PROPUNERE DE REZOLUŢIE referitoare la situația din Iran
3.2.2010
în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
Adrian Severin, Hannes Swoboda, Roberto Gualtieri, Sergio Gaetano Cofferati, Ana Gomes, María Muñiz De Urquiza în numele Grupului S&D
Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B7-0078/2010
B7‑0082/2010
Rezoluția Parlamentului European referitoare la situația din Iran
Parlamentul European,
– având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind Iranul,
– având în vedere declarația Președinției UE din 28 decembrie 2009 referitoare la recentele demonstrații din Iran,
– având în vedere declarația din 12 ianuarie 2010 emisă de Înalta Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate în numele Uniunii Europene referitoare la procesul celor șapte lideri ai Baha'i în Iran,
– având în vedere Declarația Consiliului European din 10-11 decembrie 2009 referitoare la Iran,
– având în vedere Rezoluțiile 62/149 din 18 decembrie 2007 și 63/168 din 18 decembrie 2008 ale Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite privind moratoriul asupra pedepsei cu moartea,
– având în vedere Convenția internațională asupra drepturilor civile și politice (CIDCP), Convenția internațională asupra drepturilor economice, sociale și culturale (CIDESC), Convenția asupra eliminării tuturor formelor de discriminare rasială și Convenția asupra drepturilor copilului, la toate acestea Republica Islamică Iran fiind parte,
– având în vedere statutul Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA) și Tratatul de neproliferare nucleară, la care Republica Islamică Iran este parte,
– având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât evenimentele politice din Iran în urma controversatelor alegeri prezidențiale din iunie 2009 au demonstrat că țara prezintă un mare potențial pentru schimbări democratice pornite din rândul populației și conduse de societatea civilă dinamică, educată și activă;
B. întrucât demonstrațiile pașnice continue împotriva fraudei electorale percepute și a limitărilor grave în domeniul drepturilor și libertăților fundamentale politice și civile, în special al libertății de exprimare și al libertății presei, impuse de Republica Islamică, sunt reprimate cu violență de guvern, în special de Gărzile Revoluționare și miliția Basij;
C. întrucât mii de disidenți și de protestatari pașnici, printre care studenți, activiști în domeniul drepturilor femeii, avocați, apărători cunoscuți ai drepturilor omului, ziariști, sindicaliști și clerici reformiști au fost arestați în mod arbitrar într-o încercare clară de a-i intimida pe cei care critică sistemul și de a înăbuși disidența; întrucât oficiali ai guvernului au confirmat că, din iunie 2009, cel puțin 30 de protestatari au decedat în mijlocul protestelor sau în centre de detenție și cel puțin încă șapte au decedat în urma ciocnirilor din 27 decembrie, ziua sfântă Ashura; întrucât cifra reală a deceselor cauzate de violențe care au loc cu sprijinul guvernului este probabil mult mai mare;
D. întrucât Mohammad Reza Ali Zamani și Arash Rahmanipour au fost spânzurați la 28 ianuarie 2010 de autoritățile iraniene după un proces neechitabil, sub acuzația de presupusă participare în cadrul „opoziției monarhiste”; întrucât a fost anunțată execuția a altor nouă persoane condamnate la moarte; întrucât în Iran se înregistrează una dintre cele mai înalte rate de execuție din lume; întrucât Iran este țara care încalcă cel mai des interdicția de aplicare a pedepsei cu moartea în cazul delincvenților juvenili;
E. întrucât există informații conform cărora multe dintre persoanele arestate au fost bătute sau torturate, în unele cazuri fiind supuse agresiunilor sexuale, în închisori și în centre secrete de detenție; întrucât o anchetă condusă de Majlis din Republica Islamică Iran a determinat la începutul anului 2010 că procurorul-adjunct Saeed Mortazavi a fost direct responsabil de moartea a cel puțin trei deținuți din motive de tortură și neglijență în închisoarea Kahrizak, a cărei închidere a fost ordonată de sistemul judiciar cu trei ani în urmă;
F. întrucât la începutul lunii august 2009 sistemul judiciar a organizat procese-simulacru pentru sute de reformatori și activiști cunoscuți, despre care se presupunea că ar avea legături cu „insurgenții” care încercau să promoveze o „revoluție de catifea”; întrucât în timpul acestor procese mulți dintre acești disidenți au făcut confesiuni televizate care păreau să le fi fost impuse;
G. întrucât, pe lângă criza în domeniul drepturilor omului care a survenit în urma alegerilor, forțele de securitate au hărțuit sistematic membrii minorităților religioase, cum ar fi baha’i, evreii și sunniții, și au dus o campanie de arestări arbitrare împotriva societății civile și a activiștilor politici kurzi, azeri, baluchi și arabi;
H. întrucât guvernul iranian continuă să acuze țările europene pentru interferențe în evenimentele politice din Iran; întrucât asemenea acuzații au condus, în perioada postelectorală, la expulzarea a doi diplomați britanici, arestarea mai multor angajați iranieni ai ambasadei Regatului Unit și arestarea a doi diplomați germani pentru presupusul rol în cadrul protestelor din Iran cu ocazia zilei sfinte Ashura în decembrie 2009;
I. întrucât guvernul iranian a luat măsuri represive intense împotriva mass-mediei naționale și străine, limitând semnificativ accesul poporului iranian la informații; întrucât unele companii europene furnizau tehnologii care făceau posibilă cenzurarea relatărilor despre protestele din Teheran și din alte orașe iraniene;
J. întrucât Iranul nu a respectat termenul prevăzut pentru sfârșitul anului pentru a da curs solicitărilor de a-și deschide instalațiile nucleare spre a fi vizitate de inspectorii Agenției Internaționale pentru Energie Atomică; întrucât Iranul nu a luat niciun fel de măsuri până în prezent pentru a reda încrederea comunității internaționale în natura exclusiv pașnică a programului său nuclear;
K. întrucât președintele iranian, Mahmoud Ahmadinejad, a anunțat la 3 februarie 2010 că Iranul este pregătit să trimită în străinătate uraniul său îmbogățit pentru a fi supus unor procese de îmbogățire suplimentară;
L. întrucât UNESCO a decis să nominalizeze Teheranul pentru titlul de Capitală Mondială a Filozofiei în anul 2010 și să organizeze Ziua Internațională a Filozofiei 2010 la Teheran;
1. sprijină întru totul aspirațiile democratice ale poporului iranian; omagiază curajul tuturor bărbaților și femeilor iraniene care își apără libertățile fundamentale și principiile democratice prin demonstrații pașnice; consideră că aceste persoane își exprimă dorința de a trăi într-o societate lipsită de represiune și intimidări și în pace cu comunitatea internațională;
2. reamintește că libertatea de exprimare și dreptul la întrunire pașnică sunt drepturi universale ale omului care trebuie respectate și Iranul s-a angajat să respecte aceste drepturi în calitate de stat parte la CIDCP; solicită în acest sens ca dreptul la întrunire pașnică și libertatea de exprimare să fie respectate deplin de guvernul iranian în timpul demonstrațiilor anunțate pentru 11 februarie 2010;
3. condamnă ferm utilizarea violenței de către guvernul iranian împotriva demonstranților care încearcă să-și exercite dreptul la liberă exprimare și dreptul la întrunire pașnică; în acest context, este consternat de reprimarea demonstrațiilor de după protestele care au avut loc în ziua Ashura și în timpul funeraliilor ayatolahului Montazeri; solicită ca toate persoanele reținute pentru că și-au exercitat în mod pașnic dreptul la liberă exprimare, asociere și întrunire să fie eliberate imediat și necondiționat;
4. solicită să se investigheze și să se aducă în fața justiției funcționarii guvernamentali și membrii forțelor de securitate responsabili de uciderea, abuzurile, tortura și violurile la care au fost supuși demonstranții și deținuții;
5. condamnă ferm recentele execuții ale lui Mohammed Reza Alizamani și Arash Rahmanipour, precum și anunțul executării a altor nouă persoane condamnate la moarte în urma unor procese neechitabile; își exprimă profunda preocupare față de situația persoanelor acuzate, în unele cazuri chiar oficial, de crime care se pedepsesc cu moartea, cu toate că aceste persoane nu au făcut decât să își exprime opiniile în legătură cu situația politică și drepturile civile în Iran; reiterează solicitarea adresată autorităților iraniene de a aboli pedeapsa cu moartea și de a impune, între timp, un moratoriu asupra execuțiilor, în conformitate cu îndemnurile din Rezoluțiile 62/149 și 63/168 ale Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite;
6. deplânge restrângerea sistematică a libertății de informare prin blocarea site-urilor internet, interzicerea relatărilor referitoare la demonstrațiile neautorizate realizate de aceste site-uri și impunerea unor noi restricții care îi obligă pe jurnaliști să obțină o permisiune prealabilă înaintea oricărei relatări; condamnă ferm decizia guvernului iranian de a bruia emisia postului BBC în limba persană;
7. salută planurile Comisiei de a finanța un nou canal de televiziune în limba farsi; invită Consiliul și Comisia să analizeze mai multe posibilități de a contribui la promovarea schimbării democratice în Iran în contextul Instrumentului pentru democrație și drepturile omului sau al altor instrumente;
8. invită companiile europene să nu furnizeze guvernului iranian tehnologii care pot fi utilizate pentru reprimarea protestelor, în special tehnologii care permit controlarea comunicărilor online în vederea monitorizării conținutului și a identificării sursei e-mailurilor, a apelurilor VoIP și a mesajelor publicate pe site-uri de relaționare socială;
9. consideră că acuzațiile privind intervențiile străine în cadrul evenimentelor postelectorale din Iran nu au niciun temei și sunt inacceptabile; invită guvernul iranian să elibereze imediat cei doi diplomați germani care au fost arestați pentru presupusul rol avut în protestele Ashura; solicită, în acest context, autorităților iraniene să respecte Convenția de la Viena și normele diplomatice;
10. invită Consiliul să analizeze posibilitatea ca acei membri ai forțelor de securitate care sunt responsabili de reprimarea demonstrațiilor pașnice și de abuzurile în domeniul drepturilor omului să fie incluși pe lista persoanelor care fac obiectul unei interdicții de călătorie impuse de UE și au activele înghețate;
11. reafirmă dreptul Iranului de a dezvolta energia nucleară în scopuri pașnice, în conformitate cu normele sistemului de neproliferare; ia act de anunțul președintelui iranian, Mahmoud Ahmadinejad, conform căruia Iranul este pregătit să trimită în străinătate uraniul său îmbogățit pentru a fi supus unor procese de îmbogățire suplimentară; speră că acest anunț va fi urmat de măsuri concrete menite să atenueze preocupările legate de programul său nuclear, în conformitate cu cerințele AIEA;
12. sprijină abordarea dublă în ceea ce privește programul nuclear al Iranului; îndeamnă Iranul încă o dată să respecte deplin și fără întârziere obligațiile sale care decurg din rezoluțiile pertinente ale Consiliului de Securitate al ONU și ale AIEA, în special să îndeplinească cerințele stabilite în Rezoluția Consiliului Guvernatorilor AIEA din 27 noiembrie 2009; îndeamnă Consiliul să sprijine acțiunile Consiliului de Securitate al ONU în cazul în care Iran continuă să nu coopereze cu comunitatea internațională în privința programului său nuclear; invită Consiliul să fie pregătit să ia măsurile „inteligente”, direcționate și concentrate pe neproliferare care se impun și care să însoțească acest proces al CSONU;
13. invită Consiliul să fie pregătit să se angajeze în dezbateri cu Iranul pentru a ajunge la o soluție negociată în ceea ce privește chestiunea nucleară, precum și aspectele de securitate regională, ținând seama de interesele de securitate legitime și de preocupările Iranului, în cazul în care Iranul ia o decizie concretă în acest sens; subliniază că un asemenea angajament nu ar trebui să distragă atenția de la promovarea democrației și drepturilor omului în Iran; este convins că un Iran democratic și puternic ar putea juca un rol relevant în stabilizarea și pacificarea regiunii;
14. invită UNESCO să reanalizeze decizia sa de a organiza Ziua Internațională a Filozofiei 2010 în Teheran și să sprijine propunerea Comisiei Naționale Italiene a UNESCO de a menține nominalizarea Teheranului ca oraș gazdă al acestei inițiative, dar să organizeze activitățile relevante în alte capitale, trimițând astfel un semnal puternic care să accentueze absența libertății de exprimare în Iran;
15. deplânge decizia guvernului iranian de a anula vizita delegației Parlamentului European în Iran; consideră că o asemenea vizită ar putea contribui la dialogul politic dintre UE și Iran, cu condiția ca delegația să aibă mandatul și posibilitatea de a se întâlni cu guvernul, opoziția, apărătorii drepturilor omului și reprezentanții societății civile;
16. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al ONU, Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, precum și guvernului și parlamentului (Majlis) Republicii Islamice Iran.