PROPUNERE DE REZOLUŢIE privind libertatea de informare și pluralismul mass-media în Italia și în Uniunea Europeană
14.10.2009
în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
Monika Flašíková Beňová, Claude Moraes, David-Maria Sassoli în numele Grupului S&D
Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B7-0090/2009
B7‑0093/2009
Rezoluția Parlamentului European privind libertatea de informare și pluralismul mass-media în Italia și în Uniunea Europeană
Parlamentul European,
– având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolele referitoare la respectarea, promovarea și protecția drepturilor fundamentale, precum și articolele 22, 43, 49, 83, 87, 95 și 151 din Tratatul CE,
– având în vedere articolul 11 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și articolul 10 din Convenția europeană a drepturilor omului, referitoare la libertatea de exprimare și informare și dreptul la pluralismul mass-media,
– având în vedere Directiva 2007/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2007 de modificare a Directivei 89/552/CEE a Consiliului privind coordonarea anumitor acte cu putere de lege și acte administrative ale statelor membre cu privire la desfășurarea activităților de difuzare a programelor de televiziune,
– având în vedere documentul de lucru al Comisiei privind pluralismul mass-media în statele membre UE (SEC(2007)0032),
– având în vedere abordarea în trei etape, definită de Comisie, a pluralismului media și studiul independent asupra indicatorilor pluralismului efectuat de Universitatea Catolică din Louvain - ICRI, Universitatea Central Europeană - CMCS și Jönköping International Business School – MMTC, împreună cu o firmă de consultanță, Ernst & Young Belgia, comandat de Comisie și finalizat în 2009,
– având în vedere Rezoluția sa din 25 septembrie 2008 privind concentrarea și pluralismul mass-mediei în Uniunea Europeană[1],
– având în vedere Rezoluția din 22 aprilie 2004 privind riscurile de încălcare a libertății de expresie și informare în Uniunea Europeană și în special în Italia[2],
– având în vedere declarațiile Comisiei și dezbaterea care a avut loc în Parlamentul European la 8 octombrie 2009,
– având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât Uniunea Europeană garantează și promovează libertatea de exprimare și de informare, consacrate în articolul 11 din Carta drepturilor fundamentale și articolul 10 din Convenția europeană a drepturilor omului, în cadrul cărora libertatea și pluralismul mass-media reprezintă o precondiție esențială;
B. întrucât aceste drepturi includ libertatea de a-și exprima opiniile și libertatea de a primi și comunica informații fără interferențe sau presiuni din partea autorităților publice;
C. întrucât în Italia, în ultimele câteva luni, îngrijorările au devenit din ce în ce mai grave în legătură cu respectarea acestor drepturi, în special cu privire la presiunea exercitată și procesele deschise de primul ministru împotriva unor cotidiene italiene și europene care au publicat informații referitoare la persoana sa;
D. întrucât guvernul a intervenit în serviciile de difuzare ale televiziunii publice,
E. întrucât aceste presiuni și intervenții au determinat proteste, în Italia și în Europa, din partea unor personalități marcante din domeniul culturii, jurnalismului și presei, precum și din cel politic, care au dus la luări publice de poziție împotriva amenințărilor la adresa presei, cum ar fi cea a Asociației „Articolul 21” și cea a trei eminenți constituționaliști italieni, care au strâns peste 445 000 de semnături în Italia și în Europa, printre care cele ale unor personalități proeminente din lumea culturală și politică;
F. întrucât, ca răspuns la solicitarea Comisiei de clarificare în legătură cu returnarea migranților către Libia, decisă de guvernul italian, prim-ministrul Italiei a afirmat că va propune, în timpul Consiliului European, ca doar Președintele Comisiei să se ocupe de difuzarea informațiilor din partea instituției, amenințând să blocheze lucrările Consiliului European în cazul în care nu i se acceptă propunerea, ceea ce a determinat International Press Association să publice o declarație oficială de protest;
G. întrucât, la 20 septembrie 2009, reprezentantul OSCE pentru libertatea presei, Miklós Haraszti, a trimis o scrisoare prim-ministrului italian prin care îi solicită să-și retragă acțiunile în justiție și cererea de despăgubiri în valoare de 3 milioane EUR de la cotidienele italiene;
H. întrucât, așa cum s-a afirmat și în alte rezoluții, legislația italiană recentă nu rezolvă problema conflictului de interese generat de faptul că prim-ministrul controlează încă - direct sau indirect - grupul Mediaset și deține controlul politic asupra serviciului public, în condițiile în care rata de concentrare a pieței TV este cea mai ridicată din Europa, iar duopolul RAI-Mediaset acoperă aproape 90% din audiența TV totală, încasând astfel 96,8% din veniturile din publicitate;
I. întrucât Raportul privind libertatea presei menționează trei dintre statele membre ale UE, printre care Italia, în care libertatea presei este doar „parțială”;
J. întrucât, în pofida solicitărilor repetate ale Parlamentului European de elaborare a unei directive privind pluralismul informației și concentrarea în sectorul media, Comisia nu a avut în vedere aceste chestiuni atunci când a revizuit Directiva „televiziune fără frontiere”, în schimb s-a angajat să stabilească o foaie specifică de parcurs în trei etape, cuprinzând redactarea unui document de lucru (publicat în 2007), definirea indicatorilor pentru nivelul pluralismului (inclusă într-un studiu independent publicat în iulie 2009) și o propunere de comunicare referitoare la acești indicatori (programată abia în 2010);
K. întrucât Comisia a recunoscut, în ședința plenară din 8 octombrie 2009, că a trebuit să renunțe la elaborarea unei propuneri de directivă privind concentrarea și pluralismul în sectorul mass-media din cauza lipsei de voință politică a statelor membre;
L. întrucât Directiva „televiziunea fără frontiere”, deși nu include pluralismul în domeniul său de aplicare, introduce dreptul jurnaliștilor de a avea acces la scurte fragmente și obligația de creare a unei autorități independente de monitorizare a mass-media în fiecare stat membru, fapt datorat în mare parte contribuției Parlamentului European,
M. întrucât, așa cum a admis și Comisia în ședința plenară, s-ar putea identifica mai multe temeiuri juridice care ar face posibilă instituirea unei serii de măsuri legislative de creștere a pluralismului în Uniunea Europeană și de evitare a concentrării în sectorul mass-media;
N. întrucât Parlamentul European a solicitat în repetate rânduri Comisiei, printr-o serie de rezoluții, să ia măsuri în vederea garantării pluralismului și să se ocupe de problema concentrării în domeniul media, să publice urgent o comunicare referitoare la protecția pluralismului mass-media și la concentrarea în sectorul presei, și să finalizeze cadrul de reglementare cu o propunere de directivă privind aceste chestiuni, bazată pe temeiul juridic oferit în mod clar de tratat,
1. regretă presiunea și acțiunile în justiție deschise împotriva unor cotidienele italiene și europene de către autoritățile publice din Italia, se alătură solicitării adresate de Reprezentantul OSCE autorităților italiene de a-și retrage imediat aceste acțiuni și consideră neavenită orice intervenție care nesocotește libertatea de informare în scopul manipulării serviciului public de difuziune TV;
2. consideră că trebuie căutată o cale de remediere a anomaliei reprezentate de conflictul specific de interese între puterea politică, cea economică și cea a presei, precum și de concentrarea controlului direct sau indirect asupra mass-media publică și privată, și subliniază necesitatea de a asigura, în toate statele membre, independența și protecția împotriva intervențiilor a operatorilor publici,
3. își exprimă convingerea că libertatea de a primi și a transmite informații fără intervenția autorităților publice este un principiu fundamental al Uniunii Europene și un element esențial al democrației, alături de pluralismul mediatic, ambele consacrate în articolul 11 din Carta drepturilor fundamentale, și reafirmă că, în cazurile în care statele membre nu iau măsurile adecvate, Uniunea are obligația politică și juridică de a lua măsuri, în domeniile sale de competență, pentru ca cetățenilor săi să le fie respectate aceste drepturi;
4. reafirmă că cadrul legislativ al UE în domeniul pluralismului mass-media și a concentrării în sectorul presei este deocamdată neadecvat și, de aceea, Comisia trebuie să ia cât mai curând măsuri - folosindu-se de competențele pe care Comunitatea le are în domeniile pieței interne, politicii audiovizuale, competiției, telecomunicațiilor, ajutoarelor de stat, obligațiilor serviciilor publice și drepturilor fundamentale ale cetățenilor - pentru a defini condițiile esențiale minimale pentru ca toate statele membre să fie obligate să respecte pentru a sigura, garanta și promova libertatea de informare și un nivel adecvat al pluralismului mass-media;
5. în această privință, regretă lipsa de voință politică a statelor membre și pasivitatea Comisiei ca motor politic al Uniunii și solicită insistent Comisiei să elaboreze de urgență o propunere de directivă privind pluralismul și concentrarea în sectorul mass-media, așa cum Parlamentul European a cerut în repetate rânduri și cum a anunțat Comisia însăși;
6. recomandă Comisiei să publice fără întârziere comunicarea referitoare la pluralismul mediatic pe care o planificase; își exprimă surprinderea că această comunicare nu a fost menționată de Comisie în cursul ședinței plenare și își confirmă disponibilitatea de a acționa prin intermediul unui raport din proprie inițiativă privind pluralismul și concentrarea dacă i se transmite această comunicare;
7. solicită comisiilor competente să urmărească această chestiune și să-și prezinte în ședința plenară concluziile cu privire la libertatea de informare, concentrarea în sectorul media și pluralismul mediatic;
8. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor naționale ale statelor membre.
- [1] Texte adoptate P6_TA(2008)0459.
- [2] JO C 104 E din 20.4.2004, p. 1026.