Procedură : 2010/2963(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : B7-0084/2011

Texte depuse :

B7-0084/2011

Dezbateri :

Voturi :

PV 03/02/2011 - 8.16
CRE 03/02/2011 - 8.16

Texte adoptate :

P7_TA(2011)0041

PROPUNERE DE REZOLUŢIE
PDF 135kWORD 94k
Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B7-0073/2011
26.1.2011
PE455.913v01-00
 
B7-0084/2011

depusă pe baza întrebărilor cu solicitare de răspuns oral B7–0667/2010, B7‑0801/2010, B7–0805/2010 şi B7–0806/2010

în conformitate cu articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul de procedură


referitoare la criza deşeurilor din Campania


Judith Merkies, Victor Boştinaru în numele Grupului S&D

Rezoluţia Parlamentului European referitoare la criza deşeurilor din Campania  
B7‑0084/2011

Parlamentul European,

–   având în vedere Directiva 75/42/CEE privind deşeurile, în special articolul 4,

–   având în vedere Directiva 91/689/CEE privind deşeurile periculoase, în special articolul 2,

–   având în vedere Directiva 99/31/CE privind depozitele de deşeuri, în special articolul 11 şi anexa II,

–   având în vedere Directiva-cadru revizuită privind deşeurile (2008/98/CE), în special articolele 17 şi 18,

–   având în vedere Rezoluţia sa din 19 noiembrie 2003 referitoare la Directiva-cadru privind deşeurile(1),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 16 septembrie 1998 referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu cu privire la aplicarea directivelor privind gestionarea deşeurilor(2),

–   având în vedere documentul de lucru referitor la misiunea de informare efectuată de Comisia pentru petiţii în Campania, Italia, între 28 şi 30 aprilie 2010(3),

–   având în vedere Legea nr. 123/2008 a Republicii Italiene, promulgată la 14 iulie 2008,

–   având în vedere Directiva 2008/99/CE privind protecţia mediului prin intermediul dreptului penal,

–   având în vedere hotărârea Curţii Europene de Justiţie în cauza C-135/05 din 26 aprilie 2007,

–   având în vedere hotărârea Curţii Europene de Justiţie în cauza C-297/08 din 4 martie 2010,

–   având în vedere articolul 191 şi articolul 260 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene,

–   având în vedere Directiva 2003/35/CE de instituire a participării publicului la elaborarea anumitor planuri şi programe privind mediul, în special articolul 2,

–   având în vedere Convenţia de la Aarhus,

–   având în vedere articolul 115 alineatul (5) şi articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A. întrucât criza deşeurilor din provincia Campania este capitolul cel mai complex dintr-o serie îndelungată de probleme de gestionare a deşeurilor în numeroase regiuni din Italia; întrucât în anii ’90 a fost declarată starea de urgenţă în ceea ce priveşte deşeurile şi au fost desemnaţi comisari guvernamentali care beneficiază de competenţe şi de fonduri speciale;

B.  întrucât Decretul-lege nr. 195 din 31 decembrie 2009 declară încheiată starea de urgenţă şi deleagă gestionarea ciclului de deşeuri autorităţilor provinciei; întrucât este extrem de dificil pentru provincia Napoli - unde trăiesc în prezent aproximativ 52% din populaţia Campaniei - să asigure o gestionare unitară şi autonomă;

C. întrucât la 5 octombrie 2010 Comisia pentru petiţii a Parlamentului European a adoptat aproape în unanimitate un document de lucru3 referitor la misiunea de informare efectuată în Campania, Italia, între 28 şi 30 aprilie 2010, în urma numeroaselor petiţii primite în timp cu privire la problemele de gestionare a deşeurilor din această regiune;

D. întrucât, după criza din vara anului 2007, a apărut o nouă situaţie de criză, la scurt timp după adoptarea raportului referitor la misiunea Comisiei pentru petiţii, şi a fost declarată din nou starea de urgenţă; întrucât anunţarea măsurilor excepţionale luate în consecinţă, cum ar fi deschiderea de noi depozite de deşeuri, a fost urmată de proteste masive;

E.  întrucât soluţia iniţială de a produce baloţi de deşeuri („ecobales”) şi deşeuri organice a fost, în cele din urmă, pusă în practică incorect, provocând astfel o situaţie în care baloţii de deşeuri nu au putut fi eliminaţi; întrucât, din cauza nefiltrării şi nesortării deşeurilor, s-au acumulat în situri temporare peste şase milioane de baloţi de deşeuri de calitate inferioară;

F.  întrucât primul incinerator din Acerra a devenit operaţional abia în martie 2010, dar funcţionarea sa a fost afectată de lipsa infrastructurii adecvate de separare şi tratare a deşeurilor şi există în continuare preocupări legate de ce se va întâmpla cu cenuşa toxică rezultată în urma incinerării;

G. întrucât progresele înregistrate în reducerea cantităţii de deşeuri şi în reciclarea deşeurilor menajere sunt minime, iar deşeurile menajere şi de altă natură sunt în continuare transportate la depozite fără a se face vreo distincţie, în unele cazuri în mod evident amestecate cu diferite tipuri de deşeuri industriale;

H. întrucât numeroase depozite de deşeuri au fost declarate zone de interes strategic şi, în consecinţă, cetăţenii şi autorităţile locale, inclusiv poliţia, nu au putut verifica ce fel de deşeuri sunt aduse în realitate în aceste depozite; întrucât depozitele de deşeuri sunt gestionate de entităţi private care nu dispun de licenţe sau autorizaţii corespunzătoare pentru a respecta întru totul cadrul legal;

I.   întrucât, în conformitate cu Convenţia de la Aarhus, cetăţenii au dreptul de a fi informaţi cu privire la situaţia de pe teritoriul pe care locuiesc, iar autorităţile au obligaţia să ofere informaţii şi să motiveze cetăţenii să dea dovadă de o atitudine şi un comportament responsabile; întrucât, în conformitate cu Directiva 2003/35/CE, statele membre trebuie să se asigure că publicul poate participa, în timp util și în mod efectiv, la pregătirea şi la modificarea sau revizuirea planurilor sau ale programelor care trebuie elaborate;

J.   întrucât cetăţenii care au protestat faţă de această situaţie sau care au încercat să propună soluţii alternative nu s-au bucurat de atenţia cuvenită; întrucât reacţia principală a autorităţilor politice naţionale a constat în punerea sub control militar strict a siturilor de deşeuri şi a incineratorului din Acerra; întrucât, recent, au fost făcute arestări în timpul demonstraţiilor publice legate de acest subiect, reieşind clar că relaţia dintre cetăţeni şi autorităţi s-a deteriorat şi că nemulţumirea populaţiei continuă să crească;

K. întrucât Comisia Europeană a decis în 2007 să suspende plata a 135 de milioane de euro în contribuţii din perioada de finanţare 2006-2013 la proiectele privind gestionarea deşeurilor şi a încă 10,5 milioane de euro din perioada de finanţare 2000-2006, până la abolirea sistemului comisarilor;

L.  întrucât progresele înregistrate în reducerea şi reciclarea deşeurilor menajere sunt minime, actualul ciclu al deşeurilor bazându-se încă în mare măsură pe depozite şi incinerare, în dezacord cu orientările noii Directive-cadru privind deşeurile (2008/98/CE); întrucât nu există încă un plan coerent de gestionare a deşeurilor în regiune care să respecte principiile legislaţiei UE privind deşeurile, ierarhia opţiunilor de tratare, nici în utilizarea în condiţii de siguranţă a depozitelor de deşeuri şi nici în incinerare, continuându-se practica aducerii deşeurilor nesortate în depozite, în anumite cazuri amestecate în mod evident cu diferite tipuri de deşeuri industriale;

M. întrucât calitatea deşeurilor menajere şi depozitarea necontrolată a deşeurilor periculoase pe situri ilegale nu sunt controlate şi faptul că factorii geologici şi hidrologici nu au fost luaţi în considerare în mod corespunzător atunci când s-a stabilit amplasarea depozitelor de deşeuri în situri precum Chiaiano au generat riscuri mari de contaminare a solului din împrejurimi şi a surselor de apă subterană; întrucât aceasta reprezintă o încălcare a dispoziţiilor articolelor 17 şi 18 din Directiva-cadru privind deşeurile, precum şi a dispoziţiilor Directivei privind depozitele de deşeuri;

N. întrucât, în hotărârea sa din 26 aprilie 2007 în cauza C-135/05, Curtea de Justiţie a declarat că, neadoptând toate măsurile necesare pentru a se asigura mai ales că deşeurile sunt recuperate sau eliminate fără a pune în pericol sănătatea umană şi fără a se utiliza procese sau metode care ar putea fi dăunătoare pentru mediu şi că abandonarea, depozitarea ilegală sau eliminarea necontrolată de deşeuri sunt interzise, între altele, Republica Italiană nu şi-a îndeplinit obligaţiile care îi revin în temeiul dreptului comunitar; întrucât, în hotărârea sa recentă din 4 martie 2010 în cauza C-297/08, Curtea de Justiţie a declarat că, neadoptând toate măsurile necesare în regiunea Campania, Republica Italiană nu şi-a îndeplinit obligaţiile care îi revin în temeiul articolelor 4 şi 5 din Directiva 2006/12/CE;

O. întrucât, încă în Rezoluţia sa din 16 septembrie 1998 referitoare la aplicarea directivelor privind gestionarea deşeurilor, Parlamentul a solicitat iniţierea sistematică de proceduri privind încălcarea dreptului comunitar împotriva statelor membre care nu respectă dispoziţiile acestor directive şi întocmirea unei liste trimestriale a cauzelor deschise la Curtea de Justiţie împotriva statelor membre care nu îşi respectă obligaţiile, inclusiv a unei liste a cauzelor în care Curtea s-a pronunţat deja şi a unei liste a amenzilor impuse de Curte şi întrucât, în Rezoluţia sa din 19 noiembrie 2003 referitoare la raportul privind aplicarea Directivei-cadru privind deşeurile, Parlamentul a solicitat o monitorizare şi o coordonare riguroase şi consecvente ale punerii în aplicare a legislaţiei în vigoare privind deşeurile,

1.  îndeamnă la găsirea de urgenţă a unei soluţii durabile care să îndeplinească criteriile UE, şi anume punerea în aplicare a unui plan de gestionare a deşeurilor în cadrul căruia, în conformitate cu Directiva 2008/98/CE, respectarea ierarhiei ciclului deșeurilor să constituie un element-cheie; solicită Comisiei să informeze Parlamentul în legătură cu aceasta;

2.  reaminteşte că respectarea legislaţiei UE privind deşeurile în Campania presupune un efort susţinut de diminuare a volumului deşeurilor şi înclinarea balanţei în favoarea prevenirii producerii deşeurilor, a reducerii, reutilizării și reciclării acestora, prin crearea unei infrastructuri adecvate; constată că trebuie pus un accent mai puternic pe recuperarea deşeurilor organice, în special în această regiune preponderent agricolă; recomandă controlarea termenului şi instituirea unui sistem de schimb de cele mai bune practici;

3.  consideră că măsurile excepţionale de durată ale autorităţilor italiene, inclusiv numirea de comisari speciali sau desemnarea depozitelor de deşeuri drepte zone de „interes strategic” sub control militar au fost contraproductive şi îşi exprimă temerea că opacitatea instaurată de instituţiile publice în ceea ce priveşte gestionarea deşeurilor a facilitat în loc să descurajeze prezenţa sporită a grupurilor de crimă organizată, atât în ceea ce priveşte procesul oficial de gestionare a deşeurilor din regiune, cât şi eliminarea ilegală a deşeurilor industriale; prin urmare, invită diferitele autorităţi responsabile să dea dovadă de mult mai multă transparenţă;

4.  subliniază importanţa reinstaurarea încrederii printr-un dialog structurat între cetăţeni şi diferitele autorităţi, precum şi între diferitele niveluri de administraţie, într-un cadru structurat; regretă incriminarea de către autorităţi a unor cetăţeni care demonstrau paşnic împotriva deschiderii de noi depozite de deşeuri şi violenţa cu care forţele de ordine i-au tratat pe aceştia;

5.  reiterează faptul că fondurile structurale vor rămâne blocate până la prezentarea unui plan de gestionare a deşeurilor conform cu legislaţia UE;

6.  este preocupat de prezenţa celor şapte milioane de tone de baloţi de deşeuri, al căror conţinut este analizat în prezent, acumulate în siturile de depozitare, în special în situl Taverna del Ré, şi subliniază că acestea trebuie înlăturate şi eliminate cu prioritate, după o evaluare adecvată a conţinutului exact al acestora; insistă asupra faptului că eliminarea baloţilor de deşeuri trebuie să aibă loc printr-un tratament adecvat(4) şi să fie abordată în cadrul unui plan de gestionare a deşeurilor, în care sunt stabilite clar amplasamentele pentru fiecare tip de tratare şi care se bazează pe practici legale;

7.  constată că trebuie să se acorde urgent atenţie problemei pe care o reprezintă depozitarea deschisă şi ilegală de deşeuri amestecate şi neidentificate în apropierea sitului de la Ferandelle şi solicită aplicarea unor controale stricte privind gestionarea; reaminteşte autorităţilor competente că, în deplină conformitate cu Directiva privind emisiile industriale/ prevenirea şi controlul integrat al poluării, care este revizuită în prezent, acestea trebuie să instituie controale stricte ale manipulării anumitor tipuri de deşeuri industriale, indiferent de originea lor; observă, de asemenea, că trebuie desemnate situri speciale care să respecte dispoziţiile directivelor UE, asigurându-se că este dezvoltată o infrastructură adecvată pentru deşeurile industriale, pentru deşeurile speciale şi pentru cele toxice; solicită o explicaţie privind motivele pentru care situl destinat primirii de deşeuri organice nu a fost folosit şi solicită punerea sa în funcţiune, cu condiţia să îndeplinească criteriile stabilite în Directiva privind gestionarea deşeurilor;

8.  regretă faptul că au fost deschise depozite de deşeuri în zone protejate ale naturii în perimetrul Parcului Naţional Vezuviu, cum ar fi depozitul de la Terzigno; se opune cu fermitate oricăror planuri de extindere a acestor depozite de deşeuri şi salută decizia de a nu se deschide un al doilea depozit la Terzigno (Cava Vitiello); propune Comisiei să solicite Curţii de Justiţie iniţierea unei acţiuni în încetare în cazul extinderii depozitelor de deşeuri existente în zonele de protecţie a naturii sau în cazul deschiderii de noi depozite în situri Natura 2000;

9.  ia act de constatarea Comisiei potrivit căreia localizarea siturilor de depozite de deşeuri în situri Natura 2000 nu reprezintă o încălcare a legislaţiei UE şi, de asemenea, că zone care au fost desemnate sau deja folosite în parcuri naţionale, precum Natura 2000 şi zone din patrimoniul UNESCO, sunt conforme cu legislaţia UE; se întreabă dacă aceasta nu reprezintă un risc pentru mediu sau sănătate; este de părere că prezenţa depozitelor de deşeuri în situri naturale sau culturale este incompatibilă cu legislaţia în domeniul mediului; solicită Comisiei să modifice legislaţia europeană în domeniul deşeurilor pentru a interzice în mod categoric depozitele de deşeuri în situri Natura 2000;

10. solicită Comisiei să depună toate eforturile, în limita prerogativelor sale, pentru a verifica dacă autorităţile competente italiene se asigură efectiv de faptul că deşeurile sunt ridicate, sortate şi tratate corespunzător, de exemplu efectuând inspecţii sistematice, şi dacă autorităţile regionale au prezentat un plan credibil de gestionare a deşeurilor;

11. subliniază că elaborarea şi punerea în aplicare a unui ciclu al deşeurilor este de competenţa autorităţilor italiene; consideră că sarcina curăţării siturilor din Campania care au fost contaminate prin poluarea generată de diferite tipuri de deşeuri nu ar trebui finanţată din banii contribuabililor, ci, în conformitate cu principiul „poluatorul plăteşte”, de către cei responsabili de poluare;

12. constată că Italia nu a notificat transpunerea Directivei 2008/99/CE privind protecţia mediului prin intermediul dreptului penal până la termenul stabilit de 26 decembrie 2010 şi se aşteaptă ca Italia să se conformeze pe deplin directivei şi să aplice sancţiuni în funcţie de încălcările constatate privind deşeurile care sunt menţionate în directivă, inclusiv în cazul persoanelor juridice, atunci când este cazul;

13. solicită Comisiei să monitorizeze respectarea de către autorităţile din Campania a dispoziţiilor cuprinse în procedura de încălcare a normelor, în conformitate cu articolul 260 din TFUE, pentru a stabili sancţiuni care să determine autorităţile italiene să se conformeze hotărârii Curţii, asigurându-se în special că depozitele de deşeuri existente îndeplinesc condiţiile stabilite de dreptul UE;

14. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, precum şi guvernului şi camerelor parlamentului italian.

(1)

Texte adoptate, P5_TA(2003)0508.

(2)

OJ C 313 12.10.1998, p. 0053-0099.

(3)

PETI_DT(2010)442870.

(4)

Pentru cele mai noi, incinerarea în instalaţii specializate pare să fie singura soluţie practică în acest moment; zona actuală de eliminare trebuie reabilitată în mod corespunzător. Pentru deşeurile acumulate şi deja „mumificate”, incinerarea nu este posibilă; trebuie deci să se apeleze la eliminarea în depozite de deşeuri autorizate oficial, care respectă condiţiile impuse de Directiva privind depozitele de deşeuri.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate