PROPUNERE DE REZOLUŢIE referitoare la violențele din Republica Democratică Congo
9.12.2009
în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
Sabine Lösing, Willy Meyer, Takis Hadjigeorgiou, Ilda Figueiredo, Eva-Britt Svensson în numele Grupului GUE/NGL
B7‑0200/2009
Rezoluția Parlamentului European referitoare la violențele din Republica Democratică Congo
Parlamentul European,
– având în vedere Raportul Secretarului General al ONU din 18 septembrie 2009 privind situația din Republica Democratică Congo (S/2009/472),
– având în vedere Rezoluția 1896 (2009) a Consiliului de Securitate al ONU,
– având în vedere înființarea și mandatul MONUC, astfel cum se prevede în Rezoluțiile 1279 (1999) și 1291 (2000) ale Consiliului de Securitate al ONU,
– având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948,
– având în vedere misiunea EUSEC RD Congo, înființată în iunie 2005, în domeniul reformei din sectorul securității (Acțiunea comună 2005/355/PESC a Consiliului din 2 mai 2005 referitoare la Misiunea de consiliere și de asistență a Uniunii Europene în domeniul reformei din sectorul securității în Republica Democratică Congo (RDC),
– având în vedere misiunea EUPOL Kinshasa, înființată în iunie 2005, în domeniul reformei din sectorul securității (Acțiunea Comună 2004/847/PESC a Consiliului din 9 decembrie 2004 referitoare la misiunea de poliție a Uniunii Europene la Kinshasa (RDC) în ceea ce privește Unitatea Integrată de Poliție (EUPOL „Kinshasa”),
– având în vedere Acțiunea comună 2009/769/PESC a Consiliului din 19 octombrie 2009 de modificare a Acțiunii comune 2007/405/PESC privind misiunea de poliție a Uniunii Europene organizată în cadrul reformei sectorului de securitate (RSS) și interfața sa cu justiția în Republica Democratică Congo (EUPOL RD Congo),
– având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW) din 18 decembrie 1979 și Declarația ONU privind eliminarea violenței împotriva femeilor din 20 decembrie 1993,
– având în vedere Convenția ONU împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante din 10 decembrie 1984 și Declarația 3318 a Adunării Generale a ONU privind protejarea femeilor și copiilor în situații de urgență și în conflicte armate din 14 decembrie 1974, în special punctul 4, la care se solicită luarea de măsuri eficiente împotriva persecuției, torturii, violenței și tratamentului degradant față de femei,
– având în vedere Declarația și Platforma de Acțiune de la Beijing, adoptate în cadrul celei de-a patra Conferințe Mondiale privind Femeile din 4-15 septembrie 1995, în special domeniul E de preocupare majoră „Femeile și conflictele armate”, precum și documentul final al Sesiunii speciale Beijing +5 a Organizației Națiunilor Unite din 5-9 iunie 200 privind acțiunile și inițiativele necesare în continuare pentru punerea în aplicare a Declarației de la Beijing și a Platformei de Acțiune,
– având în vedere Rezoluțiile 1325 (2000) și 1820 (2008) ale Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea și securitatea și Rezoluția 1888 (2009) a Consiliului de Securitate al ONU privind violența sexuală împotriva femeilor și copiilor în situații de conflict armat,
– având în vedere Rezoluțiile 1896 (2009), 1533 (2004), 1807 (2008) și 1857 (2008) ale Consiliului de Securitate al ONU privind embargoul asupra armelor,
– având în vedere documentul justificativ care stă la baza Deciziei Comisiei privind aprobarea și finanțarea din bugetul general al Uniunii Europene a Planului global de acțiune umanitară pentru Republica Democratică Congo (ECHO/COD/BUD/2010/01000),
– având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât, din 1998, Republica Democratică Congo și, în special, provinciile de est ale acesteia, au fost grav afectate de conflicte armate la care au participat milițiile ruandeze Hutu (FLDR, în rândul cărora s-au numărat și persoane implicate în genocidul din Rwanda), gruparea condusă de Tutsi (CNDP), Armata de Rezistență a Domnului (LRA), grupările FPRI și Mai-Mai, precum și forțele armate congoleze;
B. întrucât, în baza Rezoluției 1291 a Consiliului de Securitate al ONU din 24 februarie 2000, MONUC a fost mandatată să acționeze în temeiul capitolului VII din Carta ONU, ceea ce i-a permis să lupte alături de forțele armate congoleze, și întrucât acest lucru a condus la neclarități privind caracterul umanitar și de menținere a păcii al misiunilor ONU;
C. întrucât majoritatea misiunilor PESA s-au desfășurat în Republica Democratică Congo mai mult decât în orice altă țară;
D. întrucât, în cadrul celor două misiuni EUSEC RD Congo și EUPOL, au fost desfășurate trupe și personal în RDC pentru a pregăti forțele de securitate și a sprijini reformele sectorului de securitate din această țară;
E. întrucât misiunea europeană de poliție EUPOL a fost cofinanțată prin intermediul Fondului european de dezvoltare (FED) pentru a sprijini crearea unei Unități Integrate de Poliție (UIP);
F. întrucât, de la începutul conflictului armat, 5,4 milioane de persoane și-au pierdut viața, fie direct, ca urmare a conflictului armat violent, fie indirect, din cauza foametei sau a bolilor care puteau fi prevenite, iar 1,5 milioane de persoane, majoritatea femei și copii, au fost strămutate;
G. întrucât toate părțile în conflict au folosit violența sexuală, inclusiv forțele armate congoleze (FARDC), numărul femeilor și fetelor victime ale violurilor și altor forme de violență sexuală fiind estimat la peste 200 000;
H. întrucât violența sexuală și violența bazată pe gen trebuie să fie întotdeauna considerate crime de război și crime împotriva umanității;
I. întrucât, în primele opt luni ale anului 2009, ca urmare a sprijinului acordat de MONUC armatei congoleze în cadrul ofensivei lansate în ianuarie 2009 împotriva grupărilor de rebeli din Kivu de Nord, peste 1.000 de civili au fost uciși, 7.000 de femei și fete au fost violate, peste 6.000 de gospodării au fost incendiate, aproximativ 775 000 de persoane strămutate au fost semnalate în provinciile Kivu de Nord și de Sud și 165 000 în Province Orientale, ridicând numărul persoanelor strămutate din estul țării la 2 113 000;
J. întrucât, conform diverselor relatări, situația actuală este rezultatul unor factori care includ, pe de o parte, angajarea militară deosebit de importantă între forțele armate congoleze (FARDC) și aliații lor (Uganda, Rwanda și MONUC), pe de o parte, și grupările armate rebele din regiunea de est, pe de altă parte;
K. întrucât, conform raportului neoficial al experților ONU, „operațiunile militare (sprijinite de MONUC) nu au reușit să neutralizeze FDLR, exacerbând criza umanitară”;
L. întrucât, conform ECHO, numai în anul 2010, UE va fi necesar să contribuie cu 45 de milioane EUR (30 de milioane EUR ajutor umanitar și 15 milioane EUR ajutor alimentar) pentru a face față nevoilor unui număr de aproximativ 350 000 de persoane vulnerabile, în majoritate copii, văduve, femei care își întrețin gospodăria și victime ale violenței sexuale;
M. întrucât, deși RDC se situează pe locul trei între țările cu cel mai mare număr de locuitori de pe continentul african, cu 48% din populație sub vârsta de 15 ani, fiind foarte bogată în resurse naturale precum diamantele, aurul, zincul și coltanul, această țară este, conform indicelui de dezvoltare umană al PNUD, una dintre cele mai sărace din lume (locul 176 din 179);
N. întrucât multe persoane implicate în comerțul ilegal cu minerale din RDC au posibilitatea de a cumpăra minerale din zonele controlate de grupările rebele, finanțând astfel aceste grupări, printre care se află și FLDR care au participat la genocidul din Rwanda, și au apelat la vaste rețele internaționale pentru susținerea aprovizionării cu arme și recrutarea de noi soldați; întrucât experții ONU au implicat anumite oficialități de rang înalt din RDC și din țările vecine în jefuirea bogățiilor țării;
O. întrucât se presupune că militari cu grad înalt din armata congoleză îi sprijină pe luptătorii ruandezi, adică chiar pe cei împotriva cărora ar trebui să lupte; întrucât se susține că în rândul armatei congoleze există facțiuni care funcționează efectiv ca miliții de sine stătătoare;
P. întrucât, din luna ianuarie, 1.931 de copii au fost eliberați din rândul forțelor sau grupărilor armate și lăsați în grija programelor de reintegrare;
Q. întrucât Rezoluția nr. 1896 (2009) a Consiliului de Securitate al ONU condamnă orice încercare de a transporta ilegal arme în RDC, cu încălcarea Rezoluțiilor 1533 (2004), 1807 (2008) și 1857 (2008);
1. își exprimă convingerea că nu poate exista decât o soluție politică la conflictul armat din zonă; solicită încetarea tuturor intervențiilor străine din partea țărilor vecine și a altor țări și găsirea unei soluții politice și diplomatice la criză, care să fie negociată de toate părțile implicate, cu respectarea pe deplin a Cartei ONU și a Declarației Universale a Drepturilor Omului;
2. își exprimă profunda preocupare cu privire la continuarea unui conflict armat de durată și impactul dezastruos al acestuia asupra populației civile, în special în provinciile de est ale RDC;
3. este îngrijorat de informațiile conform cărora operațiunea militară actuală a forțelor armate congoleze, care este sprijinită de MONUC prin expertiză tactică și sprijin logistic de peste 3,8 milioane de lire sterline, are efecte dezastruoase atât umanitare, cât și privind drepturile omului, iar MONUC nu a reușit să se folosească de propria influență pentru a se asigura că guvernul îi exclude din cadrul operațiunilor pe comandanții cunoscuți pentru trecutul presărat cu abuzuri la adresa drepturilor omului, neîndeplinindu-și astfel mandatul de a proteja civilii împotriva escaladării crizei umanitare;
4. invită Consiliul de Securitate al ONU să modifice mandatul MONUC, revocând mandatul dat în temeiul capitolului VII, pentru a împiedica sprijinirea în continuare a forțelor armate congoleze care pune în pericol misiunea de pace a ONU;
5. solicită încheierea misiunilor EUPOL și EUSEC în RDC care au contribuit în mod negativ la escaladarea violenței și a situației din țară prin formarea forțelor de securitate care au săvârșit crime asupra propriei populații civile;
6. solicită încetarea exploatării ilegale a resurselor naturale ale DRC care conduce țara într-o criză și mai profundă; resursele naturale aparțin populației acestei țări, putând și trebuind să fie utilizate pentru a conduce la redresarea economică și socială a țării;
7. solicită tuturor părților în conflict și, în special guvernului RDC și forțelor armate ale acestuia (FARDC) să înceteze toate atacurile asupra populației civile și să respecte drepturile omului și dreptul internațional umanitar;
8. condamnă cu tărie violul, fecundarea forțată, sclavia sexuală și orice alte forme de violență de gen și solicită comunității internaționale să le recunoască în mod oficial drept crime împotriva umanității și crime de război;
9. solicită participarea sporită și imediată a femeilor la toate inițiativele care au ca scop soluționarea conflictului din RDC, inclusiv în calitate de mediatori și negociatori, precum și pentru punerea în aplicare a măsurilor de soluționare a conflictelor;
10. solicită toleranță zero în cazurile de violență sexuală împotriva femeilor și fetelor, indiferent de autorul acestor crime, inclusiv cele comise de membrii MONUC, și solicită eliminarea cazurilor de impunitate prin denunțarea, identificarea, judecarea și pedepsirea autorilor acestora în conformitate cu dreptul penal național și internațional;
11. îndeamnă Consiliul să își îndeplinească angajamentele asumate în vederea combaterii violenței sexuale și a impunității, astfel cum sunt prevăzute în Acțiunea comună 2009/769/PESC a Consiliului din 19 octombrie 2009 de modificare a Acțiunii comune 2007/405/PESC privind misiunea de poliție a Uniunii Europene organizată în cadrul reformei sectorului de securitate (RSS) și interfața sa cu justiția în Republica Democratică Congo (EUPOL RD Congo);
12. solicită un control strict pentru a pune capăt recrutării copiilor-soldați atât de către rebeli, cât și de forțele armate congoleze;
13. solicită punerea în aplicare a rezoluțiilor relevante ale ONU cu privire la embargoul asupra armelor impus RDC; solicită tuturor statelor membre ale UE să respecte acest embargo și să denunțe toate încălcările embargoului asupra armelor de către statele membre;
14. subliniază faptul că resursele destinate ajutorului pentru dezvoltare, cum ar fi resursele FED, nu ar trebui folosite în scopuri militare; se opune cu tărie utilizării FED pentru instruirea forțelor militare în cadrul reformei sectorului de securitate din RDC; consideră că FED trebuie să rămână un instrument destinat strict finanțării luptei de eradicare a sărăciei și a foametei în țările în curs de dezvoltare;
15. solicită Consiliului și Comisiei să sprijine producția alimentară, în special pe agricultorii mici și mijlocii, și să ofere ajutorul umanitar și alimentar necesar, acordând o atenție deosebită sănătății și educației, precum și ajutorării femeilor și fetelor victime ale violenței sexuale;
16. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, parlamentelor statelor membre, Uniunii Africane, Parlamentului Panafrican, precum și președintelui, guvernului și parlamentului Republicii Democratice Congo.