PROPUNERE DE REZOLUŢIE referitoare la strategia UE2020 - iniţiative emblematice
14.6.2010
în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
Corien Wortmann-Kool, Peter Liese, Richard Seeber, Pilar del Castillo Vera, Andreas Schwab, Jean-Paul Gauzès, Csaba Őry, Othmar Karas, Marian-Jean Marinescu, Lambert van Nistelrooij, Albert Deß în numele Grupului PPE
Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B7-0348/2010
B7‑0353/2010
Rezoluţia Parlamentului European referitoare la strategia UE2020 - iniţiative emblematice
Parlamentul European,
– având în vedere declaraţiile Consiliului şi ale Comisiei cu privire la strategia UE2020 - iniţiative emblematice,
– având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. regretă că obiectivele Strategiei de la Lisabona nu au fost realizate din cauza structurii slabe de guvernanţă şi a lipsei de responsabilizare a statelor membre; în special având în vedere actuala criză economică, este urgent să se elaboreze o strategie eficace pentru a reorienta UE către creştere economică şi crearea de locuri de muncă;
B. întrucât este necesar să se evite blocajul economic şi social înregistrat deja în alte părţi ale lumii, ca urmare a societăților în curs de îmbătrânire, atât Uniunea Europeană, cât şi statele membre la nivel naţional ar trebui să ţină cont mai mult de dimensiunea externă a competitivităţii mondiale a Uniunii;
C. întrucât, pentru a se obţine rezultatele dorite, sarcinile şi responsabilităţile europene trebuie împărţite într-un mod bine stabilit între nivelurile european, naţional, regional şi local ale guvernanţei europene; toate aceste niveluri trebuie să fie caracterizate de un grad cât mai înalt de calitate şi răspundere; forţele motoare veritabile ale schimbării – întreprinderile şi universităţile în colaborare cu autorităţile locale şi regionale şi cu societatea civilă – ar trebui să joace un rol-cheie în realizarea noului mecanism;
D. întrucât, subliniind totodată importanţa luării în considerare a crizei demografice şi a consecinţelor sale, generaţiile viitoare nu ar trebui sacrificate pentru a menţine beneficiile stabilite ale generaţiilor anterioare şi întrucât este important să se promoveze o ameliorare demografică şi să se creeze o politică favorabilă familiei;
CREŞTEREA ECONOMICĂ: LOCURI DE MUNCĂ ŞI COMPETITIVITATE
1. subliniază că obiectivul principal trebuie să fie creşterea economică; fără creştere economică nu există locuri de muncă; fără creştere economică nu există soluţii la criza care afectează finanţele publice şi rezultatele financiare ale întreprinderilor; creşterea economică este condiţia de bază pentru funcţionarea sistemelor de asigurări sociale; criza a prejudiciat grav posibilităţile de creştere economică în Europa, astfel că reluarea creşterii trebuie să fie rapidă şi substanţială;
2. subliniază că sunt necesare reforme structurale pentru a elimina punctele slabe ale economiei europene, precum datorii şi deficite în creştere accelerată, o productivitate scăzută şi lipsa competitivităţii. Banii publici trebuie utilizaţi mult mai eficient. Obiectivele unor astfel de reforme structurale sunt: un cadrul normativ favorabil afacerilor, o guvernare eficientă, o impozitare lipsită de distorsiuni, o rată ridicată de încadrare în muncă, în special în rândul femeilor, precum şi un sistem educaţional de calitate. Toate acestea constituie condiţii prealabile necesare pentru creştere;
3. consideră că noile motoare de creştere trebuie să funcţioneze în sensul consolidării coeziunii europene economice, sociale şi teritoriale, în conformitate cu prevederile articolului 4 alineatul (2) punctul (2c) din Tratat. Urmărirea coeziunii nu reprezintă un cost, ci o modalitate de valorificare a potenţialului neutilizat, de extindere a bazei de creştere şi de generare de capital social european. Inovarea care poate aduce cu sine creşterea productivităţii şi opţiuni de natură tehnologică, care poate crea cereri şi pieţe noi, reclamă concentrare la nivel local şi regional şi o abordare integrată bazată pe amplasament a investiţiilor şi politicilor în materie de creştere;
4. deplânge imposibilitatea de a identifica clar, din perspectivă bugetară, implicaţiile financiare ale iniţiativelor emblematice ale Strategiei UE2020 asupra proiectului de buget pentru 2011; se îndoieşte, în consecinţă, profund că va putea fi asigurată o finanţare adecvată pentru aceste iniţiative-cheie; cere ca Comisia să izbutească să identifice cu exactitate liniile de buget acoperite de fiecare dintre aceste iniţiative emblematice înainte de trilogul din iunie;
5. reiterează solicitarea sa pentru o piaţă a forţei de muncă mai deschisă şi mai competitivă; consideră că se impune o restructurare a sistemului de asigurări sociale, pentru a se garanta că schimbarea profesiei nu atrage după sine o reducere a protecţiei sociale, că recalificarea temporară pentru ocuparea unui alt loc de muncă nu are ca rezultat scăderea venitului şi că flexicuritatea nu este abordată unilateral, cu accent pe flexibilitatea pieţei forţei de muncă;
6. este convins că, dacă beneficiază de un cadru adecvat de politici şi de resursele bugetare corespunzătoare, agricultura şi sectorul forestier pot juca un rol important în strategia europeană generală, elaborată pentru a asigura redresarea economică, contribuind, în acelaşi timp, la securitatea alimentară la nivelul UE şi la nivel mondial, protejând peisajul rural care reprezintă 90% din teritoriul UE, asigurând avantaje în domeniul mediului şi aducând o contribuţie importantă la cercetarea în materie de surse alternative de energie;
IMM-urile ÎN CADRUL UNEI ECONOMII SOCIALE DE PIAŢĂ
7. subliniază că UE trebuie să stimuleze şi să încurajeze IMM-urile şi întreprinzătorii, întrucât aceştia sunt actori de prim ordin în ceea ce priveşte crearea şi menţinerea locurilor de muncă. Normele şi sarcinile administrative şi legislative trebuie simplificate, pentru a permite IMM-urilor să se dezvolte mai mult, prin comercializarea fără oprelişti a produselor/serviciilor lor în beneficiul celor 500 de milioane de consumatori care alcătuiesc piaţa unică a UE. Trebuie să reducem şi mai mult birocraţia. De asemenea, subliniază importanţa aplicării pe deplin a legii întreprinderilor mici, prin eforturi politice la toate nivelurile;
8. subliniază că IMM-urile constituie osatura economiei noastre sociale de piaţă şi forţa care creează locuri de muncă, ele jucând un rol crucial în revigorarea creşterii economice. Prin urmare, eforturile suplimentare în materie de reformă, cum ar fi implementarea în mai mare măsură a obiectivelor legate de dereglementare şi a unei legislaţii favorabile IMM-urilor, care să creeze un mediu viu pentru noile întreprinderi, încurajând antreprenoriatul şi îmbunătăţind accesul la finanţare, trebuie să capete un caracter prioritar; opinează, de asemenea, că strategia UE2020 trebuie să includă ţinte şi iniţiative de natură să încurajeze majorarea capitalului propriu şi a capital de risc mediu al întreprinderilor;
9. cere crearea unui mediu fertil, favorabil afacerilor pentru industriile UE, prin instituirea unor condiţii-cadru inteligente şi mai puţin împovărătoare, care să permită industriei şi IMM-urilor să funcţioneze şi să inoveze, lăsând totodată opţiunile tehnologice la îndemâna industriei şi asigurând, de asemenea, un acces corespunzător şi o utilizare eficientă a resurselor;
10. reaminteşte că microîntreprinderile reprezintă adesea modalitatea de soluţionare a şomajului. Înfiinţarea unei întreprinderi este, adesea, calea de urmat pentru a reuşi în ciuda inerţiei sociale. Cea dintâi dintre condiţiile prealabile pentru dezvoltarea IMM-urilor rezidă în capacitatea lor de a obţine finanţări pentru activitatea lor. Menţinerea mecanismelor de garantare pentru IMM-uri, a unor pieţe secundare dinamice şi a unui sector bancar care să promoveze activitatea economică în Europa constituie condiţii prealabile pentru dezvoltarea IMM-urilor;
11. solicită Comisiei să prezinte măsuri practice pentru îmbunătăţirea accesului la finanţare, în special pentru a ameliora disponibilitatea capitalului de risc şi pentru a progresa în domeniul achiziţiilor publice pre-comerciale;
SUNT NECESARE INIŢIATIVE MAI CURAJOASE ÎN VEDEREA FINALIZĂRII PIEŢEI INTERNE
12. subliniază că piaţa internă constituie unul dintre principalele mecanisme care antrenează creşterea europeană şi care se cere, încă, finalizat pe deplin. Persistenţa anumitor obstacole împotriva liberei circulaţii a persoanelor, bunurilor, serviciilor şi capitalurilor cere eforturi suplimentare din partea tuturor instituţiilor europene, în vederea creării unei pieţe unice mai competitive şi mai eficiente. De asemenea, eliminarea blocajelor din infrastructură de la nivel naţional şi european va permite funcţionarea fără impedimente a pieţei interne şi consolidarea creşterii economice;
13. subliniază că, în contextul strategiei, piaţa unică trebuie considerată nu doar un mijloc de atingere a anumitor obiective, ci şi un obiectiv în sine. Trebuie să soluţionăm cu seriozitate chestiunea „verigilor lipsă” din strategie, deoarece aceasta este condiţia sine qua non a eficienţei tuturor celorlalte politici interne;
14. salută raportul Mario Monti referitor la piaţa internă; cere Comisiei să elaboreze o „lege a pieţei unice”, constând dintr-un pachet de iniţiative legislative şi nelegislative în toate domeniile, în perspectiva realizării dezideratului unei economii sociale de piaţă sustenabile, caracterizată printr-o competitivitate ridicată;
15. reaminteşte că întreprinderilor şi întreprinzătorilor trebuie să li se ofere posibilităţi reale de dezvoltare şi comercializare a serviciilor/produselor în beneficiul celor 500 de milioane de consumatori ai Europei. În prezent, piaţa internă nu reuşeşte să faciliteze şi să impulsioneze dezvoltarea economiei de servicii a Europei. Deşi comerţul cu bunuri este important, economia serviciilor reprezintă viitorul şi este, în consecinţă, esenţial să avem o piaţă internă a serviciilor pe deplin funcţională;
16. consideră că este important ca strategia UE2020 să aibă în vedere:
• lărgirea şi deplina aplicare a directivei privind serviciile. De exemplu, serviciile medicale etc.;
• facilitarea comerţului transfrontalier, prin revizuirea directivei privind comerţul electronic;
• deplina implementare a celei de a treia directive poştale;
• înfiinţarea unui ghişeu unic pentru TVA;
• asigurarea operabilităţii IMM-urilor în întreaga Europă, acordându-le acestora acces prin recunoaştere reciprocă şi reducerea birocraţiei;
17. subliniază că este important ca liberul schimb şi a accesul la pieţele internaţionale să fie menţine ca factor-cheie şi să nu se treacă la protecţionism. Societăţile şi întreprinzătorii inventivi nu se pot dezvolta decât pe o piaţă liberă, de anvergură mondială;
18. reaminteşte că Comisia ar trebui să îşi elaboreze strategia comercială pentru Europa 2020 astfel încât politica comercială a UE să devină un adevărat vector care să genereze locuri de muncă şi dezvoltare sustenabilă la nivel mondial şi că ar trebui să aibă din timp în vedere un dialog deschis cu Parlamentul European şi cu societatea civilă referitor la priorităţile UE din perioada ulterioară rundei de la Doha, în special în ceea ce priveşte standardele sociale şi de mediu şi reforma OMC;
UNIUNEA NOVATOARE: CERCETAREA ŞI DEZVOLTAREA ŞI TEHNOLOGIILE NOVATOARE - NOI ABILITĂŢI ŞI NOI LOCURI DE MUNCĂ
19. îndeamnă Comisia şi statele membre să rezerve un procent total de 3% din PIB pentru atingerea obiectivelor din domeniul cercetării şi dezvoltării. Cere statelor membre să utilizeze mai bine potenţialul sinergetic al fondurilor alocate în cadrul politicii de coeziune şi al fondurilor pentru cercetare şi dezvoltare. Eficienţa cercetării aplicate din Europa depinde, în mare măsură, de o mai bună funcţionare a structurilor existente. Se impune crearea unui climat investiţional mai favorabil inovării şi cercetării, atât în sectorul public, cât şi în cel privat. Cere Comisiei să prezinte măsuri practice pentru ameliorarea accesului la finanţare, în special o mai mare disponibilitate a capitalurilor de risc;
20. solicită sporirea potenţialului novator al economiei europene bazată pe cunoaştere, prin majorarea investiţiilor în dezvoltare şi cercetarea aplicată şi fundamentală, pentru a putea soluţiona principalele provocări de ordin social şi prin definirea unei politici în materie de inovare de mare cuprindere, care să includă toate domeniile politice înrudite;
21. îşi exprimă regretul pentru faptul că în UE nu există o adevărată piaţă internă a inovaţiilor şi cere Comisiei şi statelor membre să îşi coordoneze eforturile în acest domeniu, în special atunci când este vorba de un acord prompt referitor la un brevet comunitar şi de un sistem jurisdicţional unic în materie de brevete şi subliniază importanţa standardizării în dezvoltarea unor produse inovatoare;
22. consideră că, în economia mondială actuală, „know-how”-ul reprezintă un element central al dezvoltării economice, iar noi trebuie să creăm cele mai bune condiţii pentru a ne transforma societatea într-una bazată pe cunoaştere;
23. consideră că este important ca strategia UE2020 să aibă în vedere:
• intensificarea colaborării dintre cercetătorii europeni, prin introducerea unui sistem de bonuri valorice pentru cercetare, care să furnizeze bani pentru cercetare atunci când cercetătorii se deplasează în universităţi situate în oricare dintre statele membre, contribuind la centre de excelenţă, universităţi independente, o mobilitate sporită în rândul cercetătorilor, atrăgând mai mulţi cercetători de pe alte continente;
• deschiderea universităţilor europene către concurenţă şi către studenţii din întreaga Europă;
• majorarea resurselor financiare cheltuite pentru cercetare şi dezvoltare (în cadrul celui de al 8-lea program-cadru privind dezvoltarea);
• formarea lucrătorilor necalificaţi, astfel ca aceştia să dobândească priceperile necesare pentru o economie modernă, bazată pe cunoaştere;
24. cere Comisiei să consolideze sinergia dintre diversele instrumente comunitare (cum sunt Fondurile structurale, Programul pentru competitivitate şi inovare (PCI) şi Programul-cadru pentru cercetare) în sprijinul cercetării şi inovării şi să prezinte propuneri substanţiale şi îndrăzneţe în scopul reducerii birocraţiei şi hârţogăriei asociate cu acestea;
25. salută instituirea a trei noi parteneriate europene pentru inovare în domeniul bioeconomiei, tehnologiilor capacitive cheie şi al tehnologiilor gerontologice;
26. subliniază că aceste sectoare pot contribui efectiv la atingerea obiectivului de creştere verde, în special printr-o mai largă utilizare a practicilor agricole ecologice şi prin folosirea şi promovarea noilor tehnologii, în special a biotehnologiei şi chimiei verzi;
27. este încredinţat că sectorul pescuitului comunitar va juca un rol important în asigurarea proteinelor necesare generaţiilor viitoare. Pentru atingerea acestui scop, politica comună din domeniul pescuitului necesită mai multe investiţii în cercetarea punctuală, astfel încât să se asigure competitivitatea sectoarelor pescuitului şi acvaculturii în contextul sustenabilităţii ecologice;
TINERETUL ÎN MIŞCARE: EDUCAŢIE, FORMARE ŞI ÎNVĂŢAREA DE-A LUNGUL VIEŢII
28. cere statelor membre să adopte obiectivele ambiţioase stabilite în comunicarea Comisiei privind Europa 2020, astfel încât, până în 2020, rata abandonului şcolar să scadă sub 10% la copiii din fiecare grupă de vârstă şi cel puţin 40% din populaţie să fie constituită din absolvenţi ai învăţământului terţiar;
29. sprijină ferm decizia Comisiei de a consacra una dintre iniţiativele emblematice ale strategiei UE2020 tineretului, educaţiei şi formării şi este încredinţat că aceasta va constitui un puternic impuls pentru dezvoltarea unei cuprinzătoare strategii UE pentru tineret; subliniază, în acest sens, faptul că Parlamentul a identificat tineretul şi ca prioritate esenţială în bugetul pentru 2011 şi şi-a exprimat clar intenţia de a-şi mări sprijinul financiar pentru toate programele majore din acest domeniu;
30. salută includerea cererilor în materie de ocupare a forţei de muncă şi integrare socială ale tinerilor în noul instrument de dialog structurat. Integrarea diverselor părţi interesate de la nivel naţional şi anunţarea datelor intermediare este de cea mai mare importanţă pentru dezvoltarea durabilă;
31. subliniază importanţa strângerii legăturilor dintre sfera educaţiei şi piaţa muncii, pentru a asigura că sistemul nostru de învăţământ, prin diferitele sale programe, oferă un „traseu către locul de muncă” clar şi la îndemâna tinerilor, ca şi a bătrânilor europeni deopotrivă;
32. subliniază că soluţionarea problemei şomajului în rândul tinerilor şi promovarea unei concordanţe efective între abilităţile solicitanţilor de locuri de muncă şi cerinţele pieţei trebuie să reprezinte elemente-cheie. Trebuie dezvoltate parteneriate public-private în domeniul educaţiei. Mobilitatea transfrontalieră a studenţilor şi a cercetătorilor în cadrul schimburilor şi stagiaturilor trebuie să contribuie la creşterea importanţei pe care o prezintă consolidarea atractivităţii internaţionale a instituţiilor de învăţământ superior din Europa; menţinerea obiectivului celor 3% din PIB alocate cercetării şi dezvoltării stimulează inovarea prin intermediul cercetării şi al învăţământului superior;
33. consideră că învăţământul superior este un factor motrice major pentru dezvoltarea economică şi socială şi pentru inovare şi creştere. Prin urmare, este necesar să se dea curs Procesului de la Bolonia şi să se pună un accent mai mare pe implementarea la nivelul statelor membre a principiilor convenite, în întregul spaţiu european al învăţământului superior;
O AGENDĂ DIGITALĂ PENTRU EUROPA
34. salută proiectul agendei digitale, al cărui succes depinde însă de formularea unor propuneri concrete şi ambiţioase şi a cărui eficacitate este condiţionată de existenţa unei conduceri puternice, de asumarea sa la toate nivelurile politice şi de implementarea sa ca element ce atrage responsabilitatea comună, la nivelul UE, naţional şi regional;
35. subliniază că buna funcţionare a economiei digitale este un imperativ care determină starea de bine a întregii economii a UE. constată, cu toate acestea, că libera circulaţie a serviciilor digitale se confruntă în momentul de faţă cu numeroase obstacole ca urmare a normelor fragmentate de la nivel naţional. Întreprinderile se confruntă cu numeroase obstacole în calea vânzării dincolo de graniţe, în principal din cauza reglementărilor diferite aplicabile la nivelul statelor membre în domenii precum protecţia consumatorului, TVA-ul, reciclarea echipamentelor electrice şi electronice, reglementările specifice pentru anumite produse şi operaţiunile de plată. Dacă acest aspect nu este soluţionat, întreprinderile şi consumatorii nu vor atinge niciodată potenţialul maxim al economiei digitale;
36. subliniază cât de important este ca, în noua societate digitală, europenii să dispună de puteri sporite, asigurându-li-se accesul la o reţea în bandă largă flexibilă şi fiabilă, promovându-se e-abilităţile şi drepturile utilizatorilor şi prioritizându-se dezvoltarea unei pieţe digitale unice europene, prin permiterea liberei circulaţii a serviciilor digitale şi implementarea integrală a noului cadru juridic;
37. consideră că agenda digitală oferă perspective extrem de generoase, care ar putea conduce la crearea de locuri de muncă şi la creştere economică sustenabilă, Pentru realizarea acestui obiectiv, este necesar să legăm agenda digitală de dezvoltarea noilor servicii, cum sunt serviciile electronice comerciale, medicale, educaţionale şi bancare etc.;
• armonizarea normelor care obstaculează în prezent dezvoltarea unei pieţe digitale unice europene şi, în consecinţă, implementarea noilor servicii digitale
• investiţii în reţele internet de mare viteză;
• crearea unui cadrul european comun al drepturilor de autor, care să permită difuzarea liberă a conţinuturilor digitale în toate cele 27 de state membre;
• garanţii care să asigure că dividendul digital conduce la o creştere economică reală;
• crearea unei pieţe pan-europene de comercializare a spectrului de frecvenţe, care să permită o economie reală a telecomurilor
• lansarea unui plan de acţiune pentru alfabetizare digitală şi integrare la nivelul UE şi al statelor membre şi stimulente pentru iniţiativele din sectorul privat urmărind formarea tuturor angajaţilor în scopul dobândirii de abilităţi în domeniul informaticii;
• elaborarea unei carte europene a drepturilor cetăţenilor şi consumatorilor în mediul digital;
• necesitatea transpunerii urgente şi a implementării integrale a noului cadru legislativ privind comunicaţiile electronice, înainte de termenul stabilit, şi abilitarea în consecinţă a autorităţilor naţionale de reglementare;
38. consideră că internetul reprezintă o mare provocare pentru societatea noastră civilă, în termeni legaţi de asigurarea unei mai mari creşteri şi competitivităţi pentru economia noastră. Internetul dispune, de asemenea, de un enorm potenţial de schimbare a comportamentului consumatorilor de pe întregul continent. Atunci când este vorba de tehnologie, este important ca persoana să ocupe locul central şi să fie instituite mecanisme de salvgardare în măsură să evite adâncirea diferenţelor dintre:
• companiile mari şi IMM-uri;
• autorităţile publice şi sectorul privat;
• zonele urbane şi cele rurale, insulare, de munte sau cele izolate;
• comerţul electronic naţional şi transfrontalier;
39. consideră că, în mediul digital, industria creativă joacă, de asemenea, un rol important în ceea ce priveşte reflectarea diversităţii valorilor şi a diversităţii culturale din cadrul UE;
O EUROPĂ EFICIENTĂ DIN PUNCTUL DE VEDERE AL UTILIZĂRII RESURSELOR
40. cere să se asigure accesul şi disponibilitatea unor surse de energie fără efecte negative asupra climei, la îndemâna tuturor şi diversificate, prin deplina implementare a unei pieţe integrate a energiei, dezvoltarea infrastructurii energetice europene, în special în domeniul surselor de energie regenerabile şi al altor energii care implică emisii reduse de carbon, precum şi prin promovarea eficienţei energetice în toate sectoarele relevante;
41. reaminteşte că industriile europene sunt, în multe domenii, dependente în proporţie de 100% de importurile de materii prime industriale neenergetice şi relevă faptul că, în ultimii ani, preţul materiilor prime a crescut substanţial, în special din cauza cererii în rapidă creştere din partea economiilor emergente şi a activităţilor speculative mai intense; consideră esenţial ca UE să-şi consolideze politicile în acest scop şi să dezvolte o abordare politică coerentă, asigurând un acces echitabil la materiile prime pentru industrie, incluzând toate domeniile politice relevante (politica în materie de acţiune externă, comerţ, mediu, dezvoltare şi cercetare şi în materie de inovare);
42. consideră că Programul privind reţeaua transeuropeană de transport (TEN-T), ca mijloc care asigură transportul eficient al persoanelor şi resurselor, constituie o piatră unghiulară a economiei Uniunii şi un element care impulsionează semnificativ crearea locurilor de muncă şi competitivitatea globală a UE pe măsură ce aceasta iese din recesiune. Toate acestea reclamă o majorare semnificativă a finanţării Programului TEN-T şi fixarea unor obiective mai ambiţioase. Proiectele TEN-T asupra cărora s-a căzut de acord trebuie să fie continuate fără nicio amânare. Comisia Europeană trebuie să ceară statelor membre să-şi îndeplinească obligaţiile în acest sens;
43. reaminteşte că o coordonare mai bună şi mai eficientă a infrastructurii europene în cadrul şi între toate modalităţile de transport constituie un element-cheie al politicii UE în materie de transporturi. Finalizarea şi consolidarea reţelei TEN-T şi a interconexiunilor dintre proiectele TEN-T şi ţările terţe (în special în Europa de Est) trebuie să elimine blocajele existente, care continuă să împiedice existenţa unei pieţe europene unice a transporturilor. Extinderea platformelor multimodale va accelera implementarea comodalităţii depline. O astfel de implementare coordonată a infrastructurii, bazată pe analiza ştiinţifică a evenimentelor cu potenţial de risc ridicat, va asigura protecţia mediului, condiţii sociale şi de muncă mai bune pentru lucrători, precum şi siguranţa şi securitatea pasagerilor;
44. consideră că decarbonizarea transporturilor reprezintă o provocare-cheie pentru politica în materie de transporturi, fiind esenţială pentru atingerea obiectivelor ecologice ale Uniunii şi pentru a asigura că aceasta se află la avangarda dezvoltării unor tehnologii novatoare, care să ofere cetăţenilor un „spaţiu european unic al transporturilor”;
ENERGIE CURATĂ ŞI EFICIENTĂ: EFICIENŢA ENERGETCĂ CA OBIECTIV AL UE
45. consideră că UE trebuie să-şi păstreze rolul conducător în domeniul tehnologiilor destinate economiei sustenabile şi să-şi mărească marja de competitivitate din acest sector, din care cauză este nevoie de măsuri politice concrete, ţinte ambiţioase şi sprijin financiar adecvat;
46. atrage atenţia asupra angajamentului UE de a reduce emisiile de CO2 cu cel puţin 20% până în 2020, care produce deja efecte juridice obligatorii, şi subliniază că UE trebuie să-şi facă cunoscută mai bine disponibilitatea de a trece la o reducere cu 30% a emisiilor de gaze cu efect de seră, cu condiţia ca celelalte ţări să fie gata să se angajeze, şi ele, să întreprindă acţiuni corespunzătoare. Pentru evaluarea progreselor înregistrate pe calea către o economie socială de piaţă sustenabilă şi eficientă din punct de vedere energetic trebuie să existe indicatori clari şi obiectivi. În acest context, ţintele stabilite trebuie să fie realiste şi situate în limitele posibilului;
47. subliniază că procesele sustenabile de producţie, împreună cu eficienţa resurselor, şi o politică energetică integrată, precum şi dezvoltarea în continuare a surselor de energie regenerabile vor permite UE nu numai să-şi îndeplinească obiectivele în materie de climă şi energie, dar şi să-şi păstreze o bază manufacturieră puternică în Europa şi să-şi mărească competitivitatea şi procentul de ocupare a forţei de muncă şi să-şi intensifice creşterea. Într-adevăr, eficienţa energetică, de exemplu în domeniul randamentului energetic al clădirilor, nu este numai unul dintre mijloacele cele mai rentabile de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră şi de consolidare a securităţii energetice, ci ar putea contribui şi la crearea locurilor de muncă;
48. subliniază că, pentru a stimula creşterea economică, a deschide pieţele, a ameliora drepturile consumatorilor şi a ridica gradul de siguranţă al UE în ceea ce priveşte livrările de energie, este esenţial ca piaţa energetică internă să fie finalizată, iar statele membre să fie încurajate să implementeze rapid cel de al treilea pachet de măsuri privind energia. Până în anul 2020, precum şi ulterior, vor fi necesare investiţii substanţiale în infrastructura energetică, în special pentru modernizarea reţelelor energetice europene, inclusiv a reţelelor energetice transeuropene;
49. subliniază că se impune realizarea unei super-reţele europene, dezvoltarea unor reţele inteligente şi realizarea unor interconexiuni necesare pentru a stimula piaţa internă a energiei şi pentru a integra o proporţie mai mare de surse de energie regenerabile, precum şi pentru a dezvolta în continuare proiecte majore de infrastructură în ţările terţe, în special în regiunile mediteraneană şi eurasiatică. salută intenţia Comisiei de a prezenta un pachet de măsuri privind infrastructura energetică;
50. subliniază că, dacă aprovizionarea cu energie nu este asigurată, în Europa nu va exista nicio industrie competitivă, caracterizată prin securitate energetică. Este important să se garanteze securitatea energetică a UE în integralitatea sa. Securitatea energetică nu înseamnă doar surse de aprovizionare garantate, ci şi preţuri stabile şi accesibile. Securitatea energetică nu va fi posibilă fără a se depune eforturi fără precedent în vederea interconectării reţelelor. Securitatea energetică nu va fi posibilă fără a repune în discuţie revenirea la energia nucleară;
O POLITICĂ INDUSTRIALĂ ADAPTATĂ EREI GLOBALIZĂRII
51. cere instituirea unei politici industriale care să creeze un mediu optim şi să menţină şi să dezvolte o bază industrială puternică, competitivă şi diversificată în Europa, salutând şi subliniind totodată că o astfel de politică acoperă întregul sector industrial şi are ca obiectiv principal stabilirea condiţiilor-cadru corespunzătoare;
52. cere crearea unor condiţii-cadru corespunzătoare pentru o nouă politică industrială. Companiile trebuie să fie în măsură să opteze ele însele în ceea ce priveşte diferitele tehnologii. Asupra acestora nu trebuie să apese niciun fel de obligaţii suplimentare în materie reglementare;
53. subliniază că, pentru a impulsiona constant industriile europene, este necesară o politică industrială orizontală, elaborată în special prin examinarea diferitelor politici din domeniul inovării, finanţării cercetării, proiectelor de demonstraţie, legislaţiei în materie de concurenţă, reglementărilor privind piaţa unică, politicii comerciale şi obligaţiilor de natură ecologică;
54. reaminteşte că strategia EU 2020 ar trebui să facă publice costurile şi beneficiile conversiei la o economie sustenabilă şi eficientă din punct de vedere energetic şi remarcă că facilitarea ajustării industriei la schimbările structurale reprezintă un obiectiv al Uniunii şi al statelor membre;
55. se aşteaptă ca în strategia UE 2020 să fie integrată o strategie clar orientată şi cuprinzătoare referitoare la tehnologiile capacitive şi la aplicarea lor în economie; aceasta trebuie să depăşească cadrul promovării şi comercializării tehnologiilor capacitive, anunţat de Comisie în iniţiativa referitoare la politica industrială;
PLATFORMA EUROPEANĂ DE COMBATERE A SĂRĂCIEI: INTEGRAREA ŞI COEZIUNEA SOCIALĂ
56. consideră că o politică de coeziune puternică şi bine finanţată, cuprinzând toate regiunile Europene, trebuie să fie un element complementar important al Strategiei UE 2020; această politică, cu abordarea sa orizontală, este o condiţie necesară pentru atingerea obiectivelor UE 2020, precum şi pentru obţinerea coeziunii sociale, economice şi teritoriale a UE; prin urmare, normele de implementare a politicii de coeziune ar trebui simplificate, pentru a fi mai uşor de pus în practică, respectând principiul răspunderii, şi pentru a asigura capacitatea de reacţie a acestei politici la viitoarele provocări şi în eventualitatea unei crize economice;
57. regretă că a fost neglijat potenţialul de ocupare a forţei de muncă al persoanelor mai în vârstă şi al lucrătorilor cu dizabilităţi; aşteaptă, de aceea, propuneri care să urmărească exploatarea acestui potenţial;
58. consideră că atât o rată mare a ocupării forţei de muncă, cât şi calitatea locurilor de muncă trebuie să reprezinte puncte centrale ale strategiei şi că acordarea unei importanţe mai mari bunei funcţionării a pieţelor muncii, atât naţionale, cât şi europene, precum şi condiţiilor sociale, este vitală pentru stimularea creşterii şi productivităţii şi pentru ameliorarea ratei ocupării forţei de muncă; consideră, de asemenea, că noua strategie trebuie să pună mai mult accentul pe calitatea locurilor de muncă şi pe munca decentă şi să combine politicile economice axate pe ofertă cu cele axate de cerere, astfel încât să fie susţinută mult mai mult cererea de pe piaţa muncii;
59. consideră că îmbătrânirea populaţiei europene impune crearea unor politici de învăţare pe tot parcursul vieţii, prin care oportunităţile de formare ar trebui încurajate, iar persoanele ar trebui orientate pe întreaga durată a vieţii profesionale; va fi necesară menţinerea unui număr important de persoane active pe piaţa muncii şi consolidarea incluziunii sociale;
60. ţinând seama de: (a) populaţia din ce în ce mai îmbătrânită şi (b) presiunea crescândă asupra finanţelor publice şi a productivităţii private, creşterea cheltuielilor pentru această populaţie tot mai în vârstă este o problemă structurală pentru statele membre; Uniunea Europeană trebuie să adopte o politică a promovării ferme a principiului prevenirii (în termeni de practici medicale şi în termeni de încurajare a unui mod de viaţă mai sănătos) şi să introducă în strategia sa pe termen lung servicii precum e-sănătatea; indicatorii de sănătate vor contribui la îmbunătăţirea semnificativă a indicatorilor economici;
61. consideră că criza globală trebuie folosită ca o oportunitate de a construi fundamentul transformării economiei noastre sociale de piaţă europene într-un model de societate bazată pe sustenabilitate, solidaritate, cunoaştere, diminuarea semnificativă a sărăciei şi crearea de locuri de muncă, prin reforme structurale adecvate ale pieţei muncii şi prin investiţii pe termen lung; strategia UE 2020 trebuie să dezvolte potenţialul tranziţiei către o economie sustenabilă de a crea locuri de muncă;
62. pentru motivele prezentate mai sus, propune statelor membre să încheie un „Pact teritorial al autorităţilor locale şi regionale pentru Europa 2020”, ca parte a guvernanţei legate de această strategie, care să urmărească incitarea regiunilor şi a oraşelor la a contribui adecvat la realizarea obiectivelor acesteia; acest pact se poate baza pe platforma de monitorizare Europa 2020 a Comitetului Regiunilor, iar Parlamentul European trebui implicat în acest proces;
63. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului European şi Comisiei.