Propunere de rezoluţie - B6-0142/2009Propunere de rezoluţie
B6-0142/2009
Parlamentul European

PROPUNERE DE REZOLUȚIE

16.3.2009

depusă pe baza întrebărilor cu solicitare de răspuns oral B6‑0206/2009 și B6‑0205/2009
în conformitate cu articolul 108 alineatul (5) din Regulamentul de procedură
de Christofer Fjellner
în numele Comisiei pentru comerț internațional
referitoare la încheierea unui Acord de parteneriat economic preliminar între Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Ghana, pe de altă parte

Procedură : 2009/2539(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului :  
B6-0142/2009
Texte depuse :
B6-0142/2009
Dezbateri :
Voturi :
Texte adoptate :

B6‑0142/2009

Rezoluția Parlamentului referitoare la încheierea unui Acord de parteneriat economic preliminar între Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Ghana, pe de altă parte

Parlamentul European,

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 septembrie 2003 referitoare la cea de-a cincea Conferință Ministerială a Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) de la Cancún[1], Rezoluția sa din 12 mai 2005 referitoare la evaluarea Rundei Doha în urma Deciziei Consiliului General al OMC din 1 august 2004[2], Rezoluția sa din 1 decembrie 2005 referitoare la preparativele pentru cea de-a șasea Conferință Ministerială a Organizației Mondiale a Comerțului din Hong Kong[3], Rezoluția sa din 23 martie 2006 referitoare la impactul asupra dezvoltării al acordurilor de parteneriat economic (APE)[4], Rezoluția sa din 4 aprilie 2006 referitoare la evaluarea Rundei Doha în urma Conferinței Ministeriale a OMC din Hong Kong[5], Rezoluția sa din 1 iunie 2006 referitoare la comerț și sărăcie: conceperea unor politici comerciale care să maximizeze contribuția comerțului la reducerea sărăciei[6], Rezoluția sa din 7 septembrie 2006 referitoare la suspendarea negocierilor privind Agenda de dezvoltare de la Doha (ADD)[7], Rezoluția sa din 23 mai 2007 privind Acordurile de parteneriat economic[8], Rezoluția sa din 12 decembrie 2007 privind Acordurile de parteneriat economic[9] și Rezoluția sa din 5 iunie 2008 referitoare la propunerea de regulament al Consiliului de aplicare a unui sistem de preferințe tarifare generalizate de la 1 ianuarie 2009 la 31 decembrie 2011 și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 552/97 și nr. 1933/2006 și a Regulamentelor (CE) nr. 964/2007 și nr. 1100/2006 ale Comisiei[10],

–  având în vedere Acordul interimar de parteneriat economic dintre Ghana, pe de o parte, și Comunitatea Europeană, pe de altă parte,

–  având în vedere Acordul de parteneriat dintre membrii grupului statelor din Africa, Caraibe și Pacific, pe de o parte, și Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de altă parte, semnat la Cotonou la 23 iunie 2000 (Acordul de la Cotonou),

–  având în vedere Concluziile Consiliului Afaceri Generale și Relații Externe din aprilie 2006, octombrie 2006, mai 2007, octombrie 2007, noiembrie 2007, mai 2008 și noiembrie 2008,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 23 octombrie 2007 privind acordurile de parteneriat economic (COM(2007)0635),

–  având în vedere Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT), în special articolul XXIV,

–  având în vedere Declarația ministerială de la cea de-a șasea sesiune a Conferinței Ministeriale a OMC, adoptată la 18 decembrie 2005 la Hong Kong,

–  având în vedere raportul și recomandările Grupului de lucru privind ajutorul pentru comerț, adoptate de Consiliul General al OMC la 10 octombrie 2006,

–  având în vedere Declarația Mileniului a Organizației Națiunilor Unite din 8 septembrie 2000, care definește Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM) drept criterii stabilite în mod colectiv de către comunitatea internațională pentru eradicarea sărăciei,

–  având în vedere comunicatul dat publicității la 8 iulie 2005 de Grupul celor Opt la Gleneagles,

–  având în vedere Declarația ministerială de la cea de-a patra sesiune a Conferinței Ministeriale a OMC, adoptată la 14 noiembrie 2001 la Doha,

–  având în vedere articolul 108 alineatul (5) coroborat cu articolul 103 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât relațiile comerciale anterioare ale Uniunii Europene cu țările ACP de până la 31 decembrie 2007, care acordau acestora din urmă acces preferențial pe piețele UE, dar nu și reciproc, nu au respectat normele OMC;

B.  întrucât APE sunt acorduri compatibile cu normele OMC, destinate să sprijine integrarea regională și să promoveze integrarea treptată a economiilor din țările ACP în economia mondială, încurajând astfel dezvoltarea lor durabilă pe plan social și economic și contribuind la efortul general de eradicare a sărăciei în țările ACP;

C.  întrucât normele OMC nu impun țărilor APE să-și ia angajamente privind liberalizarea în domeniul serviciilor, investițiilor, achizițiilor publice, drepturilor de proprietate intelectuală, concurenței, facilitării comerțului, protecției datelor, circulației capitalurilor sau guvernanței fiscale și întrucât ar trebui să aibă loc negocieri privind aceste aspecte doar atunci când ambele părți sunt dispuse să facă acest lucru; întrucât obiectivele declarate ale acordurilor de parteneriat economic, și anume stimularea dezvoltării și reducerea sărăciei, trebuie realizate printr-o liberalizare a comerțului treptată și concepută adecvat, bazată pe o serie de indicatori de dezvoltare care pot juca un rol în promovarea diversității pieței, creșterea și dezvoltarea economică;

D.  întrucât concluziile Consiliului Afaceri Generale și Relații Externe din 26-27 mai 2008 au subliniat nevoia unei abordări flexibile, asigurându-se, totodată, un progres adecvat și întrucât concluziile respective au invitat Comisia să se folosească de toată flexibilitatea și asimetria compatibile cu normele OMC pentru a ține seama de diferitele nevoi și niveluri de dezvoltare ale țărilor și regiunilor ACP;

E.  întrucât regimurile comerciale preferențiale anterioare nu au putut contribui la îmbunătățirea semnificativă a situației economice din aceste țări;

F.   întrucât acordurile interimare de parteneriat economic (AIPE) sunt acorduri privind comerțul cu mărfuri menite să prevină o întrerupere a comerțului dintre ACP și Uniunea Europeană, ele trebuind considerate o soluție temporară pe durata purtării negocierilor pentru încheierea unui APE cuprinzător cu regiunile vest-africane;

G.  întrucât impactul global al normelor comerciale introduse de APE ar putea fi mult mai mare decât eliminarea tarifelor;

H.  întrucât, în conformitate cu articolul 37 alineatul (6) din Acordul de la Cotonou, țările ACP au dreptul de a încerca alternative la APE;

I.  întrucât AIPE reprezintă etape spre încheierea unor APE finale;

J.  întrucât Uniunea Europeană oferă țărilor ACP acces complet nerestricționat de contingente și scutit de taxe pe piețele UE, cu perioade de tranziție pentru orez (2010) și zahăr (2015);

K.  întrucât nivelurile de capacitate variază considerabil între diferite țări ACP și între ACP și Uniunea Europeană;

L.  întrucât concurența dintre UE și țările ACP este limitată deoarece marea majoritate a exporturilor UE constau în bunuri pe care țările ACP nu le produc, dar de care au nevoie fie pentru consumul direct, fie ca materii prime pentru industria autohtonă;

M.  întrucât criza financiară și economică actuală înseamnă că politica comercială va fi mai importantă ca niciodată pentru țările în curs de dezvoltare, pentru ca acestea să profite la maxim de oportunitățile oferite de comerțul internațional;

N.  întrucât Clauza națiunii celei mai favorizate (MFN), care stabilește un tarif normal, nediscriminatoriu asupra importurilor de bunuri este introdusă în textele APE în scopul garantării faptului că toți exportatorii sunt tratați în același mod ca și cel mai favorizat exportator;

O.  întrucât s-au negociat reguli de origine noi îmbunătățite între UE și țările ACP, care ar putea aduce beneficii considerabile țărilor ACP dacă ar fi aplicate în mod adecvat și ținând seama în mod corespunzător de nivelurile reduse de capacitate ale acestor țări;

P.  întrucât ajutorul pentru comerț are ca obiectiv să contribuie la consolidarea capacității țărilor în curs de dezvoltare de a beneficia de noi oportunități comerciale;

Q.  întrucât APE finale vor condiționa în mod inevitabil sfera și conținutul unor viitoare acorduri încheiate între țările ACP și alți parteneri comerciali, precum și poziția regiunii în cadrul negocierilor;

R.  întrucât balanța comercială dintre Uniunea Europeană și Comunitatea Economică a Statelor Africii de Vest (ECOWAS) este echilibrată din punctul de vedere al schimburilor între regiuni;

S.  întrucât Ghana este membru al ECOWAS, care cuprinde 15 state; întrucât statele din regiune diferă mult unele de altele ca dimensiune și PIB;

T.  întrucât 12 dintre cele 15 țări care alcătuiesc ECOWAS sunt clasificate printre țările cele mai puțin dezvoltate;

U.  întrucât Ghana, Coasta de Fildeș și Nigeria nu sunt clasificate în rândul țărilor celor mai puțin dezvoltate; întrucât potențiale dificultăți pot rezulta din nivelurile inegale de resurse guvernamentale și capacități în cadrul grupului regional ECOWAS, din cauza faptului că majoritatea membrilor săi sunt clasificați ca făcând parte din țările cele mai puțin dezvoltate,

1.  își reafirmă opinia conform căreia, dacă sunt concepute în mod adecvat, APE reprezintă o ocazie de a revitaliza relațiile comerciale ACP-UE, de a promova diversificarea economică și integrarea regională a țărilor ACP și de a reduce sărăcia în aceste țări;

2.  recunoaște beneficiile pe care încheierea AIPE dintre Uniunea Europeană, pe de o parte, și membrii ACP, pe de altă parte, le-a adus pentru exportatori prin extinderea posibilităților de export spre Uniunea Europeană după expirarea regimului comercial prevăzut în Acordul de la Cotonou la 1 ianuarie 2008 și, prin urmare, prin menținerea și extinderea consistentă a oportunităților de export ale Ghanei către UE, atât prin accesul neîngrădit pe piață, cât și prin reguli de origine îmbunătățite;

3.  salută accesul liber fără aplicarea de taxe vamale sau contingente oferit de Comunitatea Europeană țărilor ACP pe piața Uniunii Europene, pentru majoritatea produselor, pentru a sprijini liberalizarea comerțului între ACP și Uniunea Europeană;

4.  subliniază că APE cu Ghana nu trebuie în nici un caz să pună în pericol coeziunea sau să fragilizeze integrarea regională a ECOWAS;

5.  subliniază faptul că semnarea unui AIPE reprezintă un pas necesar spre dezvoltarea durabilă din această regiune în ansamblu și subliniază, în același timp, importanța continuării negocierilor spre încheierea unui acord complet care să încurajeze dezvoltarea comerțului, investițiile și integrarea regională;

6.  reamintește că, deși acordul interimar este compatibil cu principiile OMC și poate fi considerat un prim pas al procesului, este posibil ca acesta să nu conducă automat la un APE final;

7.  solicită Comisiei ca, în cazul în care Ghana nu dorește să semneze un APE, să aplice articolul 37 alineatul (6) din Acordul de la Cotonou, care prevede că trebuie examinate toate alternativele pentru a oferi acestor țări un nou cadru comercial care să țină seama de situația lor actuală și să fie conform normelor OMC;

8.   ia act de stabilirea unor perioade de tranziție în cadrul AIPE pentru întreprinderile mici și mijlocii pentru ca acestea să se adapteze la schimbările introduse de acord și îndeamnă autoritățile statelor în cauză să continue sprijinirea intereselor întreprinderilor mici și mijlocii în negocierile lor pentru încheierea unui APE cuprinzător;

9.  îndeamnă țările ACP să continue procesul de liberalizare și încurajează extinderea unor astfel de reforme dincolo de sfera comerțului cu bunuri, pentru o mai mare liberalizare a comerțului cu servicii;

10.  invită Uniunea Europeană să ofere asistență sporită și corespunzătoare atât autorităților din ACP, cât și sectorului privat pentru a facilita tranziția economiilor în urma semnării AIPE;

11.  subliniază importanța unor mecanisme adecvate și transparente de monitorizare, sub supravegherea eficientă a comisiei competente din Parlament, care să asigure concordanța generală dintre politicile comerciale și cele de dezvoltare;

12.  invită Comisia și statele membre să clarifice distribuirea actuală a fondurilor în întreaga regiune ACP care derivă din angajamentul privind cheltuielile prioritare din cadrul bugetului majorat aferent ajutorului pentru comerț;

13.  reamintește că, în octombrie 2007, UE a adoptat o strategie privind ajutorul pentru comerț, cu angajamentul de a crește asistența colectivă pentru comerț a UE la 2 000 milioane EUR anual până în 2010 (1 000 milioane EUR din partea Comunității și 1 000 milioane EUR din partea statelor membre); insistă ca țările din regiunea Africii de Vest să primească o cotă corespunzătoare și echitabilă;

14.  solicită stabilirea și furnizarea din timp a cuantumului resurselor destinat ajutorului pentru comerț; subliniază că aceste fonduri ar trebui să constituie resurse suplimentare și să nu fie o simplă realocare a finanțărilor din Fondul european de dezvoltare (FED), că acestea ar trebui să respecte prioritățile Ghanei și că plata acestora ar trebui să fie efectuată la timp, să fie previzibilă și conformă calendarelor de executare a planurilor naționale și regionale de dezvoltare strategică; protestează împotriva oricărei forme de condiționalitate privind APE în acordarea ajutorului european și solicită Comisiei să garanteze că accesul la fondurile celui de-al 10-lea FED nu depinde de rezultatele și de ritmul negocierilor;

15.  îndeamnă țările interesate să furnizeze informații clare și transparente privind situația economică și politică și dezvoltarea din aceste țări pentru a îmbunătăți cooperarea cu Uniunea Europeană;

16.  subliniază importanța unei gestionări transparente a resurselor naturale, deoarece acestea sunt cruciale pentru dezvoltare; îndeamnă negociatorii APE-ului final să vegheze un astfel de mecanism și să schițeze cele mai bune practici astfel încât Ghana să poată obține câștiguri maxime de pe urma unor asemenea resurse; reamintește în acest context Rezoluția sa din 13 martie 2007 privind responsabilitatea socială corporativă - un nou parteneriat[11] și solicită Comisiei să garanteze că întreprinderile transnaționale cu sediul în UE ce posedă capacități de producție în țările ACP respectă standardele fundamentale ale Organizației Internaționale a Muncii, acordurile sociale și de mediu, precum și acordurile internaționale pentru a atinge un echilibru la nivel mondial între creșterea economică și standarde sociale și de mediu mai ridicate;

17.  subliniază importanța comerțului intra-regional și necesitatea intensificării legăturilor comerciale regionale în vederea asigurării creșterii economice durabile în regiune; subliniază importanța cooperării și înțelegerii dintre diferitele entități regionale;

18.  încurajează continuarea reducerii tarifelor între țările în curs de dezvoltare și grupurile regionale, care dețin în prezent 15-25% din valoarea comercială, pentru a promova în continuare schimburile comerciale sud-sud, creșterea economică și integrarea regională;

19.  salută dezvoltarea unei uniuni vamale în cadrul grupului regional vest-african și eforturile depuse pentru crearea unei uniuni monetare, ținând seama în special de beneficiile aduse firmelor care ar fi disponibile în urma sincronizării regiunii vest-africane, ceea ce ar conduce la o piață mai largă, la intensificarea comerțului și la înmulțirea oportunităților de creare a unor economii de scară;

20.  solicită mecanisme de monitorizare transparente și adecvate – cu un rol și o influență clare – pentru a urmări impactul acordurilor de parteneriat economic, prin intermediul unei implicări sporite a ACP și al unei consultări largi a părților interesate; subliniază faptul că o revizuire globală a AIPE trebuie să se realizeze cel târziu la cinci ani de la data semnării, în ceea ce privește impactul socio-economic, inclusiv costurile și consecințele implementării, dând posibilitatea amendării dispozițiilor acordurilor și ajustării aplicării lor;

21.  insistă asupra faptului că, în conformitate cu principiile de la Paris privind eficiența ajutorului, acesta trebuie să fie, printre altele, orientat în funcție de cerere și solicită, prin urmare, ACP să specifice în ce scopuri sunt necesare fonduri suplimentare acordate în cadrul APE, în special în ceea ce privește cadrele de reglementare, măsurile de salvgardare, facilitarea comerțului, sprijinul în vederea respectării standardelor internaționale sanitare și fitosanitare și a celor privind proprietatea intelectuală, precum și componența mecanismului de monitorizare a APE;

22.  invită Comisia să depună toate eforturile pentru a reîncepe negocierile privind Agenda de dezvoltare de la Doha (ADD) și să se asigure că acordurile de liberalizare a comerțului continuă să promoveze dezvoltarea în țările sărace;

23.  are convingerea că APE finale ar trebui să vină în completarea acordului privind ADD, și nu să reprezinte o alternativă la acesta pentru țările ACP;

24.  recunoaște necesitatea unui capitol privind protecția comercială care să cuprindă garanții bilaterale; invită ambele părți să evite utilizarea inutilă a acestor garanții;

25.  remarcă discrepanța mare dintre nivelurile cheltuielilor publice cu subvențiile și sprijinul pentru agricultură: în timp ce UE cheltuiește 55 000 milioane EUR pe an, iar SUA 55 000 milioane USD pe an, Ghana, începând din anii 1980, nu a acordat nicio subvenție agricultorilor/producătorilor săi de produse agricole;

26.  consideră că, în pofida faptului că produsele agricole din Ghana beneficiază de acces preferențial pe piața europeană, APE nu poate induce dezvoltarea producției agricole în Ghana decât dacă capacitatea de producție este întărită și modernizată prin investiții tehnice și financiare;

27.  remarcă faptul că acest lucru reprezintă un dezavantaj pentru agricultorii din țările ACP prin scăderea competitivității acestora atât pe plan intern, cât și extern, deoarece produsele din aceste țări sunt mult mai scumpe în termeni reali decât produsele din UE și SUA care au beneficiat de subvenții;

28.  sprijină, prin urmare, scutirile tarifare convenite care se axează pe bunurile agricole și pe anumite produse agricole prelucrate, având în vedere că acestea se bazează în principal pe nevoia de a proteja industriile incipiente sau produsele sensibile din aceste țări;

29.  remarcă faptul că Ghana a primit scutiri tarifare pentru carnea de pui și alte tipuri de carne, roșii, ceapă, zahăr, tutun și bere;

30.  subliniază faptul că APE final ar trebui să încurajeze exportul de produse prelucrate prin îmbunătățirea și simplificarea regulilor de origine, în special în sectoare cheie precum agricultura;

31.  ia act de includerea unui capitol de cooperare pentru dezvoltare în APE final care să acopere cooperarea privind comerțul cu bunuri, competitivitatea în materie de aprovizionare, infrastructura pentru îmbunătățirea mediului de afaceri, comerțul cu servicii, chestiunile comerciale, consolidarea capacității instituționale, precum și ajustările fiscale; îndeamnă ambele părți să își respecte angajamentul luat de a încheia negocierile privind concurența și achizițiile publice doar atunci când vor exista capacitățile necesare;

32.  constată că AIPE conține deja un capitol de cooperare pentru dezvoltare (titlul 2), care se referă la cooperarea pentru dezvoltare, ajustarea fiscală, competitivitatea în materie de aprovizionare, infrastructura pentru îmbunătățirea mediului de afaceri și care trebuie implementat în întregime; subliniază faptul că, în cadrul capitolelor privind serviciile din acordul regional complet, trebuie stabilite urgent norme privind investițiile și chestiunile comerciale, și îndeamnă ambele părți să își respecte angajamentul luat de a încheia negocierile privind concurența și achizițiile publice doar atunci când vor exista capacitățile necesare;

33.  insistă asupra faptului că orice APE final trebuie să includă și prevederi cu privire la buna guvernanță, la transparență în mediul politic și la drepturile omului;

34.  remarcă faptul că APE ar trebui să contribuie la realizarea ODM;

35.  solicită părților participante la negocieri să includă dispoziții obligatorii privind investițiile, concurența și achizițiile publice, care ar putea să promoveze Ghana ca destinație de afaceri și de investiții și subliniază faptul că, deoarece aceste norme se vor aplica în mod universal, de ele vor beneficia atât consumatorii, cât și administrațiile publice locale;

36.  remarcă importanța participării actorilor nestatali și a altor părți interesate din regiunea ECOWAS, precum și a unei analize a efectelor APE, care va contribui la construirea unui parteneriat veritabil necesar pentru monitorizarea APE;

37.  solicită o procedură de ratificare promptă pentru ca beneficiile AIPE să fie disponibile pentru țările partenere fără întârzieri inutile;

38.  recomandă adoptarea unei abordări flexibile, special concepute și pragmatice în cadrul negocierilor în curs pentru un APE final; invită Comisia, în acest context, să țină seama în special de solicitarea Ghanei cu privire la aspectele legate de dezvoltare din cadrul acordului; salută în acest sens concluziile Consiliului din 16-17 iunie 2008;

39.  încurajează părțile participante la negocieri să finalizeze negocierile în cursul anului 2009, conform planificării; încurajează părțile să ia toate măsurile pentru a fi în măsură să finalizeze un APE final între țările ACP și Uniunea Europeană înainte de sfârșitul anului 2009, conform planificării;

40.  subliniază că APE final ar trebui să includă o clauză de revizuire și o evaluare a impactului global, care ar trebui realizată în termen de trei-cinci ani de la semnarea acordului; solicită ca Parlamentul European și Parlamentul Ghanei să fie implicate în orice revizuire a acordului;

41.  subliniază, în special, rolul esențial al parlamentelor ACP și al actorilor nestatali în monitorizarea și gestionarea APE și solicită Comisiei Europene să asigure implicarea lor în procesul de negociere în curs; consideră că acest lucru necesită un program clar între țările UE și ACP, bazat pe o abordare participativă;

42.  consideră că este important ca la punerea în aplicare a APE să se creeze un sistem de monitorizare adecvat care să fie coordonat de comisia parlamentară competentă cu implicarea membrilor Comisiei pentru comerț internațional și ai Comisiei pentru dezvoltare, asigurând un echilibru adecvat între menținerea rolului principal de către Comisia INTA și o coerență generală a politicilor comerciale și de dezvoltare; consideră că această comisie parlamentară ar trebui să funcționeze într-o manieră flexibilă și să-și coordoneze în mod activ lucrările cu activitatea Adunării Parlamentare Paritare ACP - UE; consideră că această monitorizare ar trebui să înceapă după adoptarea fiecărui AIPE;

43.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale țărilor ACP, Consiliului ACP-UE și Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate