Propunere de rezoluţie - B7-0094/2009Propunere de rezoluţie
B7-0094/2009

    PROPUNERE DE REZOLUŢIE referitoare la libertatea de informare în Italia

    14.10.2009

    depusă pe baza declarației Comisiei
    în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură

    Guy Verhofstadt, Niccolò Rinaldi, Sonia Alfano, Luigi de Magistris, Sophia in 't Veld, Sarah Ludford, Sylvie Goulard, Renate Weber, Ivo Vajgl, Louis Michel, Olle Schmidt, Johannes Cornelis van Baalen, Anneli Jäätteenmäki, Ramon Tremosa I Balcells, Carl Haglund, Metin Kazak, Annemie Neyts-Uyttebroeck, Bill Newton Dunn, George Lyon, Gesine Meissner, Marietje Schaake, Stanimir Ilchev, Nadja Hirsch, Nathalie Griesbeck, Gerben-Jan Gerbrandy, Andrew Duff, Siiri Oviir, Kristiina Ojuland, Filiz Hakaeva Hyusmenova, Ivars Godmanis, Catherine Bearder, Giommaria Uggias, Vincenzo Iovine, Corinne Lepage, Pino Arlacchi, Jelko Kacin, Izaskun Bilbao Barandica, Riikka Manner, Sharon Bowles, Marielle De Sarnez, Jorgo Chatzimarkakis în numele Grupului ALDE

    Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B7-0090/2009

    Procedură : 2009/2688(RSP)
    Stadiile documentului în şedinţă
    Stadii ale documentului :  
    B7-0094/2009
    Texte depuse :
    B7-0094/2009
    Dezbateri :
    Texte adoptate :

    B7‑0094/2009

    Rezoluția Parlamentului European referitoare la libertatea de informare în Italia

    Parlamentul European,

    –   având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolele 6 și 7 din acesta, referitoare la respectarea, promovarea și protecția drepturilor fundamentale, precum și articolele 22, 43, 49, 83, 87, 95 și 151 din Tratatul CE,

    –   având în vedere articolul 11 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și articolul 10 din Convenția europeană privind drepturile omului, referitoare la dreptul la libertatea de exprimare și informare și dreptul la pluralismul mass-mediei,

    –   având în vedere Directiva 2007/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2007 de modificare a Directivei 89/552/CEE a Consiliului privind coordonarea anumitor acte cu putere de lege și acte administrative ale statelor membre cu privire la desfășurarea activităților de difuzare a programelor de televiziune[1],

    –   având în vedere Documentul de lucru al Comisiei Europene privind pluralismul mass-mediei în statele membre ale Uniunii Europene[2],

    –   având în vedere abordarea în trei etape, definită de Comisie, a pluralismului mass-mediei și studiul independent efectuat de Universitatea Catolică din Leuven - ICRI, Universitatea Central Europeană - CMCS și Jönköping International Business School – MMTC, împreună cu firma de consultanță Ernst & Young Belgia, studiu comandat de Comisie și finalizat în 2009,

    –   având în vedere Rezoluția sa din 25 septembrie 2008 privind concentrarea și pluralismul mass-mediei în Uniunea Europeană[3],

    –   având în vedere Rezoluția sa din 22 aprilie 2004 privind riscurile de încălcare a libertății de expresie și informare în UE și, în special, în Italia[4],

    –   având în vedere declarațiile Comisiei și dezbaterea care a avut loc în Parlament la 8 octombrie 2009,

    –   având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

    A. întrucât articolul 11 din Carta drepturilor fundamentale și articolul 10 din Convenția europeană privind drepturile omului, pentru care libertatea și pluralismul mass-mediei reprezintă condiții esențiale, includ libertatea de a exprima opinii și libertatea de a primi și de a comunica informații fără imixtiuni sau presiuni din partea autorităților publice;

    B.  întrucât, în pofida solicitărilor repetate ale Parlamentului de elaborare a unei directive privind pluralismul informației și concentrarea mass-mediei, Comisia nu a avut în vedere aceste chestiuni atunci când a revizuit Directiva „televiziune fără frontiere”, dar s-a angajat să stabilească o foaie specifică de parcurs în trei etape cu privire la aceste aspecte, care să aibă la bază un document de lucru (publicat în 2007), și anume definirea indicatorilor pentru nivelul pluralismului (inclusă într-un studiu independent publicat în iulie 2009) și o propunere de comunicare referitoare la acești indicatori (programată abia în 2010);

    C. întrucât Parlamentul a invitat în repetate rânduri Comisia, printr-o serie de rezoluții, să promoveze măsuri în vederea garantării pluralismului și să abordeze problema concentrării în domeniul mass-mediei, să publice urgent o comunicare referitoare la protecția pluralismului și la concentrarea mass-mediei în statele membre și să completeze de urgență cadrul de reglementare cu o propunere de directivă privind aceste chestiuni, utilizând temeiul juridic oferit în mod clar de tratate;

    D. întrucât există semnale că pluralismul mass-mediei este amenințat în mai multe state membre; întrucât „Freedom House”, în raportul său referitor la libertatea presei, a plasat Italia pe locul 73, menționând, de asemenea, situația critică din România și Bulgaria; întrucât Înaltul Reprezentant al OSCE pentru libertatea mass-mediei și-a exprimat, de asemenea, îngrijorarea cu privire la situația din Italia;

    E.  întrucât situația din Italia este deosebit de alarmantă, datorită unui prelungit conflict de interese între proprietatea asupra mass-mediei și controlul politic exercitat asupra mass-mediei private și publice, precum și controlul asupra modalității de alocare a resurselor publicitare; întrucât guvernul exercită, de asemenea, puternice ingerințe în serviciul de difuzare a televiziunii publice, în special în ceea ce privește planificarea programelor, numirea directorilor și a redactorilor-șefi și contractele jurnaliștilor, una dintre consecințele acestei situații fiind absența pluralismului, așa cum a evidențiat principalul institut italian de monitorizare a mass-mediei, care a mai arătat că celui de-al doilea partid de opoziție ca importanță i-a fost alocat, în perioada cuprinsă între iulie și septembrie, între 0.1% și 0.7% din timpul de emisie în cadrul emisiunilor publice de știri; întrucât primul-ministru italian a solicitat, de asemenea, purtătorilor de cuvânt ai Comisiei Europene să se abțină de la furnizarea oricărei informații;

    F.  întrucât, în prezent, este dezbătută o lege prin care să fie interzisă prezentarea, de către mass-media, a informațiilor publice legate de procedurile judiciare, fiind stipulate amenzi grele pentru jurnaliști și redactori-șefi,

    1.  este convins de faptul că libertatea de a primi și a comunica informații, fără imixtiuni din partea autorităților publice, precum și pluralismul mass-mediei, reprezintă principii fundamentale aflate la baza Uniunii Europene și elemente esențiale ale democrației, amândouă fiind consacrate în articolul 11 al Cartei drepturilor fundamentale; reiterează faptul că Uniunea Europeană are obligația politică și juridică față de cetățenii săi de a garanta, în domeniile sale de competență, respectarea acestor drepturi; este în mod deosebit preocupat de situația din Italia;

    2.  reafirmă, în acest sens, că actualul cadru legislativ al UE în domeniul pluralismului și concentrării mass-mediei este deocamdată neadecvat și, de aceea, Uniunea Europeană trebuie să își exercite cât mai curând competențele în domeniile pieței interne, politicii audiovizuale, concurenței, telecomunicațiilor, ajutoarelor de stat, obligațiilor serviciilor publice și drepturilor fundamentale ale cetățenilor, pentru a defini condițiile esențiale minime ce trebuie respectate de către toate statele membre pentru a asigura, garanta și promova libertatea de informare și un nivel adecvat al pluralismului mass-mediei; solicită, în acest context, Comisiei să analizeze riscurile reprezentate de către trusturile mass-media în Italia;

    3.  îndeamnă Comisia să elaboreze, colaborând pe deplin cu viitorul comisar responsabil pentru drepturile fundamentale, o comunicare referitoare la protejarea pluralismului și la concentrarea mass-mediei, în vederea aprobării cât mai curând posibil a unei directive, așa cum Parlamentul a solicitat în repetate rânduri;

    4.  solicită comisiei competente și Agenției pentru Drepturi Fundamentale să urmărească această chestiune și să-și prezinte în ședința plenară concluziile cu privire la libertatea de informare, concentrarea mass-mediei și pluralismul mass-mediei;

    5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Consiliului Europei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.