PROPUNERE DE REZOLUŢIE referitoare la situația din Iran
3.2.2010
în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
José Ignacio Salafranca Sánchez-Neyra, Elmar Brok, Lena Kolarska-Bobińska, Mario Mauro, Michael Gahler, Marco Scurria, Alejo Vidal-Quadras, Potito Salatto, Tunne Kelam, Salvatore Tatarella, Monica Luisa Macovei în numele Grupului PPE
Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B7-0078/2010
B7‑0080/2010
Rezoluția Parlamentului European referitoare la situația din Iran
Parlamentul European,
– având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Iran, în special cele legate de drepturile omului,
– având în vedere rezoluția din 24 aprilie 2009 privind situația umanitară a rezidenților din taberele de refugiați din Ashraf,
– având în vedere declarația privind Iranul dată de Consiliul European la reuniunea sa din 10 și 11 decembrie 2009,
– având în vedere declarația Președinției din 28 decembrie 2009 referitoare la recentele demonstrații din Iran,
– având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP), Pactului internațional privind drepturile economice, sociale și culturale (CIDESC) și Convenția asupra eliminării tuturor formelor de discriminare, la care Republica Islamică Iran este parte,
– având în vedere declarația emisă de Ministerul Iranian de Informații la 5 ianuarie 2010, conform căreia toate contactele dintre cetățenii iranieni și 60 de organizații non-guvernamentale, la care se adaugă numeroase medii de comunicare internaționale care emit în farsi, sunt „ilegale”,
– având în vedere evenimentele din 27 decembrie 2009, când cel puțin 15 persoane, inclusiv nepotului liderului opoziției, Seyed Ali Mousavi, au fost uciși în timpul unei manifestații a opoziției și evenimentele care au avut loc ulterior,
– având în vedere declarația Înaltei Reprezentante din 12 ianuarie 2010 cu privire la procesul a șapte lideri ai Baha'i în Iran,
– având în vedere rezoluția adoptată la 27 noiembrie 2009 de Consiliul Guvernatorilor AIEA referitoare la punerea în aplicare a acordului de garanții din cadrul TNP și a dispozițiilor relevante din cuprinsul rezoluțiilor 1737 (2006), 1747 (2007), 1803 (2008) și 1835 (2008) ale Consiliului de Securitate al ONU (CSONU),
– având în vedere scrisoarea din 29 noiembrie 2009, semnată de majoritatea membrilor Majlis, care îndemna Organizația pentru Energia Atomică din Iran să proiecteze construcția a încă 10 instalații de îmbogățire a uraniului și declarația din 30 noiembrie 2009, făcută de purtătorul de cuvânt al Majlis, care pune sub semnul întrebării importanța Tratatul de neproliferare nucleară,
– având în vedere anularea de către autoritățile iraniene a vizitei Delegației Parlamentului European pentru relații cu Iran la Teheran programată pentru perioada 8-11 ianuarie,
– având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât situația generală a drepturilor omului din Iran continuă să se deterioreze, mai ales în ceea ce privește exercitarea drepturilor civile și a libertăților politice;
B. întrucât zeci de mii de cetățeni iranieni au ieșit în stradă în repetate rânduri pentru a contesta rezultatele alegerilor prezidențiale din 12 iunie 2009 și pentru a protesta împotriva cazurilor de încălcarea a drepturilor fundamentale; întrucât, conform relatărilor, cel puțin 150 de persoane au fost ucise și mii de demonstranți au fost arestați, cel mai recent în urma morții lui Hoseyn Ali Montazeri și în timpul și după ritualul șiit Ashura;
C. întrucât autoritățile au răspuns acestor proteste prin utilizarea forței, care a avut ca rezultat pierderi de vieți, arestări în masă și condamnarea la moarte a mai multor protestatari;
D. întrucât autoritățile susțin, de asemenea, că guvernele și organizațiile străine se află în spatele acestor proteste democratice, prin urmare le-au interzis cetățenilor iranieni să aibă legături cu numeroase organizații non-guvernamentale, blocând accesul mijloacelor de informare internaționale în Iran;
E. întrucât șapte lideri religioși ai Baha’i au fost judecați sub acuzații ce par a fi bazate pe apartenența acestora la o minoritate religioasă;
F. întrucât Iranul este parte la Tratatul de neproliferare nucleară (TNP), angajându-se, prin ratificarea TNP, să nu achiziționeze arme nucleare și având obligația juridică de a declara și include toate activitățile sale nucleare, inclusiv materialul nuclear, sub protecția Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA);
G. întrucât în articolul IV din Tratatul de neproliferare nucleară (TNP) se stipulează că toate părțile semnatare au dreptul inalienabil de a dezvolta cercetarea, producția și utilizarea energiei nucleare în scopuri pașnice, fără discriminare și în conformitate cu articolele I și II din tratat;
H. întrucât Iranul a desfășurat în secret, timp de 20 de ani, un program nuclear, încălcând în mod evident obligațiile sale clare asumate în temeiul TNP;
I. întrucât Iranul a ascuns construcția instalației de îmbogățire a uraniului lângă Qom până la 21 septembrie 2009, încălcând astfel dispozițiile Codului revizuit 3.1 al AIEA, precum și numeroase rezoluții ale Consiliului de Securitate al ONU prin care i se solicita suspendarea tutor activităților de îmbogățire a uraniului;
J. întrucât Iranul nu a suspendat până acum niciuna dintre activitățile legate de îmbogățire și reprocesare a uraniului și de producere a apei grele și nu a ratificat Protocoalele adiționale la TNP, astfel cum i s-a solicitat prin rezoluțiile 1696 (2006), 1737 (2006), 1747 (2007) 1803 (2008) și 1835 (2008) ale Consiliului de Securitate al ONU, ceea ce ar fi reprezentat un pas spre reinstaurarea încrederii în natura pașnică a programului său;
K. întrucât, conform legislației iraniene, Parlamentul Iranului, Majlis, este în drept să ratifice Protocolul adițional și întrucât acesta a luat măsuri pentru a împiedica ratificarea;
L. întrucât Directorul General al AIEA, aflat la sfârșitul mandatului său, doctorul ElBradei, a indicat în raportul mai sus-menționat din 16 noiembrie 2007 că dacă Iranul nu pune în aplicare protocolul adițional și nu clarifică aspectele pendinte spre satisfacția AIEA, agenția nu va putea să ofere asigurări credibile privind absența materialului nuclear și a activităților nucleare nedeclarate și că rămân nesoluționate o serie de aspecte care reprezintă motive de preocupare cu privire la eventualele dimensiuni militare ale programului nuclear al Iranului;
M. întrucât capacitatea nucleară a Iranului ar reprezenta o amenințare gravă la adresa păcii și securității mondiale, care ar modifica și destabiliza echilibrul strategic din Orientul Mijlociu, subminând în mod grav Tratatul de neproliferare nucleară;
N. întrucât Iranul continuă să dezvolte tehnologia rachetelor balistice și are ca obiectiv capacitatea de a desfășura rachete balistice intercontinentale, vectori pentru sarcina utilă a armelor nucleare;
O. întrucât Rezoluția nr. 1803 a Consiliului de Securitate al ONU îndeamnă la vigilență, atât în ceea ce privește noile angajamente în vederea sprijinului financiar acordat din fonduri publice comerțului cu Iran, precum și în ceea ce privește relațiile instituțiilor financiare cu toate băncile care au sediul în Iran;
P. întrucât în cadrul summitului anual care a avut loc între 8-10 iulie 2009 în L'Aquila, Italia, liderii G8 și-au exprimat profunda îngrijorare cu privire la riscurile legate de proliferare ale programului nuclear al Iranului și la eșecul permanent al țării de a-și realiza obligațiile internaționale;
Q. întrucât guvernul Iranului continuă să exercite presiuni asupra autorităților irakiene pentru ca acestea să deplaseze în mod forțat rezidenții din taberele de refugiați din Ashraf;
R. întrucât anularea vizitei unei delegații oficiale a Parlamentului European în Iran poate fi considerată ca încă o dovadă a dorinței autorităților iraniene de a limita accesul străin în țară și de a se asigura că nu există martori la acțiunile sale;
Drepturile omului
1. reiterează condamnarea fermă a utilizării permanente a forței de poliție, inclusiv tragerea asupra mulțimilor neînarmate, despre care există relatări; deplânge arestarea și uciderea în mod arbitrar a demonstranților și liderilor opoziției de către forțele de securitate iraniene și de către organizațiile paramilitare; îndeamnă autoritățile iraniene să respecte drepturile politice și civile fundamentale, în special libertatea de exprimare, libertatea de întrunire și libertatea de informare și să pună capăt reprimării acestor drepturi;
2. se declară profund șocat de decizia autorităților iraniene de a spânzura doi tineri, Mohammad Reza Ali-Zamani și Arash Rahmanpur, acuzați de „moharabeh” (război purtat împotriva lui Dumnezeu), dar care nu făceau decât să-și exprime opoziția față de regim în timpul protestelor postelectorale din iunie 2009;
3. solicită eliberarea tuturor persoanelor arestate în contextul protestelor recente și a membrilor opoziției, indiferent dacă aceștia sunt studenți, cadre universitare, militanți, jurnaliști sau apărători ai drepturilor omului, arestați în contextul mai larg al recentelor tulburări și ridicați, în multe dintre cazuri, de la domiciliu sau de la locul de muncă fără avertizare; solicită autorităților iraniene permită accesul Comitetului Internațional al Crucii Roșii la toți deținuții, fără excepție;
4. solicită Înaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului desemnarea unui trimis special care să se deplaseze spre a evalua situația deținuților politici și a garanta respectarea de către autoritățile iraniene a normelor procedurale internaționale și a obligațiilor lor legale în materie de drepturi ale omului;
5. solicită autorităților iraniene să se angajeze într-un dialog constructiv cu opoziția, în vederea instaurării democrației depline în Iran;
6. condamnă decizia autorităților iraniene de a interzice legăturile cu organizațiile non-guvernamentale străine, în special cu cele care militează pentru drepturile și libertățile civile și solicită autorităților să pună capăt interdicției fără întârziere;
7. condamnă cu fermitate pedepsele cu moartea și execuțiile din Iran și solicită abolirea pedepsei cu moartea; consideră că utilizarea acuzației de „moharebeh”, crimă împotriva religiei islamice, este inacceptabilă;
8. condamnă cu fermitate decizia guvernului Iranului de a iniția procesul a șapte lideri ai comunității Baha'i din Iran; își reiterează apelul către autoritățile iraniene de a se conforma obligației ca guvernul să respecte minoritățile religioase și să-i elibereze de îndată pe liderii comunității Bahá’í și toate persoanele reținute în prezent în Iran numai din cauza convingerilor lor religioase;
9. solicită să se permită accesul nerestricționat al mijloacelor de informare internaționale și iraniene, pentru a prezenta evenimentele din Iran; subliniază că numai mijloacele de informare independente pot oferi o imagine clară a acestor evenimente;
Problema nucleară
10. reafirmă că riscurile de proliferare ale programului nuclear iranian rămân în continuare un motiv major de îngrijorare pentru UE și comunitatea internațională, așa cum rezultă în mod clar din rezoluțiile 1696 (2006), 1737 (2006), 1747 (2007), 1803 (2008) și 1835 (2008); clarifică, prin urmare, că Iranul trebuie să-și îndeplinească obligațiile internaționale de suspendare a oricăror activități legate de îmbogățire și reprocesare și de producere a apei grele;
11. deplânge faptul că nu s-au înregistrat progrese clare în ceea ce privește aspecte cheie, care reprezintă motive de preocupare și reiterează invitația adresată Iranului de a restabili transparența programului său nuclear prin oferirea unor răspunsuri complete, clare și credibile AIEA, de a soluționa toate problemele și preocupările rămase nerezolvate, inclusiv chestiunile care ar putea avea implicații militare, de a pune pe deplin în aplicare dispozițiile Acordului de garanții generalizate, inclusiv acordurile sale subsidiare, și de a ratifica și a pune în aplicare protocolul adițional;
12. deplânge decizia autorităților iraniene de a respinge un proiect de acord propus de P5+1 referitor la îmbogățirea combustibilului nuclear, blocând astfel continuarea negocierilor privind chestiunea nucleară;
13. solicită Iranului să confirme, astfel cum i s-a solicitat din partea AIEA, că nu a autorizat construcția altor instalații nucleare nedeclarate;
14. își reiterează sprijinul deplin față de rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU, adoptate conform articolului 41 capitolul VII din Carta ONU, inclusiv față de dispozițiile referitoare la impunerea de sancțiuni Iranului atât timp cât acesta refuză să-și suspende activitățile nucleare sau să-și respecte obligațiile, în temeiul rezoluțiilor menționate; susține concluziile mai sus-prezentate ale Consiliului European; salută menținerea unei abordări comune din partea comunității internaționale cu privire la această chestiune; își exprimă susținerea față de sprijinul acordat de UE acțiunilor Consiliului de Securitate al ONU, în cazul în care Iranul continuă să refuze să coopereze cu comunitatea internațională în ceea ce privește programul său nuclear, precum și față de disponibilitatea UE de a lua măsurile necesare pentru a completa activitățile Consiliului de Securitate al ONU prin intermediul unor măsuri independente la nivel european; îndeamnă la reluarea eforturilor miniștrilor de externe ai țărilor membre permanente și Germaniei în Consiliul de Securitate al ONU și ale Înaltei Reprezentante a UE pentru Afaceri Externe și Politica de Securitate de a ajunge la un acord privind un nou proiect de rezoluție privind Iranul, care să prevadă măsuri suplimentare; solicită tuturor statelor membre ale UE să reducă la minim tranzacțiile comerciale și financiare cu Iran;
15. își reafirmă poziția conform căreia găsirea unei soluții la problema proliferării nucleare este posibilă; solicită comunității internaționale să continue procesul bazat pe două căi de acțiune, să acționeze cu precauție în relațiile cu Iran și să împiedice Iranul să continue să tergiverseze situația;
16. subliniază importanța cooperării cu SUA, Rusia, China și țările nealiniate pentru luarea în considerare a unor opțiuni complementare în vederea ajungerii la un acord global cu Iranul privind structurile sale nucleare și utilizarea acestora, care să țină seama de eventualele dimensiuni militare ale programului nuclear al Iranului;
Taberele de refugiați din Ashraf
17. solicită guvernului Iranului să pună capăt oricărei intervenții în afacerile interne ale Irakului, implicare care are ca obiectiv impunerea unei blocade asupra taberelor de refugiați din Ashraf și care ar provoca deplasarea forțată a rezidenților acestora;
Relațiile UE-Iran
18. își exprimă regretul față de decizia autorităților iraniene de a împiedica vizita delegației sale în Iran, în vederea reuniunilor cu oficiali din partea guvernului și a opoziției; consideră că acest lucru contribuie la continuarea înrăutățirii relațiilor dintre Uniunea Europeană și Iran și la creșterea gradului de izolare a țării de comunitatea internațională de către regimul iranian;
19. reamintește autorităților din Iran că, pentru a dezvolta relații fructuoase cu UE, Iranul trebuie să garanteze drepturile fundamentale ale omului, respectul pentru principiile democrației, libertatea de exprimare și statul de drept, întrucât acestea constituie cerințe obligatorii pentru toate țările care întrețin relații politice și economice cu UE; subliniază că eventuala încheiere a unui Acord comercial și de cooperare între Iran și UE depinde de respectarea acestor valori și de respectarea pe deplin de către Iran a rezoluțiilor Consiliului de Securitate al ONU și AIEA, precum și de furnizarea de garanții care pot fi verificate privind natura pașnică a programului său nuclear și încetarea activităților Iranului de sprijinire a terorismului;
20. îndeamnă la efectuarea unei revizuiri cuprinzătoare a relațiilor bilaterale dintre UE și Iran; în acest context și în lumina rolului jucat de Garda Revoluționară din Iran în reprimarea protestelor post-electorale, în progresul realizat de programul ADM și în facilitarea terorismului internațional, solicită includerea acesteia în lista UE a organizațiilor teroriste și a persoanelor care au legătură cu activitățile teroriste;
21. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, directorului general al AIEA, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, precum și guvernului și parlamentului Republicii Islamice Iran.