PROPUNERE DE REZOLUŢIE referitoare la summitul UE-Canada
14.4.2010
în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
Reinhard Bütikofer, Nicole Kiil-Nielsen în numele Grupului Verts/ALE
B7‑0235/2010
Rezoluţia Parlamentului European privind summitul UE-Canada
Parlamentul European,
– având în vedere articolul 218 din TFUE,
– având în vedere rezoluţia sa din 9 februarie 2010[1] referitoare la un acord-cadru revizuit între Parlamentul European şi Comisie pentru următoarea legislatură parlamentară (B7‑0091/2010),
– având în vedere negocierile privind încheierea unui acord economic şi comercial cuprinzător care au fost iniţiate în cadrul summitului UE-Canada de la Praga, din 6 mai 2009,
– având în vedere cea de-a 32-a reuniune interparlamentară a Delegaţiei interparlamentare pentru relaţiile cu Canada, de la Bruxelles, din noiembrie 2009,
– având în vedere rezoluţia sa din 9 octombrie 2008[2] referitoare la reglementarea regiunii arctice,
– având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât Canada este unul dintre cei mai vechi şi mai apropiaţi parteneri ai Uniunii Europene, acest parteneriat începând în 1959;
B. întrucât negocierile în desfăşurare privind încheierea unui acord economic şi comercial cuprinzător ar putea consolida relaţiile dintre UE şi Canada;
C. întrucât, în 2010, preşedinţia grupului ţărilor G8 revine Canadei, aceasta fiind şi gazda următorului summit G20;
D. întrucât se preconizează că în cadrul următorului summit UE-Canada de la Bruxelles, din 5 mai, accentul se va pune pe consolidarea relaţiei politice deja strânse dintre cei doi parteneri, abordându-se în special provocări comune precum: negocierile privind încheierea unui acord economic şi comercial cuprinzător; provocări în materie de afaceri externe şi securitate, inclusiv în ceea ce priveşte Afganistanul şi Pakistanul; o politică viitoare comună privind Iranul; neproliferarea nucleară; Haiti şi urmarea conferinţei donatorilor de la New York; cooperarea pentru dezvoltare; o reacţie coordonată la criza financiară şi economică; schimbările climatice şi energia şi progresele cu privire la Runda de negocieri de la Doha privind comerţul mondial;
E. întrucât UE şi Canada au valori comune şi şi-au luat un angajament ferm de a aborda provocările majore pe o bază multilaterală,
1. ia act de declaraţia Comisiei în care realizarea de progrese în cadrul negocierilor privind încheierea unui acord economic şi comercial cuprinzător (AECC) este menţionată ca unul dintre aspectele-cheie în ceea ce priveşte relaţiile economice dintre UE şi Canada; consideră, în această privinţă, că summitul UE-Canada ce va avea loc la Bruxelles, la 5 mai 2010, va constitui o bună ocazie de continuare a acestor negocieri;
2. aşteaptă de la ambele părţi participante la negocierile privind AECC să nu facă solicitări care să intre în conflict cu politicile interne ale celuilalt partener sau cu prerogativele parlamentare ale acestuia, precum solicitarea UE privind includerea deplină a provinciilor Canadei în liberalizarea achiziţiilor publice sau solicitarea Canadei privind introducerea unui capitol de investiţii prin care să se înfiinţeze un mecanism de soluţionare a litigiilor dintre investitori şi stat; invită UE să renunţe, ca semn de bunăvoinţă, la solicitările sale legate de cerinţele locale privind conţinutul prevăzute de legea privind energia ecologică a provinciei Ontario şi de decizia Curţii Supreme din Canada, din august 2004, cu privire la monopolul Canada Post, care face în prezent obiectul unor proceduri judiciare;
3. constată că atât UE, cât şi Canada iau parte la negocierile multilaterale privind Acordul comercial împotriva contrafacerii (ACIC); invită ambele părţi să insiste pe lângă partenerii din cadrul ACIC ca negocierile să se deruleze cu cea mai mare transparenţă de acum înainte şi consideră că altfel ar trebui să se analizeze posibilitatea adoptării unui moratoriu temporar privind negocierile;
4. observă soliditatea economiei canadiene, în special a sectorului bancar, din timpul crizei economice; îşi exprimă dorinţa de a colabora strâns cu Canada, în contextul G20, cu privire la dezvoltarea unei abordări globale coordonate în vederea stabilizării pieţelor financiare şi economice;
5. ia act de faptul că atât Canada, cât şi UE s-au angajat să adopte o abordare coordonată, coerentă şi cuprinzătoare în vederea satisfacerii necesităţilor imediate şi pe termen lung ale statului Haiti; exprimă angajamentul ferm al ambelor părţi privind construirea unui stat Haiti nou, care să se ridice la înălţimea aşteptărilor îndreptăţite şi mai vechi ale populaţiei din Haiti cu privire la ţara lor, garantându-se că gestionarea procesului de reconstrucţie va avea loc în Haiti la nivel naţional;
6. ia act de diversele declaraţii ale guvernului canadian privind angajamentul asumat de acesta în vederea construirii unei economii globale cu conţinut scăzut de carbon, care să fie sigură şi durabilă, acesta consolidându-şi, totodată, capacitatea de adaptare la impactul schimbărilor climatice; subliniază importanţa continuării discuţiilor privind chestiunile legate de mediu în cadrul dialogului la nivel înalt în materie de mediu dintre UE şi Canada; salută angajamentul Canadei, exprimat în timpul Discursului Tronului, privind efectuarea de investiţii în tehnologii energetice nepoluante, asigurarea poziţiei de superputere în domeniul energiei nepoluante şi deţinerea unei poziţii de lider în materie de creare de locuri de muncă verzi;
7. îşi exprimă, prin urmare, dezamăgirea cu privire la lipsa unui angajament şi a unor măsuri concrete din partea Canadei privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, în ciuda angajamentelor internaţionale asumate; solicită, din nou, asigurarea reducerii colective a emisiilor de gaze cu efect de seră în ţările dezvoltate la un nivel care să se apropie de valoarea superioară a marjei de 25-40% până în 2020 (în comparaţie cu nivelurile din 1990), astfel cum se recomandă în cel de-al patrulea raport de evaluare al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC 4AR);
8. îşi exprimă dezamăgirea cu privire la faptul că în Canada se extrage în continuare petrol din nisipuri bituminoase, printr-un proces de producţie în urma căruia se generează de cinci ori mai multe emisii de CO2 decât prin extracţia tradiţională de petrol; consideră, prin urmare, că utilizarea acestora reprezintă un pericol serios la adresa climei şi a drepturilor şi sănătăţii populaţiei locale, la care se adaugă şi alte efecte negative asupra mediului; invită UE să pună cu hotărâre în aplicare propria legislaţie referitoare la protecţia mediului, prin adoptarea unei abordări bazate pe ciclul de viaţă cu privire la emisiile de gaze cu efect de seră ale combustibililor introduşi pe piaţa din UE;
9. ia act de interesul unor întreprinderi europene, inclusiv al BP Plc, Royal Dutch Shell, Total şi StatoilHydro, privind dezvoltarea sectorului nisipurilor bituminoase din Canada; invită BEI şi agenţiile de credit la export din statele membre să retragă tot ajutorul public pentru proiecte legate de extracţia de petrol din nisipuri bituminoase;
10. invită UE şi Canada să demareze negocieri la nivel internaţional în vederea adoptării unui tratat internaţional de protejare a Arcticii, armonizat cu Tratatul privind Antarctica existent; solicită, având în vedere vulnerabilitatea mediului arctic şi faptul că extracţia de resurse minerale este în contradicţie cu obiectivele globale privind clima, să se analizeze serios posibilitatea impunerii unui moratoriu privind toate activităţile de explorare sau de extracţie a resurselor minerale în această regiune până la încheierea unui acord internaţional referitor la protejarea acesteia;
11. îşi exprimă dezamăgirea cu privire la faptul că la reuniunea internaţională privind Arctica, din 29 martie 2010, Canada nu a invitat alte părţi interesate cu interese legitime în regiunea arctică, inclusiv Suedia, Finlanda, Islanda şi grupuri autohtone;
12. invită Canada să includă în discuţiile internaţionale viitoare privind Arctica pe toţi cei care au interese legitime în regiunea respectivă, în special grupurile autohtone, pentru a evita apariţia unor noi dezbinări;
13. ia act de intenţia Canadei de a lansa o reformă majoră privind sistemul său de gestionare a pescuitului, în care va fi implicată şi NAFO; îşi exprimă dezamăgirea cu privire la poziţia guvernului canadian în cadrul ultimei conferinţe a părţilor la CITES în vederea extinderii anexei 1 la CITES, astfel încât aceasta să includă şi tonul roşu, precum şi la contestarea acestuia a interzicerii în UE a importului de foci în contextul mecanismului OMC de soluţionare a litigiilor;
14. îşi reiterează îngrijorarea privind faptul că cetăţenilor Republicii Cehe, României şi Bulgariei încă li se cere viză şi solicită eliminarea cât mai rapidă a obligativităţii acestora; salută, în această privinţă, deschiderea unui serviciu pentru vize în cadrul Ambasadei Canadei de la Praga şi crearea unui grup de lucru de experţi pentru această chestiune şi aşteaptă cu interes să vadă dacă revizuirea cuprinzătoare promisă a sistemului canadian pentru refugiaţi va conduce la eliminarea acestei obligativităţi;
15. aminteşte Consiliului şi Comisiei că, în urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Parlamentul European trebuie să îşi exprime acordul cu privire la acordurile internaţionale şi să fie pe deplin implicat în toate etapele procedurii şi aşteaptă cu interes în viitorul apropiat o declaraţie din partea Comisiei privind modul în care aceasta intenţionează să realizeze acest lucru;
16. solicită să se ţină în mod corespunzător seama de rolul şi prerogativele provinciilor din Canada în ceea ce priveşte toate aspectele legate de relaţiile UE-Canada;
17. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, preşedinţiei în exerciţiu a UE, Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate/Vicepreşedintei Comisiei, precum şi guvernului canadian.
- [1] Texte adoptate la data respectivă, P7_TA(2010)0009.
- [2] JO C 9E, 15.1.2010, p.41.