Propunere de rezoluţie - B6-0526/2008Propunere de rezoluţie
B6-0526/2008

PROPUNERE DE REZOLUȚIE

1.10.2008

depusă pe baza întrebării cu solicitare de răspuns oral B6-467/2008
în conformitate cu articolul 108 alineatul (5) din Regulamentul de procedură
de Michel Rocard, Véronique De Keyser și Libor Rouček
în numele Grupului PSE
privind reglementarea zonei arctice

Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B6-0523/2008

Procedură : 2008/2633(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului :  
B6-0526/2008
Texte depuse :
B6-0526/2008
Texte adoptate :

B6‑0526

Rezoluția Parlamentului European privind reglementarea zonei arctice

Parlamentul European,

–  având în vedere Anul polar internațional (martie 2007- martie 2009),

–  în așteptarea Comunicării privind politica cu privire la zona arctică, anunțată de Comisia Europeană pentru această toamnă,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei, intitulată „O politică maritimă integrată pentru Uniunea Europeană” (așa-numita Carte albastră), publicată la 10 octombrie 2007,

–  având în vedere raportul intitulat „Schimbările climatice și securitatea internațională”, publicat la 14 martie 2008 de Înaltul Reprezentant și de Comisia Europeană în atenția Consiliului European,

–  având în vedere rezoluțiile sale precedente din 2003, 2005 și 2006 referitoare la Dimensiunea nordică,

–  având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite privind dreptul mării (UNCLOS), care nu a fost încă ratificată de către Senatul Statelor Unite,

–  având în vedere concluziile raportului privind evaluarea impactului schimbărilor climatice din zona arctică,

–  având în vedere cea de-a opta Conferință a parlamentarilor din zona arctică, desfășurată la Fairbanks, Alaska, în 12, 13 și 14 august 2008,

–  având în vedere Declarația de la Ilulissat, adoptată de către „țările A5” (Danemarca, Canada, Norvegia, Rusia și Statele Unite) în mai 2008,

–  având în vedere concluziile Președintelui la conferința intitulată „Arctica: preocuparea noastră comună”, organizată la Ilulissat (Groenlanda) de către Consiliul Nordic al Miniștrilor, în 9-10 septembrie 2008, la care Comisia a participat pe deplin,

–  având în vedere articolul 108 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât importanța geopolitică și strategică a regiunii arctice este în creștere, fapt simbolizat prin postarea, în august 2007, a unui steag rusesc pe fundul mării sub Polul Nord;

B.  întrucât conferința recentă a parlamentarilor din zona arctică a întrunit reprezentanți aleși din Parlamentul European, Canada, Danemarca, Groenlanda, Islanda, Finlanda, Norvegia, Suedia, Rusia și Statele Unite pentru a discuta aspecte legate de siguranța maritimă, sănătate, protecția mediului și dezvoltarea durabilă;

C.  întrucât zona arctică nu este reglementată în prezent de nicio normă sau regulă multilaterală, deoarece nu s-a bănuit ca aceasta va deveni o cale maritimă navigabilă sau o zonă de exploatare comercială;

D.  întrucât traficul maritim în apele Arcticii a crescut în mod semnificativ în ultimii ani datorită, pe de o parte, interesului tot mai mare pentru platformele de forare offshore, iar, pe de altă parte, tranzitului - tot mai frecvent - al navelor comerciale sau de croazieră prin „Pasajul de Nord-Vest”;

E.  întrucât zona arctică ar putea conține aproximativ 20% din zăcămintele mondiale nedescoperite de petrol și gaze;

F.  întrucât printre statele membre ale UE se numără trei state arctice, iar printre vecinii cei mai apropiați, care participă la piața internă prin intermediul Acordului SEE, se numără alte două state arctice, ceea ce înseamnă că UE și statele sale membre și asociate reprezintă, din punct de vedere numeric, mai mult de jumătate dintre membrii Consiliului Arctic;

G.  întrucât, în cadrul conferinței sale, Consiliu Arctic și-a manifestat deja preocuparea legată de schimbările climatice din regiune, efectele acestor schimbări asupra populațiilor indigene și posibilele adaptări care pot fi prevăzute;

H.  întrucât rata încălzirii globale este mult mai ridicată în zona arctică decât în restul lumii, aceasta fiind de + 2 ° în ultimul secol, în comparație cu o medie de 0,6° în restul lumii;

I.  întrucât schimbările climatice din zona arctică sunt atât de importante încât, de exemplu, populația inuită nu va mai putea în curând practica vânatul în mod tradițional, deoarece gheața a devenit prea subțire pentru a susține săniile, iar fauna sălbatică, cum ar fi ursul polar, morsele și vulpile, riscă să își piardă habitatul;

1.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la efectele schimbărilor climatice asupra vieții populațiilor indigene din regiune, atât în ceea ce privește mediul în general (topirea calotei glaciare și a permafrostului, creșterea nivelului mării, inundațiile), cât și diversitatea biologică (retragerea calotei glaciare amenință sistemul alimentar al urșilor polari), și subliniază că orice decizii internaționale legate de aceste probleme trebuie luate ținând seama de toate persoanele și de toate națiunile din zona arctică;

2.  salută raportul privind concluziile adoptate de către Conferința parlamentarilor din zona arctică, la Fairbanks, în 14 august 2008;

3.  salută faptul că Nordul Îndepărtat a fost inclus în politica „Dimensiunii nordice” a Uniunii Europene, dar este convins că sunt necesare acțiuni suplimentare pentru creșterea gradului de conștientizare a importanței zonei arctice într-un context global, și solicită o politică arctică europeană diferențiată;

4.  subliniază importanța zonei arctice pentru clima mondială și speră că sprijinul adus în prezent activităților de cercetare în această regiune va continua și după încheierea Anului polar internațional;

5.  așteaptă cu mult interes comunicarea ce urmează a fi prezentată de Comisie cu privire la politica pentru zona arctică și speră că aceasta va reprezenta piatra de temelie a unei politici europene semnificative privind zona arctică; invită Comisia să abordeze în cadrul comunicării sale cel puțin următoarele aspecte:

  • a.situația actuală a schimbărilor climatice din zonă și măsurile care trebuie puse în aplicare în această privință,
  • b.opțiunile politice prin care să se respecte populațiile indigene și modul de viață al acestora,
  • c.necesitatea cooperării cu vecinii noștri din zona arctică cu privire la aspectele transfrontaliere, în special cu privire la siguranța maritimă,
  • d.analiza opțiunilor pentru o viitoare structură politică transfrontalieră, informală sau cu caracter juridic, care ar putea contribui la protecția mediului și la dezvoltarea durabilă și organizată a regiunii sau ar putea servi de mediator în diferendele politice privind resursele și căile maritime navigabile din Nordul Îndepărtat,
  • e.riscurile unei eventuale utilizări a zonei arctice în scopuri strategice sau militare și necesitatea ca Oceanul Arctic să fie o zonă demilitarizată și denuclearizată;

6.  invită Comisia Europeană să înscrie pe agenda sa politica energetică și de securitate în zona arctică și să prezinte temele și procedurile cooperării necesare dintre Uniunea Europeană și statele arctice, în special în domeniul schimbărilor climatice, al dezvoltării durabile și al siguranței maritime;

7.  consideră că traficul maritim din regiune (comercial, turistic și legat de platformele de forare din larg) ar trebui reglementat de un minim de norme internaționale – precum cele în vigoare în alte ape internaționale – și îndeamnă Comisia să pregătească și să prezinte, cât mai curând, modificările corespunzătoare la reglementările Organizației Maritime Internaționale (OMI);

8.  subliniază aspectele externe ale politicii din domeniul energetic și rolul zonei arctice în formularea politicii energetice pentru Europa (PEE), astfel cum a propus Consiliul European din martie 2007;

9.  sprijină Consiliul Arctic în ceea ce privește menținerea zonei arctice ca regiune cu tensiuni reduse și deschiderea cooperării internaționale în domeniul cercetării;

10.  îndeamnă Comisia Europeană să joace un rol activ în regiunea arctică, în special prin asumarea statutului de „observator” în cadrul Consiliului Arctic și prin înființarea unui birou dedicat zonei arctice;

11.  îndeamnă puternic Comisia să pregătească deschiderea unor negocieri internaționale care să conducă la redactarea și adoptarea unui tratat internațional pentru protecția Arcticii, comparabil cu cel existent pentru Antarctica (Tratatul de la Madrid din 1993);

12.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor statelor membre, Norvegiei, Islandei, Rusiei, Canadei și Statelor Unite, precum și părților care participă la cooperarea regională.