în ceea ce priveşte protecţia mediului în crearea unei economii durabile dinamice şi inovatoare;
2. consideră că dezvoltarea economică şi prosperitatea viitoare în Europa depind de modul în care se pot crea condiţii mai favorabile unei creşteri economice durabile şi creării de noi locuri de muncă şi de reacţia la oportunităţile şi provocările ce decurg din procesul de globalizare, din schimbările demografice şi din ameninţările globale la adresa mediului; Strategia de la Lisabona revizuită şi orientările integrate reprezintă instrumentul comun al UE în acest scop;
3. consideră că, pentru a garanta succesul agendei de la Lisabona revizuite, trebuie să se consolidereze creșterea economică a Europei, aflată în prezent la un nivel foarte scăzut, de aproximativ 2% din PIB, nivel nesatisfăcător pentru a crea suficiente locuri de muncă;
4. subliniază faptul că una dintre problemele fundamentale cu care se confruntă economia europeană în ultimii ani este cererea internă scăzută ca urmare a lipsei de încredere a consumatorilor și a investitorilor; consideră că sporirea consumului trebuie să reprezinte rezultatul unei creșteri a veniturilor aferente unei creșteri a productivității și a locurilor de muncă;
5. recunoaşte faptul că Uniunea se va confrunta în viitor cu numeroase provocări: o populaţie care va începe să se reducă în jurul anului 2020, o presiune economică sporită exercitată de concurenţa la nivel mondial, o creştere a preţului energiei, schimbări climatice şi dezechilibre sociale; consideră că Europa trebuie să răspundă acestor provocări printr-o combinaţie de politici adecvată;
6. constată că agenda de la Lisabona cunoaşte o evoluţie pozitivă; constată, cu toate acestea, că există încă deficienţe în aplicarea sa, precum şi o lipsă de înţelegere a faptului că procesul european de dezvoltare, care vizează o creştere economică mai puternică, crearea de noi locuri de muncă, o securitate socială adecvată şi o protecţie a mediului corespunzătoare, nu este încă suficient de stabil;
7. consideră că, în calitate de principal exportator și importator de mărfuri din lume, principal exportator de servicii și a doua mare destinație și sursă de investiții străine directe, UE este unul dintre cei mai importanți beneficiari ai deschiderii economiei mondiale; consideră că, în aceste condiții, are o mare responsabilitate în ceea ce privește abordarea chestiunilor internaționale;
8. salută dimensiunea globală a procesului de la Lisabona și observă că Strategia de la Lisabona reprezintă un răspuns european la oportunitățile și riscurile inerente globalizării; în această privinţă, subliniază în mod explicit importanţa cooperării transatlantice, precum şi îmbunătăţirea cooperării cu alţi actori importanţi cum ar fi China, India, Brazilia şi alte zone economice din lume;
9. solicită în principiu să se ia măsuri de combatere a protecționismului, atât în interiorul, cât și în exteriorul Uniunii Europene; solicită ca runda de negocieri de la Doha să fie continuată de relaţii de colaborare şi o abordare corectă;
10. subliniază valoarea incontestabilă a unei politici corespunzătoare de stabilitate și creștere economică, precum și importanța stabilității macroeconomice, ca sursă de încredere pe care se bazează realizarea obiectivelor Strategiei de la Lisabona; subliniază că, în interesul stabilității macroeconomice, creșterea productivității trebuie să fie însoțită de o distribuție mai echitabilă și de o consolidare a coeziunii sociale; atrage atenția, în acest sens, asupra cererii ca majorarea veniturilor să țină pasul cu creșterea pe termen mediu a productivității;
11. subliniază, cum face și Comisia, că economiile statelor membre sunt profund interdependente și că necesitatea unui program comun de reformă este cea mai puternică în zona euro;
12. subliniază importanța primordială a protejării stabilității piețelor financiare și observă că recenta criză de pe piața creditelor ipotecare „subprime” indică necesitatea elaborării de către UE a unor măsuri de supraveghere pentru îmbunătățirea transparenței și a stabilității piețelor financiare și pentru mai buna protecție a clienților; solicită evaluarea sistemelor și instrumentelor de supraveghere prudențială în vigoare în Europa și insistă asupra consultării regulate a Parlamentului, care să permită elaborarea unor recomandări clare referitoare la modalitățile de îmbunătățire a stabilității sistemului financiar și a capacității sale de a asigura, pe termen lung, servicii financiare sigure pentru întreprinderile europene;
13. subliniază faptul că subsidiaritatea este importantă pentru a permite statelor membre să adapteze politicile acceptate de comun acord privind securitatea şi flexibilitatea la practicile şi tradiţiile specifice pieţelor naţionale ale forţei de muncă;
14. reamintește că politica de coeziune reprezintă un principiu fundamental al tratatelor și un instrument destinat realizării obiectivelor Strategiei de la Lisabona pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă și că fondurile politicii de coeziune sunt destinate în proporție de până la 75% inovării și obiectivelor Strategiei de la Lisabona; consideră că efectul de pârghie al politicii de coeziune a UE în general, precum și fondurile structurale și de coeziune în particular trebuie folosite pentru punerea în aplicare a Agendei de la Lisabona la nivel regional și că rezultatele acestui proces trebuie monitorizate cu atenție la nivel regional și local; consideră că actuala evoluţie economică favorabilă ar trebui să încurajeze alte reforme; subliniază nevoia de a analiza efectele punerii în aplicare ale Strategiei de la Lisabona la nivel regional, 2008 fiind primul an pentru evaluarea rezultatelor preliminare ale exerciţiului de alocare de fonduri consacrat politicii de coeziune;
15. consideră că cercetarea științifică și tehnologică constituie unul dintre elementele-cheie ale Agendei de la Lisabona; recunoaşte importanța de prim ordin a stimulării cercetării și faptul că statele membre ar trebui să adopte măsuri suplimentare pentru a-și atinge obiectivele de investiții în cercetare și dezvoltare pentru anul 2010, indicând modul în care vor fi atinse aceste obiective naționale și modul în care strategiile lor în domeniul cercetării și dezvoltării vor contribui la crearea unui spațiu european de cercetare; subliniază că tranziția necesară către o economie cu emisii scăzute de carbon prin intermediul dezvoltării și aplicării unor noi tehnologii va crea diverse oportunități pentru UE; ia act de marile oportunități ce sunt oferite economiei europene prin dezvoltarea și punerea în aplicare de noi tehnologii și servicii care vor contribui la procesul de reducere a emisiilor de carbon la nivelul economiei mondiale; salută propunerea Comisiei de a crea „o a cincea libertate” în acest sens, libertatea de cunoaștere, care să completeze cele patru libertăți privind circulația mărfurilor, a serviciilor, a persoanelor și a capitalurilor, precum și să reunească resursele statelor membre și ale UE în domeniul cercetării și dezvoltării pentru a garanta folosirea mai eficientă a acestora;
16. salută recentele iniţiative şi investiții în domeniile politicilor industriale și de cercetare; în acest context, salută Institutul European de Inovare și Tehnologie și programul Galileo, văzute ca o modalitate eficientă de a combina nevoile de inovare tehnologică cu programul de cercetare al industriei; salută programele europene GNSS (Galileo și EGNOS) ca fiind proiecte-cheie ale UE; subliniază meritele publice și economice ale programelor şi beneficiile în ceea ce privește noile servicii și piețe;
17. consideră că sunt necesare rețele de excelență pentru a garanta poziția de lider a Europei în domeniul economic și în cel tehnologic; statele membre și regiunile ar trebui să încurajeze dezvoltarea de poluri de excelență și luarea unor măsuri de încurajare a competiției reciproce şi a cooperării, pentru a stimula într-o mai mare măsură cultura inovării; consideră că Comisia, statele membre, autoritățile regionale și locale ar trebui să ia noi măsuri pentru a sprijini în mod activ o mai strânsă cooperare între autoritățile publice, instituțiile de cercetare, universități și industrie;
18. subliniază importanţa faptului ca întreprinderile, cetățenii și autoritățile europene să finalizeze cu succes tranziția către era digitală și să realizeze cu adevărat societatea și economia bazate pe cunoaștere, astfel cum prevede Agenda de la Lisabona; solicită sporirea prezenței științei și tehnologiei în viața cotidiană a cetățenilor și promovarea unei societăţi integratoare a cunoașterii pentru toți;
19. îndeamnă guvernele statelor membre şi administraţiile lor regionale, în calitate de cei mai mari angajatori, cumpărători şi furnizori de servicii pe piaţa unică, să impulsioneze inovarea creând pieţe pilot pentru produse şi servicii inovatoare;
20. observă că întreprinderile mici și mijlocii (IMM-urile) joacă un rol crucial în crearea de noi locuri de muncă și valorificarea noilor cercetări; susține cu fermitate propunerea Comisiei cu privire la micile întreprinderi ca un instrument pentru crearea de oportunități pentru IMM-uri și pentru încurajarea modului de gândire ghidat după principiul „Gândește mai întâi la scară mică”(„think small first”), precum și pentru definirea unei abordări politice integrate care să valorifice potențialul de creștere în fiecare etapă a ciclului de viață al IMM-urilor;
21. subliniază potenţialul pentru ajutorarea IMM-urilor prin reducerea obligaţiilor de natură reglementară, îmbunătăţirea accesului acestora la contractele publice şi crearea de condiţii mai favorabile pentru finanţarea şi exploatarea inovaţiilor;
22. recunoaşte că, în UE, tehnologiile inovatoare trebuie transpuse mai rapid în produse şi servicii noi; prin urmare, susţine cererea Comisiei privind crearea unui „triunghi al cunoaşterii” format din cercetare, educaţie şi inovare; aşteaptă investiţii mai eficiente în calificări profesionale noi, învăţarea continuă şi sisteme educaţionale/de formare profesională moderne;
23. salută inițiativa Comisiei de a reduce obligațiile de natură reglementară și de a îmbunătăți reglementarea și încurajează statele membre să adopte măsuri similare, fără a pune în pericol drepturile de participare ale cetățenilor și protecția consumatorilor; aşteaptă din partea Comisiei şi a Consiliului să-şi respecte angajamentele definite în Acordul interinstituţional pentru o mai bună legiferare; observă cu profundă îngrijorare că un anumit număr de propuneri legislative importante ale Comisiei au fost prezentate recent fără o evaluare prealabilă a impactului sau fără evaluarea corectă a efectelor legislaţiei anterioare în acelaşi domeniu;
24. subliniază, în acest context, nevoia unei abordări noi și cuprinzătoare privind politica externă și comercială axată pe asigurarea poziției de lider a Europei în stabilirea normelor și standardelor pe plan mondial, facilitarea exporturilor europene și garantarea respectării standardelor necesare de către importuri; subliniază faptul că Europa trebuie să-și maximizeze potențialul de lansare pentru întreprinderile care intră pe piețele mondiale și de destinație atractivă pentru investitori; solicită, de asemenea, ca toate acordurile comerciale bilaterale și regionale ale UE în curs de negociere să includă dispoziții executabile privind punerea în aplicare a standardelor fundamentale în domeniul muncii și alte aspecte ale muncii decente, precum și a standardelor multilaterale de mediu;
25. își exprimă încă o dată convingerea că, pentru a construi o societate care face față schimbărilor, rolul unui proces mai cuprinzător de luare a deciziilor economice va fi crucial; reamintește decizia Consiliilor Europene care subliniază că punctul central al Strategiei de la Lisabona este un nivel înalt de protecție socială; reafirmă că este inacceptabil faptul că unii oameni trăiesc sub nivelul de sărăcie și se află într-o situație de excludere socială; reafirmă faptul că toți cetățenii europeni ar trebui să aibă acces la un loc de muncă și la o viață decente, chiar și după pensionare; sprijină noile măsuri de îmbunătățire a politicilor privind combaterea sărăciei și a excluderii sociale, cu scopul de a adopta o abordare globală privind reînnoirea impulsului decisiv dat eradicării sărăciei până în 2010 și posibilitatea ca toți cetățenii europeni să aibă acces la drepturile lor fundamentale; subliniază caracterul obligatoriu din punct de vedere juridic al Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene în cadrul Tratatului de reformă de la Lisabona; cere Consiliului European de primăvară să se angajeze să adopte un program social ambițios cu un efect concret în privinţa rezultatelor Strategiei de la Lisabona;
26. coeziunea socială și teritorială fiind una dintre componentele esențiale ale pieței unice, reamintește importanța îmbunătățirii încrederii cetățenilor prin promovarea unor obiective sociale și ecologice comune statelor membre, cum ar fi locuri de muncă de calitate, egalitatea de șanse și protecția sănătății și a mediului, respectându-se în același timp diversitatea culturală europeană; solicită Comisiei să se asigure că UE își exercită misiunea de protecție în aceste domenii și să evite concurența în materie de reglementări între statele membre;
27. consideră necesară integrarea sporită a sectorului transporturilor în Strategia de la Lisabona; insistă să se acorde prioritate, în cadrul noilor orientări politice integrate, transportului durabil, logisticii şi dezvoltării reţelelor transeuropene, şi face apel la statele membre să se asigure că planurile naţionale prezentate la viitorul Consiliu European de primăvară 2008 reflectă aceste priorităţi;
1. Piaţa internă şi răspunsuri strategice la globalizare
28. subliniază că o bună funcţionare a pieţei interne şi o economie de piaţă socială echilibrată reprezintă cel mai puternic avantaj competitiv pentru Europa; piața internă oferă investitorilor din țări terțe avantaje de tipul condițiilor echitabile și al liberei circulații; totuși, intrarea pe piața internă ar trebui să fie însoțită de o deschidere similară din partea țărilor terțe cu economii dezvoltate și emergente pentru investitorii din UE; aceasta constituie factorul esențial în atragerea de investiții străine și creșterea volumului schimburilor comerciale cu țări terțe; în plus, este necesară crearea celor mai bune condiții generale posibile pentru întreprinderile europene, inclusiv o mai bună reglementare, o bună guvernare, concurență loială și echitabilă, o bună funcționare a piețelor de capital de risc și comercializarea rezultatelor în materie de cercetare și inovare;
29. îndeamnă statele membre să acorde competitivității Uniunii Europene un loc central în momentul elaborării politicilor și să facă din realizarea pieței unice o prioritate, îndeosebi prin punerea în aplicare la timp și în mod corespunzător a directivelor privind piața unică și prin înlăturarea barierelor nejustificate din calea piețelor naționale; cu toate acestea, reamintește că instituirea pieței unice s-a bazat pe concurență, cooperare și solidaritate, care constituie în continuare principii fundamentale pentru viitoare realizări în cadrul pieței unice în secolul XXI; subliniază faptul că piața unică trebuie să fie dezvoltată prin intermediul unor norme care să asigure o concurență loială, a unor sisteme fiscale și de protecție socială funcționale, precum și a unui nivel ridicat de protecție a consumatorilor;
30. subliniază necesitatea de a realiza piața unică și de a efectua reformele necesare; invită statele membre să aprobe restul măsurilor necesare creării unei piețe interne a serviciilor, inclusiv a serviciilor financiare și să garanteze că autoritățile naționale de reglementare încurajează noii prestatori de servicii și noile produse, asigurând în același timp un mediu concurențial echitabil și transparența și siguranţa juridică corespunzătoare a intereselor investitorilor individuali; consideră că noile inițiative politice care contribuie la realizarea pieței unice ar trebui să se bazeze mai mult pe o analiză a impactului pe care acestea îl au asupra diferitelor piețe, sectoare economice și asupra mediului, precum și în domeniul social;
31. subliniază necesitatea asigurării unui nivel corespunzător de protecţie a drepturilor de proprietate intelectuală şi sprijină iniţiativa de instituire a unui sistem de brevetare accesibil din punct de vedere financiar, sigur şi eficient, de natură să stimuleze investiţiile şi eforturile de cercetare şi să favorizeze capacitatea de inovare, în special în cazul IMM-urilor; îndeamnă cele trei instituţii să colaboreze pentru a ajunge la un consens politic privind o reală îmbunătăţire a sistemul de brevetare, care să permită cetăţenilor să beneficieze de noi produse şi servicii la preţuri accesibile;
32. observă că instrumentele de piaţă cuprind o gamă largă de instrumente politice, folosite din ce în ce mai mult în scopul realizării obiectivelor de mediu; consideră că instrumentele de piaţă, cum ar fi impozitele, taxele şi comercializarea cotelor de emisii pot favoriza o atribuire eficientă a resurselor naturale şi pot contribui, în acest context, la realizarea obiectivelor Agendei de la Lisabona;
33. îşi reiterează opinia cu privire la beneficiile reorientării presiunii fiscale de la impozitarea muncii la impozitarea degradării mediului, ca o modalitate eficientă de a aborda atât aspectele de mediu, cât şi cele legate de ocuparea forţei de muncă, şi consideră că presiunea fiscală asupra muncii trebuie redusă pentru a crea mai multe locuri de muncă şi pentru a lupta împotriva economiei subterane;
34. constată că obiectivul siguranţei aprovizionării cu energie şi cel de a asigura cetăţenilor europeni mobilitate şi energie la preţuri moderate, în conformitate cu principiile dezvoltării durabile şi de a menţine preţuri echitabile poate fi realizat aplicând aceeaşi strategie ca cea privind asigurarea unei protecţii ambiţioase împotriva schimbărilor climatice;
35. invită, prin urmare, Comisia să pună în aplicare în mod coerent şi fără întârziere deciziile Consiliului European de primăvară din 2007 şi să facă din energiile regenerabile şi eficienţa energetică priorităţile concrete ale unei politici energetice comune;
36. subliniază faptul că o sarcină importantă care le revine statelor membre ale Uniunii Europene şi altor ţări industrializate este cea de a trece la o economie cu consum scăzut de energie, bazată pe surse regenerabile de energie; o modalitate eficientă de abordare a acestui aspect este reprezentată de aplicarea tehnologiilor deja disponibile, dar pentru a căror punere în practică este nevoie de măsuri politice ambițioase, inclusiv de stimulente și sancțiuni acceptate la nivel multilateral, aplicabile țărilor care nu sunt pregătite să își aducă propria contribuție la efortul comun; subliniază faptul că tranziția necesară către o economie care respectă principiile dezvoltării durabile, bazată pe un consum redus de energie, intensivă şi care generează emisii scăzute de carbon prin intermediul dezvoltării și prin aplicarea unor noi tehnologii va crea diverse oportunități pentru UE;
37. subliniază importanţa politicii din domeniul transporturilor pentru combaterea schimbărilor climatice şi pentru a răspunde unei game mai largi de preocupări legate de mediu; solicită în mod insistent să se elaboreze politici care să reducă transportul inutil printr-o serie de măsuri; solicită ca reţelele transeuropene de transport să fie supuse unei evaluări strategice adecvate privind impactul acestora asupra mediului;
38. invită statele membre să extindă în cel mai scurt timp reţelele transeuropene de transport interconectate şi interoperabile, acordând o atenţie deosebită nevoilor noilor state membre, în cadrul unei politici a transporturilor eficiente, durabile şi cu impact minim asupra mediului; invită Comisia şi statele membre să aplice combinaţia potrivită de politici pentru a valorifica la maximum potenţialul sistemelor de transport şi inovaţiilor tehnologice inteligente cu un impact minim asupra mediului;
39. consideră, în consecinţă, de o importanţă crucială garantarea, în viitor, a compatibilităţii cererii de servicii de logistică cu reducerea impactului asupra mediului şi a volumului de emisii de gaze cu efect de seră; transporturile durabile se bazează pe capacitatea factorilor de decizie politică la nivel european, național și regional de a oferi stimulente eficiente pentru ca beneficiarii serviciilor de transport, transportatorii și producătorii de vehicule să-și continue eforturile pentru crearea unei piețe a serviciilor logistice cu un impact minim asupra mediului;
2. Piaţa muncii şi investiţiile în capitalul uman
40. recunoaşte că Strategia UE pentru creştere economică şi crearea de locuri de muncă are rezultate pozitive, dar, în același timp, subliniază faptul că nu toți cetățenii UE au beneficiat de pe urma acestor rezultate; subliniază faptul că, pentru a face faţă globalizării și a răspunde provocării demografice, este extrem de important să li se ofere oamenilor competențele și oportunitățile necesare pentru a atrage mai multe persoane pe piața muncii și a face ca munca să reprezinte o opțiune reală pentru fiecare, mai ales prin măsuri care să-i vizeze pe cei care se află cel mai departe de piața muncii;
41. subliniază faptul că, pentru a asigura libera circulaţie şi mobilitatea pe piaţa muncii, Consiliul trebuie să adopte directivele privind organizarea timpului de lucru, condiţiile de muncă pentru lucrătorii temporari, transferabilitatea drepturilor de pensie şi să revizuiască fără întârziere directiva privind instituirea unui comitet european de întreprindere; subliniază că eliminarea barierelor în calea mobilităţii pe piaţa europeană a muncii va asigura o protecţie sporită a forţei de muncă europene; constată că UE trebuie să se străduiască să le explice cetăţenilor avantajele unei abordări care combină, în mod eficient, extinderea, integrarea, solidaritatea şi mobilitatea forţei de muncă;
42. reafirmă că Europa nu îşi poate permite să deţină un număr atât de ridicat de persoane fără loc de muncă şi inactive; modelul social european va fi în mod necesar afectat de schimbările radicale ce au loc la nivel mondial; pentru a face faţă provocării demografice şi a garanta durabilitatea finanţelor publice, Europa trebuie să continue să realizeze reforme ale pieţei muncii şi ale sistemelor de protecţie socială, pentru a consolida stimulentele pentru muncă şi a le oferi cetăţenilor oportunităţile şi competenţele care să permită adaptarea la schimbări şi să faciliteze reîncadrarea într-o activitate profesională remunerată; pentru a-şi menţine competitivitatea la nivel mondial, UE trebuie să realizeze numeroase reforme; nivelul de încredere între întreprinderi şi lucrători, necesar pentru realizarea acestor reforme, va creşte odată cu consolidarea dialogului social; insistă asupra importanţei aplicării generalizate şi echilibrate a principiilor comune privind flexicuritatea, asupra cărora s-a căzut de acord;
43. subliniază faptul că există un interes crescând pentru regimul de lucru flexibil, atât din partea angajatorilor, cât şi a angajaţilor, și că, având în vedere provocarea reprezentată de evoluţiile demografice, acesta constituie o modalitate verificată de sporire a participării femeilor și de prelungire a vieții profesionale a angajaților în vârstă; reaminteşte că educaţia, calificarea şi formarea profesională sunt parte integrantă a unui sistem ideal de ocupare a forţei de muncă şi că trebuie acordată o atenţie specială stimulentelor sociale pentru familii, printre care infrastructura pentru îngrijirea copiilor, care este una dintre condiţiile prealabile pentru îmbunătăţirea participării femeilor la viaţa activă; susţine adoptarea unui set echilibrat de principii comune în ceea ce priveşte flexicuritatea, combinarea flexibilităţii şi a securităţii pentru lucrători şi angajatori pe piaţa muncii; încurajează statele membre să integreze aceste principii comune în consultările purtate cu partenerii sociali privind programele naţionale de reformă (PNR) şi subliniază rolul de prim-plan al măsurilor de reconciliere a vieţii profesionale cu viaţa familială sau cea privată, al promovării şanselor egale, al formării şi reorientării profesionale, al politicilor active în domeniul pieţei muncii, al protecţiei sociale adecvate şi al eliminării segmentării pieţei muncii prin garantarea drepturilor la muncă pentru toţi lucrătorii;
44. recunoaşte contribuţia pieţelor de muncă flexibile şi funcţionale la integrarea socială prin crearea de posibilităţi de angajare pentru toate grupurile sociale şi, prin urmare, îndeamnă statele membre să liberalizeze reglementările privind ocuparea forţei de muncă şi să investească în formarea profesională şi în politici active privind piaţa muncii cu scopul de a crea cele mai bune condiţii pentru un nivel ridicat al ocupării forţei de muncă şi pentru mobilitatea acesteia;
45. ia act cu îngrijorare de tendinţa către o inegalitate crescândă a veniturilor și bogăției în statele membre; consideră că această tendinţă ar trebui combătută prin măsuri corespunzătoare la nivel naţional şi european, destinate realizării unei societăţi mai solidare şi care să garanteze faptul că cetăţenii conştientizează avantajele creşterii economice;
46. observă că anumite state membre au introdus conceptul de salariu minim; sugerează că alte state membre ar putea profita prin analiza experienţei acestor state;
47. salută faptul că Programul comunitar de la Lisabona 2008-2010 prezentat de Comisie propune priorităţi mai bine definite, având doar 10 obiective-cheie care pot fi realizate în perioada 2008-2010; subliniază, cu toate acestea, faptul că o schimbare majoră a Strategiei de la Lisabona o reprezintă interconectarea într-un singur program de reformă a diferitelor necesităţi de reformă şi a instrumentelor economice, ecologice şi referitoare la ocuparea forţei de muncă; prin urmare, solicită Comisiei să continue această abordare coerentă şi integrată a unei combinaţii de politici şi să nu o abandoneze prin trecerea către măsuri politice individuale;
3. Evaluarea progreselor şi monitorizarea Strategiei de la Lisabona
48. salută eforturile Comisiei Europene de a reduce birocraţia, urmărind îndeosebi să ajute întreprinderile mici si mijlocii si să îmbunătăţească evaluarea impactului legislativ; regretă, totodată, că Parlamentul şi Comisia nu au ajuns încă la un acord în privinţa tipului necesar de evaluare a impactului; reiterează, în acest sens, solicitarea privind efectuarea unui control independent extern privind evaluarea impactului;
49. salută obiectivul Comisiei de a reduce sarcina administrativă suportată de întreprinderi; aşteaptă precizări concrete privind modalităţile prin care acest obiectiv va fi atins, asigurându-se în acelaşi timp condiţiile unei bune guvernări; subliniază faptul că toate nivelurile administrative pot contribui la atingerea acestui obiectiv şi ar trebui, prin urmare, să fie implicate în luarea deciziilor politice în acest domeniu; solicită, în legătură cu reducerea birocraţiei şi simplificarea legislaţiei europene, o monitorizare clară pentru determinarea gradului în care marja de manevră oferită de actele legislative europene este valorificată efectiv de statele membre pentru a ţine seama de specificul naţional şi de obstacolele în calea inovaţiilor în momentul transpunerii acestora;
50. consideră că statelor membre, împreună cu părţile interesate la nivel naţional, regional şi local, le revine rolul principal în atingerea obiectivelor de la Lisabona; subliniază faptul că statele care sunt deschise către concurenţa externă, pun în aplicare reforme şi urmăresc realizarea echilibrului bugetar, precum şi investiţii publice şi private de înaltă calitate, sunt cele care au înregistrat cele mai mari procente de creştere economică şi au creat cele mai multe locuri de muncă; regretă faptul că Strategia de la Lisabona nu se reflectă încă decât într-o mică măsură în politicile naţionale din numeroase state membre ale UE; consideră că mobilizarea tuturor actorilor economici interesaţi este esenţială pentru asigurarea punerii în aplicare eficiente a acesteia; în special, consideră că o mai bună implicare a partenerilor sociali, a parlamentelor naţionale, a autorităţilor regionale şi locale, precum şi a societăţii civile va îmbunătăţi rezultatele Strategiei de la Lisabona şi va dinamiza dezbaterea publică cu privire la reformele ce se impun; sprijină propunerea lansată de Comisie statelor membre de a intensifica cooperarea cu parlamentele naţionale şi regionale şi de a organiza totodată dezbateri anuale privind punerea în aplicare a programelor naţionale de reformă;
51. insistă asupra importanţei autorităţilor regionale şi locale şi a părţilor interesate pentru amploarea, precum şi pentru caracterul inovator al realizărilor Strategiei de la Lisabona; salută, în acest context, puternicul interes manifestat de Comitetul Economic şi Social European şi de Comitetul Regiunilor pentru monitorizarea Strategiei de la Lisabona;
52. reaminteşte că orientările integrate reprezintă un important instrument de coordonare şi un cadru comun ce permite diferitelor state membre să îşi urmeze propriul program naţional de reforme; consideră că analizele şi rezultatele prezentate de statele membre arată că orientările se dovedesc a fi eficiente, dar este totuşi necesară o îmbunătăţire a adaptării la noile condiţii economice şi de ocupare a forţei de muncă, precum şi a monitorizării, respectiv a evaluării comparative a statelor membre; solicită respectarea şi realizarea într-o mai mare măsură a indicatorilor şi obiectivelor;
53. apreciază rapoartele de ţară întocmite de Comisia Europeană; solicită, totuşi, o abordare mai sistematică, care să pună în evidenţă atât reuşitele, cât şi lipsurile înregistrate; sprijină propunerea Comisiei de a include anumite „puncte care trebuie supravegheate” ca elemente integrante ale procesului multilateral de supraveghere şi oportunităţi de îmbunătăţire a reacţiilor politice naţionale;
54. consideră că lipsa unei monitorizări adecvate este un obstacol fundamental în calea unor opţiuni politice în cunoştinţă de cauză; subliniază, în acest sens, că s-ar putea profita mult mai mult de experienţa şi cunoştinţele disponibile ale agenţiilor europene descentralizate în domeniile pentru care acestea au competenţe;
55. salută, prin urmare, decizia Consiliului din 2006 de a remedia lipsa datelor de monitorizare şi de a solicita Comitetului Regiunilor să elaboreze propriul proiect de exerciţiu de monitorizare a Strategiei pentru creştere economică şi ocuparea forţei de muncă, care să implice schimbul de opinii privind punerea în aplicare a politicilor stabilite la Lisabona din partea a 104 regiuni şi oraşe - un studiu care urmează să fie prezentat Consiliului de primăvară 2008; subliniază faptul că acest studiu arată dacă dispoziţiile de alocare a fondurilor structurale ajută la direcţionarea unei părţi mai mari din sumele cheltuite din aceste fonduri către obiective legate de inovare şi mediu; aşteaptă evaluarea pe care o va face acest studiu privind valoarea adăugată a regionalizării Strategiei de la Lisabona;
56. consideră că nu este deloc clar modul în care se poate evalua reuşita Agendei de la Lisabona, sau, în termeni mai generali, care ar fi indicatorii adecvaţi pentru a măsura „progresele”; constată însă că, în mod evident, monitorizarea reușitelor și a eșecurilor nu se poate face utilizând doar indicatori economici precum VNB (venitul național brut), având în vedere faptul că VNB este, în cel mai bun caz, un indicator al creării de bogăție într-o anumită perioadă, dar nici măcar nu oferă informații viabile despre nivelul de prosperitate dintr-o anumită societate și nu oferă nici pe departe vreun indiciu referitor la costurile sociale și de mediu pe care le presupune crearea suplimentară de bogăție;
57. afirmă că este necesar să se dezvolte şi să se aplice o abordare multidimensională pentru a evalua bunăstarea umană dincolo de sfera PIB/PNB; de aceea salută dezbaterile OCDE (Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică) din cadrul celui de-al doilea forum mondial „Evaluarea şi favorizarea progresului societăţilor”, care a avut loc anul acesta la Istanbul şi discuţiile purtate în cadrul conferinţei „Dincolo de creşterea economică”, organizată la Parlamentul European, la invitaţia Comisiei, la începutul lunii decembrie 2007, deoarece existenţa unor date viabile este importantă pentru luarea de decizii politice în cunoştinţă de cauză;
58. salută, prin urmare, acţiunile întreprinse de diferite Direcţii Generale ale Comisiei pentru a stabili indicatori noi şi de calitate; încurajează folosirea acestor indicatori, fie că se referă la dimensiunea socială, precum indicatorul privind sărăcia, ori la cea legată de mediu, precum indicatorul biodiversităţii, în evaluările viitoare ale Programelor Naționale elaborate în conformitate cu Strategia de la Lisabona și integrarea acestora în monitorizarea realizată de Comisie; acest demers va crea o serie completă de indicatori pentru evaluarea succesului Strategiei de la Lisabona;
59. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei, precum şi parlamentelor statelor membre şi ale ţărilor candidate.