Propunere de rezoluţie - B7-0064/2010Propunere de rezoluţie
B7-0064/2010

    PROPUNERE DE REZOLUŢIE referitoare la rezultatele summitului de la Copenhaga privind schimbările climatice (COP 15)

    1.2.2010

    depusă pe baza declarațiilor Consiliului și Comisiei
    în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură

    Corien Wortmann-Kool, Karl-Heinz Florenz, Richard Seeber, Peter Liese, Vera Pilar del Castillo, Romana Jordan Cizelj, Sirpa Pietikäinen, Theodoros Skylakakis, Maria Da Graça Carvalho, în numele Grupului PPE

    Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B7-0064/2010

    Procedură : 2009/2619(RSP)
    Stadiile documentului în şedinţă
    Stadii ale documentului :  
    B7-0064/2010
    Texte depuse :
    B7-0064/2010
    Dezbateri :
    Texte adoptate :

    B7‑0064/2010

    Rezoluția Parlamentului European referitoare la rezultatele summitului de la Copenhaga privind schimbările climatice (COP 15)

    Parlamentul European,

    –   având în vedere Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite referitoare la schimbările climatice (CCONUSC) și Protocolul de la Kyoto la CCONUSC,

    –   având în vedere cea de-a cincisprezecea Conferință a părților (COP 15) participante la CCONUSC și cea de-a cincea Conferință a părților ce servește drept Reuniune a părților participante la Protocolul de la Kyoto (COP/MOP 5), care a avut loc la Copenhaga, Danemarca, între 7 și 18 decembrie 2009, precum și acordul final care a fost semnat,

    –   având în vedere pachetul privind clima și energia, adoptat de Parlament la 17 decembrie 2008, în special Directiva 2009/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 de modificare a Directivei 2003/87/CE în vederea îmbunătățirii și extinderii sistemului comunitar de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră[1] și Decizia nr. 406/2009/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind efortul statelor membre de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră astfel încât să respecte angajamentele Comunității de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2020[2],

    –   având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind schimbările climatice, în special cea din 4 februarie 2009 intitulată „2050: Viitorul începe azi - recomandări privind viitoarea politică integrată a UE în domeniul schimbărilor climatice”[3] și cea din 11 martie 2009 referitoare la strategia UE pentru un acord cuprinzător la Copenhaga privind schimbările climatice și adoptarea de dispoziții adecvate pentru finanțarea politicii privind schimbările climatice[4],

    –   având în vedere întrebările cu solicitare de răspuns oral ale … adresate Comisiei și Consiliului în legătură cu strategia UE pentru Conferința de la Copenhaga privind schimbările climatice (COP 15) (O-0000/2009 – B7-0000/2009, O-0000/2009 – B7-0000/2009),

    –   având în vedere audierea comisarului desemnat pentru combaterea schimbărilor climatice, dna Connie Hedegaard, care a avut loc la 15 ianuarie 2010,

    –   având în vedere declarația Consiliului și Comisiei referitoare la rezultatele summitului de la Copenhaga privind schimbările climatice, prezentată la 20 ianuarie 2010,

    –   având în vedere viitoarea conferință, COP 16, care va avea loc în Mexic,

    –   având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

    A. întrucât negocierile pe marginea unui acord internațional global privind schimbările climatice pentru perioada de după 2012, care urmau să fie încheiate la Copenhaga în decembrie 2009, s-au încheiat cu un acord dezamăgitor care nu a răspuns așteptărilor UE;

    B.  întrucât acordul nu include niciun angajament obligatoriu și nici obiective pe termen lung;

    C. întrucât includerea explicită în acord a obiectivului de 2°C poate fi considerată a fi un pas istoric;

    D. întrucât cifrele referitoare la reducerea emisiilor oferite de părți nu sunt suficiente pentru a atinge obiectivul de 2ºC și întrucât angajamentele luate de diferitele țări vor fi cu siguranță suficiente pentru respectarea cerințelor de reducere a CO2 stabilite de IPCC, care fac referire la 700-800 de miliarde de tone de emisii de CO2 pentru 2050;

    E.  întrucât atât economiile emergente și în curs de dezvoltare, cât și SUA au recunoscut responsabilitatea comună pe care o au, precum și necesitatea de a se angaja să ia măsuri în vederea reducerii emisiilor;

    F.  întrucât UE nu a fost capabilă să își manifeste rolul de lider în lupta împotriva schimbărilor climatice și nici nu a fost implicată în negocierile finale cu SUA, China, India, Brazilia și Africa de Sud privind proiectul final al acordului;

    G. întrucât în urma reuniunii de la Copenhaga negocierile internaționale privind schimbările climatice sunt în așteptare, lunile ce urmează fiind esențiale pentru obținerea unei priviri de ansamblu asupra ultimelor luni și pentru depășirea obstacolelor cu acre se confruntă procesul în prezent;

    1.  își exprimă regretul față de neajunsurile acordului încheiat în cadrul COP-15; cu toate acestea, recunoaște că acesta reprezintă o bază suficientă pentru a realiza progrese în vederea pregătirii și reușitei viitorului COP-16, întrucât conține elemente pozitive, cum ar fi acordul general privind limitarea încălzirii globale, care nu ar trebui să depășească cu mai mult de 2°C nivelul preindustrial, și prevede revizuirea acestui obiectiv și a măsurilor luate în temeiul acordului până în 2015, menționând explorarea posibilităților de menținerea a unei creșteri de sub 1,5° C a temperaturii globale;

    2.  salută angajamentele luate de economiile emergente în privința reducerii emisiilor, precum și mențiunile privind țările în curs de dezvoltare, care vor prezenta rapoarte naționale referitoare la reducerile de emisii realizate de acestea în cadrul unei metode de verificare;

    3.  ia act de faptul că acordul menționează un fond anual de 100 de miliarde de dolari provenind din partea țărilor industrializate și suma de 30 de miliarde de dolari pentru țările în curs de dezvoltare pentru următorii 3 ani (2010-2012), pentru a contribui la combaterea schimbărilor climatice și la crearea unui fond „verde” privind clima, pentru a sprijini, în țările în curs de dezvoltare, proiecte privind defrișările și degradarea pădurilor, cu condiția ca toate formele de finanțare să fie supuse unei monitorizări;

    4.  își exprimă acordul față de crearea unui mecanism de reducere a emisiilor provenite din defrișări și din degradarea pădurilor și de ameliorare a eliminării emisiilor de gaze cu efect de seră datorită pădurilor, înființarea unui mecanism tehnologic pentru accelerarea dezvoltării și transferului tehnologiilor și menționarea rolului piețelor în îmbunătățirea rentabilității măsurilor de atenuare;

    5.  își exprimă satisfacția cu privire la măsurile de adaptare, în special în țările în curs de dezvoltare care sunt deosebit de vulnerabile (mai ales țările cel mai puțin dezvoltate, micile state insulare în curs de dezvoltare și Africa);

    6.  își exprimă regretul față de faptul că SUA și China nu erau dispuse să accepte un acord mai ambițios din motive de politică internă și că, alături de alte țări terțe (Cuba, Nicaragua, Sudan și Venezuela), au adoptat o atitudine necooperantă în cadrul negocierilor internaționale, cu scopul de a evita angajamente stricte și obligatorii, în ciuda efervescenței politice de la Copenhaga;

    7.  consideră că discuțiile viitoare privind măsuri precum ajustările taxelor vamale sau alte sancțiuni vor spori punctele discordante existente și nu vor contribui la încheierea unui acord internațional privind clima;

    8.  își exprimă regretul față de faptul că Acordul de la Copenhaga nu conține mențiuni referitoare la un acord internațional privind sectoarele transporturilor aeriene și maritime, dar ia act de faptul că documentele juridice adoptate la Copenhaga mențin acest aspect pe ordinea de zi și reiterează angajamentul pentru încheierea unui acord internațional care să includă emisiile generate de sectorul transporturilor aeriene și maritime;

    9.  își exprimă regretul cu privire la faptul că UE nu a reușit să își mențină rolul de lider în cadrul negocierilor internaționale și îndeamnă UE să tragă concluziile ce se impun din rezultatele COP 15, pentru a face ca prezența UE la viitoarele negocieri să fie mai unită, mai decisivă și mai influentă și pentru ca aceasta să-și analizeze strategia în vederea menținerii rolului fruntaș în combaterea schimbărilor climatice;

    10. consideră că se pot trage învățăminte din rezultatele COP-15 pentru ca în cadrul COP-16, care va avea loc în Mexic anul acesta, să se obțină rezultate pozitive;

    11. subliniază că abordările noi, globale, cum ar fi abordarea bugetară, ar trebui discutate și ar trebui să fie surse unor noi discuții; consideră, în plus, că astfel de abordări noi în cadrul politicii globale privind clima trebuie să combine eficiența economică și un parteneriat global în dezvoltare și, în același timp, să impună ca toate țările, inclusiv economiile emergente, să își asume responsabilitatea pentru climă;

    12. este convins de faptul că, dacă Europa investește într-un viitor durabil se vor obține rezultate care ar putea fi benefice pentru climă, securitatea energetică, reducerea dependenței energetice, eficiența resurselor, competitivitatea industriei europene și crearea de locuri de muncă;

    13. consideră că este necesară o mai bună prezentare a posibilităților oferite de protecția climei, printre care asigurarea creșterii economice în viitor și susținerea țărilor care nu sunt încă în același stadiu de dezvoltare ca Europa pentru ca acestea să nu comită aceleași greșeli ca țările Europei;

    14. insistă asupra faptului că UE, condusă de argumentul solidarității, trebuie, pe de o parte, să reunească partenerii în spiritul respectului și responsabilității reciproce și, pe de altă parte, să consolideze abordările ascendente (de exemplu, parteneriatele de tip public-privat, investițiile în tehnologii noi și în cercetare și măsurile de încurajare a parteneriatelor tehnologice, bazate pe inovare sau energie din domeniul climei cu China, India sau alte economii emergente), cu scopul de a impulsiona din nou cetățenii;

    15. subliniază că cel mai important element necesar pentru ca UE să aibă câștig de cauză este să abordeze o poziție comună, pentru a fi luată în considerare în mod corespunzător de ceilalți participanți la negocieri și pentru a fi considerată un interlocutor de prim rang sau cel puțin egal ca importanță;

    16. recomandă ca UE să fie reprezentată de un singur negociator la conferințele viitoare pentru a sublinia poziția comună a Europei;

    17. subliniază că, pentru ca Europa să își îndeplinească obiectivele privind schimbările climatice, asigurând, în același timp, securitatea aprovizionării cu energie, este necesar să se stimuleze toate sursele de producere a energiei fără efect asupra climei; consideră că este esențial ca UE și statele membre să sporească investițiile în tehnologiile nepoluante, în cercetarea din domeniul energiei, în eficiența energetică și a resurselor, cu scopul de a consolida credibilitatea UE și rolul său de lider la nivel internațional;

    18. împărtășește opinia potrivit căreia, în plus față de negocierea privind obiective de reducere specifice, ar trebui să se sublinieze mai clar la nivel internațional potențialul eficienței energetice ca o contribuție substanțială și rentabilă la atenuarea schimbărilor climatice; este convins de faptul că un acord internațional privind eficiența energetică ar trebui să facă parte din rezultatele viitoarelor discuții care vor avea loc în Ciudad de Mexico;

    19. invită UE și statele membre să nu accepte angajamente unilaterale în detrimentul competitivității industriilor din UE; consideră că este esențial ca alte țări industrializate din afara UE să accepte să întreprindă eforturi comparabile și ca economiile emergente și în curs de dezvoltare să își ia angajamente de reducere rezonabile; subliniază faptul că obiectivele de reducere trebuie să fie măsurabile, raportabile și verificabile;

    20. invită la o discuție mai aprofundată referitoare la cea mai bună alegere de instrumente pentru a realiza reducerea emisiilor la nivel mondial, inclusiv o evaluare critică a pozițiilor UE în acest context; consideră, cu toate acestea, că ar trebui să acorde preferință aplicării instrumentelor bazate pe piață, deoarece astfel de instrumente fac posibilă îndeplinirea obiectivelor obligatorii de reducere la cele mai mici costuri posibile;

    21. îndeamnă țările dezvoltate să investească mai mult în cercetarea în domeniul tehnologiilor inovatoare și avansate care vizează procese de producție fără efect asupra climei și eficiente din punct de vedere energetic; consideră că este esențial ca Europa să devină un exemplu prin sporirea substanțială a cheltuielilor dedicate cercetărilor în domeniul tehnologiilor ecologice în cadrul Programului-cadru pentru cercetare;

    22. propune ca, în cadrul acțiunilor internaționale comune de reducere eficientă a emisiilor de CO2, să fie dezvoltată o abordare sectorială globală ascendentă privind industriile mari consumatoare de energie; subliniază că, în cadrul acestei abordări, obiectivele privind emisiile industriilor respective în lume și transferul de tehnologie ca stimulent s-au dovedit a fi foarte eficiente în țări precum Japonia și sunt în curs de dezvoltare în cadrul Parteneriatului Asia-Pacific;

    23. consideră că summitul privind schimbările climatice de la Ciudad de Mexico va oferi o ocazie excelentă pentru semnarea unui acord de dezvoltare a unei politici sectoriale globale ascendente privind industriile mari consumatoare de energie; consideră că un astfel de acord internațional ar trebui să conteze pe participarea indispensabilă a Statelor Unite, Chinei, Indiei și Braziliei;

    24. subliniază că este esențial ca UE să-și mențină obiectivele ambițioase de combatere a schimbărilor climatice, dispozițiile privind relocarea emisiilor de dioxid de carbon, mecanismul de piață și ETS, dar că ar trebui, totuși, să fie dispusă a fi mai flexibilă în ceea ce privește trecerea de la Protocolul de la Kyoto la posibile angajamente pe bază de voluntariat ale altor țări, cu condiția ca și acestea din urmă să ia măsuri concrete de reducere semnificativă a emisiilor;

    25. subliniază faptul că, în lumina angajamentului luat de alte națiuni și declarat la 31 ianuarie, UE ar trebui să-și exprime mai clar disponibilitatea de a reduce cu 30 % emisiile de gaze cu efect de seră, cu condiția ca celelalte țări să fie dispuse să se angajeze, de asemenea, să ia măsurile necesare, pe baza principiului „responsabilității comune, dar diferențiate” și, la un nivel mai general, UE ar trebui să examineze dacă faptul de a conta pe angajamentele voluntare luate la nivel național reprezintă o strategie adecvată la nivel global, atât în ceea ce privește obiectivele, cât și aplicarea acestora;

    26. recunoaște că una din principalele provocări viitoare nu constă doar în reducerea CO2, ci și într-o utilizare mai eficientă și mai durabilă a resurselor naturale, aceasta reprezentând un aspect cheie în viitorul apropiat;

    27. consideră că reuniunile bilaterale dintre Parlamentul European și parlamentele naționale pot contribui în mod semnificativ la discuții și pot facilita înțelegerea dintre părți; prin urmare, intenționează ca aceste reuniuni să se desfășoare înainte de începutul negocierilor oficiale pentru a contribui în mai mare măsură la obținerea celui mai bun rezultat posibil în urma negocierilor;

    28. subliniază că sunt necesare crearea unei noi „diplomații climatice” în UE și consolidarea alianțelor cu țările puternice ale lumii și cu țările în curs de dezvoltare care progresează rapid, cum ar fi Brazilia, Mexic, Costa Rica și Maldive; consideră, de asemenea, că în vederea îmbunătățirii viitorului proces de negociere, UE trebuie să contribuie la garantarea unui flux de informații mai bun și a unui feedback ameliorat, în special în cadrul unor grupuri eterogene, cum ar fi G-77;

    29. solicită Secretariatului Convenției-cadru a Națiunilor Unite referitoare la schimbările climatice să revizuiască metodele de lucru din cadrul negocierilor internaționale, în special în ceea ce privește rolul de lideri naționali și pozițiile anunțate public înaintea încheierii negocierilor, garantând că proiectele de texte care trebuie aprobate sunt pregătite în mod adecvat în timp util și că părțile implicate în negociere au competența decizională necesară pentru ca procesul să fie mai eficient și efectiv;

    30. solicită stabilirea de legături mai strânse între politicile UE privind afacerile externe și combaterea schimbărilor climatice; își exprimă convingerea cu privire la faptul că agenda privind acțiunea externă a UE ar fi trebuit să acorde o importanță deosebită schimbărilor climatice; prin urmare, îndeamnă UE să adopte o poziție unitară pentru a-și menține rolul de lider în negocierile viitoare ale COP -16 și să fie reprezentată în cadrul segmentului la nivel înalt al acestuia de președintele Comisiei, dl Barroso, Înalta Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, baroneasa Ashton și comisarul pentru combaterea schimbărilor climatice, dna Hedegaard;

    31. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre și Secretariatului Convenției-cadru a Națiunilor Unite referitoare la schimbările climatice, cu rugămintea de a fi adusă la cunoștința tuturor părților contractante care nu sunt membre UE.