PROPUNERE DE REZOLUŢIE referitoare la Cuba – cazul lui Orlando Zapata Tamayo
8.3.2010
în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
Charles Tannock, Edvard Kožušník, Jacek Olgierd Kurski, Ryszard Antoni Legutko, Tomasz Piotr Poręba, Adam Bielan, Ryszard Czarnecki în numele Grupului ECR
Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B7-0169/2010
B7‑0176/2010
Rezoluția Parlamentului European referitoare la Cuba – cazul lui Orlando Zapata Tamayo
Parlamentul European,
– având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind situația din Cuba și, în special, rezoluțiile din 17 noiembrie 2004[1], 2 februarie 2006[2] și 21 iunie 2007[3],
– având în vedere rezoluțiile sale privind Raportul anual asupra drepturilor omului în lume în 2004, 2005, 2006, 2007 și 2008 și politica UE în materie de drepturi ale omului,
– având în vedere Rezoluția sa din 14 decembrie 2006 privind urmările Premiului Sakharov[4];
– având în vedere declarația Președinției Consiliului din 14 decembrie 2005 referitoare la Femeile în alb („Damas de blanco”), precum și declarațiile anterioare, din 26 martie 2003 și 5 iunie 2003, privind situația din Cuba,
– având în vedere poziția comună a Consiliului 96/697/PESC privind Cuba[5], adoptată la 2 decembrie 1996 și actualizată periodic;
– având în vedere concluziile Consiliului Afaceri generale și relații externe din 18 iunie 2007 privind Cuba;
– având în vedere declarațiile purtătorului de cuvânt al Înaltei Reprezentante Catherine Ashton cu privire la moartea lui Orlando Zapata Tamayo la 25 februarie 2010,
– având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât apărarea universalității și indivizibilității drepturilor omului, inclusiv a drepturilor civile, politice, economice, sociale și culturale rămâne unul din principalele obiective ale Uniunii Europene;
B. întrucât zeci de jurnaliști independenți, disidenți pașnici și apărători ai drepturilor omului, membri ai opoziției democratice, continuă să se afle în închisoare în Cuba, unii dintre ei grav bolnavi ;
C. întrucât, în 2005, Parlamentul a decernat Premiul Saharov pentru libertate de gândire grupului Femeilor în alb; întrucât refuzul autorităților cubaneze de a permite Femeilor în Alb să vină la sediul Parlamentului European pentru a primi premiul încalcă unul dintre drepturile fundamentale ale omului, și anume dreptul de a părăsi și de a reveni liber în propria țară, consfințit de Declarația universală a drepturilor omului;
D. întrucât în Cuba este necesar să se inițieze un proces de tranziție politică în direcția democrației pluripartite, la care să participe și să poată lua decizii toți cetățenii cubanezi, în cadrul unui dialog deschis, din care să nu fie exclus nimeni;
E. întrucât moartea lui Orlando Zapata Tamayo marchează o premieră în aproape 40 de ani – moartea unui activist cubanez prin greva foamei, pentru a protesta împotriva abuzurilor regimului și a regimului politic din Cuba;
F. întrucât moartea lui Orlando Zapata Tamayo a dat naștere unui val de proteste la nivel internațional împotriva autorităților cubaneze;
G. întrucât circa 200 de prizonieri politici se găsesc în continuare în detenție în Cuba,
1. condamnă ferm decesul prizonierului politic Orlando Zapata Tamayo, survenit după 85 de zile de la refuzul acestuia de a mai mânca, protestând astfel împotriva condițiilor de detenție;
2. deplânge lipsa oricărui semnal concludent din partea autorităților cubaneze ca răspuns la apelurile UE în favoarea deplinei respectări a libertăților fundamentale, în special a libertății de expresie și de asociere politică;
3. deplânge faptul că cererea Parlamentului European și a Consiliului de punere imediată în libertate a tuturor prizonierilor politici și de conștiință a rămas fără efect din partea guvernului cubanez și subliniază că menținerea în detenție a disidenților cubanezi din motive legate de idealurile și activitatea lor politică pașnică contravine Declarației universale a drepturilor omului;
4. solicită guvernului cubanez eliberarea imediată și necondiționată a tuturor prizonierilor politici și să renunțe la astfel de arestări arbitrare în viitor;
5. solicită Consiliului și Comisiei să continue eforturile pentru eliberarea disidenților politici cubanezi și să ia măsuri concrete de garantare a activității apărătorilor drepturilor omului;
6. solicită autorităților cubaneze să-și respecte angajamentul pentru drepturile omului pe care și l-a asumat prin semnarea Pactului internațional privind drepturile civile și politice;
7. solicită guvernului cubanez să nu mai împiedice exercitarea drepturilor omului și să elimine toate barierele din calea libertății de mișcare, de exprimare, de informare și de asociere și a libertății de implicare în viața politică partinică;
8. îndeamnă instituțiile UE să-și declare sprijinul necondiționat pentru inițierea unui proces pașnic de tranziție politică către un regim politic democratic în Cuba;
9. invită pe Înalta Reprezentantă să inițieze un dialog structural cu reprezentanți ai societății civile și cu suporterii transformării politice în Cuba, în conformitate cu concluziile adoptate în mod succesiv de către Consiliu și implicând mecanismele UE pentru cooperare și dezvoltare;
10. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Adunării EUROLAT, guvernului cubanez și Adunării Naționale a Puterii Populare.
- [1] JO C 201 E, 18.8.2005, p. 83.
- [2] JO C 288 E, 25.11.2006, p. 81.
- [3] Texte adoptate la data respectivă, P6_TA(2007)0288.
- [4] Texte adoptate la data respectivă, P6_TA(2006)0601.
- [5] JO L 322, 12.12.1996, p. 1.