Propunere de rezoluţie - B7-0117/2011Propunere de rezoluţie
B7-0117/2011

PROPUNERE DE REZOLUȚIE referitoare la creșterea prețurilor la alimente

9.2.2011

depusă pe baza declarațiilor Consiliului și Comisiei
în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură

Mairead McGuinness, Albert Deß, Gay Mitchell, Jean-Paul Gauzès, Michel Dantin, Béla Glattfelder, Elisabeth Jeggle, Peter Jahr, Filip Kaczmarek, Sandra Kalniete, Jarosław Kalinowski, Giovanni La Via, Astrid Lulling, Véronique Mathieu, Mariya Nedelcheva, Rareș-Lucian Niculescu, Georgios Papastamkos, Maria do Céu Patrão Neves, Czesław Adam Siekierski, Michèle Striffler, Artur Zasada, Sławomir Witold Nitras în numele Grupului PPE

Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B7-0114/2011

Procedură : 2011/2538(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului :  
B7-0117/2011
Texte depuse :
B7-0117/2011
Texte adoptate :

B7‑0117/2011

Rezoluția Parlamentului European referitoare la creșterea prețurilor la alimente

Parlamentul European,

–   având în vedere articolul 33 din Tratatul CE,

–   având în vedere Rezoluția sa din 18 ianuarie 2011 referitoare la recunoașterea agriculturii ca sector strategic în contextul securității alimentare,

–   având în vedere Rezoluția sa din 7 septembrie 2010 referitoare la venituri echitabile pentru agricultori: îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente în Europa,

–   având în vedere Rezoluția sa din 8 iulie 2010 referitoare la viitorul politicii agricole comune după 2013,

–   având în vedere Rezoluția sa din 5 mai 2010 referitoare la agricultura UE și schimbările climatice,

–   având în vedere Rezoluția sa din 26 martie 2009 referitoare la prețurile la alimente în Europa,

–   având în vedere Rezoluția sa din 13 ianuarie 2009 privind politica agricolă comună și siguranța alimentară mondială,

–   având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de creare a unui mecanism de reacție rapidă la creșterea prețurilor la produsele alimentare în țările în curs de dezvoltare (COM(2008)0450),

–   având în vedere comunicarea Comisiei adresată Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor și intitulată „Creșterea prețurilor la produsele alimentare - Direcții de acțiune ale UE pentru gestionarea problemei” (COM(2008)0321),

–   având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2007 referitoare la creșterea prețurilor la furaje și la produsele alimentare, precum și Rezoluția sa din 22 mai 2008 referitoare la creșterea prețurilor la alimente în Uniunea Europeană și în țările în curs de dezvoltare,

–   având în vedere Declarația de la Maputo privind agricultura și securitatea alimentară, semnată în 2003, în care guvernele africane s-au angajat să aloce agriculturii un cuantum de minim 10% din bugetele lor anuale naționale;

–   având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A. întrucât prețurile la alimente au înregistrat niveluri maxime pentru a șaptea lună consecutivă între 2010 și 2011, atingând cele mai înalte niveluri începând cu 1990, anul în care FAO a început să măsoare prețurile la alimente;

B.  întrucât majorările nejustificate ale prețului la produse au devenit un factor de destabilizare în economia globală și au declanșat revolte și tulburări sociale într-o serie de țări în curs de dezvoltare în 2008, precum și recent în Algeria, Tunisia și Egipt;

C.      întrucât Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) estimează că numărul persoanelor subnutrite din lume a scăzut în 2010, la nivel global, la 925 milioane de persoane, comparativ cu peste un miliard în 2009, în timp ce foametea este chiar mai mare decât înainte de crizele economice globale;

D. întrucât creșterea estimată a populației globale de la 7 la 9,1 miliarde va necesita creșterea cu 70% a producției agricole până în 2050, conform FAO;

E.  întrucât provocarea constă în a produce „mai mult din mai puțin”, accentul punându-se pe producția durabilă din cauza presiunii asupra resurselor naturale;

F.  întrucât există în continuare sărăcie și foamete în Uniunea Europeană; întrucât 79 de milioane de oameni din UE trăiesc în continuare sub limita sărăciei (60% din venitul mediu al țării în care locuiește persoana respectivă) întrucât 16 milioane de cetățeni ai UE au primit iarna trecută alimente prin intermediul unor acțiuni de caritate;

G. întrucât stocurile globale de alimente sunt mult mai limitate decât în trecut, scăzând la niveluri record în timpul crizei de alimente din 2007/2008, deși în ultimul timp și-au revenit într-o oarecare măsură;

H. întrucât asigurarea securității alimentare pentru cetățenii Europei, aprovizionarea consumatorilor cu alimente la prețuri rezonabile și garantarea unor veniturilor agricole adecvate au constituit obiectivele centrale ale Politicii agricole comune (PAC) de la început și sunt și în prezent obiective-cheie ale Uniunii Europene;

I.  întrucât volatilitatea prețurilor în agricultură este, prin natura sa, permanentă, deoarece prețurile reacționează în mod disproporționat la mici variații ale nivelului de producție, foarte des ca urmare a speculațiilor;

J.   întrucât producția de alimente la nivel global poate fi subminată regulat de o serie de factori, printre care impactul dăunătorilor și al bolilor, măsura în care resursele naturale sunt disponibile și dezastrele naturale, astfel cum au arătat, în 2010, seceta și incendiile îndelungate din Rusia, precum și inundațiile catastrofale din Pakistan;

K. întrucât schimbările climatice vor avea ca efect creșterea frecvenței catastrofelor naturale și, implicit, destabilizarea securității alimentare,

L.  întrucât recenta volatilitate a prețurilor la produse alimentare și produsele de bază a generat preocupări cu privire la funcționarea lanțului de aprovizionare cu alimente la nivel european și mondial;

M. întrucât, la analiza prețurilor la alimente și a evoluției acestora, trebuie să se țină seama de întregul lanț de aprovizionare; întrucât sectorul alimentar este fragmentat, iar lanțul de aprovizionare este lung și deosebit de complex, numărând mulți intermediari;

N. întrucât comunicarea Comisiei întitulată „Îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente în Europa” (COM(2009/0591) identifică o serie de probleme grave în cadrul lanțului de distribuție, cum ar fi abuzul de putere a cumpărătorului dominant, practicile neloiale la contractare (inclusiv întârzierea efectuării plăților), modificări unilaterale ale contractelor, efectuarea de plăți în avans în vederea asigurării accesului la negocieri, accesul restricționat pe piață, lipsa de informații cu privire la formarea prețurilor și la distribuția marjelor de profit în întreg lanțul alimentar, strâns legate de creșterea concentrării observate în sectorul aprovizionării și în sectorul vânzărilor angro și cu amănuntul;

O.  întrucât veniturile agricultorilor au scăzut în mod dramatic în 2009, după un deceniu de stagnare a veniturilor, în mare parte din cauza condițiilor de piață dificile și a costurilor de producție din ce în ce mai ridicate; întrucât veniturile agricole au scăzut simțitor (conform estimărilor, cu 40% pe unitate de lucru) față de restul economiei, iar venitul pe cap de locuitor în zonele rurale este cu mult mai scăzut (cu aproape 50%) decât în zonele urbane;

P.  întrucât, conform memorandumului publicat de Eurostat în mai 2010, ocuparea forței de muncă în sectorul agricol al UE a scăzut cu 25% începând cu 2000 (de la 14,9 milioane de locuri de muncă cu normă întreagă la 11,2 milioane),

1.  afirmă că securitatea alimentară mondială este o problemă urgentă ce prezintă importanță maximă pentru Uniunea Europeană și solicită luarea unor măsuri imediate și regulate pentru a garanta securitatea alimentară atât pentru cetățenii UE, cât și la nivel mondial; subliniază că alimentele ar trebui să fie disponibile la prețuri rezonabile pentru consumatori, și ar trebui să se asigure în același timp un nivel de trai adecvat pentru agricultori;

2.  consideră că reforma PAC trebuie să țină seama de situația actuală și să garanteze existența unui prim pilon puternic, care să asigure sprijinirea veniturilor agricole, continuarea activității agricole în zonele rurale și existența unor măsuri de sprijinire a pieței;

3.  subliniază că un sector agricol puternic și durabil în întreaga Uniune Europeană și un mediu rural înfloritor și sustenabil, asigurat de o PAC puternică, sunt elemente vitale pentru depășirea provocării reprezentate de securitatea alimentară;

4. subliniază importanța PAC ca instrument de asigurare a producției alimentare în UE; consideră că PAC a oferit cetățenilor UE siguranță în ceea ce privește aprovizionarea cu alimente încă de la înființarea sa, în 1962; subliniază că agricultura comunitară trebuie să continue să joace același rol și în viitor;

5.  afirmă că UE are obligația de a asigura securitatea alimentară a cetățenilor săi și că, în această privință, este esențial ca în UE să aibă loc constant activități agricole; atrage atenția asupra veniturilor agricole din ce în ce mai scăzute din UE, cauzate de costurile de producție din ce în ce mai ridicate și de volatilitatea prețurilor, care au un efect negativ asupra capacității agricultorilor de a-și menține producția; subliniază costurile pe care trebuie să le suporte agricultorii europeni pentru a respecta standardele cele mai înalte din lume în materie de securitate alimentară, de protecție a mediului, de bunăstare a animalelor și de muncă; subliniază că agricultorii trebuie să fie recompensați pentru aceste costuri suplimentare și pentru faptul că furnizează societății bunuri publice;

6.  reafirmă că dreptul la hrană este un drept de bază și fundamental al omului și că acesta este respectat atunci când toți oamenii au permanent acces fizic și economic la alimente corespunzătoare, sigure (din punctul de vedere al sănătății) și nutritive în vederea satisfacerii nevoilor și preferințelor lor nutriționale pentru a duce o viață activă și sănătoasă;

7. este conștient de faptul că schimbările climatice reprezintă o mare provocare pentru asigurarea securității alimentare, în special din cauza creșterii frecvenței și a gravității fenomenelor climatice, precum seceta, inundațiile, incendiile și furtunile; ia act de măsurile unilaterale luate de țările sau regiunile afectate de fenomenele climatice și de impactul negativ pe care acestea le-au avut asupra piețelor mondiale;

8. subliniază că agricultura este un sector cheie în majoritatea țărilor în curs de dezvoltare, care depinde într-o măsură foarte mare de produsele de bază, care sunt la rândul lor deosebit de vulnerabile la fluctuațiile prețurilor;

9. solicită UE să sprijine măsurile care vizează dezvoltarea rurală, creșterea investițiilor în activitățile agricole și siguranța alimentară și care acordă o atenție specială nevoilor speciale apărute din cauza foametei, exploatațiilor agricole de dimensiuni reduse și programelor de protecție socială;

10. solicită UE și țărilor în curs de dezvoltare să promoveze proprietatea funciară ca instrument de reducere a sărăciei și de garantare a securității alimentare prin consolidarea drepturilor de proprietate și facilitarea accesului la credit pentru agricultori, întreprinderile mici și comunitățile locale; evidențiază importanța semnificativă a noilor investiții pentru consolidarea capacităților micilor agricultori, a introducerii unor tehnologii mai eficiente de gestionare a apei și a refacerii nutrienților din sol;

11. evidențiază importanța dezvoltării agriculturii în țările în curs de dezvoltare și importanța alocării unei cote adecvate din asistența publică pentru dezvoltare a UE către sectorul agricol; regretă faptul că, începând cu anii ’80, s-a înregistrat o scădere dramatică a nivelului de ajutor pentru dezvoltare alocat agriculturii și salută recunoașterea necesității de a inversa această tendință; solicită Comisiei să acorde prioritate agriculturii în cadrul ajutorului său pentru dezvoltare, incluzând acordarea de asistență pentru agricultori pentru accesarea piețelor;

12. subliniază că este necesar ca în țările în curs de dezvoltare să se introducă metode mai bune de producție agricolă, inclusiv tehnologii cu costuri reduse, să se facă cercetare în domeniul agriculturii, precum și să se consolideze productivitatea pentru a crește durabilitatea și pentru a atenua efectele negative ale lipsei securității alimentare;

13. subliniază că asistența alimentară umanitară ar trebui să fie adaptată nevoilor, provocărilor și constrângerilor structurale din țările în curs de dezvoltare; în această privință, subliniază că este extrem de important ca asistența alimentară să țină seama de producția locală, distribuție, transport și capacitățile de marketing ale acestor țări, contribuind la construirea elementelor care stau la baza siguranței lor alimentare pe termen lung;

14. reamintește că securitatea energetică și cea alimentară se află în strânsă legătură; recunoaște că costurile energiei sunt un factor-cheie pentru stabilirea nivelului profitabilității agriculturii, sectorul care depinde în mare măsură de petrol; încurajează adoptarea de măsuri care să stimuleze agricultorii să devină mai eficienți din punct de vedere energetic și prin care să se dezvolte surse alternative de aprovizionare cu energie; reamintește faptul că este necesar să se acorde un sprijin mai consistent pentru cercetare și dezvoltare și pentru serviciile de consiliere;

15. consideră, cu toate acestea, că, în contextul tendinței din ce în ce mai accentuate de a dezvolta surse regenerabile de energie și de a realiza obiectivele stabilite pentru 2020, trebuie să se țină seama de impactul asupra producției de alimente și a aprovizionării cu hrană; subliniază echilibrul delicat care trebuie respectat pentru depășirea provocării legate de aprovizionarea cu alimente și de aprovizionarea cu carburanți;

16. observă cu îngrijorare costurile din ce în ce mai mari ale mijloacelor de producție agricolă, care cresc mai repede decât prețurile produselor agricole de bază; își exprimă îngrijorarea față de faptul că creșterea de proporții înregistrată de prețurile mijloacelor de producție ar putea avea ca rezultat utilizarea la scară mai mică a acestora și o producție agricolă mai scăzută, care nu ar face decât să agraveze criza alimentară în UE și în lume; subliniază, prin urmare, că problema aprovizionării și a prețului mijloacelor de producție agricolă trebuie să fie soluționată de urgență;

17. subliniază importanța cercetării finanțate din fonduri publice în domenii care contribuie la promovarea securității alimentare; solicită să fie promovate investițiile în cercetare nu doar în domeniul noilor tehnologii specifice, cât și, de asemenea, în cel al sistemelor de producție agricolă cuprinzătoare, ceea ce ar conduce la asigurarea securității alimentare pe termen lung; subliniază, în acest sens, rolul de pionierat pe care l-ar putea juca, de exemplu, o platformă tehnologică comunitară de susținere a cercetării în domeniul agriculturii ecologice;

18. consideră că, în conformitate cu Tratatul CE, este în interesul public al Uniunii să se mențină un nivel adecvat al prețurilor de producție și al celor de consum și să se asigure concurența loială, în special pentru mărfurile strategice, cum ar fi produsele agricole și alimentare;

19. consideră că, deși prin concurență consumatorilor li se oferă alimente la prețuri competitive, agricultorilor trebuie să li se garanteze venituri stabile prin prețuri care să acopere costurile lor de producție și o remunerație echitabilă pentru munca depusă, nu în ultimul rând pentru a se asigura siguranța aprovizionării cu alimente de bună calitate;

20. își exprimă preocuparea cu privire la veniturile scăzute obținute din agricultură în UE; afirmă că veniturile scăzute din cauza creșterii costurilor de producție și a volatilității prețurilor au un impact negativ asupra capacității agricultorilor de a-și menține producția; consideră cu tărie că securitatea alimentară va fi compromisă dacă aceste aspecte nu sunt abordate cum se cuvine;

21. subliniază problemele cu care se confruntă agricultorii într-o perioadă în care volatilitatea pieței și a prețurilor este extrem de ridicată; atrage atenția asupra dificultăților pe care le întâmpină agricultorii în încercarea de a planifica în avans într-o perioadă în care volatilitatea este extrem de ridicată; îndeamnă Comisia să introducă măsuri permanente și solide în vederea combaterii urgente a volatilității de pe piețele agricole; consideră că această abordare va reprezenta un factor-cheie pentru a asigura continuitatea producției în Uniunea Europeană;

22. subliniază că nu este posibil să se ia măsuri eficiente împotriva fluctuațiilor majore ale prețurilor fără existența unor rezerve de intervenție sau strategice; consideră, prin urmare, că trebuie consolidat rolul instrumentelor de intervenție pe piață în cadrul viitoarei PAC;

23. observă că printre elementele care influențează cel mai mult mecanismul de transmitere a prețurilor și diferența dintre prețurile de producție și cele de consum se numără următorii factori: o concentrare din ce în ce mai mare de-a lungul lanțului de aprovizionare cu alimente, gradul de procesare a produselor, creșterea prețurilor legată de alți factori de cost externi și specula legată de produsele agricole de bază;

24. consideră că factorii care contribuie la creșterea prețurilor materiilor prime agricole trebuie să fie înțeleși pe deplin și abordați de o manieră integrată și cuprinzătoare; subliniază necesitatea unui răspuns politic integrat și a unei strategii cuprinzătoare pentru a aborda chestiunea creșterii prețurilor la materiile prime agricole;

25. ia act de comunicarea Comisiei privind abordarea provocărilor de pe piețele de mărfuri și privind materiile prime și salută atenția acordată până acum de Comisie în această privință; își exprimă, totuși, preocuparea cu privire la faptul că Comisia se bazează pe fluxurile de informații pentru a soluționa combaterea volatilității piețelor; consideră că ar putea fi necesară o abordare mai fermă a acestei chestiuni, în special în ceea ce privește creșterea transparenței pe piețele de mărfuri;

26. consideră că piețele financiare și cele agricole sunt în prezent mai imbricate ca niciodată; este de părere că o reacție doar la nivel european nu ar mai ajunge pentru soluționarea situației; Europa ar trebui să acționeze împreună cu țările terțe și cu organizațiile internaționale cu privire la aspecte legate de volatilitatea prețurilor și de securitatea alimentară;

27. invită G20 să coordoneze crearea unor mecanisme de prevenire a fluctuației excesive a prețurilor, precum și elaborarea unui regulament care să vizeze în mod specific rezolvarea crizei alimentare și agricole; solicită G20 să asigure convergența normelor referitoare la produsele alimentare și la cele agricole, precum și să includă țări care nu fac parte din G20;

28. invită Comisia să includă propuneri adecvate în revizuirile viitoare ale Directivei privind piețele de instrumente financiare (MiFID) și ale Directivei privind abuzul de piață pentru a soluționa preocupările apărute în cadrul piețelor de produse agricole și alimentare;

29. susține, în acest context, o revizuire a legislației existente în materie de instrumente financiare, care ar trebui să prevadă o mai mare transparență a tranzacțiilor comerciale; reamintește că instrumentele financiare ar trebui să fie folosite în beneficiul economiei și să ajute producția agricolă să depășească crizele și fenomenele climatice; consideră, de asemenea, că speculațiile nu ar trebui să poată fi o amenințare la adresa exploatațiilor agricole eficiente;

30. subliniază rolul important prevăzut în prezent pentru Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe (ESMA) în procesul de supraveghere a piețelor de mărfuri; invită Comisia să evalueze posibilitatea de a acorda ESMA mai multe competențe pentru a preveni manipulările și abuzurile pe piețele de mărfuri;

31. consideră că ar fi benefic un sistem global specific de rezerve alimentare (atât rezerve de urgență pentru a reduce foametea, cât și rezerve pentru reglementarea prețurilor mărfurilor), deoarece ar ajuta la înlesnirea comerțului mondial în momentele în care apar creșteri ale prețurilor, ar contracara protecționismul recurent și ar reduce presiunea asupra piețelor mondiale de alimente;

32. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.