Propunere de rezoluţie - B7-0121/2009Propunere de rezoluţie
B7-0121/2009

PROPUNERE DE REZOLUŢIE referitoare la consolidarea democrației în relațiile externe

19.10.2009

depusă pe baza întrebării cu solicitare de răspuns oral B7-0213/2009
în conformitate cu articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul de procedură

José Ignacio Salafranca Sánchez–Neyra, László Tőkés, Filip Kaczmarek în numele Grupului PPE

Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B7-0118/2009

Procedură : 2009/2718(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului :  
B7-0121/2009
Texte depuse :
B7-0121/2009
Texte adoptate :

B7–0121/2009

Rezoluție a Parlamentului European referitoare la consolidarea democrației în relațiile externe

Parlamentul European,

–   având în vedere Declarația universală a drepturilor omului, în special articolul 21, și Pactul internațional privind drepturile civile și politice,

–   având în vedere articolele 3, 6, 11 și 19 din Tratatul privind Uniunea Europeană și articolele 177, 300 și 310 din Tratatul CE,

–   având în vedere toate acordurile dintre UE și țările terțe și clauzele privind drepturile omului și democrația din cuprinsul acestora,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, proclamată la Strasbourg, la 12 decembrie 2007,

–   având în vedere Rezoluția Adunării Generale a ONU din 8 septembrie 2000 - „Declarația Mileniului a Organizației Națiunilor Unite” - A/RES/55/2,

–   având în vedere Rezoluția Adunării Generale a ONU din 4 decembrie 2000 - „Promovarea și consolidarea democrației” - A/RES/55/96,

–   având în vedere Rezoluția Adunării Generale a ONU din 15 septembrie 2005 - „Rezultatele reuniunii de lucru din 2005” - A/RES/60/1,

–   având în vedere Rezoluția Adunării Generale a ONU din 15 septembrie 2005 - „Rezultatele reuniunii de lucru din 2005” - A/RES/60/1,

–   având în vedere Rezoluția Adunării Generale a ONU din 23 martie 2005 - „Întărirea rolului organizațiilor și acordurilor regionale, subregionale și de alte tipuri în promovarea și consolidarea democrației” - A/RES/59/201,

–   având în vedere comunicarea Comisiei privind misiunile UE de asistență și de observare a alegerilor (COM(2001)0191),

–   având în vedere Rezoluția sa din 15 martie 2001 referitoare la comunicarea Comisiei privind misiunile UE de asistență și de observare a alegerilor,

–   având în vedere comunicarea Comisiei privind rolul Uniunii Europene în promovarea drepturilor omului și a procesului de democratizare în țările terțe (COM(2001)0252),

–   având în vedere Rezoluția sa din 25 aprilie 2002 referitoare la comunicarea Comisiei privind rolul Uniunii Europene în promovarea drepturilor omului și a procesului de democratizare în țările terțe,

–   având în vedere Strategia europeană de securitate, adoptată la 12 decembrie 2003,

–   având în vedere comunicarea Comisiei, intitulată „Guvernanță și dezvoltare” (COM(2003)0615),

–   având în vedere raportul său, A5- 0219/2004, referitor la comunicarea Comisiei,

–   având în vedere Consensul european privind dezvoltarea din 2005,

–   având în vedere Declarația de la Paris din 2005 privind eficiența ajutorului și Agenda pentru acțiune de la Accra din 2008,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei, intitulată „Guvernanța în cadrul consensului european privind dezvoltarea – Către o abordare armonizată în Uniunea Europeană” (COM(2006)0421),

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1889/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 de instituire a unui instrument de finanțare pentru promovarea democrației și drepturilor omului la scară mondială (IEDDO),

–   având în vedere decizia Biroului din 18 iunie 2007 de instituire a Biroului de promovare a democrației parlamentare,

–   având în vedere Rezoluția sa din mai 2008 privind misiunile UE de observare a alegerilor: obiective, practici și viitoare provocări,

–   având în vedere concluziile Consiliului din mai 2009 privind „Susținerea guvernanței democratice – Către un cadru consolidat al UE”,

–   având în vedere întrebarea din 30 septembrie 2009 adresată Comisiei privind construirea democrației în relațiile externe (O-0093/2009 - B7‑0213/2009),

–   având în vedere articolul 115 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât democrația și drepturile omului sunt valori fundamentale ale Uniunii Europene și ale statelor sale membre și au reprezentat o componentă a procesului de integrare europeană încă de la început;

B.  întrucât tratatele fundamentale ale Uniunii Europene relevă un angajament ferm pentru cauza democrației și a drepturilor omului, iar criteriile politice de la Copenhaga privind „stabilitatea instituțiilor care garantează democrația, statul de drept, drepturile omului și respectarea și protecția minorităților” au constituit o componentă esențială a procesului de extindere;

C. întrucât înțelegerea pe scară largă a conceptului de democrație a făcut posibilă integrarea cu succes a drepturilor politice, sociale și economice în UE și a jucat în istoria lumii un rol fundamental pentru asigurarea stabilității și prosperității;

D. întrucât, în temeiul articolului 11 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), unul dintre obiectivele fundamentale ale politicii externe și de securitate comună este „dezvoltarea și consolidarea democrației și a statului de drept, precum și respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”;

E.  întrucât sistemele democratice pot îmbrăca forme diferite, astfel cum se poate observa în UE, dar democrația este o valoare universală, iar principiile sau elementele sale esențiale sunt consacrate în numeroase declarații și convenții internaționale; aceste elemente, astfel cum au fost definite prin două rezoluții ale Adunării Generale a ONU, adoptate în 2000 și în 2005 (A/RES/55/96 și A/RES/59/201), includ:

•    respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, acestea însemnând, printre altele, libertatea de întrunire pașnică și de asociere, libertatea de exprimare și libertatea de opinie

•    dreptul de a participa la gestionarea afacerilor publice, direct sau prin intermediul unor reprezentanți liber aleși, precum și dreptul de a vota și de a fi ales în cadrul unor alegeri periodice autentice și libere, pe baza unui sufragiu universal și egal și prin vot secret, care să garanteze exprimarea liberă a voinței cetățenilor

•    un sistem pluralist de partide și organizații politice

•    respect pentru statul de drept

•    separarea puterilor în stat și independența sistemului judiciar

•    transparența și responsabilitatea în cadrul administrației publice

•    libertatea, independența și pluralismul mass-mediei;

F.  întrucât, după cum s-a afirmat în Declarația Mileniului, o guvernanță democratică și participativă, bazată pe voința poporului, poate garanta în cel mai înalt grad drepturile cetățenilor de a trăi și de a-și crește copiii în condiții de demnitate, protejați de amenințarea foametei și a violenței, oprimării sau injustiției;

G. întrucât capacitatea bărbaților și femeilor de a participa în condiții de egalitate la viața politică și la procesul decizional este o condiție prealabilă a democrației autentice;

H. întrucât democrația, dezvoltarea și respectarea tuturor drepturilor omului, inclusiv a drepturilor economice, sociale și culturale, sunt interdependente și se consolidează reciproc;

I.   întrucât democrația este, de asemenea, legată în mod clar de securitate, acest lucru fiind recunoscut de Strategia europeană de securitate, care menționează că „răspândirea bunei guvernanțe, susținerea reformelor sociale și politice, combaterea corupției și a abuzului de putere, stabilirea statului de drept și protecția drepturilor omului reprezintă cele mai bune mijloace pentru consolidarea ordinii internaționale”;

J.   întrucât Uniunea Europeană dispune de o gamă largă de instrumente și facilități pentru sprijinirea democrației în lume, de la dialogul politic și inițiativele diplomatice până la instrumente specifice de cooperare financiară și tehnică;

K. întrucât toate instrumentele financiare externe ale Uniunii Europene, cum ar fi Instrumentul de cooperare pentru dezvoltare (ICD), Instrumentul european de vecinătate și parteneriat (IEVP) și Instrumentul de stabilitate (IS) oferă mijloace importante de sprijinire a guvernării democratice și a procesului de consolidare instituțională și de consolidare a capacității;

L.  întrucât Instrumentul pentru democrație și drepturile omului (IEDDO) este un instrument-cheie de asistență financiară în domeniul drepturilor omului și al democrației, cu un domeniu de aplicare global, capabil să funcționeze fără aprobarea țării-gazdă, sprijinind direct organizațiile societății civile; întrucât misiunile UE de observare a alegerilor (MOA), finanțate prin IEDDO, reprezintă o parte esențială a contribuției UE pentru crearea unor instituții democratice;

M. întrucât este nevoie de o monitorizare mai bună a sprijinului pentru democrație furnizat în momentul de față de UE, a felului în care puternicul arsenal al UE de instrumente de sprijinire a democrației în lume își atinge obiectivele în țările partenere și a felului în care aceste instrumente și actori diferiți operează și se completează reciproc;

N. întrucât raportul din 2004 al Parlamentului European referitor la comunicarea Comisiei privind guvernanța și dezvoltarea a subliniat importanța de a opera reforme electorale și parlamentare, dincolo de instituirea unor sisteme electorale pluripartide, pentru a asigura o activitate politică mai extinsă și mai eficientă în rândul populației[1],

1.  reamintește faptul că democratizarea și buna guvernanță nu constituie doar niște scopuri în sine, ci sunt de asemenea vitale pentru reducerea sărăciei, dezvoltarea durabilă, pace și stabilitate;

2.  consideră că integrarea democrației și a proceselor democratice în țările terțe prin intermediul asistenței pentru dezvoltare oferă cele mai bune perspective pentru dezvoltarea unor politici eficiente legate de probleme de interes global care privesc și cetățenii Uniunii Europene;

3.  împărtășește părerea că este nevoie de un cadru mai coerent și mai uniform care să crească eficacitatea sprijinului UE pentru consolidarea democrației acordat în lumea întreagă;

4.  salută eforturile fostelor președinții ale UE și ale președinției actuale privind o inițiativă care să implice toți pilonii pentru consolidarea democrației în acțiunile externe ale UE cu scopul de a-i defini mai bine politica, de a-i consolida modalitățile de acționare și a îmbunătăți coordonarea eforturilor; de asemenea, subliniază nevoia de a lua măsuri sistematice în domeniu ca parte a concluziilor Consiliului care urmează să fie adoptate în noiembrie 2009;

5.  recomandă ca concluziile Consiliului să includă sugestii specifice și practice pentru a îmbunătăți coordonarea sprijinului pentru democrație în instrumentele politicilor UE în materie de afaceri externe, drepturile omului și dezvoltare;

6.  recomandă ca UE să consolideze acțiunile concertate la scară mondială de promovare a democrației prin semnarea rezoluției Adunării Generale a ONU din 2005, care a definit elemente esențiale ale democrației;

7.  subliniază că democrația nu poate fi exportată sau impusă din exterior; o strategie funcțională de promovare a democrației trebuie să se bazeze pe dialog și să implice eforturi pe scară largă de consolidare a societății civile și de creștere a gradului de sensibilizare a publicului cu privire la democrație în țările în curs de dezvoltare; subliniază faptul că UE continuă să respecte principiul conform căruia strategiile de dezvoltare și programele aparțin țărilor partenere; totuși, aceste procese pot fi sprijinite de toate diversele instrumente ale UE, adaptate la situația specifică din fiecare țară, pornind de la o analiză aprofundată a situației unei țări cu privire la democrație;

8.  subliniază că UE trebuie să dezvolte strategii de sprijinire a dezvoltării societății civile și a structurilor democratice prin mijloace alternative în țările autoritare, unde democrația nu poate fi promovată în mod deschis; fundațiile politice, organizațiile neguvernamentale și instituțiile academice joacă roluri importante în aceste contexte și ar trebui sprijinite;

9.  subliniază că întreagă cooperarea în materie de dezvoltare - cu excepția ajutorului umanitar, unde se aplică condiții extraordinare - ar trebui să fie condiționată de respectarea unor criterii specifice referitoare la transparența față de public, în special în ceea ce privește managementul financiar, dat fiind că dezvoltarea durabilă poate fi obținută doar cu respectarea unor condiții potrivite de transparență și responsabilitate;

10. insistă că una dintre prioritățile principale ale politicii în materie de dezvoltare ar trebui să fie instituirea unor sisteme și proceduri pentru prevenirea corupției și pentru sprijinirea schimbărilor democratice care contribuie prin ele însele la crearea unui guvern mai deschis și mai responsabil;

11.  recomandă Comisiei și Consiliului să pună în aplicare Declarația de la Paris și Agenda pentru acțiune de la Accra privind eficiența ajutorului în cadrul activității lor de sprijinire a democrației; sugerează, mai ales, introducerea de către UE a unor evaluări comune ale gradului de democratizare, a unei programări și a unei repartizări comune a sarcinilor, pentru a spori impactul și vizibilitatea activității UE de sprijinire a democrației;

12. sugerează că Comisia ar trebui să introducă în mod sistematic în documentele de strategie de țară o secțiune privind starea democrației și, ori de câte ori este cazul, ar trebui să integreze măsurile de sprijinire a democrației în programele de cooperare cu țările partenere;

13. subliniază nevoia unei mai bune coordonări a activităților desfășurate în sfera de aplicare a diverselor instrumente financiare externe, pentru a analiza sub toate aspectele complementaritatea între instrumentele geografice și tematice;

14. îndeamnă Consiliul și Comisia să inițieze consultări extinse și cuprinzătoare cu toate părțile interesate din UE și din țările terțe, inclusiv cu actorii instituționali, regionali și locali, înainte de a lansa noi inițiative de consolidare a democrației;

15. încurajează Comisia să implice mai sistematic instituțiile democratice, în special parlamentele, în pregătirea și aplicarea instrumentelor naționale specifice, cum ar fi acordurile dintre UE și țara în cauză și documentele de strategie națională;

16. subliniază nevoia ca sprijinul UE pentru democrație să fie cuprinzător, răspunzând tuturor problemelor ridicate de rezoluția din 2005 a Adunării Generale a ONU, precum și nevoia ca sprijinul să fie acordat în cadrul unei perspective pe termen lung;

17. salută contribuția pozitivă a misiunilor UE de observare a alegerilor la consolidarea proceselor democratice, la respectarea drepturilor omului, a libertăților fundamentale, a bunei guvernanțe și a statului de drept și, în special, la consolidarea proceselor electorale din întreaga lume, dar subliniază nevoia de a asigura o politică post-electorală coerentă, în cadrul căreia sprijinul pentru dezvoltare să fie conform cu principiile democratice și cu valorile guvernării democratice;

18. subliniază că eforturile UE în domeniul consolidării democrației ar trebui să se focalizeze mai sistematic asupra rolului reprezentanților aleși și al partidelor politice, precum și al mass-media independente;

19. recomandă introducerea unei strategii specifice pentru a sprijini parlamentele alese recent în mod democratic, în vederea instituirii durabile a democrației, a statului de drept și a bunei guvernări;

20.  confirmă hotărârea sa de a contribui la consolidarea proceselor democratice prin sporirea implicării sale în observarea alegerilor, monitorizarea rezultatelor misiunilor UE de observare a alegerilor și consolidarea capacității parlamentare prin intermediul Biroului de promovare a democrației parlamentare;

21. încurajează delegațiile Comisiei să acționeze în parteneriat cu Biroul de promovare a democrației parlamentare în momentul când analizează sau inițiază programe de sprijin parlamentar;

22. recomandă includerea unui plan de acțiune în concluziile Consiliului din noiembrie, precum și planificarea unei revizuiri a progreselor până la sfârșitul lui 2010;

23. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și statelor membre.