PROPUNERE DE REZOLUŢIE referitoare la necesitatea consolidării guvernanţei economice
14.6.2010
în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
Guy Verhofstadt, Lena Ek în numele Grupului ALDE
Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B7-0349/2010
B7‑0355/2010
Rezoluţia Parlamentului European referitoare la necesitatea consolidării guvernanţei economice
Parlamentul European,
– având în vedere Consiliul European informal din 11 februarie 2010,
– având în vedere consultarea publică lansată de Comisie privind strategia UE 2020 şi rezultatul acesteia (SEC(2010)116),
– având în vedere evaluarea Strategiei de la Lisabona efectuată de Comisie (SEC (2010) 114),
– având în vedere documentul Consiliului European, intitulat „Şapte măsuri în vederea elaborării strategiei europene pentru creştere economică şi ocuparea forţei de muncă”,
– având în vedere Rezoluţia Parlamentului European din 10 martie 2010 referitoare la UE 2020,
– având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât strategia UE 2020 ar trebui să promoveze creşterea economică şi crearea de locuri de muncă; întrucât reducerea PIB-ului cu 4%, scăderea producţiei industriale şi numărul total de şomeri de peste 23 de milioane de femei şi bărbaţi reprezintă o problemă socială şi economică;
B. întrucât actualele crize financiare din anumite state membre ale Uniunii Europene nu ar fi apărut dacă statele membre ar fi respectat regulile Pactului de stabilitate şi creştere;
C. întrucât statele membre ar trebui să îşi mărească performanţa economică introducând reforme structurale pentru a scădea cheltuielile publice, a reduce birocraţia, a responsabiliza cetăţenii, a încuraja antreprenoriatul şi inovarea, a crea o legislaţie mai favorabilă IMM-urilor şi a oferi oamenilor posibilitatea de a-şi maximiza potenţialul în loc să depindă de ajutorul social,
Un mecanism european de stabilizare financiară pentru a garanta stabilitatea zonei euro - un prim pas important
1. consideră că acordul la care s-a ajuns în 9 mai privind crearea unui mecanism european de stabilizare financiară pentru a ajuta atât ţările din zona euro, cât şi pe cele din afara ei, confruntate cu dificultăţi financiare, a reprezentat un moment crucial în istoria europeană, dar regretă că factorii de decizie europeni au pierdut luni de zile şi miliarde de euro fiindcă nu au luat măsuri decisive mai devreme;
2. consideră că acest acord reprezintă un prim pas important în crearea unui cadru solid şi sustenabil pentru politica monetară a Uniunii Europene; consideră că succesul acestui program depinde în principal de reuşita statelor membre confruntate cu dificultăţi financiare în eforturile lor de reformare a pieţelor muncii, de reorganizare a sectoarelor bancare, de îmbunătăţire a productivităţii şi de accelerare a ajustărilor fiscale;
3. reaminteşte Comisiei şi statelor membre că Parlamentul European va trebui să îşi dea acordul în cazul în care Comisia şi Consiliul vor dori să împrumute fondurile de sprijin de pe pieţele internaţionale de capital;
4. subliniază faptul că evenimentele recente arată că zona euro are nevoie de o guvernanţă economică mai îndrăzneaţă; insistă asupra faptului că un pilon monetar va eşua în lipsa unui pilon socioeconomic;
Uniunea Europeană trebuie să fie mai bine pregătită pentru a face faţă viitoarelor crize
5. salută propunerile Comisiei în ceea ce priveşte consolidarea gestionării zonei euro pe termen mediu şi lung pentru a se evita repetarea actualei crize monetare;
6. solicită Comisiei să includă un mecanism consolidat de sancţionare pentru zona euro (de exemplu, denunţarea celor care nu respectă regulile, retragerea drepturilor de vot, subvenţii reduse din fondurile structurale şi sancţiuni financiare) pentru a obliga statele membre să respecte regulile Pactului de stabilitate şi creştere;
7. solicită crearea unui „Fond monetar european”, la care ţările din zona euro ar trebui să contribuie în funcţie de valoarea PIB-ului lor şi prin amenzi aplicate în funcţie de datoria şi deficitul excesive pe care le înregistrează; fiecare stat membru poate obţine de la FME fonduri în limita sumelor cu care a contribuit în trecut; în cazul în care o ţară are totuşi nevoie de resurse sau de garanţii suplimentare, aceasta va trebui să accepte un program de reformă specific, a cărui aplicare va fi supravegheată de Comisia Europeană;
8. consideră că zona euro are nevoie de o piaţă comună a euroobligaţiunilor în vederea reducerii diferenţelor de randament dintre obligaţiunile de referinţă şi a simplificării modului în care statele membre au acces la fonduri; subliniază că este nevoie ca numeroase ţări să îşi pună sistemul fiscal în ordine şi să îşi reducă semnificativ nivelul datoriei şi pe cel al deficitului;
9. subliniază faptul că ar trebui consolidate competenţele EUROSTAT; consideră că informaţiile statistice transparente şi deschise ar trebui să reprezinte o condiţie prealabilă pentru accesul la fondurile structurale;
10. subliniază necesitatea existenţei unui organism european de supraveghere micro şi macroprundenţială, care să asigure o supraveghere eficace;
11. solicită Comisiei Europene să simplifice procesul de alocare a fondurilor şi să le pună la dispoziţie într-un timp mai scurt, astfel încât criza să poată fi combătută cu mai mare succes;
Structura de guvernanţă a strategiei Europa 2020 este în continuare prea slabă
12. consideră că actuala strategie Europa 2020 ar trebui să aibă un caracter mai curajos pentru a se garanta că nu va avea aceeaşi soartă ca şi Strategia de la Lisabona, care a eşuat din cauza unei slabe structuri de guvernanţă, a neasumării responsabilităţii şi a unei lipse de focalizare şi de transparenţă;
13. deplânge, prin urmare, faptul că Comisia şi Consiliul nu au consolidat structura de guvernanţă a strategiei Europa 2020, în ciuda unei cereri insistente adresate în acest sens de Parlament în Rezoluţia sa din 10 martie 2010 referitoare la Europa 2020;
14. subliniază încă o dată faptul că metoda deschisă de coordonare a eşuat în domeniul economic şi că aceasta ar trebui înlocuită de măsuri cu caracter obligatoriu;
15. consideră că statele membre, în strânsă cooperare cu Comisia Europeană, ar trebui să elaboreze planuri naţionale de acţiune care respectă codul european de convergenţă, cu valori minime şi maxime care trebuie aplicate în legătură cu anumite aspecte macroeconomice ale economiilor lor; acest cod de convergenţă trebuie elaborat de Comisia Europeană şi adoptat de Consiliul European;
16. îndeamnă Comisia Europeană să îşi utilizeze dreptul de iniţiativă şi să prezinte o strategie de redresare economică, bazată în special pe instrumente ale UE şi nu numai pe iniţiative interguvernamentale;
17. consideră că o adevărată guvernanţă economică implică o responsabilitate solidă şi adecvată de gestiune conferită Comisiei, care să îi permită acesteia să utilizeze instrumentele existente şi instrumentele noi prevăzute de Tratatul de la Lisabona, cum ar fi articolele 121, 122, 136, 172, 173 şi 194, prin care Comisiei îi este atribuită sarcina de a coordona planurile şi acţiunile de reformă şi de a elabora o strategie comună;
18. îndeamnă Consiliul European şi Comisia să elaboreze o abordare de tip „sancţiuni şi recompense” şi să utilizeze mecanismele de asigurare a conformităţii în temeiul articolului 136 din tratat, cum ar fi stimulentele economice (fonduri suplimentare din partea UE, de exemplu), dar şi sancţiuni care vizează promovarea unei guvernanţe economice consolidate a UE, în special o guvernanţă consolidată în temeiul strategiei UE 2020;
Bugetul european nu reflectă acelaşi nivel de ambiţie ca cel prezentat în Comunicarea Comisiei privind Europa 2020
19. subliniază că Parlamentul European nu va aproba proiectul de buget 2011 atâta vreme cât acesta nu reflectă acelaşi nivel de ambiţie ca cel prezentat în strategia Europa 2020; deplânge faptul că programele emblematice ale strategiei Europa 2020 nu dispun de suficientă finanţare în cadrul proiectului de buget 2011; solicită Comisiei Europene să clarifice relaţia dintre liniile bugetare şi obiectivele specifice corespunzătoare din strategia Europa 2020;
20. solicită Comisiei Europene să prezinte o modificare ambiţioasă a bugetului european în cadrul revizuirii din iunie a cadrului financiar multianual pentru a creşte nivelul ambiţiei şi pentru a asigura succesul strategiei Europa 2020;
Parlamentul European va utiliza toate instrumentele pe care le are la dispoziţie pentru a consolida strategia Europa 2020
21. deplânge faptul că nici Comisia Europeană şi nici Consiliul European nu au dat dovadă de mai multă disponibilitate pentru a coopera mai strâns cu Parlamentul European în vederea asigurării succesului strategiei Europa 2020;
22. subliniază faptul că Parlamentul va lua o decizie privind orientările referitoare la ocuparea forţei de muncă după ce va primi un răspuns satisfăcător cu privire la structura de guvernanţă şi la cadrul bugetar aferente strategiei Europa 2020;
23. subliniază că recomandările politice anuale şi avertizările Comisiei cu privire la respectarea de către statele membre a obiectivelor strategiei Europa 2020 ar trebui să reprezinte baza deciziilor Consiliului European; aceste rapoarte ar trebui să fie dezbătute în Parlamentul European înainte de discuţiile din Consiliul European;
24. consideră că orientările generale ale politicilor economice (OGPE) şi recomandările specifice pentru fiecare ţară vor trebui să fie suficient de detaliate pentru a avea un efect real;
25. se aşteaptă ca Consiliul şi Comisia să consulte Parlamentul cu privire la orientările generale ale politicilor economice (OGPE); consideră că OGPE ar trebui să se concentreze pe recomandările de politică referitoare la evoluţiile macro şi microeconomice din Uniune în general şi din statele membre individuale; consideră că trebuie acordată o atenţie specială reformelor structurale pe termen mediu şi lung care consolidează creşterea economică;
26. subliniază importanţa unei legături mai puternice între instrumentele Pactului de stabilitate şi creştere şi cele din cadrul programelor naţionale de reformă, prezentându-le într-un mod coerent din perspectiva calendarului, inclusiv asigurând o mai bună comparabilitate între bugetele naţionale în ceea ce priveşte cheltuielile încadrate la diferite categorii;
27. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului European şi Comisiei Europene.