PROPUNERE DE REZOLUŢIE referitoare la guvernanţa economică europeană
14.6.2010
în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
Martin Schulz, Stephen Hughes în numele Grupului S&D
Daniel Cohn-Bendit, Rebecca Harms, Philippe Lamberts în numele Grupului Verts/ALE
Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B7-0349/2010
B7‑0349/2010
Rezoluţia Parlamentului European referitoare la guvernanţa economică europeană
Parlamentul European,
– având în vedere Comunicarea Comisiei COM(2010)0250 privind consolidarea coordonării politicilor economice,
– având în vedere Regulamentul Consiliului de instituire a unui mecanism european de stabilizare financiară,
– având în vedere concluziile Preşedinţiei în urma recentei reuniuni a Consiliului European din 25 şi 26 martie,
– având în vedere concluziile Preşedinţiei UE în urma reuniunilor Consiliului European din martie 2000, 2001, 2005, 2006, 2007 şi decembrie 2009,
– având în vedere reuniunea şefilor de stat şi de guvern din zona euro din 7 mai 2010,
– având în vedere deciziile Consiliului Ecofin din 9 mai 2010,
– având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Europa 2020: O strategie europeană pentru o creştere inteligentă, ecologică şi favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),
– având în vedere documentul de evaluare a Strategiei de la Lisabona redactat de Comisie (SEC(2010)0114),
– având în vedere Comunicarea Comisiei privind consolidarea coordonării politicilor economice (COM(2010)0250),
– având în vedere Rezoluţia sa din 10 martie 2010 referitoare la UE 2020[1],
– având în vedere articolul 3 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene,
– având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât, ţinând seama de gravitatea persistentă a crizei financiare, economice şi sociale, există aşteptări foarte mari de la noua strategie Europa 2020 ce urmează a fi aprobată de către Consiliul European în iunie 2020;
B. întrucât multe state membre se confruntă în continuare cu creşterea şomajului, care ar putea afecta în final până la 28 de milioane de persoane în UE în absenţa unei reacţii politice adecvate pe termen mediu, ceea ce ar genera imense dificultăţi sociale şi umane; întrucât criza a distrus milioane de locuri de muncă şi a agravat precaritatea locurilor de muncă şi fenomenul sărăciei; întrucât 16% dintre persoanele care trăiesc în UE sunt expuse riscului sărăciei; întrucât 9,6 % dintre aceste persoane nu au locuri de muncă; întrucât 8% dintre acestea sunt considerate „lucrători săraci";
C. întrucât schimbările climatice, pierderea biodiversităţii şi risipirea resurselor naturale pun în mod fundamental sub semnul întrebării modelele nedurabile de producţie, distribuţie şi consum; întrucât această situaţie face necesar un nou model durabil de dezvoltare;
D. întrucât Strategia de la Lisabona avea, pe bună dreptate, ambiţia de a realiza o economie foarte competitivă bazată pe cunoaştere, capabilă să asigure o creştere durabilă, locuri de muncă mai multe şi mai bune, o mai mare coeziune socială şi respectarea mediului, dar nu şi-a atins obiectivele;
E. întrucât Tratatul de la Lisabona stipulează în mod clar că Uniunea îşi defineşte şi îşi desfăşoară acţiunile externe astfel încât să promoveze dezvoltarea durabilă economică, socială şi de mediu a ţărilor în curs de dezvoltare, cu scopul primordial de a eradica sărăcia, şi astfel încât să încurajeze integrarea tuturor ţărilor în economia mondială;
F. întrucât Consiliul, după mai multe luni de ezitări inutile şi costisitoare, care au agravat semnificativ criza fiscală din zona euro, a convenit asupra unui pachet de măsuri care vizează menţinerea stabilităţii financiare în Europa şi care include un mecanism european de stabilizare financiară care se ridică la un total de până la 500 de miliarde EUR;
G. întrucât o uniune monetară caracterizată de lipsa unui cadru pentru rezolvarea crizei pentru ţările cu datorii foarte mari şi pentru instituţiile financiare transfrontaliere, precum şi de lipsa unor politici fiscale coordonate, cu caracter anticiclic, este foarte vulnerabilă la şocuri interne şi externe,
1. îşi exprimă profunda dezamăgire cu privire la principalele elemente ale strategiei Europa 2020 convenite de Consiliul European la 26 martie;
2. consideră că Consiliul European a ratat o oportunitate istorică de a trage toate învăţămintele din actuala criză şi de a defini o strategie cu adevărat vizionară, ambiţioasă şi coerentă;
3. subliniază că strategia UE 2020 trebuie să plaseze Europa în avangarda revoluţiei ecologice a secolului XXI, care trebuie să reconcilieze dezvoltarea umană cu limitele fizice ale planetei Pământ;
4. solicită, prin urmare, ca obiectivul global al strategiei UE 2020 să nu se mai limiteze la creşterea PIB, ci să urmărească şi concretizarea unui concept politic mai amplu al viitorului UE ca uniune socială şi durabilă, care plasează persoanele şi protecţia mediului în centrul acţiunii politice, care vizează generarea de bunăstare şi care oferă tuturor cele mai bune oportunităţi; subliniază, în acest context, că competitivitatea nu constituie un obiectiv în sine;
5. consideră că noua strategie ar trebui să cuprindă, în afară de PIB, un ansamblu de indicatori pentru bunăstare, precum şi indicatori care să ia în considerare o serie de efecte economice ample şi presiunea asupra mediului, iar aceşti indicatori ar trebui să fie definiţi, adoptaţi şi evaluaţi prin intermediul unor proceduri democratice şi inovatoare;
6. îşi reiterează solicitările anterioare pentru o strategie unică şi integrată de dezvoltare a Europei, care să definească în mod clar o orientare pe termen lung a creşterii economice, pentru a construi o economie mai bună, mai echitabilă şi mai durabilă, cu un nivel mai ridicat de prosperitate împărtăşită de toţi, precum şi să asigure protecţie împotriva lăcomiei şi exceselor sectorului financiar; îşi reiterează cererea de integrare a strategiilor suprapuse pe care Europa ar trebui să le urmeze în prezent, în special a strategiei Europa 2020, a strategiei pentru dezvoltare durabilă şi a Pactului de stabilitate şi creştere (PSC); regretă că Consiliul European a refuzat această abordare şi a lăsat nesoluţionată problema incoerenţei în materie de politici;
7. consideră totuşi că, în următorul deceniu, UE se va confrunta cu multiple provocări în încercarea de a garanta realizarea de progrese economice şi sociale, inclusiv cu consecinţele negative ale recesiunii, şi consideră că aceste provocări impun o revizuire aprofundată a mecanismelor prin intermediul cărora ar trebui realizate obiectivele europene sociale şi de ocupare a forţei de muncă;
8. consideră că actuala criză financiară din zona euro – 13 din cele 16 state membre nu îndeplinesc în prezent criteriile PSC; BCE estimează că, până în 2011-2012, niciunul dintre statele membre nu va mai fi în măsură să le respecte; au loc atacuri speculative puternice şi sistematice împotriva obligaţiunilor de stat – este un indiciu clar al importantelor deficienţe din cadrul actualei politici UE de coordonare economică, care se bazează în special pe consolidare şi supraveghere fiscală; subliniază că, pentru a face din nou posibilă crearea de locuri de muncă şi pentru a realiza obiectivul de dezvoltare economică şi socială durabilă şi de coeziune socială, ar trebui să se acorde prioritate deplină soluţionării dezechilibrelor macroeconomice semnificative şi persistente şi a diferenţelor în materie de competitivitate din zona euro; salută, în acest sens, faptul că Comisia a admis această necesitate în comunicarea sa privind coordonarea politicii economice;
9. salută deciziile Consiliului de consolidare a guvernanţei din zona euro cu noi instrumente pentru a face faţă provocărilor dezvăluite de criză, de adoptare a pachetului de sprijin pentru Grecia, de creare a unui mecanism european de stabilitate financiară, de consolidare a guvernanţei economice, de reglementare a pieţelor financiare şi de combatere a speculaţiilor; astfel, Consiliul şi-a asumat principiul de bază că problemele din zona euro se rezolvă prin soluţii caracteristice zonei euro; consideră că aceste noi instrumente ar trebui, de asemenea, să consolideze coordonarea politicilor economice între toate statele membre ale UE, trecând de la stadiul supravegherii la o coordonare pro-activă a politicii economice, inclusiv prin mecanisme consolidate de guvernanţă pentru aplicarea strategiei Europa 2020; regretă, în acest sens, faptul că, deşi a făcut propuneri complexe de consolidare a supravegherii bugetare, Comisia nu propus soluţii suficient de relevante pentru restabilirea şi menţinerea unei durabilităţi economice pe termen lung şi pentru realizarea unei coordonări bine focalizate a politicii economice, care să aibă ca obiectiv dezvoltarea unei strategii bugetare comune în cadrul unei strategii cuprinzătoare pentru Europa 2020;
10. subliniază faptul că realizarea obiectivului de a obţine finanţe publice durabile implică nu doar cheltuieli efectuate în mod responsabil, ci şi o impozitare adecvată şi echitabilă din punct de vedere social; în acest sens, solicită Comisiei să propună un set de măsuri care să ajute statele membre să restabilească echilibrul conturilor publice şi să finanţeze investiţii publice prin euroobligaţiuni, o taxă pe tranzacţiile financiare, taxe ecologice, un impozit bancar progresiv, schimburi automate de informaţii şi măsuri pentru combaterea paradisurilor fiscale; statele membre ar beneficia dacă ar trece de la un regim de concurenţă fiscală la o cooperare fiscală, care să includă un calendar pentru introducerea unei baze fiscale consolidate comune pentru profitul întreprinderilor şi a unui mecanism care să asigure o minimă coordonare a ratelor de impozitare a întreprinderilor, în condiţii similare cu cele existente în momentul de faţă pentru TVA;
11. solicită, prin urmare, grupului operativ creat de Consiliul European în martie 2010 să facă propuneri concrete pentru o coordonare economică mai aprofundată şi mai amplă; acestea ar trebui să includă, în conformitate cu articolele 121 şi 136, o serie de orientări în vederea dezvoltării unor politici fiscale coordonate şi armonizate, cu caracter anticiclic, precum şi a unor mecanisme de solidaritate suplimentare în cadrul UE pentru a contracara dezechilibrele interne şi şocurile asimetrice, precum şi pentru a spori gradul de convergenţă şi îmbunătăţi eficienţa modului de alocare a resurselor;
12. regretă că în concluziile Consiliului European nu se ţine seama de faptul că fragilul proces de redresare care are loc în prezent trebuie să se reflecte pe deplin în noua strategie pentru 2020, prin formularea unei agende politice coerente şi cuprinzătoare care să integreze pe deplin poziţia referitoare la politica macroeconomică, astfel încât să se garanteze că consolidarea bugetară necesară nu va submina atingerea obiectivelor strategiei, în special în ceea ce priveşte combaterea şomajului, şi să se garanteze investiţii adecvate şi bine coordonate în domeniul infrastructurii şi al cunoaşterii; este îngrijorat de concluziile Consiliului din 9 mai, prin care se solicită un angajament puternic în favoarea unei consolidări fiscale accelerate, care va pune în pericol angajamentele politice incluse în strategia Europa 2020, va ameninţa menţinerea unor state sociale suficient de puternice şi echitabile şi va periclita procesul de redresare, încă fragil, putând, prin urmare, să conducă la pierderea altor câteva milioane de locuri de muncă pe termen mediu;
13. subliniază că evenimentele recente în care speculatorii financiari au recurs la operaţiuni de swap pe riscul suveran de credit şi care au condus la niveluri nejustificat de mari ale diferenţelor dintre randamentele obligaţiunilor emise de mai multe state membre, au constituit un semnal de alarmă cu privire la faptul că deficienţele şi instabilităţile cadrului de reglementare şi supraveghere financiară au un impact colateral negativ şi direct asupra durabilităţii economiilor naţionale şi asupra stabilităţii în zona euro; sprijină cu fermitate adoptarea de urgenţă a unui cadru consolidat şi ambiţios de supraveghere financiară la nivel european care să cuprindă dispoziţii pentru reglementarea şi supravegherea adecvată a fiecărui produs financiar, a fiecărei tranzacţii financiare şi a fiecărei instituţii financiare din UE; subliniază că necesitatea de a asigura transparenţa pieţei şi o reglementare consolidată la nivel european e o chestiune care nu priveşte doar supravegherea eficientă a pieţei, ci şi suveranitatea europeană;
14. ia act de cele cinci obiective prioritare convenite de Consiliul European cu privire la rata şomajului, condiţiile de cercetare şi dezvoltare, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, îmbunătăţirea nivelurilor de educaţie şi promovarea incluziunii sociale; deplânge faptul că aceste obiective principale nu sunt formulate în cadrul unei strategii consecvente şi coerente de dezvoltare durabilă, care să combine obiectivele din cadrul politicilor economice, sociale şi de mediu; regretă lipsa de ambiţie în cazul acestor obiective şi absenţa unor indicatori specifici pentru anumite obiective, ceea ce reprezintă un pas înapoi în privinţa unor subiecte importante cum ar fi incluziunea socială, educaţia şi combaterea sărăciei;
15. ia act de obiectivul prioritar privind rata şomajului în rândul bărbaţilor şi femeilor; regretă faptul că la stabilirea acestui obiectiv nu a fost luată în considerare şi calitatea locurilor de muncă; consideră că o calitate ridicată a locurilor de muncă ar trebui să reprezinte o prioritate centrală a strategiei 2020 şi că acordarea unei importanţe mai mari bunei funcţionării a pieţelor muncii, atât naţionale, cât şi europene, precum şi condiţiilor sociale, este vitală pentru îmbunătăţirea performanţelor de pe piaţa muncii; solicită, prin urmare, un nou program legislativ care să consolideze drepturilor lucrătorilor şi să le îmbunătăţească condiţiile de muncă şi care să includă o revizuire a Directivei privind detaşarea lucrătorilor şi directive noi sau revizuite privind regimurile veniturilor minime, timpul de lucru, concedierile individuale abuzive, informarea şi consultarea, recunoaşterea sindicatelor, acordurile colective transfrontaliere, tratamentul egal al lucrătorilor atipici, remunerarea egală şi inspecţiile muncii; consideră, de asemenea, că noua strategie trebuie să pună mai mult accentul pe calitatea locurilor de muncă şi pe munca decentă, inclusiv pe lupta împotriva muncii precare şi nedeclarate şi pe crearea de condiţii pentru reconcilierea vieţii profesionale cu cea privată, precum şi pe asigurarea accesului pe piaţa muncii al persoanelor care sunt în prezent excluse de pe aceasta; invită Comisia să îşi modifice practica şi să nu mai considere că acest domeniu face exclusiv obiectul unor comunicări ale Comisiei, precum şi să propună de urgenţă iniţiative legislative emblematice vizând protecţia drepturilor lucrătorilor;
16. îndeamnă, în acest sens, Consiliul European şi Comisia să stabilească şi să adopte un program ambiţios referitor la munca decentă, care să includă obiectivul unui salariu care să permită un trai decent; solicită partenerilor sociali să elaboreze, în cooperare cu Comisia, iniţiative comune europene pentru a combate dumpingul social şi a reduce numărul lucrătorilor săraci; îndeamnă Comisia să publice anual indicatori referitori la calitatea locurilor de muncă, aşa cum s-a convenit de către Consiliu;
17. subliniază că moderarea excesivă a salariilor frânează creşterea veniturilor populaţiei şi, prin urmare, consumul privat; prin urmare, avertizează împotriva concentrării în primul rând pe moderarea salariilor ca mijloc de stabilizare a preţurilor; reaminteşte că gradul sporit de concurenţă la nivel mondial a contribuit deja la crearea unei presiuni în sensul reducerii salariilor, în timp ce creşterea preţurilor la mărfurile de consum a afectat negativ puterea de cumpărare a consumatorilor din UE;
18. invită statele membre, Consiliul, Comisia şi Parlamentul să adopte până la sfârşitul anului o strategie ambiţioasă privind locurile de muncă ecologice, care să stabilească condiţiile-cadru pentru folosirea potenţialului de creare de locuri de muncă al unei economii mai durabile, bazate pe competenţe şi inovare, şi care să asigure tranziţia spre o economie echitabilă din punct de vedere social, de care să profite toţi cetăţenii din Europa; consideră că o asemenea strategie ar trebui să cuprindă investiţii în formare şi în învăţarea de-a lungul vieţii pentru a sprijini lucrătorii în sensul dezvoltării de noi competenţe şi pentru a le permite să găsească noi locuri de muncă atunci când este necesar, un acord-cadru privind siguranţa în perioada de tranziţie, inclusiv dreptul la formare şi la o asistenţă socială suficientă în perioadele de tranziţie profesională, un acord între partenerii sociali cu privire la dreptul la învăţare de-a lungul vieţii şi la formare la locul de muncă, precum şi sprijin pentru adaptarea competenţelor şi organizarea locului de muncă în toate domeniile;
19. ia act de obiectivul prioritar privind îmbunătăţirea educaţiei; deplânge absenţa unor valori cantitative pentru obiective şi îndeamnă Consiliul European să stabilească obiectivul de a obţine o rată de frecventare a învăţământului secundar de 100%, precum şi obiective calitative şi indicatori clari pentru învăţământul primar şi secundar;
20. salută faptul că Consiliul European propune incluziunea socială ca obiectiv prioritar, în special prin reducerea sărăciei, dar deplânge profund lipsa unor obiective şi iniţiative clare în acest sens; consideră că acesta este unul dintre principalele obiective ale strategiei UE 2020; solicită o strategie ambiţioasă pe termen lung de combatere a sărăciei, cu obiective de anvergură pentru reducerea sărăciei, inclusiv în cazul femeilor, al copiilor, al persoanelor în vârstă şi al lucrătorilor săraci, care să cuprindă şi o strategie coordonată privind locuinţele în Europa; consideră, în acest sens, că strategia UE 2020 ar trebui să includă în mod explicit obiective ambiţioase de reducere a sărăciei cu 50% la fiecare interval de cinci ani (adică un obiectiv care să stabilească nivelul sărăciei la 8,5% până în 2015 şi la 4% până în 2020) şi de reducere a inegalităţii, în special a decalajului dintre bogaţi şi săraci; consideră, prin urmare, că sărăcia trebuie măsurată în termeni de „sărăcie relativă”, pentru a contribui la identificarea persoanelor care se confruntă cu riscul excluziunii, şi că indicatorul Gini ar trebui să reprezinte un instrument explicit al strategiei UE 2020;
21. reaminteşte, în ceea ce priveşte obiectivul de reducere a sărăciei, propunerile sale anterioare de stabilire a unui obiectiv european privind regimurile de venituri minime şi sistemele de contribuţie de înlocuire a veniturilor care să ofere un ajutor pentru venit cel puţin egal cu 60% din venitul mediu egalizat la nivel naţional, obiectiv care să fie însoţit de un calendar pentru realizarea sa;
22. invită Comisia şi statele membre să stabilească, plecând de la obiectivele prioritare referitoare la rata şomajului şi reducerea sărăciei, un set de obiective secundare la nivel european şi la nivel naţional, care să fie urmărite prin politici concrete şi mecanisme de monitorizare, inclusiv indicatori;
23. reaminteşte că serviciile publice, în special serviciile sociale, sunt elemente-cheie ale incluziunii sociale; subliniază faptul că autorităţilor locale, regionale şi naţionale li s-au atribuit competenţe discreţionare ample pentru prestarea acestora; regretă faptul că serviciile de interes economic general nu se bucură de suficientă atenţie în calitatea lor de canale esenţiale de investiţii şi de prestatari de servicii esenţiale pentru cetăţeni şi economie; reaminteşte că furnizorii publici de astfel de servicii au solicitat cu mult timp înainte mai multă certitudine juridică pentru furnizarea serviciilor respective în ceea ce priveşte principiul subsidiarităţii şi al autoguvernării locale; îndeamnă, astfel, Comisia să prezinte o analiză cuprinzătoare a efectelor liberalizării până în prezent şi un cadru legislativ care să ţină seama de noile dispoziţii ale tratatului;
24. regretă faptul că printre obiectivele de bază definite de Consiliul European nu se numără şi egalitatea de gen ca obiectiv-cheie al strategiei UE 2020; solicită, prin urmare, o agendă legislativă privind egalitatea de gen pentru a eradica actualele diferenţe de salarizare dintre bărbaţi şi femei, pentru a asigura participarea deplină a femeilor la piaţa muncii şi pentru a promova oportunităţile profesionale ale femeilor, printre altele prin:
- reducerea diferenţelor de salarizare dintre femei şi bărbaţi la 0-5% până în 2020;
- prezentarea unor propuneri legislative de revizuire a legislaţiei în vigoare;
- iniţierea unor proceduri privind încălcarea dreptului comunitar pentru statele membre care nu se conformează;
- intensificarea eforturilor de reconciliere a vieţii profesionale cu viaţa de familie prin asigurarea unor servicii accesibile, abordabile, flexibile şi de bună calitate, simultan cu menţinerea drepturilor la asistenţă socială, în special în ceea ce priveşte accesul la servicii de îngrijire a copiilor, având drept obiectiv asigurarea a 50% din serviciile de îngrijire necesare pentru copiii cu vârste între 0 şi 3 ani şi a 100% din necesar pentru copiii cu vârste de peste 3 ani şi îmbunătăţirea accesului la îngrijire pentru alte persoane dependente;
- stabilirea unui obiectiv de ocupare a 75% din forţa de muncă feminină, care să includă cel puţin 50% locuri de muncă care oferă independenţă economică, prin politici active specifice ale pieţei muncii şi dispoziţii pentru reconcilierea vieţii profesionale cu cea privată, cum ar fi un program de lucru flexibil, flexibilitatea locului de muncă şi acces la îngrijire pentru copiii la preţuri acceptabile şi de bună calitate, precum şi la îngrijire pentru alte persoane dependente;
25. ia act de reafirmarea de către Consiliul European a angajamentului UE convenit în decembrie 2008 de a obţine până în 2020 o reducere cu 20% a emisiilor de gaze cu efect de seră, o creştere cu minim 20% a proporţiei energiei regenerabile din consumul final de energie şi o reducere cu 20% a consumului de energie datorită eficienţei energetice; reaminteşte că orice obiectiv intern de reducere a gazelor cu efect de seră cu mai puţin de 30% până în 2020 comparativ cu nivelurile din 1990 este absolut necompatibilă cu datele ştiinţifice şi nu va evita consecinţele dramatice ale unor schimbări climatice scăpate de sub control; consideră că o astfel de poziţie ar demonstra, în plus, pierderea poziţiei de lider a UE în materie de politică globală privind clima; insistă asupra faptului că pe termen lung sunt necesare şi alte obiective de reducere, că politicile europene ar trebui să vizeze acele obiective pe termen mai lung şi că ar trebui să înceapă să le implementeze acum; îndeamnă Comisia să propună politici care să conducă la modificări profunde ale producţiei, distribuţiei şi consumului, care să sprijine aceste obiective;
26. îşi exprimă profunda îngrijorare în legătură cu lipsa din strategia UE 2020 a unor obiective sau ţinte concrete sau a unei simple menţionări a obiectivelor în materie de biodiversitate pentru anul 2020; solicită, prin urmare, adoptarea unor obiective măsurabile, destinate să pună capăt pierderii biodiversităţii şi a serviciilor ecosistemice şi axate pe restabilirea acestora, acolo unde este posibil, până în 2020; reaminteşte Comisiei că cetăţenii europeni se aşteaptă ca Uniunea să lupte pentru o societate mai curată, mai sigură şi mai sănătoasă; invită Comisia să aplice în continuare în legislaţie principiul „poluatorul plăteşte” şi principiul precauţiei, elemente-cheie pentru succesul unei redresări economice durabile; este dezamăgit de progresele obţinute până în prezent în ceea ce priveşte strategia de dezvoltare durabilă; regretă că acţiunile de prevenţie sanitară şi de combatere a inegalităţilor din domeniul sănătăţii nu ocupă un loc mai important în lista de priorităţi pentru 2020;
27. regretă absenţa oricărei ambiţii de a dezvolta în strategia UE 2020 o politică energetică europeană cu adevărat comună; subliniază că, deşi buna funcţionare a pieţei interne este un obiectiv-cheie pentru Europa şi insistând asupra necesităţii de a aplica rapid cel de-al treilea pachet energetic, focalizarea excesivă asupra acestei componente a politicii energetice europene a adus atingere celorlalte două obiective: dezvoltarea durabilă şi securitatea aprovizionării; reaminteşte că piaţa internă nu poate fi abordată separat de dimensiunea externă şi că Europa are nevoie de o politică energetică europeană cu adevărat comună pentru a avea un efect real asupra securităţii aprovizionării cu energie, asupra schimbărilor climatice şi asupra accesibilităţii preţului pentru energie;
28. invită UE să stabilească, ca primă etapă a tranziţiei spre realizarea unei economii ecologice bazate integral pe energii regenerabile şi extrem de eficiente până în 2050, obiective obligatorii prevăzând, pentru anul 2020, o reducere a consumului său de energie şi creşterea proporţiei energiilor regenerabile, eliminând totodată obstacolele tehnice şi de altă natură din calea dezvoltării ulterioare a energiilor regenerabile durabile;
29. subliniază că durabilitatea ecologică depinde de o reducere în termeni absoluţi a utilizării resurselor; subliniază necesitatea de a profita de actuala criză economică pentru realizarea unei tranziţii către o economie bazată în întregime pe surse regenerabile şi extrem de eficientă; subliniază faptul că, pentru ca industria europeană să reuşească să reducă la minimum cantitatea de materiale bogate în carbon pe care o utilizează ca sursă de energie şi să reducă drastic gradul de utilizare a resurselor naturale în general, este nevoie de o transformare rapidă şi masivă; solicită, în acest sens, adoptarea unui obiectiv ambiţios de îmbunătăţire a eficienţei resurselor; în acest sens, salută iniţiativa emblematică intitulată „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor” şi „politica industrială adaptată erei globalizării”, dar remarcă absenţa instrumentelor de politică pentru realizarea schimbărilor necesare; invită Comisia să prezinte o analiză privind modalitatea de realizare a tranziţiei industriale către o economie bazată în întregime pe surse regenerabile şi extrem de eficientă, să îşi revizuiască programul de lucru şi să prezinte propuneri de politici; regretă profund faptul că Consiliul European a adoptat doar o poziţie privind eficienţa energetică, fără a menţiona eficienţa resurselor;
30. salută cadrul instituit în strategia Europa 2020 pentru dezvoltarea unei agende digitale pentru Europa, dar regretă faptul că, în ciuda necesităţii de a acţiona urgent, nici strategia, nici planificarea pentru 2010 nu conţine măsuri şi obiective concrete pentru realizarea acestei viziuni; invită Comisia să prezinte un plan de acţiune cuprinzător, inclusiv un calendar şi obiective, pentru obţinerea rapidă de rezultate tangibile pe calea spre o societate digitală deschisă şi prosperă;
31. ia act de obiectivul de bază de a aloca 3% din PIB pentru cercetare şi dezvoltare; subliniază faptul că proiectele majore de C&D, investiţiile-cheie în infrastructura energetică, noile competente ale UE în domeniul politicii spaţiale şi finanţarea politicii europene privind inovarea necesită un sprijin financiar solid, credibil şi durabil din partea UE pentru a atinge obiectivele-cheie ale UE pentru 2020; consideră că, în acest context, ar trebui stabilite obiective explicite pentru instrumente de finanţare compatibile cu IMM-urile, precum şi pentru promovarea unor standarde deschise pentru a garanta interoperabilitatea şi accesibilitatea mediului digital; solicită integrarea clară a obiectivelor UE în materie de inovare ecologică;
32. solicită o transformare amplă şi rapidă a industriei europene printr-o politică industrială europeană durabilă, orientată spre crearea de locuri de muncă ecologice, precum şi spre ameliorarea eficienţei resurselor şi a eficienţei de utilizare a resurselor; subliniază faptul că beneficiile aduse de aceasta ar trebui împărţite şi distribuite în mod egal şi ar trebui orientate spre sporirea calităţii vieţii pentru toţi; consideră că dezvoltarea durabilă a industriei europene impune un dialog intens cu angajaţii şi lucrătorii, deoarece o politică industrială de perspectivă se bazează pe inovare, pe o restructurare inteligentă, pe îmbunătăţirea proceselor şi pe dezvoltarea standardelor de calificare, iar participarea angajaţilor şi lucrătorilor este benefică în toate aceste aspecte; reaminteşte faptul că această tranziţie va impune, de asemenea, măsuri care să ajute la tranziţia lucrătorilor spre o economie nouă şi durabilă din punct de vedere ecologic;
33. reaminteşte că Uniunea Europeană trebuie să realizeze investiţii mai eficiente în infrastructurile de transport existente, cum ar fi TEN-T, să sprijine intens crearea de locuri de muncă, să îmbunătăţească coeziunea socială şi teritorială şi să creeze un sistem de transport durabil şi interoperabil; invită la o combinare a modurilor de transport şi la utilizarea inteligentă a logisticii, deoarece pentru a reduce emisiile de carbon din sectorul transporturilor şi a asigura durabilitatea acestuia este nevoie de inovare, de noi tehnologii şi de resurse financiare;
34. consideră că o nouă strategie pentru piaţa unică ar trebui să constituie nucleul unei noi strategii pentru 2020; subliniază necesitatea de a adopta o abordare holistică cu privire la piaţa unică, care să integreze pe deplin preocupările cetăţenilor, în special prin intermediul unor politici cu caracter social şi axate pe consumatori;
35. salută faptul că Consiliul European a subliniat rolul-cheie pe care politica agricolă comună şi politica de coeziune îl au în sprijinirea strategiei UE 2020; solicită corelarea mai strânsă a strategiei UE 2020 cu politica de coeziune, ţinând seama de contribuţia potenţială imensă pe care politica de coeziune o poate aduce la îndeplinirea obiectivelor pe termen lung ale strategiei Europa 2020 şi la soluţionarea efectelor crizei financiare prin mijloace durabile şi sociale; subliniază că politica de coeziune trebuie să constituie un element-cheie în strategia UE 2020 şi trebuie să se aplice tuturor regiunilor europene, consolidând astfel şi mai mult impactul cu adevărat european al strategiei; insistă asupra faptului că principiile de bază ale politicii de coeziune – o abordare integrată, guvernanţă pe mai multe niveluri şi un parteneriat adevărat – joacă un rol-cheie în realizarea obiectivelor strategiei UE 2020 şi, prin urmare, ar trebui să fie complet integrate în această strategie; subliniază că, în conformitate cu Tratatul de la Lisabona, coeziunea teritorială trebuie să fie, de asemenea, o parte integrantă din strategia UE 2020;
36. subliniază că este necesar ca reformele preconizate ale PAC şi ale politicii de coeziune să fie realizate cu intenţia clară de a contribui la realizarea obiectivelor stabilite în strategia UE 2020; reaminteşte că, în acest context, reforma PAC prevăzută pentru 2013 ar trebui să conducă la elaborarea unei politici agricole durabile din punct de vedere ecologic, economic şi social, axată pe securitatea alimentară, gestionarea resurselor naturale, combaterea schimbărilor climatice, coeziunea teritorială, protecţia mediului şi crearea de locuri de muncă în zonele rurale;
37. subliniază că piscicultura (atât pescuitul, cât şi acvacultura) constituie unul dintre cele mai importante componente ale securităţii alimentare la nivelul Uniunii Europene şi că, prin urmare, trebuie asigurate durabilitatea şi stabilitatea acestui sector, astfel încât să poată contribui pe viitor la acoperirea nevoilor de produse piscicole a peste o jumătate de miliard de europeni, atât din punct de vedere atât calitativ, cât şi cantitativ;
38. regretă faptul că nu se acordă suficientă atenţie dimensiunii externe a strategiei Europa 2020; invită Comisia să îşi elaboreze „strategia comercială pentru Europa 2020” pe baza unei abordări pluraliste, astfel încât să transforme politica comercială a UE într-un adevărat vector pentru crearea de locuri de muncă, eradicarea sărăciei şi dezvoltarea durabilă la nivel mondial; este convins că este indispensabil să se asigure coerenţa între aspectele interne şi cele externe ale politicilor UE şi că o nouă politică comercială trebuie să fie consecventă cu o puternică politică industrială generatoare de locuri de muncă, care să permită crearea de locuri de muncă mai numeroase şi mai bune;
39. solicită Comisiei să prevadă din timp un dialog deschis cu Parlamentul European şi cu societatea civilă despre priorităţile UE în perioadă ulterioară rundei de la Doha, în special în ceea ce priveşte standardele sociale şi de mediu şi reforma OMC; solicită, de asemenea, ca toate acordurile comerciale bilaterale sau regionale în curs de negociere ale UE să includă dispoziţii sociale şi de mediu cu titlu executoriu, în special în ceea ce priveşte punerea în aplicare a standardelor fundamentale din domeniul muncii şi a altor aspecte ale muncii decente, astfel cum sunt definite de OIM; solicită, în acest context, ca statele membre să îşi îndeplinească obligaţiile internaţionale şi să ratifice imediat toate convenţiile de până acum ale OIM, în special convenţia OIM-94;
40. îndeamnă Comisia să folosească o abordare mai largă şi mai cuprinzătoare în acţiunile sale externe, în conformitate cu conceptul european de coerenţă a politicilor în favoarea dezvoltării; reaminteşte că noile dispoziţii din Tratatul de la Lisabona impun ca politica comercială comună să se aplice cu respectarea deplină a principiilor şi obiectivelor acţiunii externe ale Uniunii; solicită să existe o legătură puternică între strategia UE 2020 şi strategia comercială viitoare a Uniunii Europene, precum şi cu planul său de acţiune din perspectiva Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului;
41. subliniază că este esenţial nu doar să se sporească volumul asistenţei oficiale pentru dezvoltare acordate ţărilor în curs de dezvoltare până în 2020 şi după această dată, precum şi să se îmbunătăţească eficacitatea programelor de ajutor, ci şi să se asigure o coerenţă a politicilor, inclusiv prin luarea unor măsuri dure împotriva paradisurilor fiscale, a evaziunii fiscale şi a fluxurilor financiare ilicite, care au un impact negativ asupra dezvoltării durabile a ţărilor sărace; subliniază că intensificarea cooperării pentru dezvoltare nu este doar un obiectiv în sine, ci şi un mijloc de a promova comerţul corect şi echitabil între UE şi ţările în curs de dezvoltare, în beneficiul cetăţenilor din ţările în curs de dezvoltare, precum şi al celor din UE; consideră că este vital să se garanteze că alte politici ale UE nu compromit obiectivul de eradicare a sărăciei la nivel mondial; atrage atenţia, în acest sens, asupra cerinţei de coerenţă a politicilor în favoarea dezvoltării, care este înscrisă la articolul 208 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene; consideră că politicile UE care au un impact extern trebuie să fie concepute pentru a sprijini nevoile durabile ale ţărilor în curs de dezvoltare, cu scopul de a lupta împotriva sărăciei şi pentru a garanta venituri şi mijloace de trai decente, precum şi respectarea drepturilor fundamentale ale omului, inclusiv drepturile legate de gen, drepturile sociale, economice şi de mediu;
42. subliniază necesitatea revizuirii aprofundate a strategiei comerciale „Europa globală” elaborată de Comisie, cu scopul de a promova cooperarea cu privire la normele obligatorii pentru relaţiile comerciale durabile din punct de vedere social şi ecologic;
43. insistă asupra faptului că, pentru a asigura credibilitatea strategiei Europa 2020, este necesar un nivel mai ridicat de compatibilitate şi complementaritate între bugetele naţionale ale celor 27 de state membre şi bugetul UE; subliniază că bugetul UE ar trebui să joace un rol mai important în acest sens, prin cumularea resurselor; consideră, prin urmare, că după 2013 bugetul UE trebui să se concentreze asupra principalelor priorităţi de politică ale acestei strategii şi să vizeze majorarea cheltuielilor UE până la pragul convenit pentru resursele proprii de 1,24% din venitul naţional brut (în credite de plată) şi 1,31% (în credite de angajament); insistă ca, pe termen scurt şi mediu, Comisia să facă o propunere înainte de sfârşitul primei jumătăţi a anului 2010 pentru revizuirea pragurilor din actualul CFM 2007-2013 pentru a găsi resurse bugetare suplimentare pentru a demara punerea în aplicare a obiectivelor strategiei Europa 2020, în special în ceea ce priveşte finanţarea iniţiativelor emblematice propuse; atrage atenţia asupra necesităţii de a explora în continuare noi instrumente de finanţare ale UE, cum ar fi euroobligaţiunile, precum şi un nou sistem de finanţare a bugetului UE, care să includă o taxă pe tranzacţiile financiare şi taxe ecologice; în plus, subliniază că este necesar ca bugetul UE şi toate sursele de finanţare să reflecte necesitatea de a finanţa tranziţia spre o economie durabilă din punctul de vedere al mediului;
44. subliniază faptul că o strategie pentru 2020 poate fi credibilă doar dacă este finanţată adecvat; regretă că această chestiune nu este abordată de Consiliul European sau de Comisia Europeană; subliniază în acest sens că, dacă o intervenţie mai semnificativă a BEI sau recurgerea într-o mai mare măsură la parteneriate de tip public-privat (aşa cum propune Comisia în comunicarea sa) pot constitui, în anumite cazuri bine justificate din punct de vedere economic, o soluţie eficace, ele nu pot fi „soluţia universală”; solicită, de asemenea, Comisiei Europene să evalueze rolul pe care investiţiile publice sau private pe termen lung l-ar putea juca pentru finanţarea infrastructurilor necesare pentru realizarea iniţiativelor emblematice propuse în strategia Europa 2020 şi să evalueze necesitatea de a adapta cadrul european de reglementare pentru a promova cooperarea între investitorii pe termen lung;
45. ia act de stimulentele care vizează aproprierea politică a strategiei la nivel naţional; deplânge, totuşi, lipsa unor propuneri care să asigure o mai bună apropriere politică la nivel european printr-o agendă legislativă puternică la nivel european; sugerează Comisiei să reanalizeze „metoda comunitară” şi să utilizeze instrumentele puse la dispoziţie de Tratatul de la Lisabona pentru aplicarea strategiei Europa 2020; este preocupat de incoerenţa metodei, datorită faptului că statele membre ar trebui să îşi fixeze obiectivele naţionale până în iunie 2010 ţinând cont de obiectivele şi indicatorii UE de bază, deşi nu s-a ajuns încă la un acord final în privinţa acestora;
46. consideră că sprijinul democratic este o condiţie esenţială a succesului şi, prin urmare, parlamentele naţionale trebuie să fie implicate activ în definirea şi aplicarea strategiei 2020; în acelaşi spirit, consideră că regiunile, municipalităţile, partenerii sociali şi ONG-urile ar trebui să fie implicate activ în definirea şi aplicarea strategiei;
47. invită, în acest sens, Comisia să prezinte Consiliului şi Parlamentului European, până la viitorul Consiliu European din iunie 2010, o listă cuprinzătoare cu directivele şi regulamentele necesare pentru realizarea obiectivelor ce urmează să fie definite pentru noua strategie;
48. îndeamnă Consiliul să recunoască rolul-cheie pe care Parlamentul European îl are în definirea şi aplicarea strategiei Europa 2020, care urmează să fie formulată în cadrul unui acord interinstituţional pentru a stabili şi a oficializa o cale democratică şi eficace de urmat; deplânge timpul scurt pe care Parlamentul European îl are la dispoziţie pentru a-şi aduce contribuţia la orientările integrate; reaminteşte Comisiei şi Consiliului că tratatul conferă Parlamentului European dreptul de a fi consultat asupra orientărilor din domeniul ocupării forţei de muncă;
49. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului European şi Comisiei.
- [1] Texte adoptate la data respectivă, P7_TA(2010)0053.