Propunere de rezoluţie - B7-0030/2011Propunere de rezoluţie
B7-0030/2011

    PROPUNERE DE REZOLUŢIE referitoare la copiii abandonați și adopția internațională în UE

    12.1.2011

    depusă pe baza întrebării cu solicitare de răspuns oral B7-0670/2010
    în conformitate cu articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul de procedură

    Timothy Kirkhope, Sajjad Karim, Marina Yannakoudakis în numele Grupului ECR

    Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B7-0029/2011

    Procedură : 2010/2960(RSP)
    Stadiile documentului în şedinţă
    Stadii ale documentului :  
    B7-0030/2011
    Texte depuse :
    B7-0030/2011
    Dezbateri :
    Voturi :
    Texte adoptate :

    B7‑0030/2011

    Rezoluția Parlamentului European referitoare la copiii abandonați și adopția internațională în UE

    Parlamentul European,

    –   având în vedere Convenția de la Haga din 1993 privind protecția copilului și cooperarea în cazul adopțiilor interstatale,

    –   având în vedere Convenția europeană din 1967 privind adopția de copii,

    –   având în vedere Convenția ONU privind drepturile copilului,

    –   având în vedere poziția UNICEF referitoare la adopțiile interstatale din ianuarie 2004,

    –   având în vedere Convenția europeană din 1996 a Consiliului Europei privind exercitarea drepturilor copilului,

    –   având în vedere legislația națională privind familia și adopția în cele 27 de state membre ale Uniunii Europene,

    –   având în vedere Rezoluția Parlamentului European referitoare la îmbunătățirea legislației și cooperarea între statele membre în ceea ce privește adopția de copii (A4–0392/96),

    –   având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 16 ianuarie 2008 referitoare la strategia UE privind drepturile copilului (2007/2093(INI)),

    –   având în vedere articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

    A. întrucât adopția internațională are loc atunci când părinții adoptivi locuiesc în altă țară, iar copilul este mutat în acea țară;

    B.  întrucât numărul de adopții internaționale la nivel mondial aproape că s-a dublat în fiecare an, marea majoritate a adopțiilor internaționale implicând în prezent copii care sunt mutați din țări în curs de dezvoltare în țări dezvoltate;

    C. întrucât instrumentul principal de drept internațional, care vizează reglementarea adopțiilor internaționale, este Convenția de la Haga din 1993 privind adopția, care numără 81 de state semnatare;

    D. întrucât în statele în care practica adopțiilor internaționale nu este reglementată, riscurile de trafic cu copii și de răpire sunt în mod semnificativ mai mari;

    E.  întrucât bunăstarea copiilor abandonați este o valoare de bază a Uniunii Europene;

    F.  întrucât adopția internațională este, în cadrul UE, un proces legal foarte complex, guvernat de dreptul național al fiecărui stat membru privind adopțiile;

    G. întrucât Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene abordează problematica drepturilor copilului și declară că „în toate acțiunile referitoare la copiii, interesul superior al copilului trebuie să fie considerat primordial”,

    1.  afirmă că adopția internațională este o opțiune care poate fi benefică pentru anumiți copii, în cazul în care aceștia nu pot locui cu părinții lor naturali din cauza abandonului, a relelor tratamente sau în cazul în care părintele natural/părinții naturali nu poate/nu pot să îl îngrijească;

    2.  subliniază că adopția internațională creează riscul de abuz sau mal praxis care poate submina cele mai bune interese ale copilului și că separarea de părinții naturali și locul de origine poate fi nocivă pentru un copil;

    3.  invită statele membre să asigure că toate principiile Convenției ONU privind drepturile copilului sunt respectate în toate cazurile în care acest lucru este posibil;

    4.  îndeamnă statele membre să recunoască implicațiile psihologice, emoționale, fizice și sociale/educaționale care pot interveni atunci când un copil este mutat din locul său de origine și să ofere asistența corespunzătoare părinților adoptivi și copilului adoptat;

    5.  invită statele membre să asigure că toate deciziile referitoare la adopția unui copil sunt luate în mod exclusiv în cel mai bun interes al copilului;

    6.  încurajează statele membre să acționeze rapid în procesarea solicitărilor de adopții, conform Convenției de la Haga, astfel încât copilul să se poată bucura de drepturile și efectele depline ale adopției fără întârziere;

    7.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Președintelui Consiliului European, Consiliului, Comisiei, precum și parlamentelor și guvernelor statelor membre.