PROPUNERE DE REZOLUŢIE referitoare la adopția internațională în Uniunea Europeană

17.1.2011

depusă pe baza întrebării cu solicitare de răspuns oral B-0670/2010
în conformitate cu articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul de procedură

Hannes Swoboda în numele Grupului S&D

Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B7-0029/2011

B7‑000/2011

Rezoluția Parlamentului European referitoare la adopția internațională în Uniunea Europeană

Parlamentul European,

- având în vedere Convenția privind drepturile copiilor a Organizației Națiunilor Unite, adoptată de Adunarea Generală a ONU la 20 noiembrie 1989, în special articolul 21,

 

-  având în vedere Convenția privind protecția copilului și cooperarea în cazul adopțiilor interstatale (semnată la Haga în 1993) și Convenția europeană din 25 ianuarie 1996 a Consiliului Europei privind exercitarea drepturilor copilului (ETS nr. 160),

 

-  având în vedere articolul 24 al Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

 

-  având în vedere articolul 3 alineatele (3) și (5) din Tratatul privind Uniunea Europeană,

 

- având în vedere Rezoluția Parlamentului European referitoare la îmbunătățirea legislației și cooperarea între statele membre în ceea ce privește adopția de copii (A4–0392/96),

 

- având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 16 ianuarie 2008 referitoare la strategia UE privind drepturile copilului (2007/2093 (INI)),

 

- având în vedere articolul 115 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură,

 

A. întrucât dreptul material privind adopțiile intră în competența statelor membre;

 

B. întrucât modalitatea în care adopțiile internaționale sunt puse în aplicare în cadrul Uniunii Europene depinde de dispozițiile legislației naționale a fiecărui stat membru în domeniul adopțiilor;

 

C. întrucât articolul 81 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene permite adoptarea unor măsuri privind dreptul familiei;

 

D. întrucât sunt în vigoare diverse convenții internaționale privind protecția copilului și responsabilitățile parentale, în special Convenția de la Haga din 1993 privind protecția copilului și cooperarea în cazul adopțiilor interstatale, semnată de 81 de țări;

 

E. întrucât s-au realizat progrese considerabile grație Convenției de la Haga din 1993 privind protecția copilului și cooperarea în cazul adopțiilor interstatale, care reglementează și simplifică adopțiile interstatale în cadrul Uniunii Europene și al țărilor terțe;

 

F. întrucât Uniunea Europeană ar trebuie să încerce să îmbunătățească aplicarea Convenției de la Haga între statele membre, prin eliminarea birocrației inutile și crearea posibilității de a accelera procedurile de adopție, protejând în același timp drepturile primordiale ale copilului;

 

G. întrucât numărul de adopții internaționale la nivel mondial a crescut foarte mult, marea majoritate a adopțiilor internaționale implicând în prezent copii care sunt mutați din țări în curs de dezvoltare în țări dezvoltate;

 

H. întrucât, în Europa, problema copilăriei precare, în special în cazul copiilor abandonați și plasați în orfelinate, rămâne o problemă serioasă și urgentă, și întrucât este important să se protejeze dreptul copiilor la o viață de familie;

 

I. întrucât protecția drepturilor copilului se încadrează în obiectivele Uniunii,

 

1. invită comisia competentă să analizeze modul în care adopția internațională este pusă în aplicare la nivel european între statele membre, în conformitate cu convențiile internaționale, în special Convenția privind protecția copilului și cooperarea în cazul adopțiilor interstatale, în vederea îmbunătățirii asistenței privind serviciile de informare, pregătirea adopției interstatale, procesarea procedurilor de solicitare a adopțiilor internaționale și serviciile post-adopție, ținând cont de faptul că toate convențiile internaționale privind protecția drepturilor copilului recunosc dreptul orfanilor sau a copiilor abandonați de a avea o familie;

 

2. solicită simplificarea și coordonarea procedurilor naționale existente; în acest scop, Comisia ar putea să inițieze o analiză aprofundată a pentru a evalua fezabilitatea și necesitatea existenței unui mecanism de monitorizare și de diseminare a celor mai bune practici la nivelul întregii Europe în vederea promovării și stimulării unei omogeneități efective a procedurilor aplicate în statele membre în conformitate cu convențiile internaționale;

 

3. consideră că ar trebui încurajată adopția, ori de câte ori este posibil și având în vedere interesele primordiale ale copilului, în primul rând în țara de origine a copilului, sau plasarea acestuia într-o formă de îngrijire familială alternativă, de exemplu într-o familie de plasament sau într-un internat, sau prin găsirea unei familii prin adopție internațională, în conformitate cu legislația națională relevantă și convențiile internaționale, plasarea într-o instituție nefiind folosită decât ca soluție temporară;

 

4. îndeamnă statele membre și Comisia, în strânsă cooperare cu Conferința de la Haga, Consiliul Europei și organizațiile pentru protecția copiilor, să stabilească un cadru pentru a asigura o evaluare reală a evoluției copiilor abandonați și a celor adoptați, precum și să își coordoneze acțiunile pentru a preveni traficul de copii pentru adopție;

 

5. îndeamnă statele membre să acorde o atenție deosebită copiilor cu nevoi speciale, precum copiii care necesită îngrijire medicală și copiii cu handicap;

 

6. recunoaște că elementele de protecție procedurale și examinarea atentă a tuturor documentelor de adopție, inclusiv certificatele de naștere, contribuie la protecția copilului împotriva încălcării drepturilor sale, înlăturând incertitudinile cu privire la vârsta sau identitatea copilului; consideră că un sistem eficient de înregistrare a nașterilor poate preveni traficul de copii pentru adopție;

 

7. solicită tuturor instituțiilor Uniunii Europene și tuturor statelor membre să participe în mod activ la lupta împotriva traficului de copii pentru adopție și să promoveze transparența costurilor pentru toate activitățile care se desfășoară în țările în care este declarată adopția;

 

8. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Președintelui Consiliului European, Consiliului, Comisiei, precum și parlamentelor și guvernelor statelor membre.