PROPUNERE DE REZOLUȚIE

21.4.2009

depusă cu cerere de înscriere pe ordinea de zi a dezbaterii cu privire la cazuri de încălcare a drepturilor omului, a democrației și a statului de drept
depusă în conformitate cu articolul 115 din Regulamentul de procedură
de Angelika Beer, Cem Özdemir
în numele Grupului Verts/ALE
privind situația umanitară a persoanelor aflate în tabăra de la Ashraf

B6‑0249/2009

Rezoluția Parlamentului European privind situația umanitară a persoanelor aflate în tabăra de la Ashraf

Parlamentul European,

–  având în vedere Acordul privind statutul forțelor militare (ASFM) semnat de guvernele Statelor Unite și Irakului în noiembrie 2008, care prevede retragerea trupelor SUA din orașele irakiene până la 30 iunie 2009 și din întreaga țară până la sfârșitul anului 2011,

–  având în vedere Convenția de la Geneva din 1951 cu privire la statutul refugiaților, precum și protocolul său adițional din 1967,

–  având în vedere hotărârea Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene, emisă la 4 decembrie 2008, care dispune scoaterea Organizației Mujahedinii Poporului din Iran (OMPI) de pe lista organizațiilor teroriste a Uniunii Europene,

–   având în vedere raportul Human Rights Watch din 5 mai 2005 intitulat "No Exit: Human Rights Abuses Inside the MKO Camps" „Nicio ieșire: încălcări ale drepturilor omului în taberele MKO”,

–  având în vedere articolul 115 din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât guvernul din Irak și-a anunțat de curând intenția de a desființa tabăra de la Ashraf din nordul Irakului, o enclavă unde aproximativ 3 400 de membri ai grupului de opoziție iranian PMOI sau Mojahedin-e Khalq (cunoscut și sub acronimele MEK și MKO) au trăit sub un tip de statut extrateritorial acordat de Sadam Hussein în anii 1980;

B.  întrucât MEK nu mai are nici un rol de forță de opoziție în Iranul de astăzi, deoarece și-a pierdut credibilitatea în urma colaborării cu regimul lui Saddam Hussein și a sprijinirii forțelor irakiene în timp războiului Iran-Irak și a suprimării revoltei kurzilor și shiiților,

C.  întrucât în urma invadării Irakului în 2003, forțele militare americane au dezarmat grupul și au acordat membrilor MEK statutul de „persoană protejată” în temeiul celei de-a Patra Convenții de la Geneva cu privire la protecția persoanelor civile pe timp de război;

D.   întrucât, în conformitate cu dispozițiile Acordului SUA/Irak din 2008 privind statutul forțelor militare (ASFM), prin care se solicită finalizarea retragerii forțelor coaliției până la sfârșitul lui 2011, controlul asupra taberei de la Ashraf a fost predat din nou forțelor de securitate din Irak la 1 ianuarie 2009;

E.  întrucât guvernul irakian a anunțat recent că persoanele încă rezidente în tabăra de la Ashraf va trebui să părăsească Irakul și întrucât există temeri serioase că unele dintre ele ar putea fi deportate în Iran contrar voinței acestora,

F.  întrucât MEK acuză autoritățile irakiene că au blocat în repetate rânduri aprovizionarea cu alimente și apă, precum și accesul personalului de asistență medicală în tabără, iar, pe de altă parte, conducerea MEK ar fi refuzat accesul forțelor de securitate irakiene și al ministerului irakian pentru drepturile omului într-o mare parte a taberei;

G.  întrucât, cu toate că MEK figurează încă pe listele cu organizații teroriste ale SUA, Iran, Australia și Canada, Tribunalul de Primă Instanță al Comunităților Europene a dispus la 4 decembrie 2009 scoaterea MEK de pe lista cu organizații teroriste pe motiv că Consiliul European nu a oferit suficiente dovezi conform cărora MEK continuă să reprezinte o amenințare teroristă;

H.  întrucât. conform relatărilor observatorilor independenți, de exemplu, jurnaliști și organizații pentru drepturile omului, precum și în urma mărturiilor unor foști membri MEK, unii dintre care au depus mărturie în fața Delegației Parlamentului European pentru relații cu Iran, organizația MEK s-a transformat dintr-un grup iranian militant de opoziție intr-un cult, ai cărui membri au suferit o spălare de creier în vederea venerării pseudo-religioase a liderilor săi, Massoud și Marjam Rajavi, fiind izolați de lumea din afară și ținuți sub dependență față de organizație prin durități mentale și fizice;

I.  întrucât, pe baza mărturiilor directe a doisprezece foști membrii ai OMPI, inclusiv cinci care au fost predați forțelor de securitate irakiene și care au fost deținuți în închisoarea de la Abu Ghraib în timpul guvernului Saddam Hussein, organizația Human Rights Watch a dezvăluit modul în care membrii disidenți au fost torturați, bătuți și deținuți ani de zile în izolare în baze militare irakiene după ce au criticat politica grupului și practicile sale nedemocratice sau și-au declarat intenția de părăsi organizația;

J.  întrucât mai multe sute de membrii disidenți au fost mutați, sub protecția SUA, într-o tabără de refugiați din apropiere; întrucât, în ultimii ani, ICNUR le-a acordat statut de refugiați și i-a strămutat în locuri sigure din Irak sau din țări terțe și întrucât acest demers a încetat în 2008;

K.  întrucât Comitetul Internațional al Crucii Roșii a organizat în ultimii ani repatrierea în Iran a mai mult de 250 de foști membrii ai OMPI la dorința acestora;

1.  salută recentul acord SUA-Irak menit să reinstaureze pe deplin suveranitatea de stat a poporului irakian și a guvernului ales asupra propriului teritoriu și consideră normală aplicarea legilor Irakului pe tot teritoriul acestei țări;

2.  ia act de anunțul Guvernului Irakului privind intenția acestuia de a desființa tabăra de la Ashraf și, în acest context, își exprimă îngrijorarea față de situația umanitară a persoanelor aflate acolo;

3.  invită autoritățile irakiene să protejeze viața și integritatea fizică și mentală a persoanelor aflate în tabăra de la Ashraf și să le acorde un tratament în conformitate cu obligațiile prevăzute în Convenția de la Geneva din 1951, în special cele referitoare la interdicția de a extrăda sau repatria persoane cu încălcarea principiului nereturnării;

4.  își exprimă preocupări serioase privind practicile relatate de manipulare mentală și fizică și încălcările grave ale drepturilor omului în cadrul cultului MEK sub conducerea soților Rajavi;

5.  solicită guvernului irakian și conducerii MEK să asigure acces deplin și imediat organizațiilor internaționale umanitare și organizațiilor pentru drepturile omului, ministerului irakian pentru drepturile omului și mass media în toate zonele taberei, pentru a putea face o evaluare independentă a situației;

6.  subliniază că toate persoanele aflate în tabăra de la Ashraf ar trebui să fie lăsate să fie intervievate de către autoritățile irakiene, de către CICR și ICNUR într-un loc neutru din afara taberei de la Ashraf, în absența conducătorilor MEK, pentru a determina dacă aceștia doresc să rămână sau nu în cadrul organizației;

7.  solicită guvernului irakian și conducerii MEK să autorizeze plecarea tuturor celor care nu doresc să mai rămână în tabăra de la Ashraf și să permită membrilor familiilor să se întâlnească cu rudele lor din MEK într-un loc neutru, ferit de prezența conducerii MEK;

8.  solicită Consiliului, Comisiei și statelor membre să trimită o misiune de evaluare în tabăra de la Ashraf și să ajute guvernul irakian să găsească o soluție umanitară la această veche problemă, îndeosebi prin oferirea unor opțiuni de stabilire în Uniunea Europeană pentru membrii MEK care nu doresc să se întoarcă în Iran;

9.  solicită guvernului irakian să creeze un spațiu de refugiu sigur ca măsură de urgență pentru membrii disidenți care continuă să evadeze din tabăra de la Ashraf, dar care nu au unde să se refugieze după închiderea taberei de refugiați de la Ashraf de către forțele militare ale SUA;

10.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Înaltului Reprezentant pentru PESC, guvernelor și parlamentelor statelor membre, ICNUR, CICR, Consiliului pentru drepturile omului al ONU, MEK și Guvernului și Parlamentului Irakului.