PROPUNERE DE REZOLUŢIE referitoare la adopția internațională în Uniunea Europeană

12.1.2011

depusă pe baza întrebării cu solicitare de răspuns oral B7-0670/2010
în conformitate cu articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul de procedură

Roberta Angelilli, Manfred Weber, Simon Busuttil, Edit Bauer în numele Grupului PPE
Lorenzo Fontana, Fiorello Provera, Oreste Rossi, Francesco Enrico Speroni, Claudio Morganti

Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B7-0029/2011

B7‑0029/2011

Rezoluția Parlamentului European referitoare la adopția internațională în Uniunea Europeană

Parlamentul European,

–   având în vedere Convenția privind drepturile copiilor a Organizației Națiunilor Unite, adoptată de Adunarea Generală ONU la 20 noiembrie 1989, în special articolul 21,

–   având în vedere Convenția privind protecția copilului și cooperarea în cazul adopțiilor interstatale (semnată la Haga în 1993) și Convenția europeană din 25 ianuarie 1996 a Consiliului Europei privind exercitarea drepturilor copilului (ETS nr. 160),

–   având în vedere Rezoluția Parlamentului European referitoare la îmbunătățirea legislației și cooperarea între statele membre în ceea ce privește adopția de copii (A4–0392/1996),

–   având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 16 ianuarie 2008 referitoare la strategia UE privind drepturile copilului (2007/2093(INI)),

–   având în vedere întrebarea din 16 decembrie 2010 adresată Comisiei pentru adopția internațională în Uniunea Europeană (O-0193/2010 – B7 0670/2010),

–   având în vedere articolele 115 alineatul (5) și 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A. întrucât opiniile statelor membre sunt diferite în ceea ce privește principiile care ar trebui să guverneze adopția copiilor, procedurile de adopție și consecințele legale ale adopției;

B.  întrucât acceptarea principiilor și a practicilor revizuite comune referitoare la adopția copiilor ar putea contribui la reducerea dificultăților cauzate de diferențele dintre legislațiile naționale, promovând în același timp interesele copiilor care sunt adoptați;

C. întrucât în Europa problema copiilor abandonați devine mai serioasă și mai urgentă, rezolvarea acestei urgențe fiind importante pentru protejarea drepturilor copilului care urmează să fie adoptat și la nivel internațional, în vederea împiedicării situațiilor în care copii sunt forțați să trăiască în orfelinate;

D. întrucât există convenții în vigoare privind protecția copilului și responsabilitățile parentale, în special: Convenția europeană privind adopția minorilor din 1967, care vizează apropierea legislației statelor membre în care adopția implică mutarea copilului dintr-o țară în alta, precum și Convenția privind protecția copilului și cooperarea în cazul adopțiilor interstatale din 1993;

E.  întrucât, odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene a căpătat forță juridică: în conformitate cu articolul 24, „copiii au dreptul la protecția și îngrijirile necesare pentru asigurarea bunăstării lor”; de asemenea, articolul 3 din Tratatul de la Lisabona menționează că „protecția drepturilor copilului” este unul dintre obiectivele Uniunii;

F.  întrucât încălcarea drepturilor copilului, violența împotriva copiilor și traficul cu copii pentru adopție ilegală, prostituție, muncă ilegală, căsătorie forțată și cerșit sau în orice alt scop ilegal, rămâne o problemă în UE;

G. întrucât cele mai bune interese ale copiilor sunt de maximă importanță,

1.  invită la explorarea posibilității coordonării la nivel european a politicilor și strategiilor privind instrumentul adopției internaționale, în conformitate cu Convenția privind drepturile copiilor a ONU și alte norme internaționale, în vederea îmbunătățirii asistenței privind serviciile de informare, pregătirea adopției interstatale, procesarea procedurilor de solicitare a adopțiilor internaționale și serviciile post-adopție, ținând cont de faptul că toate convențiile internaționale privind protecția drepturilor copilului recunosc dreptul orfanilor sau a copiilor abandonați de a avea o familie și de a fi protejați;

2.  solicită crearea unui mecanism de monitorizare la nivel european care să furnizeze o analiză generală a funcționării sistemelor naționale;

3.  consideră că adopția în țara de origine a copilului sau prin găsirea unei familii prin adopție internațională trebuie realizată în conformitate cu legislația națională relevantă și convențiile internaționale și că plasarea într-o instituție ar trebui folosită doar ca soluție temporară; plasarea în familii de plasament ar putea fi luată în considerare ca soluție alternativă de îngrijire familială;

4.  îndeamnă statele membre și Comisia, în cooperare cu Conferința de la Haga, Consiliul Europei și organizațiile pentru protecția copiilor, să stabilească un cadru pentru a asigura transparența și monitorizarea eficace a evoluției copiilor abandonați și a celor adoptați și să își coordoneze acțiunile în vederea prevenirii traficului de copii;

5.  îndeamnă statele membre să acorde o atenție deosebită copiilor cu nevoi speciale, precum copiii care necesită îngrijire medicală și copiii cu handicap;

6.  recunoaște faptul că posesia unui certificat de naștere contribuie la protecția copilului împotriva încălcării drepturilor sale, înlăturând incertitudinea cu privire la vârsta sau identitatea copilului; consideră că un sistem eficient de înregistrare a nașterilor poate reduce adopția ilegală;

7.  solicită tuturor instituțiilor UE și tuturor statelor membre să participe în mod activ la lupta împotriva adopției ilegale;

8.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Președintelui Consiliului European, Consiliului, Comisiei, precum și parlamentelor și guvernelor statelor membre.