PROPUNERE DE REZOLUŢIE referitoare la prizonierii de conștiință din Cuba
8.3.2010
în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
Adrian Severin, Luis Yáñez-Barnuevo García, Emine Bozkurt în numele Grupului S&D
Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B7-0169/2010
B7‑0174/2010
Rezoluția Parlamentului European referitoare la prizonierii de conștiință din Cuba
Parlamentul European,
– având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind situația din Cuba și, în special, rezoluțiile din 17 noiembrie 2004 și 2 februarie 2006,
– având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la situația drepturilor omului în lume în 2004, 2005 și 2006, precum și politica Uniunii în materie de drepturi ale omului,
– având în vedere Rezoluția sa din 14 decembrie 2006 privind urmările Premiului Saharov[1],
– având în vedere Declarația președinției Consiliului din 14 decembrie 2005 referitoare la Femeile în alb („Damas de blanco”), precum și declarațiile anterioare, din 26 martie 2003 și 5 iunie 2003, privind situația din Cuba,
– având în vedere poziția comună a Consiliului 96/697/PESC, adoptată la 2 decembrie 1996 și actualizată periodic,
– având în vedere concluziile CAGRE din 18 iunie 2007 privind Cuba,
– având în vedere declarația Înaltei Reprezentante Catherine Ashton cu privire la moartea dlui Zapata în Cuba,
– având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât apărarea caracterului universal și indivizibil al drepturilor omului, inclusiv al drepturilor civile, politice, economice, sociale și culturale, rămâne unul din principalele obiective ale Uniunii Europene;
B. întrucât zeci de jurnaliști independenți, disidenți pașnici și apărători ai drepturilor omului continuă să se afle în închisoare,
C. întrucât, în 2005, Parlamentul a decernat Premiul Saharov pentru libertate de gândire Femeilor în alb; întrucât refuzul autorităților cubaneze de a permite Femeilor în Alb să vină la sediul Parlamentului European pentru a primi premiul încalcă unul dintre drepturile fundamentale ale omului, și anume dreptul de a părăsi și de a reveni în propria țară, consfințit de Declarația universală a drepturilor omului;
D. întrucât președinția UE a întreprins măsuri de sprijinire a prizonierilor de conștiință din Cuba;
E. întrucât moartea lui Orlando Zapata Tamayo constituie un regres considerabil în respectarea drepturilor omului în Cuba,
1. deplânge profund moartea inutilă și dureroasă a lui Orlando Zapata Tamayo, disident cubanez, survenită în urma unei îndelungi greve a foamei;
2. deplânge lipsa oricărui semnal concludent din partea autorităților cubaneze ca răspuns la apelurile comunității internaționale în favoarea eliberării tuturor prizonierilor politici ;
3. solicită guvernului cubanez eliberarea imediată, absolută și definitivă a prizonierilor de conștiință;
4. deplânge faptul că cererea Parlamentului European și a Consiliului de punere imediată în libertate a tuturor prizonierilor politici și de conștiință a rămas fără efect și subliniază că punerea în detenție a disidenților cubanezi din motive legate de idealurile și activitatea lor politică pașnică contravine Declarației universale a drepturilor omului;
5. îndeamnă Consiliul și Comisia să continue să ia toate măsurile ce se impun pentru a cere eliberarea deținuților politici și pentru a promova și garanta activitățile apărătorilor drepturilor omului;
6. îndeamnă instituțiile UE să acorde un sprijin necondiționat și să încurajeze fără rezerve inițierea unui proces pașnic de tranziție politică în direcția unei democrații pluripartite în Cuba;
7. își exprimă deplina solidaritate cu întreg poporul cubanez și îl sprijină în progresele pe calea democrației și a respectării și promovării libertăților fundamentale;
8. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, președinției în exercițiu a UE, Înaltei Reprezentante, Adunării parlamentare euro-latino-americane și guvernului cubanez .