PROPUNERE DE REZOLUŢIE referitoare la statul de drept în Rusia
9.2.2011
în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
Heidi Hautala, Werner Schulz, Bart Staes, Indrek Tarand în numele Grupului Verts/ALE
Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B7-0101/2011
B7‑0101/2011
Rezoluţia Parlamentului European referitoare la statul de drept în Rusia
Parlamentul European,
– având în vedere rezoluţiile sale anterioare referitoare la Federaţia Rusă, în special cele din 17 septembrie 2009, 12 noiembrie 2009, 17 iunie 2010 şi 21 octombrie 2010,
– având în vedere Acordul de parteneriat şi cooperare (APC) dintre Comunităţile Europene şi statele membre, pe de o parte, şi Federaţia Rusă, pe de altă parte, şi negocierile iniţiate în 2008 privind un nou acord UE-Rusia,
– având în vedere consultările privind drepturile omului dintre UE şi Rusia,
– având în vedere Rezoluţia 1738 (2010) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei şi raportul Comisiei pentru afaceri juridice şi drepturile omului privind căile legale de atac în cazul încălcării drepturilor omului în regiunea Caucazului de Nord, din 22 iunie 2010 şi, respectiv, 4 iunie 2010,
– având în vedere Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice, la care Rusia a aderat în 1973, în special articolul 14, la care se menţionează că orice persoană are dreptul de a fi audiată în mod echitabil şi public de către un tribunal competent, independent şi imparţial, stabilit prin lege,
– având în vedere Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, la care Rusia a aderat în 1998, în special articolul 6, la care se menţionează că orice persoană are dreptul de a fi audiată într-un termen rezonabil de către un tribunal independent şi imparţial, stabilit prin lege,
– având în vedere Constituţia Rusiei, în special articolul 118, la care se menţionează că, în Federaţia Rusă, justiţia este administrată doar de către tribunale, şi articolul 120, la care se menţionează că judecătorii sunt independenţi şi subordonaţi doar Constituţiei ruseşti şi legislaţiei federale,
– având în vedere comunicatele de presă ale Preşedintelui Parlamentului European, Jerzy Buzek, privind comemorarea a şase ani de la tragedia de la Beslan, din 3 octombrie 2010, privind Anna Politkovskaia şi verdictul de vinovăţie în cazul lui Mikhail Khodorkovski şi Platon Lebedev: comemorarea a patru ani de la asasinare, din 6 octombrie 2010, precum şi privind atacurile sinucigaşe cu bombă din Vladikavkaz, Caucazul de Nord, din 10 octombrie 2010,
– având în vedere declaraţia Vicepreşedintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, din 30 decembrie 2010, referitoare la cazul Khodorkovski/Lebedev,
– având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât mai multe procese şi proceduri judiciare din ultimii ani au pus sub semnul întrebării independenţa şi imparţialitatea instituţiilor judiciare din Federaţia Rusă; întrucât intervenţiile politice, viciile de procedură, corupţia, înţelegerile, tratamentul injust şi ameninţările la adresa martorilor sunt, în continuare, piedici importante în calea obţinerii justiţiei în Rusia;
B. întrucât anchetele privind abuzurile în privinţa drepturilor omului sunt adeseori ineficiente, conţin neregularităţi şi nu conduc la pedepsirea celor vinovaţi; întrucât absenţa transparenţei actelor oficiale face posibilă existenţa unor abuzuri generalizate;
C. întrucât moartea lui Anna Politkovskaia, Natalia Estemirova, Anastasia Barburova, Stanislav Markelov şi Sergei Magnitski nu este încă elucidată, şi întrucât a fost semnalată de mai multe ori hărţuirea judiciară a lui Mikhael Khodorkovski, Platon Lebedev, Oleg Orlov, Igor Vladimirovici Izmestiev, Mikhail şi Larisa Cheprunov, Aleksandr Kalistratov, Alexei Sokolov şi Alexei Nikiforov;
D. întrucât Mikhail Khordorkovski şi asociatul său, Platon Lebedev, au fost declaraţi vinovaţi de deturnare de fonduri de către tribunalul moscovit al districtului Khamovniki la 30 decembrie 2010; întrucât punerea în acuzare, judecarea şi verdictul au fost prezentate la nivel internaţional ca fiind motivate politic; întrucât ingerinţa şi presiunea politică au fost puternic criticate de către comunitatea internaţională;
E. întrucât, la 28 decembrie 2010, Igor Vladimirovic Izmestiev a fost condamnat la închisoare pe viaţă de către tribunalul din Moscova; întrucât dl Izmestiev este primul senator care a primit o condamnare pe viaţă; întrucât comunitatea internaţională şi-a manifestat îngrijorarea cu privire la neregularităţile procedurale şi la ingerinţa politică;
F. întrucât modul de derulare a procesului împotriva lui Mikhail Khodorkovski şi Platon Lebedev, precum şi nedemararea unor anchete privind moartea lui Sergei Magnitski, Anna Politkovskaia, Natalia Estemirova şi Stanislav Markelov influenţează în mod negativ percepţia Rusiei în exterior;
G. având în vedere că Rezoluţia Parlamentului European din 21 octombrie 2010 privind drepturile omului în lume în 2009 şi politica UE în această privinţă a invitat Consiliul UE să aibă în vedere aplicarea unei interdicţii de intrare şi îngheţarea activelor funcţionarilor ruşi implicaţi în moartea lui Magnitsky, în cazul în care nu se deschide nicio anchetă cu privire la aceasta; întrucât, în cadrul aceleiaşi rezoluţii, Parlamentul European a considerat cazul lui Magnitski drept un exemplu grăitor al gravelor neregularităţi care caracterizează sistemul judiciar rusesc;
H. întrucât legea rusă privind activităţile extremiste este utilizată în mod excesiv, inclusiv împotriva activiştilor din domeniul drepturilor omului, a oponenţilor politici şi a grupurilor religioase; întrucât această lege este vagă la nivelul terminologiei şi al conţinutului şi este folosită în mod arbitrar; întrucât articolele 280, 281 şi 282 din Codul penal rusesc sunt cele mai îngrijorătoare în acest sens; întrucât procesele referitoare la extremism şi articolele menţionate mai sus conţin neregularităţi şi manipulări ale procedurilor judiciare; întrucât, în 2010, Lista federală a materialelor extremiste a fost actualizată de 27 de ori, conţinând în prezent 748 de elemente, iar Lista organizaţiilor extremiste a fost actualizată în 2010 şi include în prezent 18 organizaţii;
I. întrucât Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat, în peste 150 de hotărâri judecătoreşti, Federaţia Rusă pentru încălcări grave ale drepturilor omului în Caucazul de nord; întrucât executarea acestor hotărâri este, în continuare, extrem de insuficientă; întrucât responsabilitatea neexecutării acestor hotărâri revine în mare parte instituţiilor şi autorităţilor judiciare;
J. întrucât instituţiile judiciare şi de punere în aplicare a legii nu au reuşit să pună capăt impunităţii generale cu care sunt comise încălcări ale drepturilor omului în Caucazul de nord; întrucât nu a fost garantată nicio cale legală de atac în cazul încălcărilor grave ale drepturilor omului, al atacurilor, asasinatelor, dispariţiilor forţate şi al cazurilor de maltratare şi detenţie arbitrară din anumite zone ale Caucazului de Nord; întrucât este imposibilă normalizarea situaţiei în Caucazul de Nord fără a se garanta pedepsirea celor vinovaţi de încălcarea drepturilor omului şi fără a se reinstaura statul de drept;
K. întrucât asupra jurnaliştilor independenţi, activiştilor societăţii civile, avocaţilor şi apărătorilor drepturilor omului din regiune s-au proferat adesea ameninţări şi s-au comis acte de violenţă, hărţuire şi intimidare, iar activităţile lor au fost limitate sau restricţionate de către membri ai organismelor de aplicare a legii;
L. întrucât, cu mai multe ocazii, Preşedintele rus, Dimitri Medvedev, s-a angajat să reinstituie statul de drept, afirmând că sarcina sa este de a crea instanţe judecătoreşti moderne şi complet independente, care să corespundă nivelului de dezvoltare economică a ţării;
M. întrucât Parteneriatul pentru modernizare dintre UE şi Rusia, încheiat la summit-ul UE-Rusia din 7 decembrie 2010, include în programul său de lucru propuneri şi proiecte concrete de cooperare şi asistenţă în domeniul drepturilor omului şi al statului de drept;
N. întrucât UE poate dezvolta un parteneriat real cu Rusia în domeniul comerţului, al securităţii şi al justiţiei doar dacă aceasta asigură respectul legii şi independenţa şi eficienţa instanţelor judiciare;
O. întrucât statele membre ale UE nu au reuşit să elaboreze o politică coerentă în domeniul drepturilor omului în Rusia; întrucât inconsecvenţa şi absenţa unei coordonări la nivelul statelor membre ale UE în ceea ce priveşte politica din domeniul drepturilor omului subminează poziţia UE în materie de protecţie şi promovare a acestora în Rusia;
1. consideră că lipsa independenţei instituţiilor judiciare este principalul factor care favorizează impunitatea în Rusia şi îşi exprimă îngrijorarea cu privire la procesele cu motivaţie politică, procedurile neregulamentare şi absenţa voinţei de investigare a unor infracţiuni grave, precum asasinatele, hărţuirile şi alte tipuri de violenţă;
2. îndeamnă autorităţile judiciare şi de punere în aplicare a legii din Rusia să îşi îndeplinească îndatoririle în mod eficient, imparţial şi independent pentru a aduce vinovaţii în faţa justiţiei; îndeamnă autorităţile ruseşti să se asigure că la punerea în acuzaţie a oricărei persoane sunt respectate procedurile cuvenite la nivelul întregului sistem judiciar al ţării; îndeamnă Rusia să realizeze o revizuire aprofundată a legislaţiei naţionale şi a normelor sale de practică juridică;
3. îndeamnă autorităţile judiciare ruseşti să aducă în faţa justiţiei persoanele responsabile de hărţuirea şi intimidarea jurnaliştilor, a avocaţilor şi a apărătorilor drepturilor omului, precum şi să sancţioneze autorităţile care nu protejează şi nu garantează integritatea fizică a acestora, în conformitate cu instrumentele regionale şi internaţionale din domeniul drepturilor omului;
4. consideră că verdictul dat, la 30 decembrie 2010, de către tribunalul moscovit al districtului Khamovniki, conform căruia Mikhail Khordorkovski şi asociatul său, Platon Lebedev, sunt vinovaţi de deturnare de fonduri, are o motivaţie politică; condamnă ferm orice ingerinţă politică în cadrul procesului; deplânge numărul mare de neregularităţi din cadrul procedurilor judiciare şi condamnă presiunea exercitată asupra martorilor, precum şi ameninţarea acestora de către acuzare, care i-au fost semnalate;
5. consideră că, prin nerespectarea statului de drept, a doua condamnare, din 2005, a dlui Khodorkovski şi a dlui Lebedev aduce atingere în mod grav statului de drept şi goleşte de sens programul de modernizare şi declaraţiile Preşedintelui Rusiei, Dimitri Medvedev;
6. ia act de decizia Preşedintelui Medvedev de a solicita unor experţi juridici, în cadrul Consiliului prezidenţial pentru drepturile omului, să analizeze cauza Khodorkovski/Lebedev şi Sergei Magnitski;
7. îşi exprimă îngrijorarea cu privire la neregularităţile procedurale şi ingerinţele politice care i-au fost aduse la cunoştinţă în ceea ce priveşte cauza lui Igor Vladimirovici Izmestiev şi îndeamnă Avocatul poporului din Federaţia Rusă să redeschidă dosarele pentru a reexamina punerea în acuzaţie, judecata şi condamnarea acestuia;
8. îndeamnă Avocatul poporului din Federaţia Rusă să solicite o revizuire a acuzaţiilor şi a procedurilor în curs la Tribunalul nr. 363 al districtului moscovit Khamovniki împotriva lui Oleg Orlov, laureat în 2009 al Premiului Saharov pentru libertatea de gândire al Parlamentului European, preşedinte al Centrului pentru drepturile omului „Memorial”, care este acuzat de defăimare a Preşedintelui cecen Ramzan Kadyrov, ca urmare a faptului că a declarat că acesta este responsabil de răpirea şi de uciderea în Grozny, la 15 iulie 2009, a unui membru de vază a Memorialului din Cecenia, dna Natalia Estemirova; reaminteşte că nu a avut loc nicio anchetă reală cu privire la această asasinare; indică faptul că, în schimb, dl Oleg Orlov riscă până la trei ani de închisoare;
9. reafirmă solicitarea sa adresată Consiliului ca, în lipsa unor acţiuni pozitive din partea autorităţilor ruse de cooperare şi investigare a cazului lui Serghei Magnitski, să insiste pentru ca autorităţile ruse să îi aducă pe cei vinovaţi în faţa justiţiei, precum şi să ia în considerare posibilitatea impunerii unei interdicţii de intrare în UE a funcţionarilor ruşi implicaţi în acest caz şi încurajează serviciile poliţieneşti şi judiciare ale UE să coopereze în vederea îngheţării conturilor bancare şi a altor active ale funcţionarilor ruşi în cauză în toate statele membre ale UE;
10. condamnă hărţuirea judiciară a manifestanţilor legitimi ai aşa-numitei „Strategii 31” (manifestanţi care sprijină articolul 31 din Constituţia rusă, ce garantează libertatea de întrunire în Rusia); denunţă toate condamnările pronunţate împotriva manifestanţilor, în special condamnarea la 15 zile de închisoare a fostului Viceprim-ministru, dl Boris Nemţov, pentru că a participat la manifestaţia „Strategia 31” din decembrie la Moscova;
11. îndeamnă Consiliul să pună pe deplin în aplicare Rezoluţia Parlamentului European din 21 octombrie 2010 privind drepturile omului în lume în 2009 şi politica UE în această privinţă; invită Consiliul să prezinte în termen scurt Parlamentului un plan de acţiune privind punerea în aplicare a punctului 120 din acest raport şi să informeze în mod periodic Parlamentul cu privire la progresele înregistrate în această privinţă;
12. condamnă utilizarea şi abuzul din partea instituţiilor judiciare a legii ruseşti vagi privind combaterea activităţilor extremiste, în special a articolului 280 „Apel public pentru modificarea forţată a sistemului constituţional al Federaţiei Ruse”, a articolului 281 „Sabotare” şi a articolului 282 „Incitarea la ură naţională, rasială sau religioasă” din Codul penal rus;
13. condamnă cele 12 cauze penale în curs împotriva Martorilor lui Jehova; denunţă, în special, procesul împotriva dlui Aleksandr Kalistratov, preşedintele Organizaţiei religioase locale din Gorno-Altaysk, acuzat de distribuirea de materiale cu caracter religios în temeiul articolului 282 alineatul (1) din Codul penal rus, care include incitarea la ură şi denigrarea demnităţii umane; denunţă, de asemenea, acuzaţiile similare împotriva lui Mikhail şi Larisa Cheprunov;
14. îndeamnă Avocatul poporului din Inguşeţia să investigheze în mod aprofundat dispariţia din ultimele luni a lui Zalina Idrisovna Elkhoroeva şi Israil Torshkhoev, precum şi torturarea lui Adam Khamkhoiev în timpul detenţiei ilegale a acestuia în Inguşeţia;
15. îndeamnă Rusia să aducă în faţa justiţiei persoanele responsabile de dispariţia forţată sau uciderea extrajudiciară a lui Ali Dzhaniev, Yusup Dobriev, Yunus Dobriev şi Magomed Adzhiev, care au dispărut din 28 decembrie la St Petersburg, precum şi a lui Zelimkhan Akhmetovich Chibiev, Magomed Khaybulaevich Israpilov, Dzhamal Ziyanidovich Magomedov, Akil Dzhavatkhanovich Abdullaev şi Dovar Nazimovich Asadov, care au dispărut în noaptea dinspre 24 spre 25 septembrie; invită, de asemenea, Rusia să aducă în faţa justiţiei persoanele responsabile de ameninţările publice împotriva apărătorului drepturilor omului inguş Magomed Mutsolgov, precum şi de agresiunile grave împotriva apărătoarei drepturilor omului, Sapiyat Magomedova;
16. invită Rusia să aducă în faţa justiţiei persoanele responsabile de detenţia ilegală şi torturarea lui Islam Umarpashaev, un cecen de 24 de ani care a fost plasat în detenţie ilegală de la 11 decembrie 2009 la 2 aprilie 2010;
17. subliniază că trebuie realizată o anchetă completă pentru a se găsi vinovaţii luării de ostatici din Beslan din 1-3 septembrie 2004; insistă asupra necesităţii restabilirii drepturilor familiilor victimelor şi a acordării unor compensaţii adecvate în favoarea acestora;
18. invită autorităţile şi instanţele judiciare ruse să pună pe deplin în aplicare toate hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului şi să asigure protecţia reclamanţilor împotriva hărţuirilor şi a ameninţărilor; subliniază că trebuie întreprinse anchete independente şi aprofundate cu privire la cazurile în privinţa cărora Curtea Europeană a Drepturilor Omului consideră că anchetele iniţiale nu au fost adecvate; sprijină ferm recomandările din raportul lui Dick Marty din 4 iunie 2010 privind căile legale de atac în cazul încălcării drepturilor omului în regiunea Caucazului de Nord;
19. deplânge decizia autorităţilor ruse de a nu autoriza, la 5 februarie, întoarcerea la Moscova a corespondentului ziarului Guardian, Luke Harding, după o vizită a acestuia în Statele Unite, şi îmbarcarea forţată a sa pentru un zbor spre Londra, în pofida faptului că ziaristul solicitase acreditare şi viză;
20. îndeamnă Rusia să ratifice Statutul de la Roma al Curţii Penale Internaţionale şi Convenţia ONU privind protecţia tuturor persoanelor împotriva dispariţiilor forţate, şi subliniază importanţa consolidării competenţei universale pentru a se asigura pedepsirea încălcărilor grave ale legislaţiei privind drepturile omului;
21. reafirmă invitaţia sa de a se intensifica consultările cu privire la drepturile omului, astfel încât acestea să devină mai eficiente şi mai orientate către rezultate, cu participarea Ministrului rus pentru justiţie şi a Ministrului rus pentru afaceri interne, precum şi a Ministrului pentru afaceri externe din Bruxelles şi din Moscova, şi cu implicarea totală a Parlamentului European la toate nivelurile;
22. consideră că programul de lucru al Parteneriatului pentru modernizare conţine anumite progrese în domeniul statului de drept, precum instituirea unui sistem de recurs pentru cauzele civile şi penale, şi subliniază necesitatea dezvoltării şi elaborării suplimentare a acestui program de lucru în domeniul drepturilor omului, al statului de drept şi al luptei împotriva corupţiei;
23. subliniază că democraţia şi drepturile omului trebuie să se afle în centrul noului acord global de parteneriat şi cooperare cu Federaţia Rusă în ceea ce priveşte, în special, includerea unei clauze operaţionale referitoare la drepturile omului;
24. îndeamnă statele membre ale UE să elaboreze faţă de Rusia o politică coerentă şi consecventă în domeniul drepturilor omului, bazată pe respectul reciproc al statului de drept, al democraţiei şi al drepturilor omului;
25. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei şi statelor membre, precum şi Guvernului şi Parlamentului Federaţiei Ruse.