PROPUNERE DE REZOLUȚIE
9.3.2009
în conformitate cu articolul 108 alineatul (5) din Regulamentul de procedură
de Thijs Berman
în numele Comisiei pentru dezvoltare
referitoare la apă din perspectiva celui de-al V-lea Forum mondial privind apa de la Istanbul din perioada 16-22 martie 2009
B6‑0113
Rezoluția Parlamentului European referitoare la apă din perspectiva celui de-al V-lea Forum mondial privind apa de la Istanbul, din perioada 16-22 martie 2009
Parlamentul European,
– având în vedere declarațiile finale ale primelor patru Forumuri mondiale privind apa de la Marrakech (1997), Haga (2000), Kyoto (2003) și Mexic (2006),
– având în vedere declarația de la Conferința de la Dublin (1992) care recomandă adoptarea unei gestiuni integrate a apei care să recunoască valoarea apei în toate utilizările acesteia și introduce principiul tarifării apei,
– având în vedere înființarea în 1996 a Consiliului mondial al apei pentru a stimula reflecția cu privire la importanța politicii internaționale a apei,
– având în vedere declarația ministerială de la Conferința internațională cu privire la apă de la Bonn, din 2001, care subliniază necesitatea urgentă de a stimula noi finanțări provenind de la toate categoriile posibile de investitori, precum și necesitatea de a consolida finanțarea publică a apei prin aportul de capitaluri private, încurajând în același timp acțiunile de la nivel local,
– având în vedere Conferința de la Monterrey, care a introdus conceptul unui Parteneriat mondial pentru apă care să fie un dialog între egali, pluridimensional și care să cuprindă și întreprinderile, instituțiile financiare și societatea civilă, inițiativă reluată de Noul parteneriat pentru dezvoltarea Africii (NEPAD) și G8 la Genova în 2001 și de către Forumul pentru parteneriatul cu Africa în 2003,
– având în vedere convenția UE-ONU, adoptată la Helsinki în 1992 și intrată în vigoare în 1996, care oferă cadrul juridic pentru o cooperare regională cu privire la protecția și utilizarea cursurilor de apă transfrontaliere și a lacurilor internaționale,
– având în vedere Conferința de la New York cu privire la Obiectivele Mileniului care prevăd reducerea la jumătate, până în 2015, a procentului populației care nu are acces în mod durabil la apă potabilă,
– având în vedere al doilea Raport mondial al Organizației Națiunilor Unite cu privire la guvernarea resurselor de apă: „Apa, o responsabilitate comună”,
– având în vedere Rezoluția sa din 15 martie 2007 privind autoritățile locale și cooperarea pentru dezvoltare,
– având în vedere Rezoluția sa referitoare la cel de-al IV-lea Forum mondial privind apa de la Mexico, din perioada 16-22 martie 2006,
– având în vedere întrebarea cu solicitare de răspuns oral O-0026/09 adresată Comisiei cu privire la cel de-al V-lea Forum mondial privind apa de la Istanbul, din perioada 16-22 martie 2009,
– având în vedere articolul 108 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât lipsa apei și a canalizării provoacă peste 8 milioane de decese pe an, iar mai mult de un miliard de persoane nu au acces comod și la un preț acceptabil la apa potabilă, și întrucât mai mult de două miliarde și jumătate de persoane nu dispun de niciun mijloc de canalizare;
B. întrucât 2,8 miliarde de persoane trăiesc în regiuni afectate de stresul hidric, iar această cifră va crește la 3,9 miliarde până în 2030;
C. întrucât populațiile sărace sunt cele mai vulnerabile la schimbările climatice și, de asemenea, cele mai puțin capabile de a se adapta la acestea;
D. întrucât 70 % din consumul mondial de apă este lipsit de orice logică financiară, având în vedere faptul că, în domeniul agriculturii, nimeni nu plătește pentru apă o sumă care să se apropie de prețul resursei;
E. întrucât serviciile legate de utilizarea și gestionarea rațională a apei ar trebui să determine un nivel de preț care să împiedice exploatarea excesivă de către anumite sectoare și să permită investiții în menținerea și îmbunătățirea infrastructurilor, în combinație cu măsuri conexe care să garanteze o distribuție echitabilă a apei și cu sprijinirea de către guverne a familiilor sărace pentru a le permite să plătească pentru nevoile lor fundamentale de apă;
F. întrucât subvențiile globale ale apei, care au drept rezultat prețuri artificial de scăzute la apă, antrenează exploatarea excesivă de către anumite sectoare și constituie una dintre principalele cauze ale deficitului de apă;
G. întrucât distribuția apei este extrem de inegală, în condițiile în care ar trebui să fie un drept fundamental și universal, nivelul local fiind cel mai potrivit pentru definirea și gestionarea acesteia;
H. întrucât liberalizarea și dereglementarea distribuției apei în țările în curs de dezvoltare și, în special, în țările cele mai puțin dezvoltate pot duce, în absența unui cadru de reglementare solid care să însoțească aceste măsuri, la creșteri de preț care afectează populația cea mai săracă și îi reduc accesul la apă;
I. întrucât, cu toate acestea, parteneriatele public-private, care combină reglementări riguroase și transparente cu proprietatea publică și investițiile private, pot contribui la îmbunătățirea accesului la apă și la canalizare, precum și la o utilizare mai rentabilă;
J. întrucât principalele blocaje în calea unei gestionări eficiente a apei sunt: slaba prioritate politică și financiară acordată apei, gestionarea deficientă, insuficiența cadrului juridic, lipsa de transparență în negocierea și atribuirea contractelor, corupția și lipsa dezbaterilor cu privire la nivelul tarifelor;
K. întrucât, conform OCDE, procentul de ajutor public pentru dezvoltare (APD) consacrat apei și canalizării nu reprezintă decât 9% din APD bilateral și 4,5 % din APD multilateral și întrucât este distribuit incorect, deoarece țările cele mai puțin dezvoltate nu au primit decât 24% din fonduri, deși acestea au cea mai mare nevoie;
L. întrucât Forumul mondial privind apa, reunit odată la trei ani, este un loc de dezbateri și de orientare a deciziilor politice mondiale în materie de gestionare a apei și a resurselor de apă,
1. declară că apa este un bun comun al umanității și că ar trebui să reprezinte un drept fundamental și universal; solicită să se depună toate eforturile necesare pentru a garanta accesul la apă al populațiilor celor mai defavorizate până în 2015;
2. declară că apa este considerată un bun public și că trebuie supusă controlului public, fie că este sau nu gestionată, în parte sau în totalitate, de către sectorul privat;
3. subliniază faptul că orice politică de gestionare a apei trebuie să integreze, de asemenea, protecția sănătății publice și a mediului și că Forumul mondial privind apa ar trebui să contribuie la dezvoltarea unor strategii care să încurajeze un mod de dezvoltare economic și agricol care să garanteze un nivel ridicat al calității apei;
4. dorește abandonarea regimurilor de subvenții globale pentru distribuția de apă care sabotează stimulentele pentru gestionarea eficientă a apei, generând o utilizare excesivă, pentru a debloca fonduri care să fie alocate unor subvenții specifice, în special pentru populațiile sărace și rurale în vederea garantării accesului la apă al tuturor la un preț rezonabil;
5. subliniază interesul privind înființarea unor organe de gestionare comună a apei în țările riverane cu același bazin pentru crea sau a consolida solidaritatea favorabilă reducerii tensiunilor sau soluționării conflictelor;
6. reamintește rolul esențial al femeilor în furnizarea, gestionarea și păstrarea resurselor de apă;
7. solicită statelor membre să-și majoreze, în ciuda crizei financiare, contribuția la APD pentru a atinge ODM cu privire la aprovizionarea cu apă potabilă, pentru care este nevoie de investiții care se ridică la 180 de miliarde de dolari anual;
8. solicită consolidarea instrumentelor din cadrul „Forumului european al apei” în favoarea țărilor APC în cadrul celui de al 10-lea FED, precum și dezvoltarea unor noi modalități de finanțare, inclusiv private, și de noi parteneriate, îndeosebi finanțarea solidară;
9. dorește ca APD-ul bilateral să susțină o serie de acțiuni multilaterale, cum ar fi Inițiativa africană pentru apă;
10. consideră că trebuie folosit APD-ul împreună cu resursele colectivităților locale, donațiile voluntare, împrumuturile bancare și capitalurile private, în vederea asigurării unei cât mai bune finanțări pentru sectorul aprovizionării cu apă.
11. insistă asupra creării de mecanisme de garanție, care să poată fi puse în aplicare de către instituțiile financiare și de dezvoltare, pentru a contracara prudența investitorilor în piața apei;
12. susține că statul rămâne un actor principal în politica apei prin misiunile sale de elaborare a politicilor și mijloacelor necesare, prin selecția partenerilor și repartiția responsabilităților și delegarea executării colectivităților locale;
13. insistă ca gestionarea resurselor de apă să se bazeze pe o abordare descentralizată, participativă și integrată care implică și utilizatorii și decidenții în elaborarea politicilor referitoare la apă la nivel local;
14. solicită Comisiei să elaboreze programe de conștientizare a publicului cu privire la problema apei, atât în țările UE cât și în țările partenere UE;
15. insistă asupra sprijinirii autorităților publice locale în eforturile acestora de realizare a unei gestionări democratice a apei, care să fie eficientă, transparentă, reglementată și care să respecte obiectivele de dezvoltare durabilă, astfel încât să satisfacă nevoile populației;
16. solicită Comisiei și Consiliului să recunoască rolul fundamental al autorităților locale în protecția și administrarea apei, pentru a le responsabiliza în ceea ce privește gestionarea sectorului apei, și regretă că programele de cofinanțare europeană nu valorizează mai mult competențele colectivităților locale;
17. solicită, așadar, Comisiei și Consiliului să încurajeze puterile locale din UE să aloce o parte a veniturilor obținute din taxele încasate de la utilizatori pentru furnizarea serviciilor de aprovizionare cu apă și de igienizare pentru adoptarea de măsuri de cooperare descentralizate;
18. solicită, în contextul menținerii proprietății publice și în cadrul de reglementare juridică adecvat, amplificarea eforturilor în vederea angajării sectorului privat în distribuția apei, pentru a obține beneficii din capitalurile acestuia, din know-how-ul și tehnologie, în vederea îmbunătățirii accesului la serviciile de aprovizionare cu apă și la igienizare;
19. consideră că este de datoria statelor să integreze furnizorii mici în strategiile lor naționale de aprovizionare cu apă;
20. este de opinie că sistemele de parteneriat de tipul public-privat, în care autoritățile publice sunt proprietare ale infrastructurilor și încheie un contract de gestionare cu sectorul privat, ar putea constitui o modalitate de îmbunătățire a unui acces la un preț rezonabil la serviciile de aprovizionare cu apă și igienizare;
21. insistă asupra promovării de soluții noi, cum ar fi irigarea zonelor rurale și crearea de centuri verzi în jurul orașelor, pentru a consolida securitatea alimentară și autonomia locală;
22. consideră că rolul de intermediar al ONG-urilor de teren cu populația reprezintă un element esențial pentru a garanta succesul proiectelor în țările sărace;
23. își exprimă dorința stabilirii unor precauții tarifare care să permită aprovizionarea cu apă la un preț rezonabil a celor mai puțin favorizați ;
24. își exprimă convingerea că trebuie folosită și economia locală, ceea ce presupune eliminarea de către guverne a tuturor obstacolelor legale, fiscale sau administrative care obstrucționează dezvoltarea piețelor financiare locale;
25. invită Comisia și statele membre să adopte o politică de subvenționare a gestionării apei, bazată pe principiul accesului universal, echitabil și nediscriminator la o apă sănătoasă;
26. solicită Comisiei și statelor membre să faciliteze și să susțină eforturile țărilor în curs de dezvoltare pentru adaptarea și reducerea efectelor schimbărilor climatice; reamintește, în acest sens, importanța implementării rapide a Alianței globale împotriva schimbărilor climatice;
27. subliniază importanța luării în considerație a nevoilor persoanelor sărace atunci când se elaborează politici privind aprovizionarea și gestionarea apei, concentrându-se mai ales pe populațiile cele mai vulnerabile la schimbările climatice;
28. solicită Președinției să reprezinte UE la Forumul de la Istambul, având ca mandat:
- -considerarea accesului la apa potabilă ca un drept vital, fundamental al ființei umane, și nu numai ca un bun economic care se supune regulilor pieței;
- -susținerea orientărilor exprimate în prezenta rezoluție;
29. dorește organizarea de negocieri sub egida ONU care să conducă la elaborarea unui tratat internațional privind recunoașterea acestui drept;
30. încredințează președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Consiliului de miniștri ai ACP-UE, Secretarului General al Națiunilor Unite și secretariatului general al comitetelor Contractului mondial al apei;