PROPUNERE DE REZOLUŢIE referitoare la atrocităţile în masă comise în Jos, Nigeria, în ianuarie şi martie
28.4.2010
în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
Mara Bizzotto, Fiorello Provera în numele Grupului EFD
Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B7-0247/2010
B7‑0254/2010
Rezoluţia Parlamentului European referitoare la atrocităţile în masă comise în Jos, Nigeria, în ianuarie şi martie
Parlamentul European,
– având în vedere rezoluţiile sale anterioare privind situaţia drepturilor omului în Nigeria,
– având în vedere declaraţia Preşedinţiei UE din 2 decembrie 2008 privind violenţele interreligioase produse în statul Plateau,
– având în vedere declaraţia comună din 28 ianuarie 2010 a Înaltei Reprezentante a UE pentru afaceri externe şi politica de securitate Catherine Ashton, a secretarului de stat american Hillary Clinton, a ministrului de externe britanic David Miliband şi a ministrului de externe francez Bernard Kouchner cu privire la violenţele în masă din Jos,
– având în vedere declaraţiile Înaltei Reprezentante a UE pentru afaceri externe şi politica de securitate din 12 februarie şi 1 martie 2010 privind situaţia democraţiei şi a statului de drept în Nigeria,
– având în vedere declaraţia Preşedinţiei UE din 31 iulie 2009 privind violenţele în masă din Nigeria de Nord,
– având în vedere Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice (PIDCP), Pactul internaţional privind drepturile economice, sociale şi culturale, precum şi Convenţia internaţională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială, Nigeria aderând la fiecare dintre ele,
– având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât în ianuarie 2010, din cauza construcţiei controversate a unei moschei, ciocniri interetnice şi interreligioase între musulmani şi creştini în oraşul Jos, capitala statului Plateau (Nigeria Centrală), au provocat moartea a 500 de persoane şi rănirea altor 1000;
B. întrucât la 7 martie 2010 grupuri de păstori musulmani au atacat satele Dogo Nahawa, Ratsat şi Zot (de lângă Jos), unde creştinii sunt predominanţi, provocând alte violenţe în masă, care au avut drept rezultat sute de morţi (printre care femei şi copii) şi de răniţi;
C. întrucât la 24 aprilie doi jurnalişti de la o revistă creştină au fost ucişi la periferia oraşului Jos, într-o zonă populată în majoritate de musulmani; jurnaliştii au fost atacaţi în timpul unei revolte musulmane în Jos, cauzate de moartea unui tânăr musulman;
D. întrucât grave violenţe şi ciocniri interetnice în masă între grupuri de musulmani şi de creştini au loc de aproape zece ani în numeroase oraşe şi sate nigeriene, în special în statele Plateau şi Kaduna: în 2000, violenţele au provocat moartea a mii de persoane în decursul gravelor ciocniri cauzate de aplicarea foarte controversată a legii Sharia în statul Kaduna; în 2001, ciocniri în Jos au avut drept rezultat 1000 de morţi, iar biserici şi moschei au fost arse; alte violenţe tragice în masă s-au produs în noiembrie 2002 (peste 200 de morţi în Kaduna), mai 2004 (sute de morţi în Yelma, Nigeria Centrală şi 500-600 de morţi în Kano, Nigeria de Nord), noiembrie 2008 (700 de morţi în Jos), iulie 2009 (700 de morţi în state islamice din Nigeria de Nord), decembrie 2009 (70 de morţi);
E. întrucât aspectele religioase ale conflictului de lungă durată dintre musulmani şi creştini sunt manifestarea cea mai evidentă a conflictelor etnice, sociale şi economice, înrăutăţind situaţia multor milioane de nigerieni şi cauzând o creştere exponenţială a violenţelor;
F. întrucât - în timp ce în trecut relaţiile dintre comunitatea musulmană şi cea creştină, deşi dificile şi neprietenoase, nu au avut drept rezultat grave violenţe în masă - situaţia relaţiilor etnice şi religioase dintre diferitele grupuri din Nigeria (în special în statul Plateau şi în statele din nord) s-a deteriorat în ultimul deceniu din cauza răspândirii în Nigeria a unui islamism radical inspirat de Al-Qaida şi din cauza adoptării de către statele nordice (12 din 36 în total) a legii Sharia ca lege naţională;
G. întrucât situaţia generală din Nigeria a drepturilor omului a continuat să se deterioreze, în special în statele musulmane din Nigeria de Nord, unde tribunalul din Magajin Gari (Kaduna) a interzis recent unui ONG din domeniul drepturilor omului („Congresul Drepturilor Civice”) să iniţieze o dezbatere publică cu privire la tipurile de pedepse prevăzute de legea Sharia;
H. întrucât importanţa politică şi geopolitică a Nigeriei, o ţară cu resurse naturale enorme şi o populaţie de 150 de milioane de persoane, impune realizarea unei stabilităţi sociale şi etnice interne, pentru că altfel există riscul unor ameninţări la adresa păcii şi securităţii internaţionale;
I. întrucât în noiembrie 2009 Nigeria a semnat un acord de dezvoltare cu UE, care are drept obiectiv sprijinirea guvernanţei, a comerţului şi a acţiunilor de pace în Nigeria; acordul se ridică la 677 de milioane EUR şi prevede utilizarea unei sume considerabile pentru a consolida guvernanţa internă şi a garanta pacea şi respectarea drepturilor omului;
J. întrucât, potrivit tuturor observatorilor, agravarea conflictului interreligios maschează conflicte economice şi sociale, a căror soluţionare este imposibilă din cauza instabilităţii politice din Nigeria şi întrucât absenţa preşedintelui nigerian pe motive de boală şi vidul de putere de la vârful statului federal împiedică un răspuns viguros al autorităţilor la sporirea ciocnirilor dintre musulmani şi creştini, precum şi la agresivitatea crescândă a fundamentalismului islamic,
1. condamnă violenţele dintre comunitatea musulmană şi cea creştină, care sunt expresia conflictelor etnice, economice şi religioase care afectează puternic poporul nigerian, în special cetăţenii statelor centrale şi nordice;
2. îşi exprimă profunda îngrijorare faţă de faptul că violenţele au loc de aproape zece ani şi faţă de agravarea ciocnirilor dintre comunităţile etnice şi religioase din cauza agresivităţii crescânde a unor grupuri militante inspirate de fundamentalismul islamic al Al-Qaida;
3. reaminteşte că, deşi recunoaşte natura etnică şi socială a cauzelor profunde ale ciocnirilor, violenţele frecvente şi brutale dintre musulmani şi creştini au preluat forma conflictelor interreligioase;
4. subliniază faptul că libertatea de gândire, de conştiinţă şi cea religioasă sunt drepturi fundamentale şi inalienabile care trebuie să fie garantate în orice circumstanţe, în conformitate cu articolul 18 din PIDCP, la care Nigeria este parte;
5. îşi exprimă îngrijorarea că multe state din Nigeria de Nord continuă să aplice Sharia ca lege naţională, ceea ce are drept rezultat încălcări frecvente ale drepturilor fundamentale, prin tortură, pedeapsa cu moartea şi mutilare ca pedeapsă juridică, precum şi agravarea conflictelor religioase;
6. îndeamnă autorităţile nigeriene din statele nordice să elimine, atât din legislaţie, cât şi în practică, toate formele de tortură şi alte tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante, în conformitate cu Convenţia Internaţională împotriva torturii pe care Nigeria a semnat-o şi a ratificat-o;
7. deplânge limitarea libertăţii de acţiune a ONG-urilor, care, în special în Nigeria de Nord, sunt împiedicate să promoveze o dezbatere liberă şi democratică cu privire la cruzimea legii Sharia şi la gestiunea musulmană a sistemului judiciar;
8. îşi exprimă îngrijorarea în legătură cu instabilitatea sistemului politic nigerian, cauzată de absenţa conducerii politice şi solicită UE să acţioneze prin toate mijloacele în colaborare cu comunitatea internaţională pentru a rezolva cât mai curând posibil criza instituţională nigeriană, care împiedică soluţionarea conflictului etnic şi religios;
9. recomandă delegarea unui trimis special de către Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului pentru a monitoriza situaţia instabilităţii politice şi a conflictelor sociale, interetnice şi interreligioase;
10. îndeamnă UE să vegheze ca finanţarea acordată guvernului nigerian din Fondul european de dezvoltare prin acordul pe care Nigeria l-a semnat recent să fie utilizată pentru a promova guvernanţa şi a garanta respectarea drepturilor fundamentale ale omului şi a statului de drept;
11. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, guvernelor şi parlamentelor statelor membre, Secretarului General al ONU, Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, precum şi guvernului şi parlamentului Republicii Federale Nigeria.