Procedură : 2010/2778(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : B7-0622/2010

Texte depuse :

B7-0622/2010

Dezbateri :

PV 23/11/2010 - 19
CRE 23/11/2010 - 19

Voturi :

PV 25/11/2010 - 8.8
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P7_TA(2010)0440

PROPUNERE DE REZOLUŢIE
PDF 131kWORD 97k
18.11.2010
PE450.456v01-00
 
B7-0622/2010

depusă pe baza întrebării cu solicitare de răspuns oral B7‑0564/2010

în conformitate cu articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul de procedură


referitoare la situaţia din sectorul apicol


Paolo De Castro în numele Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală

B70622/2010 Rezoluţia Parlamentului European referitoare la situaţia din sectorul apicol  

Parlamentul European,

–   având în vedere rezoluţia sa din 9 octombrie 2003 referitoare la dificultăţile cu care se confruntă sectorul apicol european(1),

–   având în vedere Directiva 2004/35/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură cu prevenirea şi repararea daunelor aduse mediului(2),

–   având în vedere rezoluţia sa din 22 aprilie 2004 referitoare la propunerea de regulament al Consiliului privind acţiunile în domeniul apiculturii(3),

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a pieţelor agricole şi privind dispoziţii specifice referitoare la anumite produse agricole („Regulamentul unic OCP”)(4), care stabileşte dispoziţii speciale pentru sectorul apicol din Uniunea Europeană,

–   având în vedere rezoluţia sa din 20 noiembrie 2008 referitoare la situaţia din sectorul apicol(5),

–   având în vedere Directiva 2010/21/UE a Comisiei din 12 martie 2010 de modificare a anexei I la Directiva 91/414/CEE a Consiliului în privinţa dispoziţiilor specifice privind substanţele clotianidin, thiamethoxam, fipronil şi imidacloprid(6),

–   având în vedere Decizia Comisiei din 6 mai 2010 de modificare a părţilor 1 şi 2 din anexa E la Directiva 92/65/CEE a Consiliului în ceea ce priveşte modelele de certificate de sănătate pentru animalele care provin din exploataţii şi pentru albine şi bondari(7),

–   având în vedere Raportul Comisiei din 28 mai 2010 cu privire la aplicarea articolului 105 şi următoarele din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului referitoare la măsurile destinate să amelioreze condiţiile de producţie şi de comercializare a produselor apicole(COM (2010)0267),

–   având în vedere raportul ştiinţific al AESA din 11 august 2008(8), precum şi raportul ştiinţific solicitat şi adoptat de AESA la 3 decembrie 2009(9), ambele referitoare la mortalitatea în rândul albinelor şi supravegherea albinelor în Europa,

–   având în vedere întrebarea cu solicitare de răspuns oral (O-119/2010 – B7-0564/2010) din 1 septembrie 2010 privind situaţia din sectorul apicol,

–   având în vedere articolul 115 alineatul (5) şi articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A. întrucât programele naţionale pentru sectorul apicol european, elaborate de către statele membre pe o perioadă de trei ani, au fost utilizate de către toate cele 27 de state membre, cu un procent mediu al utilizării de 90%; întrucât Comisia a afirmat, în raportul său din 28 mai 2010 menţionat mai sus, că în decursul ultimilor ani, programele naţionale din sectorul apicol au fost benefice;

B.  întrucât, în acest An internaţional al biodiversităţii, trebuie să ne amintim că biodiversitatea este grav ameninţată în întreaga lume, înregistrându-se pierderi ce au loc într-un ritm între 100 şi 1 000 de ori mai mare decât cel normal; întrucât sectorul apicol joacă un rol strategic în societate, prestând un serviciu public de valoarea ecologică, şi întrucât apicultura reprezintă un exemplu elocvent de ocupare a forţei de muncă în condiţii ecologice (îmbunătăţirea şi conservarea biodiversităţii, echilibru ecologic şi conservarea florei) şi un model de producţie durabilă în mediul rural;

C. întrucât programele actuale iau sfârşit în 2013; întrucât sprijinul acordat în prezent de UE pentru sectorul apicol depinde de modalităţile existente ale PAC; întrucât operatorii trebuie să îşi poată face planificări pentru perioada de după anul 2013; întrucât Comisia intenţionează să îşi publice comunicarea privind viitoarea PAC până în noiembrie 2010;

D. întrucât este în mod deosebit în interesul agriculturii ca albinele să rămână polenizatori; întrucât FAO a tras semnale de alarmă în rândul comunităţii internaţionale cu privire la scăderea alarmantă a numărului de insecte polenizatoare, inclusiv a albinelor; întrucât 84% din speciile de plante şi 76% din producţia alimentelor din Europa depind de polenizarea de către albine, a cărei importanţă economică este mult mai mare decât valoarea mierii produse;

E.  întrucât mortalitatea în rândul albinelor reprezintă o problemă din ce în ce mai mare în multe regiuni ca urmare a sinergiei unor factori precum bolile albinelor, imunitatea scăzută a albinelor la agenţi patogeni şi la paraziţi, schimbările climatice şi, parţial, schimbarea utilizării terenurilor cu perioade în care există o lipsă de alimente şi de locuri de colectare a polenului pentru albine, dar şi ca urmare a eradicării progresive a unor specii de plante melifere şi a utilizării de produse fitosanitare şi de tehnici agricole nedurabile;

F.  întrucât scăderea numărului de colonii în unele state membre nu poate fi corelată cu certitudine de utilizarea organismelor modificate genetic (OMG), cum cultivarea lor fiind deocamdată nesemnificativă şi întrucât, după cum s-a observat în anumite regiuni ale lumii, creşterea numărului monoculturilor conduce la dispariţia florei melifere;

G. întrucât multitudinea de boli ale albinelor se află într-o continuă creştere la nivel mondial în aşa fel încât Apis mellifera riscă să devină o specie pe cale de dispariţie din cauza acarianului Varroa, care compromite sistemul imun al albinelor, cauzează tot soiul de boli asociate şi, prin urmare, reprezintă o problemă gravă care afectează populaţia de albine din Europa;

H. întrucât sunt necesare mai multe cercetări pentru a se inversa declinul speciilor polenizatoare, astfel încât să se evite situaţiile precum cele apărute în alte părţi ale lumii, unde, din cauza prezenţei scăzute a polenizatorilor naturali, producţia de fructe şi legume şi producţia arabilă necesită intervenţia umană în scopul polenizării, ceea ce conduce la creşterea semnificativă a costurilor pentru agricultori;

I.   întrucât 40% din piaţa europeană a mierii de albine depinde de importuri; întrucât lipsa independenţei UE în ceea ce priveşte aprovizionarea cu miere de albine conduce la un nivel semnificativ al volatilităţii preţurilor, datorată şi proceselor de contrafacere de pe piaţa la nivel mondial, şi întrucât liberalizarea în trecut a pieţei UE pentru mierea din ţări terţe a creat un dezavantaj concurenţial semnificativ pentru apicultorii din întreaga UE;

J.   întrucât atât statele membre, cât şi operatorii din acest sector au exprimat nevoi concrete în ceea ce priveşte îmbunătăţirea normelor de aplicare pentru acordarea de sprijin pe termen lung şi continuarea acestuia;

K. întrucât trebuie să existe o mai bună colaborare între toate statele membre şi organizaţiile de apicultori la elaborarea programelor, astfel încât fiecare stat membru să aibă posibilitatea de a solicita informaţii şi, dacă acestea sunt relevante, să le împărtăşească în cadrul organizaţiilor europene de care aparţin;

L.  întrucât în raportul EFSA din 11 august 2008 menţionat mai sus se subliniază insuficienţa sistemelor de control şi variabilitatea acestora între statele membre, precum şi lipsa armonizării şi a unor indicatori comuni de performanţă;

M. întrucât, în conformitate cu Directiva 2010/21/UE, statele membre au obligaţia de a se asigura că, începând de la 1 noiembrie 2010, se pun în aplicare anumite cerinţe de etichetare a produselor de uz fitosanitar, în autorizaţia produsului sunt incluse măsuri de atenuare a riscurilor şi se realizează programe de monitorizare pentru a se verifica expunerea directă şi indirectă a albinelor la anumite substanţe active,

1.  salută raportul Comisiei din 28 mai 2010 menţionat mai sus; observă, totuşi, că programele actuale iau sfârşit în 2013 şi îşi exprimă îngrijorarea cu privire la numeroasele provocări şi probleme cu care apicultura europeană încă se mai confruntă, printre acestea numărându-se unele aspecte legate de comercializare, volatilitatea preţurilor, atragerea de tineri apicultori, îmbătrânirea apicultorilor din Uniunea Europeană, scăderea numărului de colonii de albine şi dificultăţile de natură generală legate de combaterea mortalităţii multifactoriale în rândul albinelor;

2.  invită Comisia răspundă pozitiv la cererile formulate atât de către statele membre, cât şi de către operatori, de exemplu prin îmbunătăţirea datelor statistice referitoare la previziunile de producţie, inclusiv prin aplicarea aceloraşi cerinţe calitative pentru mierea de albine, şi prin îmbunătăţirea şi armonizarea programelor de monitorizare şi de cercetare în domeniul apiculturii;

3.  invită Comisia să analizeze, în cadrul propunerii legislative referitoare la politica privind calitatea produselor agricole, modificarea normelor cu privire la indicarea pe etichetă a originii mierii pentru a se evita informaţiile înşelătoare pentru consumatori, mai ales în cazul amestecurilor de sortimente de miere originare atât din ţări ale UE, cât şi din ţări terţe;

4.  subliniază necesitatea îmbunătăţirii cerinţelor de igienă pentru produse prin armonizarea măsurilor de control de la frontiere, mai ales pentru importurilor din ţări terţe, deoarece importurile de miere de slabă calitate, falsurile şi surogatele de miere sunt elemente care conduc la denaturarea pieţei şi care exercită o presiune constantă asupra preţurilor şi a calităţii finale a produselor pe piaţa internă a UE; consideră că denumirea produsului sau orice element grafic sau alt element vizual de pe eticheta sau ambalajul produsului ar trebui să menţioneze mierea numai cu condiţia ca 50% din conţinutul în zahăr să provină din miere;

5.  invită Comisia să considere obligatorie consultarea apicultorilor de către autorităţile europene şi naţionale pe parcursul elaborării programelor apicole şi a legislaţiei conexe, pentru a asigura eficacitatea acestor programe şi punerea lor în aplicare în timp util;

6. invită Comisia să elaboreze programe trienale care să se bazeze pe declaraţii ale statelor membre privind numărul de stupi efectiv înregistraţi, şi nu pe cifre estimative;

7.  recunoaşte importanţa dezvoltării unui tratament cu adevărat inovator şi eficient împotriva acarienilor Varroa, care cauzează pierderi anuale considerabile în anumite regiuni; consideră că este necesară o creştere a disponibilităţii tratamentelor veterinare eficace împotriva acarienilor Varroa şi a tuturor tipurilor de boli asociate pe întreg teritoriul european; invită Comisia să introducă orientări comune pentru tratamentul veterinar în acest domeniu şi să colaboreze neapărat cu organizaţiile de apicultori în acest sens;

8.  invită Comisia să adapteze domeniul de aplicare şi finanţarea politicii veterinare europene în aşa fel încât să ţină seama de particularităţile albinelor şi ale apiculturii cu scopul de a asigura un control mai eficace al bolilor şi disponibilitatea unei medicini veterinare eficiente şi standardizate în întreaga Uniune, în colaborare cu organizaţiile de apicultori;

9.  invită Comisia să îmbunătăţească coordonarea diferitelor programe de cercetare desfăşurate în statele membre în vederea stabilirii unui plan de acţiune pentru soluţionarea problemei pe care o reprezintă mortalitatea albinelor; atrage atenţia asupra faptului că în acest plan ar trebui integrate metode de producţie durabile care să fie compatibile cu polenizatorii, evitându-se monoculturile fără rotaţie;

10. invită Comisia să dea curs recomandărilor din raportul ştiinţific menţionat anterior pe care AESA l-a adoptat la 3 decembrie 2009, în special în ceea ce priveşte finanţarea de „studii specifice bazate pe activităţile existente în curs de desfăşurare, menite să conducă la îmbunătăţirea cunoaşterii şi înţelegerii factorilor care afectează sănătatea albinelor”;

11. solicită să se realizeze cercetări independente şi oportune în domeniul mortalităţii în rândul albinelor şi invită Comisia să se asigure că datele privind efectele pe care le au asupra mediului şi a anumitor specii produsele fitosanitare (cum ar fi seminţele drajate), culturile modificate genetic şi răspândirea toxinelor prin polen sunt puse la dispoziţia publicului şi că toate iniţiativele noi se bazează pe dovezi ştiinţifice şi statistice solide; invită Comisia să lanseze un studiu cu privire la aceste aspecte şi să îşi prezinte rezultatele într-un termen rezonabil;

12. invită Comisia să se asigure că sprijinul acordat în prezent pentru sectorul apicol şi viitorul acestei politici sunt menţinute şi consolidate în cadrul PAC după 2013, garantând continuitatea şi îmbunătăţirea acestui sector; salută decizia Comisiei din iulie 2010 privind creşterea bugetului pentru programele apicole; recunoaşte că această creştere constituie o modalitate de sprijinire a dezvoltării viitoare a apiculturii europene, contribuind la conservarea biodiversităţii; recunoaşte, de asemenea, importanţa albinelor pentru menţinerea nivelului de producţie în cultura agricolă şi horticultură şi consideră că este important să se asigure remunerarea furnizării acestui bun public ecologic;

13. invită Comisia să se asigure de existenţa sprijinului financiar destinat educaţiei, campaniilor de informare şi formării apicultorilor noi şi profesionişti, acordând o atenţie deosebită încurajării noilor apicultori să profeseze în sectorul apicol, inclusiv oferindu-le posibilitatea schimburilor de experienţă cu apicultorii din alte ţări;

14. invită Comisia să analizeze, de comun acord cu statele membre şi în colaborare cu serviciile veterinare şi organizaţiile apicole, cum deja au procedat unele state membre, posibilităţile de instituire a unui plan veterinar orientativ la nivelul UE privind sănătatea albinelor care să vizeze asigurarea accesului la medicamentele veterinare ori de câte ori este nevoie şi care să fie finanţat în cadrul politicii veterinare europene;

15. invită Comisia să îmbunătăţească coordonarea şi transferul de cunoştinţe dintre cercetarea ştiinţifică aplicată, apicultură şi agricultură;

16. consideră că, din cauza posibilului impact al produselor fitosanitare asupra dezvoltării coloniilor de albine, care vine în completarea efectelor asupra albinelor adulte, ar trebui să fie analizate şi efectele produselor fitosanitare asupra întregului stup; reaminteşte, în acest sens, că la momentul adoptării Regulamentului (CE) nr. 1107/2009, Comisia a declarat în plen că, la revizuirea cerinţele referitoare la date pentru substanţele active şi produsele de protecţie a plantelor, astfel cum se menţionează în regulamentul respectiv la articolul 8 alineatul (1) literele (b) şi (c), Comisia va acorda o atenţie deosebită examinărilor de urmărire şi protocoalelor de studiu care permit o evaluare a riscurilor care ia în considerare expunerea directă sau indirectă a albinelor la aceste produse, în special prin nectar, polen şi apă, care pot conţine urme de pesticide provenind de la albinele ce transportă apă;

17. invită Comisia ca, la viitoarea sa elaborare a punerii în aplicare a sistemelor de ajutoare comunitare în domeniul apiculturii, să urmeze o abordare cuprinzătoare şi durabilă, care să cuprindă, în special, dezvoltarea rurală, schimbările climatice şi biodiversitatea, îndeosebi prin sprijinirea măsurilor de menţinere şi de extindere a câmpurilor cu flori;

18. invită Comisia să sprijine apicultura europeană la o scară mai largă şi într-o manieră mai consecventă, recurgând la instrumente suplimentare în cadrul viitoarei PAC, inclusiv la unor măsuri care au ca scop îmbunătăţirea biodiversităţii, atenuarea efectelor schimbărilor climatice, conservarea patrimoniului tradiţional şi cultural naţional care furnizează locuri de muncă unui mare număr de familii europene, protecţia şi îmbunătăţirea calităţii şi bunei funcţionare a pieţei produselor apicole;

19. invită Comisia să coordoneze programele naţionale de monitorizare a cerinţelor de etichetare şi a măsurilor de atenuare a riscurilor, care ar trebui să fie incluse în autorizaţia pentru produsele fitosanitare, precum şi programele de monitorizare a expunerii pentru produsele fitosanitare;

20. invită Comisia să încurajeze vânzarea directă către consumatori, pe pieţele locale, a produselor apicole;

21. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei.

(1)

             JO C 81E , 31.3.2004, p. 107.

(2)

             JO L 143, 30.4.2004, p. 56.

(3)

             JO C 104 E, 30.4.2004, p. 941.

(4)

             JO L 299, 16.11.2007, p. 1.

(5)

             JO C 16E, 22.1.2010, p. 65.

(6)

             JO L 65, 13.3.2010, p. 27.

(7)

             JO L 118, 12.5.2010, p. 56.

(8)

             http://www.efsa.europa.eu/en/scdocs/doc/154r.pdf

(9)

             http://www.efsa.europa.eu/en/scdocs/scdoc/27e.htm

Aviz juridic - Politica de confidențialitate