PROPUNERE DE REZOLUȚIE

1.10.2008

depusă pe baza întrebării cu solicitare de răspuns oral B6–0000/2008
în conformitate cu articolul 108 alineatul (5) din Regulamentul de procedură
de Laima Liucija Andrikienė, Tunne Kelam, Eija-Riitta Korhola și John Bowis
în numele Grupului PPE-DE
referitoare la reglementarea regiunii arctice

Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B6-0523/2008

B6‑0528/2008

Rezoluția Parlamentului European referitoare la reglementarea regiunii arctice

Parlamentul European,

–  având în vedere Anul Polar Internațional (din martie 2007 până în martie 2009),

–  având în vedere cea de-a opta Conferință a parlamentarilor din regiunea arctică, desfășurată la Fairbanks, Alaska, între 12-14 august 2008,

–  având în vedere comunicarea Comisiei privind politica referitoare la regiunea arctică, așteptată în această toamnă,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la „Dimensiunea nordică” (2003, 2005 și 2006),

–  având în vedere concluziile Raportului privind evaluarea impactului schimbărilor climatice din regiunea arctică,

–  având în vedere articolul 108 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „O politică maritimă integrată pentru Uniunea Europeană” („Cartea albastră”), publicată la 10 octombrie 2007;

B.  având în vedere documentul de politică al Înaltului Reprezentant si al Comisiei Europene adresat Consiliului European din 14 martie 2008 intitulat „Schimbările climatice și securitatea internațională”;

C.  întrucât importanța geopolitică și strategică a regiunii arctice este în creștere, fapt simbolizat prin steagul rusesc care, în august 2007, a fost înfipt pe fundul Oceanului Arctic sub Polul Nord;

D.  având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite privind dreptul mării (UNCLOS), care nu a fost încă ratificată de către Senatul SUA;

E.  întrucât conferința recentă a parlamentarilor din regiunea arctică a întrunit reprezentanți aleși din Parlamentul European, Canada, Danemarca, Groenlanda, Islanda, Finlanda, Norvegia, Suedia, Rusia și Statele Unite pentru a discuta problemele legate de siguranța maritimă, serviciile de sănătate, protecția mediului și dezvoltarea durabilă;

F.  întrucât regiunea arctică în prezent nu este reglementată de nicio normă și niciun regulament multilateral, deoarece nu s-a presupus niciodată că aceasta va deveni o cale maritimă navigabilă sau o zonă de exploatare comercială;

G.  întrucât traficul maritim în apele Arcticii a crescut exponențial în ultimii ani datorită interesului crescut pentru forările în larg și trecerii tot mai frecvente a navelor de croazieră, precum și perspectivelor oferite de Pasajul de Nord-Vest;

H.  întrucât regiunea Arcticii ar putea conține aproximativ 22% din rezervele mondiale nedescoperite de petrol și gaze;

I.  având în vedere Declarația de la Ilulissat, adoptată de „țările A5” (Danemarca, Canada, Norvegia, Federația Rusă și SUA) în mai 2008;

J.  având în vedere concluziile formulate de președinte la conferința pe tema „Regiunea Arctică: preocuparea noastră comună”, organizată de către Consiliul nordic de miniștri la Ilulissat (Groenlanda) la 9-10 septembrie 2008, la care Comisia a participat pe deplin;

K.  întrucât conferința s-a axat, de asemenea, pe schimbările climatice din regiune, efectele acestora asupra populațiilor indigene și posibile căi de adaptare;

L.  întrucât rata încălzirii globale este mult mai ridicată în zona Arcticii decât în restul lumii, prezentând o creștere de 2° C în ultimii 100 de ani în comparație cu media de 0,6° C în restul lumii;

M.  întrucât schimbările survenite în condițiile climatice din zona Arcticii au atins măsura în care, de exemplu, populația inuită nu mai poate practica vânatul în mod tradițional, deoarece gheața a devenit prea subțire și nu le mai susține săniile, iar fauna sălbatică, cum ar fi ursul polar, morsele și vulpile, riscă să își piardă o bună parte din habitat;

N.  întrucât printre statele membre ale UE se numără și trei state arctice, iar printre vecinii săi cei mai apropiați, care participă la piața internă prin intermediul Acordului SEE, se află alte două state arctice, ceea ce înseamnă că UE și statele asociate acesteia reprezintă, din punct de vedere numeric, mai mult de jumătate dintre membrii Consiliului Arctic,

1.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la efectele produse de schimbările climatice asupra durabilității vieților populațiilor indigene din regiune, atât în ceea ce privește mediul în general (topirea calotei glaciare și a permafrostului, creșterea nivelului mării, inundațiile), cât și habitatul natural (retragerea calotei glaciare prezintă probleme pentru obiceiurile de hrănire ale ursului polar) și subliniază că orice decizii internaționale legate de aceste aspecte trebuie să implice și să țină seama pe deplin de toate populațiile și națiunile din regiunea Arcticii;

2.   subliniază că pe parcursul secolului al XX-lea, temperatura aerului în zona Arcticii a crescut cu aproximativ 5⁰ C și că această creștere este de zece ori mai rapidă decât media temperaturii la suprafață observată la nivel global; subliniază faptul că se prevede ca în următorii 100 de ani să aibă loc o încălzire suplimentară de aproximativ 4-7⁰ C în Arctica; prin urmare, consideră că a trecut vremea diagnosticelor și că a început vremea acțiunii;

3.  subliniază că speciile și societățile arctice au dezvoltat modalități de adaptare foarte specializate la condițiile vitrege de la poli și astfel acestea au devenit extrem de vulnerabile la schimbările dramatice ale acestor condiții; este foarte preocupat pentru soarta morselor, urșilor polari, focilor și altor mamifere marine care sunt dependente de gheața marină pentru a se odihni, pentru a se hrăni, pentru a vână și pentru a se înmulți și care sunt amenințate în mod special de schimbările climatice;

4.   salută declarația de încheiere adoptată în cadrul Conferinței parlamentarilor din regiunea arctică, ce s-a desfășurat la Fairbanks la 14 august 2008;

5.   salută faptul că Nordul Îndepărtat este inclus în politica Uniunii Europene privind „Dimensiunea nordică”, însă consideră că gradul de conștientizare a importanței regiunii arctice într-un context global trebuie ridicat prin formularea unei politici UE autonome privind regiunea Arcticii;

6.  evidențiază semnificația regiunii arctice pentru clima globală în această privință și își exprimă speranța că sprijinul acordat în prezent activităților de cercetare în această regiune va continua și după Anul Polar Internațional;

7.  așteaptă cu mult interes comunicarea ce urmează a fi prezentată în curând de Comisie cu privire la politica pentru regiunea Arcticii și își exprimă speranța că aceasta va reprezenta piatra de temelie a unei politici UE semnificative privind regiunea Arcticii; invită Comisia să abordeze în cadrul comunicării sale cel puțin următoarele aspecte:

• (a)starea actuală a schimbărilor climatice din regiune și adaptarea la acestea;
• (b)opțiuni de politică, care să respecte populațiile indigene și modul de viață al acestora;
• (c)necesitatea unei cooperări cu vecinii noștri din regiunea Arcticii cu privire la aspecte transfrontaliere, în special cu privire la siguranța maritimă;
• (d)opțiuni pentru o viitoare structură transfrontalieră politică sau juridică, care să asigure protecția mediului și dezvoltarea durabilă și organizată a regiunii sau ar media diferendele politice în ceea ce privește resursele și căile maritime navigabile din Nordul Îndepărtat;

8.   invită Comisia Europeană să acorde un loc prioritar în agenda sa politicii energetice și de securitate în regiunea Arcticii, iar în comunicarea sa apropiată privind regiunea Arcticii să prezinte situația actuală și să examineze modul în care UE și statele arctice ar putea coopera strâns în vederea atingerii unor obiective comune și ambițioase în ceea ce privește schimbările climatice și dezvoltarea durabilă, siguranța mai mare a aprovizionării cu energie și o piață internă a energiei mai eficientă;

9.   atrage atenția asupra faptului că regiunea Arcticii merită o examinare specială, în virtutea impactului pe care îl exercită asupra climei mondiale și a mediului său natural unic, în cadrul elaborării de către UE a poziției sale pentru Convenția cadru privind schimbările climatice de la conferința părților (COP 15) care va avea loc la Copenhaga;

10.  consideră că traficul maritim din regiune (atât cel legat de turism, cât și de forările din larg) nu beneficiază de niciun fel de norme internaționale minime privind siguranța, precum cele existente pentru alte ape internaționale, nici în ceea ce privește protecția vieții umane, și nici protecția mediului, și îndeamnă Comisia să propună fără întârziere modificarea în mod corespunzător a reglementărilor OMI (Organizația Maritimă Internațională);

11.  evidențiază aspectele externe ale politicii din domeniul energetic și rolul pe care îl joacă regiunea Arcticii în formularea politicii energetice pentru Europa (PEE), astfel cum a propusă de Consiliul European din martie 2007;

12.  sprijină Consiliul Arctic în ceea ce privește menținerea regiunii Arcticii ca o regiune cu tensiuni reduse, deschisă cooperării internaționale în domeniul cercetării, astfel încât să se permită dezvoltarea completă, într-un cadru de mediu durabil, a potențialului acesteia ca viitoare regiune furnizoare de energie;

13.  îndeamnă Comisia să adopte un rol proactiv în regiunea Arcticii, asumându-și, cel puțin ca prim pas, un „statut de observator” în cadrul Consiliului Arctic și consideră că Comisia ar trebui să înființeze un birou specializat pe problemele Arcticii;

14.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor statelor membre, guvernelor Norvegiei, Islandei, Rusiei, Canadei și Statelor Unite, precum și părților care participă la cooperarea regională.