PROPUNERE DE REZOLUŢIE referitoare la adopția internațională în Uniunea Europeană

17.1.2011

depusă pe baza întrebării cu solicitare de răspuns oral B7-0670/2010
în conformitate cu articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul de procedură

Cecilia Wikström, Renate Weber, Sonia Alfano, Luigi de Magistris, Diana Wallis în numele Grupului ALDE

Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B7-0029/2011

B7‑0038/2011

Rezoluția Parlamentului European referitoare la adopția internațională în Uniunea Europeană

Parlamentul European,

–   având în vedere Convenția privind drepturile copiilor a Organizației Națiunilor Unite, adoptată de Adunarea Generală ONU la 20 noiembrie 1989, în special articolul 21,

–   având în vedere Convenția privind protecția copilului și cooperarea în cazul adopțiilor interstatale (semnată la Haga în 1993) și Convenția europeană din 25 ianuarie 1996 a Consiliului Europei privind exercitarea drepturilor copilului (ETS nr. 160),

–   având în vedere Rezoluția Parlamentului European referitoare la îmbunătățirea legislației și cooperarea între statele membre în ceea ce privește adopția de copii (A4–0392/1996),

–   având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 16 ianuarie 2008 referitoare la strategia UE privind drepturile copilului (2007/2093(INI)),

–   având în vedere articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A. întrucât bunăstarea copiilor este extrem de importantă;

B.  întrucât toate statele membre ale UE au semnat Convenția din 29 mai 1993 privind protecția copilului și cooperarea în cazul adopțiilor interstatale;

C. întrucât Convenția Națiunilor Unite privind drepturile copilului și Convenția de la Haga descriu familia ca fiind o unitate fundamentală a societății, mediul natural pentru creșterea și bunăstarea copiilor în marea majoritate a cazurilor, precum și prima opțiune în ceea ce privește îngrijirea copiilor;

D. întrucât, atunci când copiii nu pot beneficia, în primul rând, de îngrijirea familiei, adopția ar trebui să fie una dintre opțiunile secundare naturale puse la dispoziție, iar plasarea copiilor în instituții specializate ar trebui să fie cea din urmă opțiune;

E.  întrucât opiniile statelor membre sunt diferite în ceea ce privește principiile care ar trebui să guverneze adopția copiilor, procedurile de adopție și consecințele legale ale adopției;

F.  întrucât acceptarea principiilor și a practicilor revizuite comune referitoare la adopția copiilor ar putea contribui la reducerea dificultăților cauzate de diferențele dintre legislațiile naționale, promovând în același timp interesele copiilor care sunt adoptați;

G. întrucât, în Europa, problema copiilor abandonați devine și mai serioasă și urgentă, rezolvarea ei fiind importantă pentru protejarea dreptului copiilor de a fi adoptați inclusiv la nivel internațional, pentru a se evita plasarea acestora în orfelinate;

H. întrucât există convenții în vigoare privind protecția copilului și responsabilitățile parentale, în special: Convenția europeană privind adopția minorilor din 1967, care vizează apropierea legislației statelor membre în care adopția implică mutarea copilului dintr-o țară în alta, precum și Convenția privind protecția copilului și cooperarea în cazul adopțiilor interstatale din 1993;

I.   întrucât, odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene a căpătat forță juridică: în conformitate cu articolul 24, „copiii au dreptul la protecția și îngrijirile necesare pentru asigurarea bunăstării lor”; de asemenea, articolul 3 din Tratatul de la Lisabona menționează că „protecția drepturilor copilului” este unul dintre obiectivele Uniunii;

J.   întrucât încălcarea drepturilor copilului, violența împotriva copiilor și traficul cu copii pentru adopție ilegală, prostituție, muncă ilegală, căsătorie forțată și cerșit sau în orice alt scop ilegal, rămâne o problemă în UE;

K. întrucât interesele primordiale ale copiilor sunt de maximă importanță,

1.  invită la analizarea posibilității coordonării la nivel european a politicilor și strategiilor privind instrumentul de adopție internațională, în conformitate cu Convenția privind drepturile copiilor a ONU, Convenția de la Haga privind adopția interstatală și alte norme internaționale, în vederea îmbunătățirii asistenței privind serviciile de informare, pregătirea adopției interstatale, procesarea procedurilor de solicitare a adopțiilor internaționale și serviciile post-adopție, ținând cont de faptul că toate convențiile internaționale privind protecția drepturilor copilului recunosc dreptul orfanilor sau a copiilor abandonați de a avea o familie și de a fi protejați;

2.  consideră că adopția în țara de origine a copilului sau prin găsirea unei familii prin adopție internațională trebuie realizată în conformitate cu legislația națională relevantă și convențiile internaționale și că plasarea într-o instituție ar trebui folosită doar ca soluție temporară; plasarea în familii de plasament ar putea fi luată în considerare ca soluție alternativă de îngrijire familială;

3.  îndeamnă statele membre și Comisia, în cooperare cu Conferința de la Haga, Consiliul Europei și organizațiile pentru protecția copiilor, să stabilească un cadru pentru a asigura transparența și monitorizarea eficace a evoluției copiilor abandonați și a celor adoptați și să își coordoneze acțiunile în vederea prevenirii traficului de copii;

4.  îndeamnă statele membre să acorde o atenție deosebită copiilor cu nevoi speciale, precum copiii care necesită îngrijire medicală și copiii cu handicap;

5.  recunoaște faptul că posesia unui certificat de naștere contribuie la protecția copilului împotriva încălcării drepturilor sale, înlăturând incertitudinea cu privire la vârsta sau identitatea copilului; consideră că un sistem eficient de înregistrare a nașterilor poate reduce adopția ilegală;

6.  solicită tuturor instituțiilor UE și tuturor statelor membre să participe în mod activ la lupta împotriva adopției ilegale;

7.  solicită tuturor instituțiilor UE să joace un rol mai activ în cadrul Conferinței de la Haga pentru a exercita presiune asupra acesteia în vederea îmbunătățirii, a simplificării și a facilitării adopției internaționale, recunoscând și asigurând, totodată, apărarea drepturilor copiilor din țările terțe;

8.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Președintelui Consiliului European, Consiliului, Comisiei, precum și parlamentelor și guvernelor statelor membre.