Propunere de rezoluţie - B6-0069/2009Propunere de rezoluţie
B6-0069/2009

PROPUNERE DE REZOLUȚIE

28.1.2009

depusă pe baza declarațiilor Consiliului și Comisiei
în conformitate cu articolul 103 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
de Martin Schulz și Claudio Fava
în numele Grupului PSE
referitoare la întoarcerea și reintegrarea deținuților aflați în centrul de detenție de la Guantánamo

Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B6-0066/2009

Procedură : 2009/2516(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului :  
B6-0069/2009
Texte depuse :
B6-0069/2009
Texte adoptate :

B6‑0069/2009

Rezoluția Parlamentului European referitoare la întoarcerea și reintegrarea deținuților aflați în centrul de detenție de la Guantánamo

Parlamentul European,

–  având în vedere instrumentele internaționale, europene și naționale privind drepturile omului și libertățile fundamentale și privind interzicerea detenției arbitrare, disparițiilor forțate și torturii, cum ar fi Convenția internațională privind drepturile civile și politice și Convenția împotriva torturii și altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante din 10 decembrie 1984,

–  având în vedere cooperarea transatlantică dintre SUA și UE și statele sale membre, în special în domeniul combaterii terorismului,

–  având în vedere:

  • Rezoluția sa din 13 iunie 2006 referitoare la situația prizonierilor de la Guantánamo[1],
  • Rezoluția sa din 16 februarie 2006 referitoare la Guantánamo[2],
  • Recomandarea sa din 10 martie 2004 adresată Consiliului privind dreptul deținuților de la Guantánamo la un proces echitabil[3] și
  • Rezoluția sa din 7 februarie 2002[4] privind deținuții de la Guantánamo Bay,
  • rezoluțiile Adunării Parlamentare a Consiliului Europei,
  • Raportul din 15 februarie 2006 al Comisiei pentru drepturile omului a ONU,
  • declarațiile raportorilor speciali ai ONU,
  • concluziile și recomandările Comitetului împotriva torturii al ONU cu privire la SUA,
  • declarația Președintelui Parlamentului European din 20 ianuarie 2009,
  • declarația Comisarului pentru drepturile omului al Consiliului Europei din 19 ianuarie 2009,
  • declarația coordonatorului UE pentru lupta împotriva terorismului,
  • declarațiile Comisarului pentru justiție, libertate și securitate al UE și declarațiile Președinției UE,

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 februarie 2007 privind presupusa folosire a unor țări europene de către CIA pentru transportarea și deținerea ilegală de prizonieri (raportul Fava)[5] și activitățile Consiliului Europei referitoare la același subiect,

–  având în vedere articolul 103 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, în urma atacurilor teroriste de la 11 septembrie, Statele Unite au înființat un centru de detenție de maximă securitate la Guantánamo Bay (Cuba), în care au fost încarcerate persoane suspectate de acte de terorism;

B.  întrucât prizonierilor de la Guantánamo Bay și din alte centre de detenție secrete li s-au refuzat drepturile umane fundamentale, în special dreptul la un proces echitabil și au fost supuși unor tehnici de interogare severe, cum ar fi water boarding (simularea înecului), care sunt considerate torturi sau tratamente crude, inumane sau degradante;

C.  întrucât o serie de sentințe ale unor instanțe ale SUA, inclusiv Curtea Supremă, au recunoscut drepturi parțiale și limitate, printre care și posibilitatea accesului la instanțele civile americane;

D.  întrucât în rezoluția sa privind folosirea unor țări europene de către CIA pentru transportarea și deținerea ilegală de prizonieri, responsabilitățile UE și ale statelor sale membre, inclusiv cu privire la zborurile către Guantánamo, au fost analizate atent;

E.  întrucât o listă publicată de autoritățile SUA conține numele a 759 foști și actuali deținuți de la Guantánamo; întrucât 525 de deținuți au fost eliberați, iar cinci au murit în timpul detenției; întrucât acum există 250 de deținuți la Guantánamo, și întrucât dintre aceștia:

  • s-a stabilit că o serie de deținuți pot fi eliberați, având în vedere că nu au fost puși sub acuzare niciodată și nici nu se preconizează că vor fi puși sub acuzare pentru infracțiuni, iar în legătură cu 30 dintre aceștia Statele Unite au recunoscut că nu există nicio suspiciune care să împiedice eliberarea lor, dar respectivii deținuți nu se pot întoarce în țările de origine, deoarece riscă să fie persecutați sau torturați ori guvernele lor refuză să îi primească;
  • Statele Unite a decis să nu pună sub acuzare o serie de deținuți, dar consideră că trebuie să fie reținuți sau supravegheați în mod strict de către guvernele acestora, deoarece reprezintă posibile amenințări;
  • o serie de deținuți sunt considerați „periculoși” de către autoritățile americane;

F.  întrucât, în cazul folosirii torturii și a altor mijloace ilegale, se presupune că „probele” obținute nu sunt admisibile în instanță, iar punerile sub acuzare și condamnările pentru acte de terorism devin, astfel, imposibile,

1.  salută decizia oficială a președintelui Statelor Unite, Barack Obama, de a face demersurile pentru închiderea centrului de detenție de la Guantánamo Bay; subliniază, odată cu închiderea acestui loc al rușinii, reîntoarcerea SUA la respectarea dreptului internațional și umanitar, disprețuit în permanență de guvernul Bush;

2.  reamintește faptul că principala responsabilitate privind întregul proces de închidere a centrului de detenție de la Guantánamo Bay și privind viitorul deținuților din acest centru aparține SUA; cu toate acestea, afirmă că responsabilitatea pentru respectarea dreptului internațional și a drepturilor fundamentale aparține tuturor țărilor democratice, în special UE și statelor sale membre, care reprezintă împreună o comunitate de valori;

3.  îndeamnă statele membre, ca răspuns la solicitarea președintelui Obama privind cooperarea pentru găsirea de soluții, să fie pregătite să accepte deținuți de la Guantánamo în UE, pentru a contribui la consolidarea dreptului internațional, garantând, astfel, în mod prioritar, tratamentul echitabil și uman pentru toți;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Înaltului Reprezentant pentru PESC, parlamentelor statelor membre, Secretarului General al NATO, Secretarului General și Președintelui Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, precum și Președintelui și Congresului Statelor Unite ale Americii.