PROPUNERE DE REZOLUŢIE referitoare la situația drepturilor omului din Iran, în special la cazul lui Sakineh Mohammadi-Ashtiani și al lui Zahra Bahrami
6.9.2010
în conformitate cu articolul 122 din Regulamentul de procedură
Rachida Dati, Ria Oomen-Ruijten, Roberta Angelilli, Potito Salatto, Filip Kaczmarek, Laima Liucija Andrikienė, Elena Băsescu, Sari Essayah, Tunne Kelam, Lena Kolarska-Bobińska, Mario Mauro, Erminia Mazzoni, Bernd Posselt, Cristian Dan Preda, Michèle Striffler, José Ignacio Salafranca Sánchez-Neyra în numele Grupului PPE
Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B7-0494/2010
B7‑0501/10
Rezoluția Parlamentului European referitoare la situația drepturilor omului din Iran, în special la cazul lui Sakineh Mohammadi-Ashtiani și al lui Zahra Bahrami
Parlamentul European,
– având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind Iranul, mai ales cele referitoare la problema drepturilor omului, în special rezoluțiile adoptate la 22 octombrie 2009 și la 10 februarie 2010,
– având în vedere declarațiile Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru Afaceri Externe și Politica de Securitate din 14 iunie 2010 și din 6 iulie 2010,
– având în vedere Pactul internațional privind drepturile civile și politice și Declarația universală a drepturilor omului, la care Iranul este parte,
– având în vedere rezoluțiile Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite, în special Rezoluțiile 62/149 și 63/138 cu privire la instituirea unui moratoriu asupra execuțiilor în așteptarea abolirii pedepsei cu moartea,
– având în vedere articolul 122 din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât, în 2006, în Iran, fiind acuzată că a întreținut relații intime în afara căsătoriei după moartea soțului său, Sakineh Mohammadi-Ashtiani a fost condamnată la 99 de lovituri de bici executate în același an;
B. întrucât ea a fost acuzată, de asemenea, de complicitate în asasinarea soțului său, fiind ulterior achitată, iar mai târziu din nou acuzată de relații adultere în timpul căsătoriei sale și condamnată la lapidare;
C. întrucât lapidarea, care urma să aibă loc la 9 iulie 2010, a fost suspendată „din motive umanitare” de către autoritățile iraniene în urma presiunilor internaționale;
D. întrucât cazul lui Sakineh Mohammadi-Ashtiani nu este un caz izolat și ar trebui să ne reafirmăm atașamentul față de drepturile femeilor, față de valorile universale și față de lupta noastră contra tuturor formelor de violență îndreptată împotriva femeilor, în special față de lupta contra lapidării femeilor;
E. întrucât Zahra Bahrami, cetățeană a Țărilor de Jos, care se afla în Iran pentru a-și vizita rudele, a fost arestată în urma protestelor din perioada sărbătorii Așura la 27 decembrie 2009 și a fost forțată să mărturisească în fața camerelor de televiziune că ar fi săvârșit faptele de care era acuzată,
1. condamnă cu fermitatea condamnarea la moarte prin lapidare a lui Sakineh Mohammadi-Ashtiani; consideră că, indiferent de fapte, o condamnare la moarte prin lapidare nu poate fi justificată și nici acceptată;
2. solicită cu insistență autorităților iraniene să revizuiască sentințele pronunțate în cazul lui Sakineh Mohammadi-Ashtiani;
3. reamintește că, din păcate, cazul lui Sakineh Mohammadi-Ashtiani nu este un caz unic și își exprimă sprijinul față de toate celelalte femei condamnate la moarte fără a se ține seama de demnitatea umană, de drepturile femeii și de respectarea drepturilor omului;
4. condamnă cu fermitate arestarea lui Zahra Bahrami și solicită eliberarea sa imediată și necondiționată;
5. își reafirmă opoziția față de pedeapsa cu moartea și solicită autorităților iraniene să instituie, în conformitate cu Rezoluțiile 62/149 și 63/138 ale Organizației Națiunilor Unite, un moratoriu asupra execuțiilor în așteptarea abolirii pedepsei cu moartea;
6. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru Afaceri Externe și Politica de Securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, Consiliului de Securitate al ONU, Comisiei ONU pentru Drepturile Omului, Președintelui Curții Supreme a Iranului, precum și guvernului și parlamentului Republicii Islamice Iran.