Propunere de rezoluţie - B7-0133/2010Propunere de rezoluţie
B7-0133/2010

PROPUNERE DE REZOLUŢIE referitoare la impozitarea operațiunilor financiare: aplicarea eficientă a acesteia

3.3.2010

depusă pe baza întrebării cu solicitare de răspuns oral B7-0000/2010 – O-0025/2010
în conformitate cu articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul de procedură

Sharon Bowles în numele Comisiei pentru afaceri economice și monetare

Procedură : 2009/2750(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului :  
B7-0133/2010

B7‑0133/2010

Rezoluția Parlamentului European referitoare la impozitarea operațiunilor financiare: aplicarea eficientă a acesteia

Parlamentul European,

–   având în vedere Rezoluția sa din 24 aprilie 2009 referitoare la Summitul G20 de la Londra din 2 aprilie 2009[1],

–   având în vedere declarația liderilor în urma Summitului G20 de la Pittsburgh, din 24 și 25 septembrie 2009,

–   având în vedere Rezoluția sa din 8 octombrie 2009 referitoare la Summitul G20 de la Pittsburgh din 24 și 25 septembrie 2009[2],

–   având în vedere comunicatul publicat în urma reuniunii miniștrilor de finanțe și a guvernatorilor băncilor centrale din statele membre ale G20 de la St Andrews, din 7 noiembrie 2009,

–   având în vedere concluziile Consiliului European din 10-11 decembrie 2009 și în special punctul 15,

–   având în vedere declarația Președintelui Barrosso din 15 decembrie 2009 în fața Parlamentului European,

–   având în vedere scrisoarea din 18 ianuarie 2010 a ministrului suedez de finanțe către Președinția Consiliului privind introducerea unei taxe pentru stabilitate în statele membre,

–   având în vedere Directiva 2008/7/CE a Consiliului din 12 februarie 2008 privind impozitarea indirectă a majorării de capital[3],

–   având în vedere propunerea de directivă a Comisiei de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată în ceea ce privește tratamentul aplicat serviciilor financiare și de asigurări (COM(2007)747),

–   având în vedere întrebarea din 24 februarie 2010 adresată Comisiei privind impozitarea operațiunilor financiare: aplicarea eficientă a acesteia (O-0025/2010 – B7 0000/2010),

–   având în vedere articolul 115 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A. întrucât Parlamentul European a salutat efortul de investigare inițiat la nivelul G20, în urma Summitului de la Pittsburgh din septembrie 2009, în vederea stabilirii unui cadru internațional pentru impozitarea tranzacțiilor financiare;

B.  întrucât Parlamentul European a solicitat să se realizeze progrese rapide pentru a garanta faptul că sectorul financiar contribuie în mod echitabil la relansarea economică și la dezvoltare, deoarece costurile substanțiale și consecințele crizei financiare sunt suportate de către economia reală, contribuabili, consumatori, serviciile publice și societate în ansamblul ei;

C. întrucât Consiliul European a subliniat importanța reînnoirii contractului economic și social dintre instituțiile financiare și societatea pe care o deservesc și a asigurării faptului că publicului îi revin beneficii în perioadele favorabile și că i se oferă protecție în caz de risc; întrucât Consiliul European a încurajat, în acest context, FMI să aibă în vedere în analiza sa întreaga gamă de opțiuni disponibile, inclusiv impunerea unei taxe asupra tranzacțiilor financiare la nivel mondial; întrucât, în acest context, Consiliul European a invitat Consiliul și Comisia, de asemenea, să identifice principiile-cheie pe care ar trebui să le respecte noile mecanisme mondiale;

D. întrucât mai multe state membre au solicitat impunerea unei taxe asupra tranzacțiilor financiare;

E.  întrucât noile inițiative în domeniul reglementării, cum ar fi măsurile împotriva paradisurilor fiscale, eliminarea posibilității de a omite informații prin plasarea acestora în afara bilanțului, impunerea unor condiții pentru efectuarea de tranzacții bursiere și pentru utilizarea depozitelor de date referitoare la tranzacții în scopul înregistrării instrumentelor derivate au schimbat în mod clar contextul acțiunilor politice în acest domeniu;

F.  întrucât Comisia, în urma întrebărilor adresate în cadrul reuniunii dintre Comisia pentru afaceri economice și monetare și comisarul responsabil pentru impozitare din 6 octombrie 2009 și așa cum a confirmat președintele Barroso în declarația sa în fața Parlamentului din 15 decembrie 2009, analizează în prezent diferite idei privind o „finanțare inovatoare” în contextul provocărilor mondiale, inclusiv impunerea de taxe asupra tranzacțiilor financiare, pentru a putea prezenta propuneri la momentul oportun;

G. întrucât FMI realizează în prezent sondaje de opinie publică cu privire la impozitarea sectorului financiar, ca urmare a solicitării exprimate de statele membre ale G20 în cadrul Summitului de la Pittsburgh din 24 și 25 septembrie 2009;

H. întrucât impunerea de taxe și prelevări asupra tranzacțiilor financiare are loc sub diferite forme în statele membre; întrucât aceste taxe și impuneri naționale vizează de obicei numai tranzacțiile cu anumite tipuri de active; întrucât Belgia și Franța au adoptat acte legislative privind impunerea unei taxe asupra tranzacțiilor în valută la nivel național, dar o vor pune în aplicare numai dacă ea va deveni aplicabilă la nivelul UE;

I.   întrucât, spre deosebire de alte forme de impozitare, taxele indirecte aplicabile majorării capitalului, precum taxa pe majorarea capitalului, taxa de timbru aplicată valorilor mobiliare și taxa aplicabilă operațiunilor de restructurare dau naștere la discriminări, la dubla impozitare și la disparități care creează obstacole în calea liberei circulații a capitalului;

J.   întrucât în cursul deceniului trecut a avut loc o creștere rapidă și enormă a volumului de tranzacții financiare, în comparație cu volumul tranzacțiilor de bunuri și servicii, care poate fi explicată, printre altele, prin extinderea rapidă a pieței instrumentelor derivate;

K. întrucât liderii G20 au o responsabilitate colectivă în ceea ce privește atenuarea impactului social al crizei, atât în statele membre ale G20 din care provin, cât și în țările în curs de dezvoltare, care au fost afectate profund de efectele indirecte ale crizei; întrucât impunerea unei taxe asupra tranzacțiilor financiare ar contribui la acoperirea costurilor generate de criză,

1.  consideră că Uniunea Europeană ar trebui să convină asupra unei poziții comune în cadrul internațional al reuniunilor G20 referitor la opțiunile privind modul în care ar trebui să se asigure o contribuție echitabilă și substanțială a sectorului financiar la acoperirea tuturor pierderilor pe care acesta le-a creat pentru economia reală sau care sunt asociate cu intervențiile guvernelor pentru a stabiliza sistemul bancar; consideră că UE, asigurând coerența cu activitatea G20 și completând-o, ar trebui să își dezvolte propria strategie cu privire la gama opțiunilor posibile de a acționa;

2.  consideră că, în vederea instituirii unei poziții coerente a UE, bazată pe o analiză obiectivă, Comisia ar trebui să elaboreze, cu suficient timp înaintea următorului Summit G20, o evaluare a impactului introducerii unei taxe asupra tranzacțiilor financiare la nivel mondial, analizând atât avantajele, cât și dezavantajele acesteia;

3.  îndeamnă Comisia să analizeze atent în cadrul evaluării sale următoarele aspecte:

(a) experiențele trecute privind impunerea de taxe asupra tranzacțiilor financiare, mai ales în ceea ce privește comportamentele evazioniste și migrația capitalului sau furnizarea de servicii în locații alternative, în special impactul unor asemenea taxe asupra investitorilor individuali și asupra IMM-urilor;

(b) beneficiile și dezavantajele introducerii de taxe aplicabile tranzacțiilor financiare exclusiv în Uniunea Europeană, în comparație cu introducerea acestora la nivel mondial și cu situația actuală;

(c) potențialul de a genera venituri substanțiale, în comparație cu alte surse de venituri fiscale, costurile de colectare și distribuția veniturilor între state;

(d) faptul că, atunci când se evaluează veniturile potențiale provenind din taxele aplicabile tranzacțiilor financiare la nivel mondial sau european, ar trebui să se țină seama de diferitele modalități de organizare a acestor prelevări, cuantificând creșterea costurilor tranzacțiilor pe toate piețele potențial afectate (tranzacțiile bursiere organizate, tranzacțiile extrabursiere), precum și a costurilor tranzacțiilor dintre întreprinderi (B2B) și ale tranzacțiilor dintre întreprinderi și consumatori (B2C);

(e) faptul că evaluarea ar trebui să țină seama și de potențialul diferitelor opțiuni de a afecta atât nivelul prețurilor și stabilitatea pe termen scurt și pe termen lung, cât și tranzacțiile financiare și lichiditățile;

(f)  modul în care o taxă aplicabilă tranzacțiilor financiare trebuie să fie concepută pentru a atenua efectele secundare negative asociate cu taxele indirecte aplicabile majorării capitalului;

(g) măsura în care o taxă aplicabilă tranzacțiilor financiare ar contribui la stabilizarea piețelor financiare prin efectul acesteia asupra utilizării excesive a relațiilor comerciale pe termen scurt, asupra speculațiilor și asupra transparenței;

(h) posibilitatea ca o taxă aplicabilă tranzacțiilor financiare să prevină o viitoare criză financiară prin combaterea anumitor tipuri specifice de tranzacții „indezirabile”, care ar trebui definite de Comisie;

4.  subliniază că orice soluție trebuie să răspundă imperativului de a evita reducerea competitivității UE sau perturbarea investițiilor, inovării și creșterii durabile, care ar aduce beneficii economiei reale și societății;

5.  subliniază că este important să se ia în considerare necesitatea acumulării de capital viabil de către sectorul bancar, asigurând capacitatea sistemului bancar de a finanța investițiile în economia reală și prevenirea asumării de riscuri excesive;

6.  invită Comisia și Consiliul să evalueze potențialul diferitelor opțiuni referitoare la taxa aplicabilă tranzacțiilor financiare de a contribui la bugetul UE;

7.  invită Comisia și Consiliul să evalueze în ce măsură opțiunile analizate ar putea fi folosite, de asemenea, drept mecanisme financiare inovatoare pentru a sprijini efortul țărilor în curs de dezvoltare de adaptare la schimbările climatice și de atenuare a acestora, precum și pentru a finanța cooperarea pentru dezvoltare;

8.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Băncii Centrale Europene, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.