Procedură : 2010/2963(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : B7-0085/2011

Texte depuse :

B7-0085/2011

Dezbateri :

Voturi :

PV 03/02/2011 - 8.16
CRE 03/02/2011 - 8.16

Texte adoptate :

P7_TA(2011)0041

PROPUNERE DE REZOLUŢIE
PDF 153kWORD 100k
Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B7-0073/2011
26.1.2011
PE455.914v01-00
 
B7-0085/2011

depusă pe baza întrebărilor cu solicitare de răspuns oral B7‑0188/2010, B7‑0197/2010, B7-0208/2010 și B7‑0209/2010

în conformitate cu articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul de procedură


referitoare la criza deșeurilor din Campania


Margrete Auken, Eva Lichtenberger în numele Grupului Verts/ALE

Rezoluția Parlamentului European referitoare la criza deșeurilor din Campania  
B7‑0085/2011

Parlamentul European,

–   având în vedere Directiva 75/42/CEE privind deșeurile, în special articolul 4,

–   având în vedere Directiva 91/689/CEE privind deșeurile periculoase, în special articolul 2,

–   având în vedere Directiva 99/31/CE privind depozitele de deșeuri, în special articolul 11 și anexa II,

–   având în vedere Directiva-cadru revizuită privind deșeurile (2008/98/CE), în special articolele 17 și 18,

–   având în vedere Rezoluția sa din 19 noiembrie 2003 referitoare la Directiva-cadru privind deșeurile(1),

–   având în vedere Rezoluția sa din 16 septembrie 1998 referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu cu privire la aplicarea directivelor privind gestionarea deșeurilor(2),

–   având în vedere documentul de lucru referitor la misiunea de informare efectuată de Comisia pentru petiții în Campania, Italia, între 28 și 30 aprilie 2010(3),

–   având în vedere Legea nr. 123/2008 a Republicii Italiene, promulgată la 14 iulie 2008,

–   având în vedere Directiva 2008/99/CE privind protecția mediului prin intermediul dreptului penal,

–   având în vedere hotărârea Curții Europene de Justiție în cauza C-135/05 din 26 aprilie 2007,

–   având în vedere hotărârea Curții Europene de Justiție în cauza C-297/08 din 4 martie 2010,

–   având în vedere articolul 191 și articolul 260 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–   având în vedere Directiva 2003/35/CE de instituire a participării publicului la elaborarea anumitor planuri și programe privind mediul, în special articolul 2,

–   având în vedere Convenția de la Aarhus,

A. întrucât criza deșeurilor din provincia Campania reprezintă cel mai dramatic capitol dintr-o serie îndelungată de probleme de gestionare a deșeurilor în numeroase regiuni din Italia, inclusiv Lazio, Calabria și Sicilia; întrucât în toate aceste regiuni a fost declarată în anii ’90 starea de urgență privind deșeurile și au fost desemnați comisari guvernamentali care beneficiază de competențe și de fonduri speciale;

B.  întrucât, la 5 octombrie 2010, Comisia pentru petiții a Parlamentului European a adoptat aproape în unanimitate un document de lucru referitor la misiunea de informare efectuată în Campania, Italia, între 28 și 30 aprilie 2010, în urma a numeroase petiții depuse în timp cu privire la problemele legate de gestionarea deșeurilor înregistrate în această regiune;

C. întrucât, după criza din vara anului 2008, a apărut o nouă situație de criză, la scurt timp după adoptarea raportului referitor la misiunea Comisiei pentru petiții, și a fost declarată din nou starea de urgență; întrucât anunțarea măsurilor excepționale luate în consecință, cum ar fi deschiderea de noi depozite de deșeuri, a fost urmată de proteste masive;

D. întrucât soluția inițială de a produce baloți de deșeuri („ecobales”) și deșeuri organice a fost, în cele din urmă, pusă în practică fără a se acorda atenția cuvenită respectării legislației; întrucât, din cauza nefiltrării și nesortării deșeurilor, s-au acumulat în situri temporare peste șase milioane de baloți de deșeuri de calitate inferioară și cu un conținut potențial de deșeuri toxice;

E.  întrucât primul incinerator din Acerra a devenit operațional abia în martie 2010, dar funcționarea sa a fost afectată de lipsa infrastructurii adecvate de separare și de tratare a deșeurilor; întrucât se pare că nu există limite clare pentru tipurile de deșeuri incinerate și întrucât există în continuare preocupări legate de ce se va întâmpla cu cenușa toxică rezultată în urma incinerării;

F.  întrucât progresele înregistrate în ceea ce privește reducerea cantității de deșeuri și reciclarea deșeurilor menajere sunt minime, iar deșeurile menajere și alte tipuri de deșeuri sunt în continuare transportate la depozite fără a se face vreo distincție, în unele cazuri fiind, se pare, amestecate cu diferite tipuri de deșeuri industriale;

G. întrucât numeroase depozite de deșeuri au fost declarate zone de interes strategic și, în consecință, cetățenii și autoritățile locale, inclusiv poliția, nu au putut verifica ce fel de deșeuri sunt aduse în realitate în aceste depozite; întrucât marea majoritate a depozitelor sunt gestionate de entități private care nu dețin licențe sau autorizații corespunzătoare și care nu fac obiectul niciunui control public privind activitatea de gestionare desfășurată de acestea;

H. întrucât caracteristica-cheie a responsabilității comisarilor în situații de urgență este autoritatea acestora de a acorda derogări de la reglementări și controale, inclusiv, de exemplu, exceptarea de la evaluarea impactului asupra mediului și de la legislația privind achizițiile publice, acești comisari având, aparent, acces necontrolat la fondurile publice; întrucât comisarii au autoritatea de a decide unde să fie amplasate instalațiile, depozitele de deșeuri și incineratoarele și care sunt societățile contractate pentru transportul deșeurilor, aceștia neavând nicio obligație de a informa autoritățile locale sau locuitorii cu privire la deciziile luate; întrucât sistemul de comisari în sine a fost aspru criticat și face obiectul mai multor anchete judiciare în curs și întrucât cetățenii consideră că gestionarea deșeurilor de către comisarii responsabili în situații de urgență este mai degrabă o parte a problemei, și nu soluția;

I.   întrucât, în conformitate cu Convenția de la Aarhus, cetățenii au dreptul de a fi informați cu privire la situația de pe teritoriul pe care locuiesc și întrucât este de datoria autorităților să ofere informații și să motiveze cetățenii să dea dovadă de o atitudine și de un comportament responsabile; întrucât, în conformitate cu Directiva 2003/35/CE, statele membre trebuie să se asigure că publicul poate participa, în timp util și în mod efectiv, la pregătirea și la modificarea sau revizuirea planurilor sau ale programelor care trebuie elaborate;

J.   întrucât cetățenii care au protestat față de această situație sau care au încercat să propună soluții alternative au fost ignorați sau marginalizați public; întrucât reacția principală a autorităților politice naționale a constat în punerea siturilor de deșeuri și a incineratorului din Acerra sub control militar strict; întrucât, recent, au fost făcute arestări în timpul demonstrațiilor publice legate de acest subiect, reieșind clar că relația dintre cetățeni și autorități s-a deteriorat grav și că nemulțumirea populației continuă să crească;

K. întrucât gestionarea asigurată de comisari în situațiile de urgență și eșecul acestora privind rezolvarea problemelor, agravate de lipsa controalelor și echilibrelor instituționale, nu au făcut altceva decât să creeze noi oportunități pentru crima organizată;

L.  întrucât există dovezi clare ale implicării de durată a grupurilor de crimă organizată, și anume a Camorrei, în procesul lucrativ de gestionare a deșeurilor, inclusiv în activități precum stocarea de deșeuri toxice produse de întreprinderile din nordul Italiei în sute de depozite ilegale sau deversarea lor în mare; întrucât este de neconceput ca autoritățile să nu fi fost la curent cu activități desfășurate la o astfel de scară;

M. întrucât Comisia Europeană a decis în 2007 să suspende plata a 135 de milioane de euro în contribuții din perioada de finanțare 2006-2013 la proiectele privind gestionarea deșeurilor și a încă 10,5 milioane de euro din perioada de finanțare 2000-2006, până la abolirea sistemului de comisari;

N. întrucât actualul ciclu al deșeurilor se bazează încă în mare măsură pe depozitare și pe incinerare, în dezacord cu orientările din noua Directivă-cadru privind deșeurile (2008/98/CE); întrucât nu există încă un plan coerent de gestionare a deșeurilor în regiune, care să respecte principiile legislației UE privind deșeurile și ierarhia opțiunilor de tratare și nici de utilizare în condiții de siguranță a depozitelor de deșeuri sau de incinerare;

O. întrucât faptul că deșeuri periculoase sunt amestecate și/sau eliminate împreună cu deșeuri menajere sau organice și faptul că factorii geologici și hidrologici nu au fost luați în considerare în mod corespunzător atunci când s-a stabilit amplasarea depozitelor de deșeuri în situri precum Chiaiano au generat riscuri ridicate de contaminare a solului din împrejurimi și a surselor de apă subterană; întrucât astfel sunt încălcate dispozițiile articolelor 17 și 18 din Directiva-cadru privind deșeurile, precum și dispozițiile Directivei privind depozitele de deșeuri;

P.  întrucât depozitul de deșeuri din Cava Sari, Terzigno, aflat pe teritoriul sitului Natura 2000 al Pacului Național Vezuviu și pe teritoriul unui sit din patrimoniul UNESCO, încalcă regulile procedurilor de acceptare prevăzute de Directiva privind depozitele de deșeuri;

Q. întrucât, în hotărârea sa din 26 aprilie 2007 în cauza C-135/05, Curtea de Justiție a declarat că, neadoptând toate măsurile necesare pentru a se asigura că deșeurile sunt recuperate sau eliminate fără a pune în pericol sănătatea umană și fără a se utiliza procese sau metode care ar putea fi dăunătoare pentru mediu și că abandonarea, depozitarea ilegală sau eliminarea necontrolată de deșeuri sunt interzise, între altele, Republica Italiană nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul dreptului comunitar; întrucât, în hotărârea sa recentă din 4 martie 2010 în cauza C-297/08, Curtea de Justiție a declarat că, neadoptând toate măsurile necesare pentru regiunea Campania, Republica Italiană nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 4 și 5 din Directiva 2006/12/CE;

R.  întrucât, în Rezoluția sa din 16 septembrie 1998 referitoare la aplicarea directivelor privind gestionarea deșeurilor, Parlamentul a solicitat inițierea sistematică de proceduri privind încălcarea dreptului comunitar împotriva statelor membre care nu respectă dispozițiile acestor directive și întocmirea unei liste trimestriale a cauzelor deschise la Curtea de Justiție împotriva statelor membre care nu își respectă obligațiile, inclusiv a unei liste a cauzelor în care Curtea s-a pronunțat deja și a unei liste a amenzilor impuse de Curte și întrucât, în Rezoluția sa din 19 noiembrie 2003 referitoare la cursul dat raportului asupra Directivei-cadru privind deșeurile, Parlamentul a solicitat o monitorizare și o coordonare riguroase și consecvente ale punerii în aplicare a legislației în vigoare privind deșeurile,

1.  îndeamnă la găsirea de urgență a unei soluții durabile care să îndeplinească criteriile UE, și anume punerea în aplicare a unui plan de gestionare a deșeurilor în cadrul căruia, în conformitate cu Directiva 2008/98/CE, respectarea ierarhiei aferente ciclului deșeurilor să constituie un element-cheie; solicită să fie informat imediat și pe deplin cu privire la conținutul planului prezentat de Italia Comisiei, inclusiv cu privire la calendarul aplicării acestuia, și îndeamnă autoritățile italiene să informeze pe deplin opinia publică din Italia cu privire la planul prezentat;

2.  reamintește că respectarea legislației UE privind deșeurile în Campania presupune un efort foarte susținut de diminuare a volumului deșeurilor și înclinarea balanței în favoarea prevenirii producerii deșeurilor, a reducerii, reutilizării și reciclării acestora, prin crearea unei infrastructuri adecvate și constată că trebuie pus un accent mai puternic pe recuperarea deșeurilor organice, în special în această regiune în mare măsură agricolă - un element care se pare că a fost foarte puțin luat în considerare până acum;

3.  consideră că măsurile excepționale de lungă durată elaborate de autoritățile italiene, inclusiv numirea de comisari speciali sau desemnarea depozitelor de deșeuri drept zone de „interes strategic” sub control militar au fost contraproductive și își exprimă temerea că opacitatea instaurată de instituțiile publice în ceea ce privește gestionarea deșeurilor a facilitat și nu descurajat prezența sporită a grupurilor de crimă organizată, atât în ceea ce privește procesul oficial de gestionare a deșeurilor din regiune, cât și eliminarea ilegală a deșeurilor industriale; invită, prin urmare, diferitele autorități responsabile să dea dovadă de mult mai multă transparență;

4.  subliniază importanța reconstruirii încrederii printr-un dialog structurat între cetățeni și diferitele autorități, precum și între diferitele niveluri de administrație, într-un cadru structurat; regretă incriminarea de către autorități a unor cetățeni care demonstrau pașnic împotriva deschiderii de noi depozite de deșeuri și violența cu care forțele de ordine i-au tratat pe aceștia; își exprimă convingerea că numai prin implicarea activă a cetățenilor pe întreg parcursul procesului se poate ajunge în timp la o soluție durabilă la problemele de gestionare a deșeurilor cu care se confruntă regiunea;

5.  solicită Comisiei să prelungească sine die reținerea fondurilor UE alocate pentru proiectele legate de gestionarea deșeurilor din regiune, înghețând aceste fonduri până la finalizarea unui plan verificabil de gestionare a deșeurilor, convenit de comun acord între toate părțile interesate;

6.  este preocupat de existența celor șapte milioane de tone de baloți de deșeuri acumulate în siturile de depozitare, în special în situl Taverna del Ré, și subliniază că este important să se acorde prioritate înlăturării și eliminării acestora, după o evaluare adecvată a conținutului exact al acestora; insistă asupra faptului că eliminarea baloților de deșeuri trebuie să aibă loc printr-un tratament adecvat(4) și să fie abordată în cadrul unui plan de gestionare a deșeurilor, în care sunt stabilite clar amplasamentele pentru fiecare tip de tratare și care se bazează pe practici legale;

7.  constată că trebuie să se acorde urgent atenție problemei pe care o reprezintă depozitarea deschisă și ilegală de deșeuri amestecate și neidentificate în apropierea sitului de la Ferandelle și solicită aplicarea unor controale stricte privind gestionarea; reamintește autorităților competente că, în deplină conformitate cu Directiva privind prevenirea și controlul integrat al poluării (Directiva 2008/1/CE revizuită de Directiva 2010/75/UE)(5), acestea trebuie să instituie controale stricte asupra manipulării tipurilor specifice de deșeuri industriale, indiferent de originea lor; observă, de asemenea, că trebuie desemnate situri speciale care să respecte dispozițiile directivelor UE, asigurându-se că este dezvoltată o infrastructură adecvată pentru deșeurile industriale, pentru deșeurile speciale și pentru cele toxice; solicită o explicație privind motivele pentru care situl planificat pentru primirea de deșeuri organice nu a fost folosit și solicită punerea sa în funcțiune dacă situl îndeplinește criteriile stabilite în Directiva privind gestionarea deșeurilor;

8.  regretă faptul că au fost deschise depozite de deșeuri în zone protejate ale naturii în perimetrul Parcului Național Vezuviu, cum ar fi depozitul de la Terzigno; se opune cu fermitate oricăror planuri de extindere a acestor depozite de deșeuri și consideră că propunerea de a deschide un al doilea depozit la Terzigno (Cava Vitiello) este o aberație inacceptabilă; propune Comisiei să solicite Curții de Justiție inițierea unei acțiuni în încetare în cazul extinderii depozitelor de deșeuri existente în zonele protejate ale naturii sau în cazul deschiderii de noi depozite în situri Natura 2000;

9.  îndeamnă guvernul italian să acționeze în această privință în conformitate cu legislația UE și, în special, să se conformeze celor două hotărâri recente ale Curții Europene de Justiție și să remedieze toate situațiile de încălcare a dreptului UE constatate, reamintindu-i obligația de a lua măsuri pentru a se asigura că acquis-ul UE este respectat la toate nivelurile;

10. solicită Comisiei să depună toate eforturile, în limita prerogativelor sale, pentru a verifica dacă autoritățile competente italiene se asigură efectiv de faptul că deșeurile sunt ridicate, sortate și tratate corespunzător, de exemplu efectuând inspecții sistematice, și dacă autoritățile regionale au prezentat un plan credibil de gestionare a deșeurilor;

11. consideră că sarcina curățării siturilor din Campania care au fost contaminate prin poluarea generată de diferite tipuri de deșeuri nu ar trebui să fie suportată din banii contribuabililor, ci, în conformitate cu principiul „poluatorul plătește”, de către cei responsabili de poluare;

12. constată că Italia nu a notificat transpunerea Directivei 2008/99/CE privind protecția mediului prin intermediul dreptului penal până la termenul stabilit de 26 decembrie 2010 și se așteaptă ca Italia să se conformeze pe deplin directivei și să aplice sancțiuni în funcție de încălcările constatate privind deșeurile care sunt menționate în directivă, inclusiv în cazul persoanelor juridice, atunci când este cazul;

13. solicită Comisiei să inițieze proceduri privind încălcarea dreptului comunitar împotriva Italiei, în conformitate cu articolul 260 din TFUE, pentru a stabili sancțiuni care să determine autoritățile italiene să se conformeze hotărârii Curții, asigurându-se în special că în cazul depozitelor de deșeuri existente este respectat dreptul UE; consideră că ar fi oportun și în conformitate cu hotărârea din cauza C-304/02 a Curții Europene de Justiție ca Italia să fie somată să plătească atât o sumă forfetară ca sancțiune pentru încălcările continue și prelungite ale directivelor UE din ultimii ani, cât și o amendă zilnică de acum înainte;

14. încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului, Comisiei, precum și guvernului și camerelor parlamentului italian.

 

(1)

Texte adoptate, P5_TA(2003)0508.

(2)

JO C 313, 12.10.1998, p. 53.

(3)

PETI_DT(2010)442870.

(4)

Pentru cele mai noi, incinerarea în instalații specializate pare să fie singura soluție practică în acest moment; zona actuală de eliminare trebuie reabilitată corespunzător. Pentru deșeurile acumulate și deja „mumificate”, incinerarea nu este posibilă și trebuie deci să se procedeze la eliminarea doar în depozite de deșeuri autorizate oficial, care respectă condițiile impuse de Directiva privind depozitele de deșeuri.

(5)

JO L 024, 29.01.2008 și JO L 334, 17.12.2010.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate