Propunere de rezoluţie - B6-0410/2008Propunere de rezoluţie
B6-0410/2008

PROPUNERE DE REZOLUȚIE

1.9.2008

depusă pe baza declarațiilor Consiliului și Comisiei
în conformitate cu articolul 103 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
de Jan Marinus Wiersma, Hannes Swoboda, Adrian Severin, Kristian Vigenin și Marek Siwiec
în numele Grupului PSE
privind situația din Georgia

Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B6-0402/2008

Procedură : 2008/2622(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului :  
B6-0410/2008
Texte depuse :
B6-0410/2008
Texte adoptate :

B6‑0410/2008

Rezoluția Parlamentului European referitoare la situația din Georgia

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale precedente privind Georgia și, în special, cele din 26 octombrie 2006, 29 noiembrie 2007 și 5 iunie 2008,

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 noiembrie 2007 privind consolidarea Politicii Europene de Vecinătate (PEV), precum și Rezoluțiile sale din 17 ianuarie 2008 referitoare la o politică a UE mai eficientă pentru Caucazul de Sud și cea referitoare la o nouă abordare a politicii regionale pentru zona Mării Negre,

–  având în vedere Planul de acțiune privind Politica Europeană de vecinătate adoptat împreună cu Georgia, care include un angajament în vederea soluționării conflictelor interne din Georgia,

–  având în vedere Acțiunea comună 2008/450/CFSP a Consiliului din 16 iunie 2008 privind o nouă contribuție a Uniunii Europene la procesul de soluționare a conflictului din Georgia/Osetia de Sud[1], precum și alte acțiuni comune anterioare ale Consiliului privind același subiect,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind relațiile UE - Rusia, în special cea din 19 iunie 2008 referitoare la summit-ul UE - Rusia,

–  având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Generale și Relații Externe din 13 august 2008 referitoare la Georgia,

–  având în vedere Rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU 1781 (2007) și 1808 (2008) care sprijină integritatea teritorială a Georgiei și extind mandatul Misiunii de observare a UE în Georgia (UNOMIG) până la 15 octombrie 2008,

–  având în vedere Decizia nr. 861 a Consiliului Permanent al OSCE privind mărirea numărului de ofițeri militari din cadrul misiunii OSCE în Georgia,

–  având în vedere Declarația Summit-ului NATO de la București din 3 aprilie 2008 și rezultatul reuniunii Consiliului NATO din 19 august 2008,

–  având în vedere articolul 103 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât UE sprijină în continuare independența, suveranitatea și integritatea teritorială a Georgiei, în cadrul granițelor acesteia recunoscute pe plan internațional;

B.  întrucât în noaptea de 7 august, după săptămâni marcate de un nivel mai scăzut al ostilităților (și de provocări ale separatiștilor) în regiunea separatistă a Georgiei Osetia de Sud, Tbilisi a lansat o ofensivă asupra capitalei acestei regiuni, Tskhinvali,

C.  întrucât Rusia, care sprijină pretențiile de independență ale regiunii, a răspuns imediat cu un contraatac masiv, trimițând tancuri și trupe terestre, bombardând mai multe localități din Georgia, inclusiv orașul Gori și blocând porturile georgiene de la Marea Neagră,

D.  întrucât UE a negociat un plan în șase puncte de încetare a focului, plan semnat de Georgia și de Rusia pe 15 și, respectiv, 16 august,

E.  întrucât pe 22 august trupele rusești au început retragerea de pe teritoriul georgian, iar guvernul Rusiei a anunțat că va păstra trupe într-o zonă de securitate din jurul Osetiei de Sud, instituind opt puncte de control la care vor fi deplasați 500 de membri ai forțelor de menținere a păcii,

F.  întrucât pe 25 august Camera superioară a Parlamentului Rusiei a votat o rezoluție prin care îi solicită președintelui țării să recunoască independența regiunilor separatiste ale Georgiei, Abhazia și Osetia de Sud,

G.  întrucât soluționarea acestui conflict va avea implicații majore asupra stabilității și securității regionale, a căror amploare depășește cu mult relațiile directe dintre toate părțile implicate în acest conflict, cu posibile repercusiuni asupra relațiilor UE-Rusia, Politicii Europene de Vecinătate, regiunii Mării Negre și dincolo de aceasta,

1.  condamnă intervenția militară a Georgiei din 8 august în regiunea acesteia Osetia de Sud, precum și reacția brutală și disproporționată a Rusiei la acest asalt, reacție ce a avut drept țintă atât infrastructura civilă, cât și cea economică, încălcând astfel în mod evident dreptul internațional;

2.  deploră pierderile de vieți omenești și suferințele umane provocate de utilizarea nediferențiată a forței de către toate părțile angajate în conflict;

3.  condamnă reacția militară a Rusiei și incursiunea adâncă a acesteia în teritoriul Georgiei, ce constituie o încălcare a dreptului internațional; solicită Rusiei să respecte suveranitatea și integritatea teritorială a Georgiei, precum și inviolabilitatea granițelor acesteia, recunoscute pe plan internațional;

4.  accentuează în mod ferm faptul că nu există nicio soluție de tip militar a acestui conflict și că doar o soluție politică poate fi găsită;

5.  salută eficiența și rapiditatea cu care Președinția UE a reacționat la acest conflict, precum și unitatea de care statele membre UE au dat dovadă în acțiunile de mediere între ambele părți, ceea ce a făcut posibilă semnarea de către acestea a unui plan de pace și încetare a focului;

6.   sprijină pe deplin concluziile echilibrate ale Consiliului din 1 septembrie 2008 și solicită Consiliului să prezinte periodic rapoarte Parlamentului cu privire la discuțiile care au loc cu Rusia și la punerea în practică a deciziilor luate de către Consiliu,

7.  invită atât Rusia, cât și Georgia să pună pe deplin în aplicare acordul în șase puncte de încetare a focului și solicită Rusiei să își retragă imediat trupele la pozițiile de menținere a păcii, anterioare conflictului;

8.  solicită efectuarea de urgență a unei anchete internaționale independente, în vederea stabilirii faptelor și clarificării anumitor acuzații (utilizarea muniției cu dispersie, crime împotriva populației osetine);

9.  consideră că gradul de adecvare al discuțiilor privind statutul Osetiei de Sud nu poate fi determinat decât după ce o asemenea anchetă a luat sfârșit;

10.  salută inițiativele OSCE privind mărirea numărului observatorilor neînarmați; solicită o consolidare suplimentară a Misiunii OSCE în Georgia, cu libertate deplină de circulație pe tot teritoriul țării și încurajează statele membre UE să contribuie la aceste eforturi;

11.  solicită Rusiei să se abțină de la orice alte acțiuni menite să fie în detrimentul economiei georgiene și care ar afecta în continuare traiul zilnic al cetățenilor georgieni;

12.  respinge recunoașterea unilaterală de către guvernul Rusiei a independenței regiunilor de facto Osetia de Sud și Abhazia, deoarece această recunoaștere aduce complicații suplimentare procesului de soluționare a conflictului;

13.   condamnă ferm dislocarea forțată a georgienilor din Osetia de Sud și solicită autorităților de facto din Osetia de Sud să garanteze întoarcerea în condiții de siguranță a populației civile strămutate, în conformitate cu dreptul internațional umanitar;

14.  reiterează angajamentul ferm al UE de a apăra statutul și autoritatea dreptului internațional;

15.  solicită Consiliului să ia în considerare trimiterea unei misiuni PESA (politica europeană de securitate și apărare) de monitorizare, menită să completeze misiunile ONU și OSCE și să solicite un mandat ONU pentru o misiune PESA de instaurare și garantare a păcii;

16.  salută sprijinirea activă și continuă de către UE a tuturor eforturilor internaționale de găsire a unei soluții pașnice și durabile la acest conflict, în special angajamentul Consiliului de a susține toate eforturile ONU, OSCE, precum și ale altor instituții în vederea soluționării conflictului; salută în mod special decizia de consolidare a Biroului Reprezentantului Special al UE din Tbilisi și echipa de asistență frontalieră;

17.  salută alocarea de către Comisie a 6 milioane euro pentru pachetul de ajutor umanitar rapid destinat populației civile, sumă căreia trebuie să i se adauge fonduri suplimentare, pe baza unei evaluări a necesităților de la fața locului; ia act de nevoia urgentă de ajutor destinat reconstrucției în urma acestui conflict;

18.  solicită ambelor guverne să ia măsurile necesare în vederea facilitării întoarcerii imediate a persoanelor recent strămutate și refugiate la casele lor și să permită accesul nerestricționat al ajutorului umanitar;

19.  sprijină ferm eforturi suplimentare de mediere ale UE, care trebuie să cuprindă o susținere hotărâtă a Georgiei (și poate a altor țări din regiune) și un dialog serios cu Rusia cu privire la interesele acestei țări în zona comună de vecinătate; în acest context, așteaptă cu nerăbdare reuniunea informală din 5-6 septembrie a miniștrilor afacerilor externe în Avignon;

20.  propune crearea de către UE a unei unități speciale în cadrul delegației UE din Tbilisi, în vederea gestionării eforturilor de reconstrucție;

21.  subliniază natura interdependentă a unei serii de probleme în regiunea Caucazului de Sud, precum și nevoia unei soluții cuprinzătoare sub forma unui pact de stabilitate, cu implicarea tuturor actorilor externi importanți; subliniază necesitatea consolidării cooperării cu țările învecinate Mării Negre, prin instituirea unui mecanism special, instituțional și multilateral, cum ar fi o Uniune pentru Marea Neagră, și organizarea unei conferințe de securitate și cooperare internațională având ca subiect regiunea Caucazului de Sud; solicită, prin urmare, Comisiei să elaboreze o propunere specifică adresată Consiliului și Parlamentului privind instituirea unui cadru multilateral pentru regiunea Mării Negre, inclusiv Turcia și Ucraina; consideră că țările învecinate, precum Kazakhstanul, ar trebui implicate, în interesul stabilității întregii regiuni și a fluxurilor de energie;

22.  consideră că, în Caucazul de Sud, cooperarea nu ar trebui să se bazeze pe zone de influență ce se exclud reciproc între UE și Rusia (așa-numitele „sfere de influență”), ci, dimpotrivă, pe o abordare coordonată;

23.  subliniază necesitatea garantării stabilității în regiunea Caucazului de Sud și invită guvernele Armeniei și Azerbaidjanului să contribuie la îndeplinirea acestui obiectiv, respectându-și, în același timp, toate obligațiile pe plan internațional;

24.  reafirmă principiul conform căruia guvernarea pluralistă și democratică, cu partide de opoziție funcționale și respect pentru drepturile civile și ale omului, constituie cea mai bună garanție pentru stabilitatea întregii regiuni a Caucazului de Sud;

25.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, statelor membre, președinților și parlamentelor Georgiei și Federației Ruse, NATO, OSCE și Consiliului Europei.