PROPUNERE DE REZOLUŢIE referitoare la libertatea de informare în Italia
14.10.2009
în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
Daniel Cohn-Bendit, Rebecca Harms, Judith Sargentini, Raül Romeva i Rueda, Indrek Tarand în numele Grupului Verts/ALE
Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B7-0090/2009
B7‑0090/2009
Rezoluția Parlamentului European referitoare la libertatea de informare în Italia
Parlamentul European,
- având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană și în special dispozițiile acestuia privind respectarea, promovarea și protecția drepturilor fundamentale,
- având în vedere articolul 11 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și articolul 10 din Convenția europeană a drepturilor omului cu privire la libertatea de exprimare și de informare, precum și la pluralismul mijloacelor de informare în masă,
- având în vedere Directiva 2007/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2007 de modificare a Directivei 89/552/CEE a Consiliului privind coordonarea anumitor acte cu putere de lege și acte administrative ale statelor membre cu privire la desfășurarea activităților de difuzare a programelor de televiziune[1],
- având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Pluralismul mijloacelor de informare în masă în statele membre ale Uniunii Europene” (SEC(2007)0032),
- având în vedere raportul preliminar elaborat în urma studiului independent cu privire la indicatorii pluralismului mijloacelor de informare în masă realizat de UCL-ICRI pentru Comisia Europeană în aprilie 2009,
- având în vedere Rezoluția sa din 25 septembrie 2008 privind concentrarea și pluralismul mass-mediei în Uniunea Europeană,
- având în vedere Rezoluția din 22 aprilie 2004 privind riscurile de încălcare a libertății de exprimare și de informare în Uniunea Europeană și în special în Italia[2],
- având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât Uniunea Europeană apără și promovează libertatea de exprimare și de informare, consacrată în articolul 10 din Convenția europeană a drepturilor omului și în articolul 11 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, a cărei condiție necesară o reprezintă libertatea și pluralismul mijloacelor de informare în masă;
B. întrucât aceste drepturi includ libertatea de opinie și libertatea de a primi și de a transmite informații fără amestecul autorităților publice sau presiuni din partea acestora;
C. întrucât, în Italia, în special în ultimele luni, s-au exprimat preocupări cu privire la respectarea acestui drept, în special cu privire la presiunea exercitată de prim-ministrul Italiei, dl Berlusconi, și la acțiunile în justiție introduse de acesta împotriva unora dintre principalele ziare italiene și a unor ziare europene, ca urmare a publicării de informații referitoare la domnia sa,
D. întrucât amestecul și presiunile exercitate de autoritățile italiene au fost totodată remarcate și în cazul televiziunii naționale italiene și mai ales în cazul programelor acesteia;
E. întrucât, în ultimii ani, multe dintre societățile încurajate de dl Berlusconi să nu își facă publicitate în publicațiile ostile pozițiilor domniei sale și-au transferat o mare parte a campaniilor publicitare din presa scrisă și de la televiziunea publică la Mediaset (societate controlată de dl Berlusconi);
F. întrucât prim-ministrul este acuzat de exercitarea unei puternice influențe asupra numirilor în posturi-cheie care au avut loc în societatea națională de televiziune RAI în primăvara acestui an;
G. întrucât, în vara anului trecut, tulburările politice legate de viața privată a dlui Berlusconi nu au fost aproape deloc acoperite de canalele de televiziune RAI și întrucât domnia sa a apărut de două ori pe posturile de televiziune, singur și fără a fi contrazis;
H. întrucât Guvernul Italiei a refuzat în septembrie 2009 să acorde protecție juridică celui mai importat program de știri de investigație (Report) și și-a manifestat intenția de a intenta acțiuni în justiție împotriva diverselor programe ale RAI, acuzate de defăimare;
I. întrucât RAI a început să-și codeze transmisiile prin satelitul italian pay-TV, ceea ce a cauzat societății RAI pierderi financiare grave și a oferit Mediaset un avantaj în ceea ce privește veniturile realizate din publicitate;
J. întrucât aceste tensiuni și situația creată au condus la proteste în Italia și în Europa din partea personalităților vieții culturale, ale reprezentanților presei și ai altor mijloace de informare în masă, precum și a reprezentaților de pe scena politică, în care s-au făcut apeluri publice împotriva intimidării mass-mediei, cu implicarea, printre alții, a asociației „Articolo 21” și a trei proeminenți constituționaliști italieni, al căror apel a primit deja 445 000 de semnături în Italia și Europa, inclusiv din partea unor figuri politice și culturale europene bine-cunoscute;
K. întrucât, în legătură cu cererea Comisiei de clarificare a politicii privind azilul a guvernului italian, prim-ministrul italian a declarat că a propus Consiliului European ca președintele Comisiei să fie singurul membru autorizat al Colegiului să disemineze informații cu privire la activitățile instituției și a amenințat blocarea lucrărilor Consiliului în cazul în care propunerea sa nu e acceptată, ceea ce a determinat o declarație oficială din partea Asociației internaționale de presă;
L. întrucât Reprezentantul OSCE pentru libertatea presei, dl Miklós Haraszti, a trimis o scrisoare oficială prim-ministrului italian la 20 septembrie 2009, în care îl invită pe acesta să renunțe la procesele de calomnie intentate ziarelor italiene, în care solicită daune în valoare de 3 milioane EUR;
M. întrucât, așa cum s-a afirmat și în alte rezoluții ale Parlamentului European, legislația italiană recentă nu rezolvă esența conflictului de interese generat de faptul că prim-ministrul controlează încă grupul Mediaset și deține controlul politic asupra sectorului serviciilor publice, în condițiile în care rata de concentrare a pieței TV este cea mai ridicată din Europa, iar duopolul RAI-Mediaset acoperă aproape 90% din audiența TV totală, încasând astfel 96,8% din veniturile din publicitate;
N. întrucât Italia ocupă locul 73 în raportul privind libertatea presei publicat de Freedom House și este pentru prima dată declarată ca țară în care presa este numai „parțial liberă”;
O. întrucât Consiliul are la dispoziție un instrument juridic, și anume procedura în conformitate cu articolul 7, prin care statele membre pot fi avertizate și li se pot aplica sancțiuni pentru încălcarea drepturilor omului, garantându-se astfel că acestea aderă la normele comune ale Uniunii;
P. întrucât, în pofida solicitărilor repetate ale Parlamentului European, Comisia nu a prevăzut nimic în materie de protecție a pluralismului informației în contextul revizuirii Directivei „televiziune fără frontiere”, angajându-se în schimb să stabilească o procedură specifică în trei etape în acest domeniu, și anume redactarea unui document de lucru (adoptat în 2007), definirea indicatorilor pentru nivelul pluralismului (definiți într-un studiu independent finalizat în iulie 2009) și o propunere de comunicare referitoare la acești indicatori (programată abia în 2010);
Q. întrucât Parlamentul European a solicitat în repetate rânduri Comisiei, printr-o serie de rezoluții, să ia măsuri în vederea garantării pluralismului, să publice urgent o comunicare referitoare la protecția pluralismului mijloacelor de informare în masă în statele membre și să completeze de urgență cadrul de reglementare cu o propunere de directivă privind această chestiune,
1. regretă presiunea și acțiunile de intimidare împotriva unor ziare italiene și europene întreprinse de autoritățile italiene, se alătură solicitării adresate de Reprezentantul OSCE autorităților italiene de a pune imediat capăt acestor acțiuni și consideră drept un abuz de putere orice intervenție care nesocotește libertatea de informare în scopul manipulării serviciului public de difuziune;
2. consideră că trebuie căutată o cale de remediere a anomaliei reprezentate de conflictul specific de interese între puterea politică, cea economică și presă, precum și de concentrarea controlului direct sau indirect asupra mass-mediei publice și private, și subliniază necesitatea de a asigura, în toate statele membre, independența serviciului public de difuziune și protecția împotriva intervențiilor asupra acestuia;
3. consideră că divergențele existente între legislațiile naționale în materie de concentrare a mijloacelor de informare în masă pot împiedica buna funcționare a pieței interne și în special libera circulație a serviciilor și libertatea de stabilire și își exprimă acordul față de orice inițiativă menită să promoveze convergența unor astfel de dispoziții naționale;
4. consideră că exemplu Italiei are implicații ce depășesc frontierele acestei țări și că lipsa unei reacții europene ar pune în pericol fundațiile democrației și progresele realizate de țările din fostul bloc estic care fac parte acum din Uniunea Europeană și ar submina orice act european de condamnare a cenzurii sau intimidării presei în contextul relațiilor externe;
5. consideră că libertatea de a primi și a transmite informații fără amestecul autorităților publice este un principiu fundamental al Uniunii Europene și un element esențial al democrației, alături de pluralismul mijloacelor de informare în masă, ambele consacrate în articolul 11 din Carta drepturilor fundamentale, și subliniază că, în cazurile în care statele membre nu iau măsurile necesare, Uniunea are obligația politică și juridică de a lua măsuri, în domeniile sale de competență, pentru ca cetățenilor săi să le fie respectate aceste drepturi;
6. reafirmă în acest context că actualul cadru legislativ al UE în materie de mijloace de informare este în continuare fragmentat și că este astfel imperativ ca UE să facă uz de prerogativele sale în domeniul audiovizualului, al concurenței, al telecomunicațiilor, al ajutorului de stat, al obligațiilor privind serviciile publice și al drepturilor fundamentale ale cetățenilor pentru a defini cel puțin normele minime pe care statele membre trebuie să le respecte în vederea garantării, protejării și promovării libertății de informare, precum și a unui nivel adecvat al pluralismului;
7. invită Consiliul să inițieze procedura prevăzută la articolul 7 din Tratatul privind Uniunea Europeană prin care un stat membru poate fi avertizat și i se pot aplica sancțiuni pentru încălcări ale drepturilor omului;
8. îndeamnă Comisia să elaboreze de urgență o propunere de directivă privind concentrarea mijloacelor de informare și protecția pluralismului, definind în prealabil, într-o comunicare pe această temă, indicatorii adecvați pentru determinarea nivelurilor de pluralism al informației, lucru solicitat deja în repetate rânduri și anunțat chiar de Comisie;
9. solicită Italiei să-și îndeplinească angajamentele legate de procedurile speciale ale ONU și să coopereze pe deplin cu raportorul special al ONU pentru libertatea de opinie și de exprimare, acordându-i acestuia permisiunea de a vizita Italia;
10. solicită comisiei competente în fond să urmărească evoluția acestei chestiuni;
11. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Consiliului Europei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.