PROPUNERE DE REZOLUŢIE referitoare la viitorul parteneriatului strategic Africa-UE în urma celui de-al treilea Summit Africa-UE de la Tripoli
8.12.2010
în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
Charles Goerens, Marielle De Sarnez, Louis Michel, Ivo Vajgl, Fiona Hall în numele Grupului ALDE
Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B7-0693/2010
B7‑0698/2010/rev
Rezoluția Parlamentului European referitoare la viitorul parteneriatului strategic Africa-UE în urma celui de-al treilea Summit Africa-UE de la Tripoli
Parlamentul European,
– având în vedere Declarația comună Africa-UE de la Tripoli din 30 noiembrie 2010,
– având în vedere sistemul de preferințe comerciale ale Africii, stabilit prin AGOA (African Growth and Opportunity Act), și parteneriatul comercial China – Africa,
– având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât Declarația de la Tripoli reflectă dorința a diferiți lideri de consolidare a parteneriatului strategic stabilit acum trei ani între cele două continente pentru a aborda împreună provocările comune și pentru a promova creșterea atât în beneficiul tuturor oamenilor din Africa, cât și din Europa;
B. întrucât liderii UE/Africa au inclus această declarație politică în cadrul unui plan de acțiune pe trei ani (2010-2013), pentru a da substanță concretă priorităților identificate, cum ar pacea și securitatea, democrația și drepturile omului, comerțul și infrastructura, energia, emigrarea și ocuparea forței de muncă;
C. întrucât eradicarea sărăciei rămâne în centrul Declarației comune Africa-UE, care se referă la cauzele structurale ale sărăciei din perspectiva crizelor recente, inclusiv a schimbărilor climatice, a prețurilor în creștere la alimente și petrol și a crizei financiare;
D. întrucât atât sectorul privat, cât și societatea civilă, în special din Africa, ar putea avea posibilitatea de a aduce o contribuție cu mult mai eficientă la această strategie decât a fost cazul până în prezent;
E. întrucât securitatea alimentară stă la baza dezvoltării și, cu toate acestea, peste un sfert din populația africană suferă de subnutriție;
F. întrucât construirea de capacități de producție, dezvoltarea capacității de aprovizionare, adăugarea de valoare și diversificarea exporturilor, dar și dezvoltarea unei infrastructuri care să lege statele vecine și, în același timp, să faciliteze comerțul vor crește nivelul de competitivitate al Africii la nivel regional și internațional;
G. întrucât stimularea comerțului și încurajarea afacerilor reprezintă o cale durabilă de ieșire din cercul vicios al sărăciei;
H. întrucât corupția și slaba guvernare subminează serios orice progrese în materie de dezvoltare;
I. întrucât scurgerile ilicite de capital și evaziunea fiscală cauzează pierderi anuale de venituri în valoare de miliarde de dolari pentru națiunile africane;
J. întrucât cota Africii în cadrul comerțului mondial a scăzut de la aproximativ 6% cât era acum 25 de ani la 3%;
K. întrucât lipsa investițiilor străine în Africa rămâne o reală problemă;
L. întrucât contribuția comerțului din interiorul continentului african la performanța comercială totală a Africii este cea mai mică în comparație cu situația din alte regiuni;
M. întrucât, în ceea ce privește comerțul, există în continuare diferențe în cadrul acordurilor de parteneriat economic (APE) și trebuie făcut tot ce este posibil ca aceste parteneriate să fie încheiate ținându-se seama de nivelul redus al capacităților de producție din țările africane – rezultatul în materie de dezvoltare ar trebui să fie, de asemenea, în centrul obiectivelor viitoarei Runde Doha;
N. întrucât prin Declarația de la Tripoli s-a reafirmat angajamentul UE de a crește cheltuielile cu ajutoarele acordate în scopul atingerii obiectivului colectiv de 0,7% din venitul național brut până în 2015;
O. întrucât la începutul Summitului UE-Africa, liderul libian, Moammar Gadhafi, a solicitat un sprijin mai consistent din partea UE pentru țările africane pentru abordarea problemei emigrării ilegale către Europa;
P. întrucât UE rămâne cel mai mare furnizor de ajutor oficial pentru dezvoltare la nivel mondial și cel mai mare donator către Africa,
1. salută lansarea eficientă a acestei strategii ambițioase de la continent la continent de-a lungul ultimilor trei ani și solicită implementarea rapidă a Declarației de la Tripoli, deoarece acum este momentul pentru ca strategia să dea rezultate concrete și o valoare adăugată adevărată;
2. salută conducerea Uniunii Africane și inițiativele acesteia în materie de integrare consolidată și o mai mare dezvoltare durabilă pe continentul african; recunoaște, de asemenea, dimensiunea importantă a integrării regionale pentru creștere și dezvoltare și subliniază în special angajamentul din Declarația de la Tripoli de a face pe deplin funcțională Arhitectura africană de pace și securitate, în strânsă colaborare cu organizațiile regionale;
3. salută implicarea sistematică și eficientă în această strategie a sectorului privat și a parlamentelor naționale africane, precum și a societății civile; subliniază faptul că politicile favorabile mediului de afaceri atrag investiții private cu condiția eradicării corupției, respectării statului de drept și valorificării transparenței;
4. îndeamnă liderii Africii și ai UE să pună în practică angajamentul de la Tripoli și să utilizeze strategia drept instrument pentru a intensifica comerțul african intracontinental, inclusiv pachete îmbunătățite de sprijin pentru comunitățile economice regionale și pentru îmbunătățirea infrastructurii pe teritoriul continentului african; se așteptă ca UE să își respecte angajamentele în privința ajutoarelor pentru comerț; subliniază că toate aspectele relației comerciale Africa-UE trebuie să ia în considerare capacitatea economică și de negociere mai slabă a părții africane;
5. îndeamnă liderii africani și din UE să asigure, prin intermediul strategiei, un acces îmbunătățit la credite și servicii financiare în Africa;
6. solicită liderilor africani și din UE să utilizeze împreună strategia pentru a promova lupta împotriva scurgerii ilicite de capital și a evaziunii fiscale, pentru a promova transparența deplină și rapoartele defalcate pe țări și pentru a intensifica presiunea internațională în toate jurisdicțiile care ar putea permite evaziunea fiscală în țările în curs de dezvoltare;
7. solicită liderilor africani și din UE ca, prin intermediul strategiei, să asigure accesul la microcredite pentru întreprinderile mici și transparența serviciilor financiare în Africa și să abordeze aspectul fiscal al dezvoltării prin instituirea de sisteme fiscale eficiente și viabile în Africa, pentru a asigura o sursă durabilă de finanțare a dezvoltării;
8. salută angajamentul comun Africa-UE față de principiile fundamentale, care includ respectarea drepturilor omului, principiile democratice, statul de drept și condamnarea tuturor formelor de terorism;
9. salută pozițiile comune ambițioase luate pe scena internațională, de exemplu privind schimbările climatice, lupta împotriva terorismului, migrația, acordurile comerciale internaționale, reprezentarea în instituțiile de la nivel mondial atât a UE, cât și a Africii, precum și utilizarea parteneriatului strategic pentru încurajarea consensului în chestiuni de interes comun;
10. subliniază importanța garantării securității alimentare pe teritoriul Africii și subliniază necesitatea de consolidare durabilă a sectorului agricol și al pescuitului din Africa, în special în ceea ce privește micii fermieri;
11. consideră că energia regenerabilă este vitală pentru dezvoltarea economică și socială a Africii și subliniază apelul lansat de Președintele Barroso privind o revoluție verde în Africa;
12. subliniază că trebuie să se acorde o atenție deosebită reducerii dependenței Africii de combustibilii fosili și reducerii vulnerabilității acestui continent față de creșterile prețurilor;
13. subliniază importanța coerenței politice pentru dezvoltare ca principiu director al strategiei comune Africa-UE, în special între politicile privind comerțul, dezvoltarea, agricultura, pescuitul și utilizarea durabilă a resurselor naturale;
14. subliniază apelul adresat liderilor africani de către Președintele Consiliului European, Herman Van Rompuy, de a sprijini Curtea Penală Internațională și de a „subscrie pe deplin la principiul luptei împotriva impunității”;
15. subliniază faptul că politica de prevenire a conflictelor constituie o condiție preliminară esențială pentru o pace durabilă și salută angajamentul UA/UE de a aborda cauzele structurale ale conflictelor, în special prin abordarea problemelor post-referendum din Sudanul de Sud;
16. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate /Vicepreședinte al Comisiei Europene, Consiliului, Comisiei, guvernelor statelor membre și ale țărilor candidate, instituțiilor Uniunii Africane, inclusiv Parlamentului Panafrican, Secretarului General al ONU, Secretarului General al Comunității de Dezvoltare a Africii de Sud (SADC), precum și guvernelor statelor reprezentate la Summitul UE-Africa.