PROPUNERE DE REZOLUŢIE referitoare la strategia UE pentru Conferința de la Copenhaga privind schimbările climatice (COP 15)

3.2.2010

depusă pe baza declarațiilor Consiliului și Comisiei
în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură

Jo Leinen, Marita Ulvskog, Linda McAvan, Dan Jørgensen, Andres Perello Rodriguez, Kriton Arsenis, Judith A. Merkies în numele Grupului S&D

Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B7-0064/2010

B7‑0083/2010

Rezoluția Parlamentului European referitoare la strategia UE pentru Conferința de la Copenhaga privind schimbările climatice (COP 15)

Parlamentul European,

–   având în vedere Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite referitoare la schimbările climatice (CCONUSC) și Protocolul de la Kyoto la CCONUSC,

–   având în vedere Planul de acțiune de la Bali (Decizia 1/COP 13),

–   având în vedere Acordul de la Copenhaga, prezentat cu ocazia celei de-a cincisprezecea Conferințe a părților (COP 15) participante la CCONUSC și cea de-a cincea Conferință a părților ce servește drept Reuniune a părților participante la Protocolul de la Kyoto (COP/MOP 5), ce au avut loc la Copenhaga, Danemarca, între 7 și 18 decembrie 2009,

–   având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2009 referitoare la strategia UE pentru Conferința de la Copenhaga privind schimbările climatice (COP 15)[1],

–   având în vedere pachetul legislativ privind schimbările climatice al UE, adoptat la 17 decembrie 2008,

–   având în vedere viitoarea reuniune informală a Consiliului European din 11 februarie 2010, în cadrul căreia vor fi revizuite concluziile adoptate la Copenhaga,

–   având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A. întrucât au eșuat negocierile de la Copenhaga din decembrie 2009, ce vizau un acord internațional cuprinzător privind schimbările climatice pentru perioada de după 2012;

B.  întrucât schimbările climatice cu efecte catastrofale vor deveni tot mai probabile dacă nu va intra în vigoare, în perioada de după 2012, un acord internațional privind protecția climei;

C. întrucât este puțin probabilă atingerea „obiectivului 2°C” în actualul cadru internațional privind protecția climei;

D. întrucât va trebui încheiat un acord internațional obligatoriu din punct de vedere juridic cu ocazia negocierilor CCONUSC de la Bonn (31 mai - 11 iunie 2010) sau, cel mai târziu, la Ciudad de Mexico, între 29 noiembrie și 10 decembrie 2010;

E.  întrucât mai multe țări dezvoltate sau în curs de dezvoltare nu au sprijinit formularea și implementarea unui nou cadru internațional privind protecția climei,

1.  își exprimă dezamăgirea cu privire la rezultatul reuniunii COP 15 de la Copenhaga din decembrie 2009;

2.  consideră că Acordul de la Copenhaga reprezintă un rezultat insuficient, neambițios și lipsit de angajamente; își reiterează angajamentul, exprimat în rezoluția sa din noiembrie 2009, în ceea ce privește încheierea unui acord internațional obligatoriu din punct de vedere juridic privind schimbările climatice;

3.  își exprimă dezamăgirea cu privire la lipsa de unitate a UE și la modul în care au fost conduse negocierile finale de către președinția COP 15;

4.  solicită statelor membre ale UE să se exprime cu o singură voce în cadrul negocierilor internaționale privind clima;

5.  solicită de urgență Înaltei Reprezentante a UE și comisarului pentru combaterea schimbărilor climatice să preia conducerea strategiei UE privind diplomația în domeniul schimbărilor climatice; îndeamnă UE și statele membre să convină asupra unei „foi de parcurs pentru Mexic”, care să includă discutarea politicilor privind clima în cadrul fiecărui parteneriat strategic și al fiecărui acord de cooperare bilateral sau multilateral, în vederea elaborării unei strategii externe mai coerente în ceea ce privește protecția climei; îndeamnă UE și statele membre să clădească o „alianță a responsabilității”, deschisă tuturor țărilor care consideră că schimbările climatice reprezintă o amenințare majoră la adresa umanității și care sunt pregătite să ia măsuri în vederea opririi încălzirii globale;

6.  îndeamnă UE să își mențină obiectivele ambițioase referitoare la protecția climei și să ia în considerare un angajament unilateral cu privire la reducerea CO₂ până în 2020 la un nivel care să se apropie de limita superioară de 25-40% față de nivelurile din 1990, pentru a da dovadă de leadership în ceea ce privește protecția climei pe plan internațional;

7.  solicită UE și statelor membre să pună în aplicare principiul echității în domeniul climei într-o perspectivă pe termen lung (2050 și după această dată); susține, prin urmare, introducerea unei clauze a echității în cadrul viitoarelor negocieri internaționale privind clima;

8.  îndeamnă țările dezvoltate sau în curs de dezvoltare să reclădească încrederea pierdută pe durata negocierilor și solicită tuturor părților semnatare ale Convenției-cadru a Organizației Națiunilor Unite referitoare la schimbările climatice (CCONUSC) să pregătească, în 2010, un cadru obligatoriu din punct de vedere juridic pentru protecția climei pe plan internațional, ce ar putea fi semnat de către participanții la COP 16/MOP 6 din Mexic;

9.  solicită operaționalizarea rapidă a celor 7,2 miliarde EUR promise de către UE pentru finanțarea accelerată, în perioada 2010-2012, a măsurilor de atenuare și adaptare, în vederea punerii în aplicare, în țările cel mai puțin dezvoltate și în micile state insulare, a politicilor de protecție a pădurilor și de adaptare; solicită statelor membre și Comisiei să garanteze pe deplin prezentarea transparentă a transferurilor fondurilor de acțiune rapidă; solicită tuturor țărilor dezvoltate să își asume o parte echitabilă din finanțarea publică a promisiunii financiare ce vizează colectarea a 100 miliarde EUR, cuprinsă în Acordul de la Copenhaga, să asigure implementarea rapidă a măsurilor adoptate și să realizeze urgent progrese în ceea ce privește sursele de finanțare previzibilă pe termen lung, independent de actualele obiective ODA pentru perioada 2012-2020, inclusiv introducerea unor mecanisme financiare noi și inovatoare (cum ar fi impozitarea tranzacțiilor financiare), pentru a sprijini acțiuni pe plan internațional în domeniul climei;

10. subliniază faptul că defrișarea este responsabilă de cel puțin 15% din emisiile anuale de gaze cu efect de seră la nivel mondial și solicită, prin urmare, interzicerea comercializării pe piața europeană a produselor lemnoase colectate în mod ilegal, având ca scop constituirea unui pilon suplimentar al politicii UE privind protecția climei;

11. solicită UE să propună impozitarea cu 0,01% a tranzacțiilor financiare, fapt ce ar duce la colectarea anuală a 20 000 de milioane EUR, sumă menită să sprijine țările în curs de dezvoltare în combaterea și adaptarea la schimbările climatice; sumele colectate ar trebui consacrate unor măsuri care să le permită țărilor în curs de dezvoltare asigurarea unor stimulente pentru combaterea defrișărilor și a degradării solurilor, precum și a deșertificării;

12. solicită SUA și Chinei, precum și celorlalți parteneri internaționali, să își reînnoiască angajamentele în ceea ce privește un sistem internațional de protecție a climei, în vederea reluării discuțiilor și a încheierii unui acord internațional cu obiective ambițioase și obligatoriu din punct de vedere juridic, adaptat la cele mai recente descoperiri științifice și în concordanță cu „obiectivul 2°C”;

13. își reafirmă sprijinul față de procesul de reforme din cadrul ONU și ia act de faptul că rezultatele Conferinței de la Copenhaga privind schimbările climatice constituie un alt exemplu ce confirmă nevoia urgentă de reevaluare a metodelor de lucru din cadrul ONU;

14. ia act cu satisfacție de faptul că delegației Parlamentului i s-a oferit un spațiu de lucru în cadrul pavilionului UE, primind comunicări zilnice din partea Consiliului și a Comisiei; își exprimă, cu toate acestea, îngrijorarea cu privire la lipsa de transparență și îndeamnă la o implicare mai mare a societății civile în negocieri;

15. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Consiliului European, Înaltei Reprezentante, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre și Secretariatului Convenției-cadru a Națiunilor Unite referitoare la schimbările climatice, cu rugămintea de a fi adusă la cunoștința tuturor părților contractante care nu sunt membre UE.

• [1]  Texte adoptate, P7_TA-PROV(2009)0089.