PROPUNERE DE REZOLUȚIE
20.10.2008
în conformitate cu articolul 103 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
de de Daniel Cohn-Bendit și Monica Frassoni
în numele Grupului Verts/ALE
privind Consiliul European din 15-16 octombrie 2008
B6‑0560/2008
Rezoluție a Parlamentului European privind Consiliul European din 15-16 octombrie 2008
Parlamentul European,
– având în vedere concluziile Consiliului European din 15-16 octombrie 2008,
– având în vedere articolul 103 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât multe dintre problemele evidențiate de actuala criză au apărut ca urmare a complexității și opacității din ce în ce mai mari a instrumentelor financiare;
B. întrucât inovația financiară a avut efecte dăunătoare asupra stabilității financiare, dat fiind faptul că instrumentele financiare complexe create, care au permis băncilor să înlăture riscurile, a dus la scăderea interesului față de activele subiacente și de adevăratele principii economice fundamentale;
C. întrucât sistemele de remunerare al personalului de conducere din instituțiile financiare reprezintă una din cauzele care se află la originea crizei actuale deoarece a contribuit la punerea accentului pe riscuri și pe profitul pe termen scurt;
D. întrucât rolul agențiilor de rating este de a evalua în mod corect riscurile pe care le implică noile produse financiare din ce în ce mai complexe și întrucât produsele toxice, cum sunt creditele ipotecare cu nivel ridicat de risc au primit punctaj ridicat, dând impresia în mod greșit că riscurile pentru investitori, firme financiare și alți utilizatori sunt scăzute;
E. întrucât dereglementarea piețelor financiare a deschis calea pentru dezvoltarea unor produse financiare noi care nu au nici o legătură cu realitatea economică și întrucât acumularea de riscuri reale (precum sărăcia în creștere a debitorilor și criza energetică și climatică) a fost astfel ținută ascunsă, criza financiară s-a transformat în recesiune, cu consecințe dramatice pentru populație și pentru întreprinderile mici și mijlocii, care se confruntă cu limitarea drastică a creditelor;
F. întrucât UE trebuie să fie un exemplu de promovare a investițiilor pe termen lung, în special pentru a realiza obiectivele pachetului legislativ climă-energie;
G. întrucât îndeplinirea obiectivelor Strategiei de la Lisabona-Göteborg și a pachetului legislativ climă-energie necesită investiții pe termen lung și întrucât, din acest punct de vedere, Banca Europeană de Investiții trebuie să joace un rol mai important; în colaborare cu BCE care, pe parcursul crizei financiare, a dezvoltat o practică de rambursare a creditelor neutilizate;
H. întrucât recapitalizarea băncilor necesită fonduri publice și întrucât măsurile luate de către fiecare stat trebuie să se supună unor condiții stricte privind guvernarea, sistemele de compensare, strategiile de investiții, normele contabile realiste, schimbările adecvate ale modelelor de afaceri și un nivel ridicat de responsabilizare a autorităților publice;
I. întrucât există un grad ridicat de interdependență între toți actorii financiari și întrucât coexistența unor piețe reglementate și nereglementate (cum este cazul fondurilor de capital privat și a fondurilor de acoperire) și a instituțiilor reglementate strict a dus la creșterea instabilității financiare;
J. întrucât monitorizarea pieței înseamnă supravegherea acesteia în vederea identificării tendințelor îngrijorătoare și a obținerii tuturor informațiilor cu privire la tranzacțiile care se desfășoară în afara piețelor organizate;
K. întrucât instrumentele de care dispun în prezent statele UE nu mai sunt adecvate pentru a limita impactul crizelor financiare astfel încât să reducă la minim costurile colective și să evite riscurile morale, și întrucât nu există încă o perspectivă europeană privind expunerea la riscuri, un organism european de supraveghere prudențială și o structură europeană care să permită realizarea de schimburi rapide de informații și o atribuire clară a responsabilităților de supraveghere,
Situația economică și financiară
1. salută inițiativele Consiliului European de a găsi soluții urgente și practice la criza financiară, în ceea ce privește economiile populației și piața interbancară; consideră că aceste măsuri erau necesare pentru a diminua efectele crizei financiare și pentru a restaura un anumit grad de încredere în piețele financiare; subliniază, cu toate acestea, că sunt necesare și alte măsuri pe termen lung și mediu pentru a înlăturarea riscurilor rămase și pentru evitarea unei crize sistemice în viitor; consideră drept esențial, de exemplu, interzicerea permanentă a unor practici de pe piață, cum ar fi vânzările short;
2. subliniază faptul că Europa este amenințată de recesiune, de scăderi ale investițiilor și de creșterea șomajului, ca urmare a crizei financiare; consideră că trebuie demarate investigații pentru a determina dacă actualul cadru de supraveghere și reglementare, chiar dacă limitat, a fost încălcat (îndeosebi în materie de transparență) și dacă trebuie inițiată urmărirea penală, acolo unde este cazul;
3. regretă incapacitatea Comisiei (Barroso, Kroes, McCreevy) de a preîntâmpina și de a rezolva în mod adecvat criza financiară, dovedită prin promovarea sistematică a auto-reglementării în defavoarea reglementării impuse;
4. își exprimă profunda îngrijorare față de efectele crizei financiare asupra angajamentului UE de a îndeplini obiectivele de dezvoltare ale mileniului; îndeamnă statele membre și Comisia să nu utilizeze criza financiară drept pretext pentru a amâna îndeplinirea obligațiilor internaționale ce le revin în materie de combatere a schimbărilor climatice și a sărăciei; observă că, dimpotrivă, eforturile acestora de acordare de ajutor de dezvoltare trebuie sporite în mod substanțial în diferitele foruri sau instituții internaționale (ONU, Crucea roșie internațională, Oxfam, Brot fur die Welt etc.), pentru a face față impactului crizei financiare asupra condițiilor de trai al populației;
5. este de acord cu Consiliul European că este necesară o reformă veritabilă, generală a sistemului financiar internațional; invită statele membre să întreprindă inițiative prompte pentru a consolida structura globală de reglementare;
6. solicită, în perspectiva viitoarelor reuniuni privind reforma instituțiilor stabilite prin Acordul de la Bretton Woods, consolidarea cooperării multilaterale în vederea stabilizării fluxurilor de capital, inclusiv stabilirea de cerințe mai stricte privind divulgarea de informații și de reglementări stricte în materie de investiții în sectorul alimentar și energetic realizate de actori instituționali; solicită instituirea unor norme transparente de raportare financiară și de impozitare eficientă a societăților transnaționale; solicită consolidarea cooperării internaționale în materie de fiscalitate și înființarea unei Organizații Fiscale Internaționale; solicită instituirea unei facilități multilaterale în cadrul FMI, inclusiv a unui cadru multilateral de garantare, în vederea asistării economiilor în curs de dezvoltare, ce se confruntă cu importante scurgeri de capital, în contextul crizei financiare globale; solicită reformarea funcționării instituțiilor înființate prin Acordul de la Bretton Woods;
7. consideră esențială înființarea unei taxe speciale pe tranzacțiile financiare speculative, după modelul taxei Tobin, urmând ca veniturile realizate să fie alocate pentru finanțarea unor obiective comune privind îndeplinirea scopurilor pachetului energie și schimbări climatice sau a obiectivelor de dezvoltare ale mileniului; invită Comisia și statele membre să urmărească un acord internațional care să prevadă, pentru semnatarii săi, obligația de a impune o astfel de taxă asupra tranzacțiilor financiare;
8. consideră că obiectivul de evitare a crizei financiare și de salvgardare a stabilității financiare pe termen lung se poate realiza numai dacă statele membre sunt dispuse să soluționeze problemele provocate de centrele financiare offshore (unde sunt localizate fondurile speculative, din motive de fiscalitate sau stimulate de o mai slabă reglementare); consideră în acest sens că trebuie întreprinse acțiuni ferme pentru preîntâmpinarea eficientă a fraudelor și evaziunilor fiscale, prin eliminarea paradisurilor fiscale din interiorul UE și prin impunerea de constrângeri celor din afara UE; solicită consolidarea directivei privind impozitele și economiile, în vederea includerii persoanelor juridice și a tuturor surselor de venit din capital;
9. consideră că este necesar new deal pentru relansarea economiei reale; subliniază în acest sens necesitatea unor măsuri concertate la nivel european, îndeosebi privind o strategie de investiții pentru realizarea obiectivelor în materie de eficiență energetică și de reducere a emisiilor de CO2; consideră că Banca Europeană de Investiții are trebui să aibă un rol mai important, pentru a putea contribui la realizarea acestor obiective; salută în acest context decizia BEI de a mobiliza 30 mld EUR pentru a sprijini IMM-urile europene, precum și angajamentul său de a-și îmbunătăți capacitatea de intervenție în proiectele de infrastructură durabilă; subliniază că cele mai rentabile aspecte ale unei reforme ecologice, totodată creatoare de locuri de muncă, sunt milioanele de mici proiecte cum ar fi termoizolarea locuințelor sau instalarea de echipamente fără emisii de carbon;
10. subliniază rolul investitorilor pe termen lung în finanțarea strategiei Lisabona-Göteborg; îndeamnă statele membre și Comisia să elaboreze inițiative de încurajare a băncilor și a instituțiilor financiare să pună în aplicare strategii pe termen lung și să ia măsuri de redirecționare a lichidităților spre investiții pe termen lung;
11. își exprimă îngrijorarea cu privire la actualele disparități dintre tranzacțiile extrabursiere și piețele organizate sau dintre entitățile reglementate și cele nereglementate; invită statele membre să restructureze întreaga funcționare a actualului sistem financiar, în cazul în care sunt cu adevărat dispuse să restaureze încrederea în piețele financiare și să abordeze criza financiară la nivel global, ceea ce presupune recunoașterea interdependențelor dintre economiile naționale și eliminarea disparităților dintre entitățile regulate și cele neregulate, în vederea realizării de condiții egale de concurență pentru toți participanții la piața financiară;
12. consideră că îmbunătățirea transparenței piețelor nereglementate este unul dintre aspectele esențiale ce trebuie abordate pentru evitarea unei noi crize financiare sistemice; îndeamnă statele membre și Comisia să abordeze aceste aspecte în mod eficient și să aplice prompt măsurile ce se impun;
13. îndeamnă Comisia, în acest context, să prezinte o propunere legislativă privind fondurile speculative și fondurile de investiții; își reafirmă convingerea că o astfel de propunere ar trebui, printre altele, să prevadă un cadru UE de înregistrare și autorizare a fondurilor speculative și a managerilor acestora, precum și un registru la nivel european pentru produsele structurate;
14. subliniază că această criză îndeamnă la un control mai atent al produselor financiare complexe; ia act, în acest sens, că măsurile de securizare, concepute ca instrument de diminuare a riscurilor, au condus, dimpotrivă, la multiplicarea arbitrară a riscurilor de creditare în întregul sistem financiar;
15. sprijină decizia Consiliului European de a accelera elaborarea Directivei privind cerințele de capital; consideră drept esențială aplicarea acelorași norme prudențiale tuturor entităților sau activitățile ce prezintă același potențial de risc sistemic; subliniază că propunerea Comisiei privind cerințele de capital ar trebui să prevadă ca ordonatorii să menționeze părți din împrumuturi securizate în bilanț; consideră esențial, de asemenea, ca băncilor să li se solicite să respecte principiul bunei gestionări financiare și să raporteze expunerile din afara bilanțului;
16. salută deciziile Consiliului în ceea ce privește schemele de remunerare a directorilor de societăți; consideră că acestea ar trebui să fie conforme cu contribuția lor reală la succesul societății și că nu trebuie să îi încurajeze pe aceștia să își asume riscuri excesive; îndeamnă Comisia să elaboreze în mod prompt o inițiativă legislative în acest domeniu, care să prevadă ca instituțiile financiare să facă publice politicile lor de remunerare, îndeosebi în ceea ce privește remunerarea și pachetele de compensare acordate membrilor consiliului de administrație, să garanteze faptul că autoritățile de supraveghere prudențială includ în evaluările lor privind gestionarea riscului influența sistemelor de remunerare, de prime și de impozitare pentru a garanta că aceste sisteme prevăd stimulente echilibrate și nu încurajează asumarea unor riscuri excesive;
17. subliniază că agențiile de rating de credit poartă, de asemenea, responsabilitatea pentru actuala criză; salută solicitarea Consiliului European de accelerare a viitoarei propuneri legislative a Comisiei, îndelung așteptată, de înăsprire a dispozițiilor privind agențiile de rating; consideră, în acest sens, absolut esențială înregistrarea agențiilor de rating, încurajarea dezvoltării de modele alternative și separarea serviciilor de rating de orice alte servicii furnizate de acestea (cum ar fi consultanța privind structurarea tranzacțiilor), cu privire la orice obligații sau entități pentru care emit un astfel de rating; consideră că Comisia ar trebui să înființeze o Agenție europeană de rating de credit, publică și independentă, în vederea îmbunătățirii transparenței în acest sector;
18. aprobă decizia Consiliului de a permite o mai largă flexibilitate în aplicarea normelor privind valoarea reală, dată fiind actuala situație excepțională a pieței; subliniază, cu toate acestea, că este necesară abordarea în viitor a numeroaselor puncte slabe privind modalitățile în care diferite sisteme de contabilitate evaluează activele în bilanț, precum și abordarea mai generală a problemei volatilității pieței, creată de actualul sistem de valoare reală;
19. regretă faptul că deciziile Consiliului European privind consolidarea supravegherii sectorului financiar european, îndeosebi a grupurilor transfrontaliere, nu sunt nici pe departe suficiente pentru a răspunde provocărilor impuse de actualele riscuri sistemice;
20. observă, în acest sens, că faptul că supravegherea financiară nu a ținut pasul cu integrarea pieței a reprezentat un factor agravant pentru răspândirea crizei, întrucât organismele naționale de supraveghere nu au beneficiat de o perspectivă la nivel european a riscurilor create de aceste complexe inovații financiare;
21. reafirmă, prin urmare, convingerea sa că este necesară înființarea unui organism european de supraveghere a tranzacțiilor financiare trans-europene; subliniază că această autoritate europeană de supraveghere ar trebui să poată colecta și analiza informații prudențiale la nivel micro și macro în cooperare cu băncile centrale, precum și să constituie o forță de reacție rapidă în situații de criză ce au un impact sistemic asupra UE;
22. observă că este necesară o oarecare flexibilitate în aplicarea unei politici privind ajutoarele de stat, dată fiind situația actuală cu caracter excepțional, dar subliniază necesitatea de a modifica stimulentele adresate marilor instituții financiare cu potențiale riscuri sistemice, având în vedere faptul că, dacă sunt prea mari pentru a mai putea fi lăsate să eșueze, sunt practic încurajate să își asume riscuri excesive;
23. își exprimă rezerva față de rolul Comisiei în preîntâmpinarea dezvoltării marilor instituții financiare cu riscuri sistemice; referitor la ajutoarele de stat, consideră esențială aplicarea de norme adecvate privind comportamentul beneficiarilor, preîntâmpinând astfel abuzul de ajutoare din partea statului, spre exemplu prin strategii de piață agresive și de creștere, îndreptate mai ales spre instituțiile mai mici, pe baza garanțiilor oferite de stat;
24. subliniază, de asemenea, că este necesară o contraprestație din partea sectorului privat, ca urmare aplicării schemei de garantare de stat; consideră că Comisia ar trebui să consulte Parlamentul cu privire la aplicarea acestor principii;
Tratatul de la Lisabona
25. Recunoaște faptul că cetățenii europeni au din ce în ce mai puțină încredere în Uniunea Europeană; cu toate acestea, reiterează faptul că Tratatul de la Lisabona include elementele necesare pentru depășirea acestei lipse de încredere prin consolidarea democrației parlamentare, a transparenței și a statului de drept, prin consacrarea drepturilor fundamentale, dezvoltarea cetățeniei și consolidarea capacității Uniunii extinse de a acționa în mod eficient între granițele sale și în afara acestora; recunoaște totodată, cu toate acestea, că criza financiară a demonstrat că instrumentele comunitare din sfera politicii economice și financiare nu sunt adecvate;
26. salută analiza detaliată realizată de guvernul irlandez cu privire la cauzele rezultatului negativ al referendumului din această țară dar își exprimă preocuparea cu privire la întârzierile survenite; invită guvernul irlandez să depună toate eforturile pentru depunerea unei propuneri concrete în vederea stabilirii condițiilor pentru reluarea la timp a procedurii de ratificare, astfel încât Tratatul de la Lisabona să poată intra în vigoare înainte de alegerile europene din 2009;
27. invită autoritățile responsabile din Suedia și Republica Cehă să finalizeze propriile proceduri de ratificare înainte de sfârșitul acestui an;
Energia și schimbările climatice
28. este convins că este cazul să se acționeze la nivel economic pentru abordarea problemei schimbărilor climatice și că orice întârziere în adoptarea măsurilor necesare va antrena în ultimă instanță costuri și mai ridicate; în plus, consideră că îmbunătățirea eficienței energetice și trecerea la sursele de energie regenerabile și la o economie care respectă mediul vor reduce cheltuielile, dependența de importurile de energie și vor avea un efect pozitiv pentru crearea de locuri de muncă în Europa în această perioadă critică;
29. salută progresele înregistrate de Parlament și consensul la care s-a ajuns în vederea începerii negocierilor pentru un acord cu Consiliul în primă lectură, înainte de încheierea mandatului parlamentar;
30. condamnă cu fermitate încercarea Consiliului European de a bloca pachetul legislativ privind schimbările climatice și energia și deturnarea acestuia de la scopurile procedurii obișnuite de codecizie pentru a-l supune votului unanim în cadrul Consiliului; este îngrijorat de faptul că prin aceasta este subminată grav integritatea pachetului și periclitează eforturile UE de a impulsiona viitorul acord internațional privind clima;
Securitatea energetică
31. recunoaște că UE importă în prezent 82,5% din necesarul de petrol și că, în eventualitatea în care ar fi întrerupt importurile, rezervele existente ale statelor membre nu ar acoperi necesarul decât pentru 15 luni;
32. recunoaște faptul că circa 70% din petrolul consumat în Europa este utilizat de sectorul transporturilor, restul de 20% fiind utilizat în construcții și ca materie primă; constată că Comisia se așteaptă la o creștere a cererii de energie în sectorul transporturilor în proporție de cel puțin 30% până în 2030, creșterea de 5% pe an pentru transportul aerian fiind inacceptabilă, ceea ce ar conduce la emisii de CO2 ridicate și dependența de importurile de energie;
33. subliniază că evoluțiile recente din sectorul transporturilor agravează dependenta de petrol și periclitează mediul înconjurător și deplânge faptul că Consiliul European a abordat superficial problema dependenței de petrol și a ignorat chestiunea sectorului transporturilor;
34. își exprimă convingerea că evoluțiile substanțiale din domeniile eficienței energetice și al energiilor regenerabile vor consolida securitatea energetică, vor atenua creșterea preconizată a prețurilor la energie și vor conduce la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră; îndeamnă Comisia să identifice modalitățile de identificare a economiilor de energie, a eficienței energetice și a energiilor regenerabile ca măsuri-cheie pentru a atinge obiectivele UE privind clima, simultan cu asigurarea securității aprovizionării la nivelul UE;
35. consideră că obiectivul fixat de Consiliul European în martie 2007 de îmbunătățire a eficienței energetice cu peste 20% până în 2020 este fezabil în întregime din punct de vedere tehnic și economic; deplânge, prin urmare, faptul că Consiliul European nu a făcut din acest obiectiv unul obligatoriu;
36. invită încă o dată UE să adopte măsuri concrete pentru ca economia UE să devină cel mai puțin dependentă de combustibilii fosili și cu eficiența cea mai ridicată în materie de energie până în 2020; îndeamnă, prin urmare UE și statele membre să investească în urgență și în mod masiv în măsurile de economisire a energiei și de eficiență energetică și pentru dezvoltarea proiectelor comune de energie regenerabilă la nivelul UE care pot să garanteze nu numai securitatea aprovizionării la nivelul UE, dar și să stabilească o legătură între acest obiectiv, obiectivul de la Lisabona (dezvoltarea economică și socială) și obiectivul de la Göteborg (mediul).
37. invită, în continuare, Comisia să lanseze un vast program privind eficiența energetică în cadrul celei de a doua analize strategice a situației energetice, inclusiv un pachet de inițiative viabile noi, cum ar fi revizuirea directivei UE privind clădirile, o nouă directivă privind cogenerarea, noi instrumente bugetare pentru investițiile în economiile de energie și eficiența energetică; subliniază faptul că economia de energie, eficiența energetică și folosirea energiei regenerabile oferă cel mai mare și cel mai ieftin potențial pentru reducerea emisiilor de CO2 și consolidează independența geopolitică a UE; reiterează nu numai faptul că astfel de măsuri pot fi utile în mod concret și pe termen lung cetățenilor UE și întreprinderilor în lupta pe care o duc împotriva creșterii prețurilor la energie.
Pactul European cu privire la imigrare și azil
38. deplânge faptul că pactul cu privire la imigrare și azil pune accentul mai degrabă pe controlul frontierelor decât pe stabilirea priorităților cu privire la migrația legală; accentul pus pe controlul frontierelor și pe repatrierea sistematică a imigranților ilegali reprezintă tot atâtea bariere în calea accesului la azil și la reîntregirea familiei;
39. acceptă faptul că propunerea de Carte Albastră reprezintă un prim pas către un program mai larg privind migrația, respinge orice ierarhie cu privire la drepturile lucrătorilor migranți; solicită, în acest sens, ratificarea de către toate statele membre a Convenției internaționale privind protejarea drepturilor tuturor lucrătorilor migranți și a membrilor familiilor acestora;
40. solicită includerea în mandatul FRONTEX a obligației de respectare a normelor internaționale în domeniul drepturilor omului și a obligațiilor asumate cu privire la solicitanții de azil, de exemplu cele privind operațiunile FRONTEX pe mare;
41. așteaptă cu nerăbdare revizuirea directivelor europene în domeniul azilului urmată de punerea efectivă în aplicare a acestora, inclusiv revizuirea în totalitate a Regulamentului Dublin II;
Monitorizarea crizei din Georgia
42. regretă faptul că discuțiile la nivel internațional privind securitatea și stabilitatea în Abhazia și Osetia de Sud (astfel cum prevede planul în cinci puncte din 12 august 2008), deschise la Geneva la 15 octombrie 2008, au fost marcate de controverse procedurale, care au creat obstacole în calea abordării pe larg, față în față, a punctelor de pe ordinea de zi;
43. subliniază necesitatea urgentă de a rezolva problema persoanelor strămutate și, în special, solicită reîntoarcerea urgentă, în condiții de siguranță și în mod demn, a tuturor persoanelor care locuiesc în partea de nord a Văii Kodori în Abhazia și în regiunea Akhalgori din Osetia de Sud;
44. așteaptă cu nerăbdare concluziile conferinței donatorilor internaționali în ceea ce privește Georgia, care urmează să aibă loc la 22 octombrie 2008; salută angajamentul Comisiei de a oferi Georgiei sprijin ridicat politic, financiar și practic; solicită Comisiei să prezinte și să pună rapid în practică măsuri care să aibă ca scop reabilitarea și recuperarea zonelor de conflict și să îmbunătățească asistența umanitară, vizând reinstalarea persoanelor afectate de război și punerea la dispoziție a adăposturilor pentru aceștia, înainte de venirea iernii;
45. salută trimiterea supraveghetorilor UE în zonele-tampon, întrucât această măsură sporește rolul și responsabilitățile UE în regiune și deschide calea pentru dezvoltarea unor relații mai strânse cu Georgia; solicită atât autorităților de facto din Abhazia și din Osetia de Sud, cât și Federației Ruse să permită ca operațiunile de monitorizare ale UE să aibă loc în teritoriile separatiste;
46. solicită Consiliului și Comisiei să îi explice președintelui Rusiei, în cadrul viitoarei întâlniri la nivel înalt UE-Rusia, din 14 noiembrie 2008, că nu este posibilă stabilirea de parteneriate strategice cu state care nu respectă legislația internațională și care violează integritatea teritorială a statelor vecine;
47. solicită Comisiei ca, în cadrul viitorului parteneriat strategic și al acordului de cooperare cu Federația Rusă, democrația și respectul pentru drepturile omului și statul de drept să reprezinte părți integrante, cuprinzând în același timp un mecanism clar de implementare a clauzei de suspendare;
48. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și parlamentelor Statelor Membre.