PROPUNERE DE REZOLUŢIE referitoare la summitul FAO și securitatea alimentară
23.11.2009
în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
James Nicholson în numele Grupului ECR
Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B7-0168/2009
B7‑0168/2009
Rezoluția Parlamentului European referitoare la summitul FAO și securitatea alimentară
Parlamentul European,
– având în vedere articolul 33 din Tratatul CE,
– având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2007 referitoare la creșterea prețurilor la furaje și la produsele alimentare[1], precum și Rezoluția sa din 22 mai 2008 referitoare la creșterea prețurilor la alimente în Uniunea Europeană și în țările în curs de dezvoltare[2],
– având în vedere Rezoluția sa din 29 noiembrie 2007 referitoare la dezvoltarea agriculturii africane - propunere pentru dezvoltarea agriculturii și securitatea alimentară în Africa[3],
– având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de creare a unui mecanism de reacție rapidă la creșterea prețurilor la produsele alimentare în țările în curs de dezvoltare (COM(2008)0450),
– având în vedere comunicarea Comisiei adresată Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor și intitulată „Creșterea prețurilor la produsele alimentare - Direcții de acțiune ale UE pentru gestionarea problemei” (COM(2008)0321),
– având în vedere Raportul privind politica agricolă comună și siguranța alimentară mondială (Raportul McGuiness) (2008/2153(INI)),
– având în vedere concluziile summitului mondial privind alimentația din 1996,
– având în vedere „Perspectivele agricole 2008-2017” publicate de Organizația pentru Alimentație și Agricultură (FAO) și de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE),
– având în vedere recomandările Evaluării Internaționale a Științelor Agricole și Tehnologiei de Dezvoltare (IAASTD),
– având în vedere rezultatul reformei bilanțului de sănătate al politicii agricole comune,
– având în vedere actualele negocieri OMC din cadrul Rundei de dezvoltare de la Doha,
– având în vedere Declarația de la Paris privind eficiența ajutorului,
– având în vedere declarația summitului mondial privind securitatea alimentară desfășurat la Roma între 16-18 noiembrie 2009,
– având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât se estimează că populația mondială va depăși 9 miliarde în 2050 și cererea mondială de produse alimentare se va dubla în aceeași perioadă; întrucât FAO se așteaptă să fie nevoie ca producția agricolă mondială să crească cu 70% din prezent până în 2050; întrucât acest lucru va trebui să se realizeze utilizând mai puțină apă și pesticide și având la dispoziție mai puțin teren agricol datorită efectelor schimbărilor climatice;
B. întrucât Uniunea Europeană este donatorul mondial principal în materie de ajutor pentru dezvoltare și ajutor umanitar, dar, în același timp, la nivel internațional, partea din acest ajutor dedicată agriculturii, în special cea provenind din partea Uniunii Europene, a scăzut constant după anii 1980;
C. întrucât actuala criză afectează cel mai grav gospodăriile cu un venit redus, atât în cadrul Uniunii Europene, cât și în țările în curs de dezvoltare, în care cheltuielile pentru alimente reprezintă între 60 și 80% din venitul total al gospodăriei, față de UE, în care media cheltuielilor este de sub 20%;
D. întrucât Uniunea Europeană rămâne un producător major de alimente, asigurând 17% din producția de grâu la nivel mondial, 25% din producția de lapte, 13% din producția de carne de pasăre, 20% din producția de carne de porc și 30% din producția de carne de vită; întrucât aceasta este, de asemenea, un importator important de produse agricole, deoarece producția sa agricolă este în mare parte inferioară pragului de autosuficiență pentru numeroase produse agricole de bază;
E. întrucât prețurile ridicate la furaje măresc costurile de producție, ceea ce riscă să conducă la scăderea producției de produse animale, a căror cerere înregistrează o creștere și va continua să o facă, în special în economiile în curs de dezvoltare;
F. întrucât fluctuațiile majore ale prețurilor bunurilor de consum pot deveni o caracteristică mai pronunțată și obișnuită a pieței mondiale; întrucât creșterea prețurilor alimentelor nu generează automat venituri mai ridicate pentru agricultori, în special din cauza ritmului de creștere a costurilor mijloacelor de producție, dar și a diferenței din ce în ce mai mari dintre costurile de producție și prețurile de consum;
G. întrucât rezervele alimentare mondiale s-au redus, atingând niveluri scăzute critice, de la o rezervă de produse alimentare disponibilă timp de un an după cel de-al doilea război mondial, la o rezervă disponibilă timp de 57 de zile în 2007 și doar 40 de zile în 2008;
H. întrucât factorii enumerați, precum și alți factori au afectat în mod direct și grav numeroase persoane; întrucât, la nivel mondial, criza prețurilor alimentelor a adus sărăcie și foamete pentru milioane de persoane; întrucât această situație a generat revolte și tensiuni în lume, contribuind la destabilizarea țărilor și regiunilor la nivel mondial;
I. întrucât, potrivit actualelor estimări ale unor organizații de combatere a foametei la nivel mondial, în țările în curs de dezvoltare, una din cinci persoane este subnutrită și suferă de foamete cronică, iar zilnic peste 30 000 de copii mor ca urmare a foametei și sărăciei în întreaga lume;
J. întrucât sănătatea este o condiție prealabilă pentru dezvoltare și prosperitate economică, deoarece o stare precară a sănătății impune poveri sociale și economice enorme familiilor și societății și întrucât accesul la apa potabilă sigură, la instalațiile sanitare de bază și la securitatea alimentară sunt vitale pentru promovarea sănătății în întreaga lume;
K. întrucât agricultura asigură locuri de muncă și mijloace de existență pentru peste 70% din forța de muncă din țările în curs de dezvoltare, iar în multe țări din Africa pentru peste 80%, și, drept urmare, politicile de dezvoltare rurală sunt esențiale pentru combaterea eficientă a sărăciei și a foametei;
L. întrucât Uniunea Europeană finanțează în mod tradițional în jur de 10% din cooperarea în materie de dezvoltare la nivel mondial, care se adaugă la contribuțiile statelor membre; confirmarea acestui fapt este oferită de contribuția actuală prin intermediul instrumentelor CE (aproximativ 1,8 miliarde de euro: un miliard prin intermediul mecanismului de reacție rapidă la creșterea prețurilor la produsele alimentare în țările în curs de dezvoltare și restul sumei prin intermediul instrumentelor de ajutor pentru dezvoltare și ajutor umanitar disponibile în momentul de față);
M. întrucât, conform FAO, ar fi suficient dacă s-ar investi 30 de miliarde de euro pe an pentru a asigura securitatea alimentară a unei populații mondiale care va atinge cifra de 9 miliarde de locuitori în 2050;
N. întrucât acordurile internaționale și regionale actuale s-au dovedit a fi insuficiente pentru reglementarea aprovizionării pieței și a comerțului, în special deoarece, în sectorul agricol, există în continuare bariere importante în calea comerțului internațional, astfel cum au arătat-o măsurile protecționiste luate de multe țări ca reacție la recenta creștere a prețurilor la alimente; întrucât creșterea prețurilor alimentelor înregistrată recent ar trebui să reprezinte un semnal de alarmă pentru ca guvernele din toată lumea să conștientizeze importanța producției agricole și faptul că barierele nerezonabile din calea comerțului contribuie în mod semnificativ la ineficiența aprovizionării mondiale cu produse agricole,
1. ia act de faptul că securitatea alimentară și nivelul de autosuficiență alimentară nu reprezintă același lucru și că, în timp ce trebuie încurajate eforturile de creștere a producției în întreaga lume, aprovizionarea eficientă a consumatorilor cu produse agricole în întreaga lume trebuie să rămână o prioritate absolută;
2. ia act de faptul că agricultura, împreună cu comerțul, migrația și pescuitul constituie exemple de domenii politice ale UE care au efecte directe asupra țărilor în curs de dezvoltare și că trebuie, prin urmare, să se depună eforturi constante pentru a se asigura că aceste domenii sunt pe cât posibil favorabile dezvoltării, cu scopul de a garanta coerența lor cu cooperarea în materie de dezvoltare;
3. subliniază faptul că sute de milioane de persoane sărace trăiesc în zone supuse riscului catastrofelor naturale și că impactul acestor catastrofe asupra producției agricole trebuie, de asemenea, să fie luat în considerare; ia act de faptul că încălzirea globală poate accelera frecvența și amploarea acestor catastrofe, agravând astfel impactul asupra sănătății, producției alimentare și resurselor de apă, precum și migrația pe scară largă și amenințări la adresa securității; subliniază că gestionarea riscului de catastrofe ar trebuie să facă parte integrantă din planificarea dezvoltării și să nu fie doar o simplă problemă umanitară;
4. subliniază că asigurarea securității alimentare, a unei bune stări de sănătate, a apei potabile și a instalațiilor sanitare de bază constituie priorități principale în definirea politicilor de dezvoltare, deoarece toți acești factori reprezintă condiții prealabile pentru dezvoltare și prosperitate economică;
5. ia act de faptul că efectele anilor de investiții insuficiente în agricultură și dezvoltare rurală au fost recent exacerbate și mai mult de crizele alimentară, financiară și economică, printre alți factori; subliniază că, deși au fost înregistrate progrese, eforturile făcute în ansamblu nu au fost suficiente pentru a realiza Obiectivele de dezvoltare ale mileniului și angajamentele summitelor mondiale privind alimentația; ia act de faptul că trebuie luate măsuri colective pentru a inversa această tendință;
6. ia act de faptul că securitatea alimentară mondială este o chestiune extrem de importantă pentru Uniunea Europeană și solicită luarea unor măsuri urgente și consecvente pentru a garanta securitatea alimentară atât pentru cetățenii UE, cât și la nivel mondial; consideră că este important ca toate sectoarele agricole și toate culturile alimentare din lume să fie puse în valoare; subliniază că alimentele ar trebui să fie disponibile la prețuri rezonabile pentru consumatori;
7. invită toate părțile să colaboreze pentru a garanta încheierea cu succes a Rundei de la Doha a OMC și consideră că un acord la nivel multinațional este extrem de important pentru dezvoltarea cu succes a sectoarelor agricole din țările în curs de dezvoltare;
8. subliniază rolul Politicii Agricole Comune (PAC) ca instrument de protecție a producției alimentare în Uniunea Europeană; consideră că PAC a oferit cetățenilor UE siguranță în ceea ce privește aprovizionarea cu alimente și a contribuit la protejarea și îmbunătățirea mediului rural și a standardelor europene de producție a alimentelor, care sunt cele mai înalte din lume;
9. subliniază că, începând din 2007, costurile produselor agricole de bază au cunoscut fluctuații spectaculoase, cu o creștere bruscă între jumătatea anului 2007 și jumătatea anului 2008, urmată de o creștere importantă a prețurilor de consum; ia act de faptul că această creștere bruscă a prețurilor bunurilor de consum de bază a fost urmată de o scădere importantă a prețurilor bunurilor de consum;
10. observă cu îngrijorare ritmul de creștere a costurilor mijloacelor de producție (creșterea prețurilor îngrășămintelor, ale semințelor și ale combustibililor), care a însemnat o creștere a cheltuielilor care nu a fost compensată în același mod în cazul tuturor agricultorilor (în special în sectorul creșterii animalelor) și care a subminat considerabil orice creștere potențială cauzată de creșterea prețurilor bunurilor de consum și ale alimentelor, reducând astfel motivația creșterii producției; își exprimă îngrijorarea față de faptul că creșterea de proporții înregistrată de prețurile mijloacelor de producție ar putea avea ca rezultat utilizarea la scară mai mică a acestora și o producție agricolă mai scăzută, care nu ar face decât să agraveze criza alimentară în Europa și în lume;
11. reafirmă faptul că Uniunea Europeană asigură 17% din producția de grâu la nivel mondial, 25% din producția de lapte și 30 % din producția de carne de vită; subliniază faptul că menținerea exploatațiilor viabile în UE va avea o importanță capitală în aprovizionarea cu alimente pe plan mondial în anii viitori, mai ales dacă se iau în considerare efectele probabile ale schimbărilor climatice, care vor face din UE una din cele mai importante regiuni agricole ale lumii;
12. atrage atenția asupra cauzelor structurale pe termen lung pe care le implică recenta creștere a prețurilor bunurilor agricole de bază, inclusiv creșterea cererii la nivel mondial și reducerile susținute ale investițiilor în producția agricolă; observă că, dintre factorii menționați, creșterea prețului energiei, în special a prețului petrolului, a afectat considerabil producția agricolă mondială (din cauza costurilor ridicate ale producției agricole și ale distribuției de alimente) și a contribuit la apariția crizelor alimentare în țările sărace (din cauza costurilor transportului de alimente în interiorul statelor);
13. ia în considerare faptul că, pentru a hrăni o populație mondială despre care se estimează că va depăși 9 miliarde în 2050, producția agricolă va trebui să crească din prezent și până atunci cu 70% și să utilizeze mai puțin teren, apă și pesticide;
14. subliniază că PAC ar trebui să fie în continuare adaptată pentru a răspunde îngrijorărilor privind securitatea alimentară în Europa și la nivel mondial, pentru a garanta că agricultorii pot beneficia mai mult de creșterea cererii la nivel mondial;
15. subliniază importanța cooperării internaționale, precum și necesitatea de a se evita luarea de măsuri unilaterale care nu sunt în conformitate cu legislația internațională și cu Carta Națiunilor Unite și care pun în pericol securitatea alimentară;
16. împărtășește opinia FAO, conform căreia țările importatoare nete de alimente sunt afectate cel mai puternic de creșterea prețurilor alimentelor, multe dintre aceste țări fiind unele dintre cele mai puțin dezvoltate din lume; reafirmă faptul că sărăcia și dependența de importurile de alimente reprezintă cauzele principale ale insecurității alimentare;
17. își exprimă îngrijorarea cu privire la actuala criză financiară mondială; invită Comisia Europeană să analizeze efectele crizei financiare asupra sectorului agricol și să țină seama de propunerile care vizează asigurarea stabilității acestui sector, inclusiv problema accesului la împrumuturi și garanții de credit;
18. consideră că politica de securitate alimentară a UE este un element important al PAC, atât acum, cât și după 2013; este de părere că un sistem ecologic funcțional, soluri fertile, resurse de apă stabile și o economie rurală polivalentă sunt elemente indispensabile pentru o securitate alimentară pe termen lung;
19. reafirmă că securitatea alimentară constituie o responsabilitate națională și că toate planurile care au ca scop abordarea provocărilor privind securitatea alimentară trebuie să fie inițiate, definite, proiectate și conduse la nivel național, și să se bazeze pe colaborarea cu toate părțile implicate; subliniază că securitatea alimentară constituie o prioritate importantă și că acest lucru că ar trebui să se reflecte în programele și bugetele naționale;
20. sprijină cercetarea în domeniul alimentației și agriculturii, inclusiv cercetarea privind mijloacele de adaptare la schimbările climatice și de reducere a efectelor acestora, precum și accesul la rezultatele cercetărilor și la tehnologiile la nivel național, regional și internațional; încurajează sistemele de cercetare naționale, în special în Africa, să facă schimb de informații și de cele mai bune practici; solicită accesul la cunoștințe și ameliorarea calității statisticilor agricole naționale și a sistemelor de avertizare rapidă și de prevenire a insecurității și vulnerabilității alimentare, pentru a oferi astfel o bază solidă politicii și strategiilor agricole;
21. reafirmă angajamentul său de a investi în tehnologie și inovație în sectorul agricol și al producției agricole;
22. subliniază importanța cercetării finanțate din fonduri publice care contribuie la promovarea securității alimentare; solicită să fie promovate investițiile în cercetare atât în domeniul noilor tehnologii specifice, cât și, de asemenea, în cel al sistemelor de producție agricolă mondiale, ceea ce ar conduce la securitatea alimentară pe termen lung; subliniază, prin urmare, rolul de pionierat pe care l-ar putea juca, în acest sens, de exemplu, o platformă tehnologică comunitară de susținere a cercetării în domeniul agriculturii ecologice;
23. consideră că accesul limitat al micilor agricultori la împrumuturi și micro-credite care le-ar permite să investească în semințe de mai bună calitate, îngrășăminte și sisteme de irigație constituie un obstacol major în calea creșterii producției agricole în țările în curs de dezvoltare; subliniază, de asemenea, faptul că de cele mai multe ori garanțiile pentru împrumut nu sunt disponibile; invită Banca Europeană de Investiții să analizeze mijloacele de elaborare de programe destinate producătorilor locali de alimente din țările în curs de dezvoltare prin acordarea de garanții pentru împrumut pentru a facilita accesul la credite și micro-credite;
24. constată scăderea continuă a numărului tinerilor agricultori; solicită un sprijin mai mare pentru a stimula tinerii să se orienteze către agricultură și solicită ca aceștia să beneficieze de ajutoare financiare;
25. consideră că în continuare sunt necesare cercetări în domeniul agricol, pentru a spori productivitatea agricolă și invită statele membre să exploateze pe deplin oportunitățile oferite în acest sens de cel de-al șaptelea program-cadru pentru cercetare și dezvoltare tehnologică;
26. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.
- [1] JO C 103E, 16.10.2008, p. 621.
- [2] Texte adoptate, P6_TA(2008)0229.
- [3] Texte adoptate, P6_TA(2007)0577.