PROPUNERE DE REZOLUŢIE referitoare la situația din Libia
7.3.2011
în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
José Ignacio Salafranca Sánchez-Neyra, Elmar Brok, Ioannis Kasoulides, Cristian Dan Preda, Mario Mauro, Marietta Giannakou, Hans-Gert Pöttering, Gabriele Albertini, Tunne Kelam, Rodi Kratsa-Tsagaropoulou, Lena Kolarska-Bobińska, Elena Băsescu, Michael Gahler, Alf Svensson, Laima Liucija Andrikienė, Inese Vaidere, Vito Bonsignore, Simon Busuttil, Joachim Zeller, Tokia Saïfi, Michèle Striffler, Andrzej Grzyb, Krzysztof Lisek, Vytautas Landsbergis, Artur Zasada, Salvatore Iacolino, Dominique Vlasto, Alfredo Pallone, Philippe Juvin, Traian Ungureanu, Joanna Katarzyna Skrzydlewska, Ernst Strasser, Roberta Angelilli, Véronique Mathieu, Nadezhda Neynsky, Elżbieta Katarzyna Łukacijewska în numele Grupului PPE
Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B7-0169/2011
B7‑0173/2011
Rezoluția Parlamentului European referitoare la situația din Libia
Parlamentul European,
– având în vedere Rezoluția 1970 (2011) a Consiliului de Securitate al ONU din 26 februarie 2011,
– având în vedere Decizia din 28 februarie 2011 a Consiliului prin care se pune în aplicare rezoluția CSONU și se impun măsuri restrictive suplimentare asupra persoanelor responsabile pentru reprimarea violentă a populației civile din Libia,
– având în vedere suspendarea la 22 februarie a negocierilor privind acordul-cadru UE-Libia,
– având în vedere declarațiile recente ale Înaltului Reprezentant al Uniunii, Catherine Ashton, referitoare la Libia (din 20, 23, 26 și 27 februarie),
– având în vedere discursul dlui Štefan Füle, Comisarul european pentru extindere și politica de vecinătate privind recentele evenimente din Africa de Nord, în cadrul reuniunii Comisiei pentru afaceri externe a Parlamentului European de la Bruxelles din 28 februarie 2011[1],
– având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât, în cadrul demonstrațiilor care au avut loc recent în diverse țări arabe din Africa de Nord și din Orientul Mijlociu, s-au cerut reforme politice, economice și sociale, libertate, democrație și condiții mai bune de trai pentru cetățeni;
B. întrucât din 15 februarie, protestele împotriva regimului libian, care au avut inițial un caracter pașnic, au suferit atacuri de o violență fără precedent; întrucât Colonelul Gaddafi a folosit forțele armate și milițiile libiene pentru strivirea violentă a protestelor, inclusiv utilizarea nediscriminată a mitralierelor, lunetiștilor și a avioanelor de război, împotriva populației civile; întrucât acesta a avut drept consecință creșterea drastică a numărului de morți și rănirea și arestarea unui număr mare de persoane;
C. întrucât, după zile de înfruntări sângeroase între protestatari și forțele guvernamentale, demonstranții au preluat în prezent controlul a câtorva orașe importante, inclusiv în orașul Benghazi; întrucât, după eliberarea părții de est a țării, revolta împotriva liderului Muammar Gaddafi se apropie de capitala Tripoli, unde luptele se află în desfășurare;
D. întrucât forțele care se opun regimului Gaddafi au preluat controlul majorității câmpurilor de petrol și gaz libiene și întrucât, prin urmare, sancțiunile în domeniul energetic ar fi contrare obiectivelor lor;
E. întrucât, potrivit UNHRC, peste 140 000 de persoane au fugit în ultimele zile în țări învecinate, în special Egipt și Tunisia, iar câteva mii sunt blocate la graniță și se află în stare de nevoie urgentă; întrucât această situație creează o urgență umanitară care necesită o reacție rapidă din partea UE;
F. întrucât, potrivit Rezoluției nr. 1970/2011 a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite (CSONU), atacurile sistematice și generalizate comise în Libia pot fi considerate crime împotriva umanității;
G. întrucât Rezoluția nr. 1970/2011 din 26 februarie 2011 CSONU, în conformitate cu Capitolul VII din Carta ONU, a impus un embargo asupra armelor și a adoptat sancțiuni împotriva lui Muammar Gaddafi și a persoanelor responsabile pentru represiune și a făcut cunoscută situația Curții Penale Internaționale;
H. întrucât de la 22 februarie UE a suspendat negocierile privind acordul-cadru UE-Libia și toate contractele de cooperare cu Libia; întrucât la 28 februarie Consiliul UE a adoptat măsuri restrictive suplimentare cu privire la Libia;
I. întrucât libertatea de exprimare și dreptul de reuniune pașnică sunt drepturi ale omului inalienabile care trebuie respectate și protejate;
J. întrucât, odată cu continuarea revoltei, situația umanitară din Libia se degradează, iar penuria apare în aprovizionarea cu medicamente, carburanți și alimente; întrucât, potrivit Agenției pentru refugiați a ONU, peste 140 000 de persoane au fugit din Libia în ultimele zile în țări învecinate, Tunisia și Egipt;
K. întrucât fluxul masiv și de neoprit al persoanelor deplasate a dus la situații dramatice și în domeniul sănătății, iar intervențiile umanitare organizate de unele state membre reprezintă un răspuns eficient la nevoile populației afectate;
L. întrucât o Africă de Nord democratică, stabilă, prosperă și pașnică prezintă un interes esențial pentru UE;
M. întrucât protestele masive din numeroase țări arabe au demonstrat că regimurile autoritare și nedemocratice nu pot garanta în mod credibil stabilitatea și valorile democratice care nu pot fi separate de parteneriatele economice și politice,
1. și exprimă solidaritatea cu poporul libian, și mai ales cu tineretul libian, care a reprezentat forța motrice a democrației și a schimbării de regim, și sprijinul pentru aspirațiile sale democratice, economice și sociale legitime; condamnă cu cea mai mare fermitate cazurile evidente și sistematice de încălcare a drepturilor omului în Libia, în special represiunea violentă condusă de regimul Gaddafi împotriva protestanților pro-democrație, a jurnaliștilor și a militanților pentru drepturile omului;
2. condamnă ferm folosirea disproporționată a forței și regretă profund faptul că aceasta a dus la pierderea unui număr considerabil de vieți omenești și la un număr ridicat de răniți; transmite condoleanțe familiilor victimelor;
3. solicită abolirea imediată a regimului dictatorial brutal al Colonelului Gaddafi și îl invită pe acesta să își dea imediat demisia pentru a preveni alte vărsări de sânge și a permite realizarea unei tranziții politice pașnice; invită autoritățile libiene să pună imediat capăt violențelor și să permită o rezolvare pașnică a situației, respectând astfel aspirațiile legitime ale poporului libian; invită autoritățile libiene să respecte drepturile omului și dreptul internațional în materie, să ridice toate restricțiile asupra libertății de exprimare, inclusiv prin intermediul internetului, și să permită accesul imediat observatorilor independenți în materie de drepturile omului și presei internaționale pe teritoriul libian;
4. solicită UE și comunității internaționale să ia toate măsurile pentru a-l izola complet pe Gaddafi și regimul său, la nivel național și internațional;
5. solicită o comisie de anchetă internațională referitoare la incidentele care au provocat morți, răniți și încarcerări în timpul evenimentelor care au avut loc în Libia de la 15 februarie; subliniază că autorii atacurilor împotriva populației civile sunt răspunzători în conformitate cu dreptul penal internațional și că trebui aduși în fața justiției, impunitatea neputând fi acceptată; salută, în acest sens, sesizarea Curții Internaționale Penale de către Consiliul de securitate al ONU și invită statele membre să coopereze cu Curtea și procurorii acesteia pentru a se face cât mai repede dreptate;
6. salută Rezoluția din 1 martie 2011 a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite (AGONU) prin care s-a suspendat calitatea Libiei de membru al Consiliului Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (UNHRC), devenită un paradox de la începutul încălcărilor sistematice ale drepturilor omului comise în Libia;
7. consideră că gravitatea situației din Libia impune o acțiune determinată și concertată din partea comunității internaționale; salută, prin urmare, adoptarea Rezoluției 1970(2011) de Consiliul de securitate al ONU care impune un embargo asupra armelor, înghețarea activelor și interzicerea acordării de vize lui Muammar Gaddafi și altor persoane implicate în represiunea violentă a protestelor; constată că UE a fost prima care a aplicat sancțiunile impuse de CSONU și că măsurile UE merg chiar mai departe, impunând sancțiuni autonome; salută prin urmare decizia Consiliului de a interzice comerțul cu Libia de echipamente care ar putea fi utilizate pentru acțiuni represive interne, precum și extinderea listei persoanelor vizate de măsurile de înghețare a bunurilor și de interzicere a emiterii de vize;
8. își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la faptul că deteriorarea situației din Libia ar putea declanșa o deplasare de persoane de proporții fără precedent către frontierele tunisiană și egipteană și către Europa;
9. invită Comisia Europeană și Agenția Frontex să se asigure că toate măsurile necesare, inclusiv de natură financiară, umană sau tehnică, sunt luate pentru a garanta o reacție adecvată a UE în caz de mișcări masive de imigranți, în conformitate cu articolul 80 din TFUE;
10. solicită evaluarea permanentă a eficienței sancțiunilor; salută, în acest context, dezbaterile privind sancțiuni suplimentare impuse de UE, inclusiv înghețarea activelor societăților libiene care au legături cu regimul Gaddafi;
11. invită Vicepreședintele/Înaltul Reprezentant și statele membre să continue să supravegheze îndeaproape situația și să întreprindă acțiuni preventive, care să le permită să adopte, în strânsă cooperare cu ONU, măsuri mai severe, inclusiv zone de interzicere a zborurilor și eventual alte măsuri militare, în scopul de a preveni alte vărsări de sânge și a izola regimul Gaddafi;
12. este extrem de preocupat de deteriorarea situației umanitare din Libia, precum și de situația refugiaților de la frontierele acesteia și din jurul acestor frontiere; subliniază că mii de persoane sunt blocate la frontiera libiană cu Tunisia și Egiptul și că acestor persoane li se refuză dreptul de trecere, ceea ce provoacă o situație de urgență umanitară; invită actualele și viitoarele autorități libiene să permită accesul în țară al organizațiilor umanitare și să garanteze siguranța personalului acestora; subliniază că UE trebuie să evalueze de urgență nevoile umanitare ale Libiei și ale țărilor vecine și să pună la dispoziție întreaga asistență financiară și umană necesară; salută măsurile luate și fondurile alocate până în prezent de Comisarul Georgieva și de ECHO, precum și asistența umanitară furnizată de anumite state membre pentru a soluționa această criză;
13. salută reuniunea unui Consiliu European extraordinar privind evoluțiile din Libia și din vecinătatea de sud, ce va avea loc la 11 martie 2011; invită Înaltul Reprezentant și statele membre să elaboreze o strategie coerentă și cuprinzătoare de răspuns umanitar și politic la situația din această țară;
14. invită UE să își asume un rol de frunte și în dezvoltarea politică, economică și socială pe termen lung din Libia; solicită, în acest context, ca asistența pentru crearea instituțiilor și reformelor care promovează drepturile omului, statul de drept, buna guvernanță și un stat libian pluralist, democratic și pașnic; solicită Vicepreședintelui/Înaltului Reprezentant al Comisiei Europene să facă uz pe deplin de toate instrumentele financiare externe ale UE;
15. solicită, în acest context, ca UE să mențină un dialog permanent cu opoziția libiană;
16. consideră că schimbările de natură revoluționară ce au avut loc în Africa de Nord și în Orientul Mijlociu indică faptul că impactul pozitiv al UE asupra regiunii și credibilitatea sa în zonă vor depinde de capacitatea sa de a duce o politică externă comună coerentă, principială și favorabilă noilor forțe democratice; repetă solicitarea sa ca UE să-și revizuiască politica de sprijinire a democrației și a drepturilor omului pentru a crea un mecanism de punere în aplicare a clauzei referitoare la drepturile omului în toate acordurile încheiate cu țările terțe;
17. reiterează solicitarea sa de a fi implicat mai îndeaproape în activitatea grupului de lucru ce coordonează reacția UE la criza din Libia și din alte regiuni mediteraneene;
18. subliniază faptul că evenimentele din Libia și din alte țări din regiune evidențiază din nou nevoia urgentă de a dezvolta politici și instrumente mai ambițioase și mai eficiente pentru a încuraja și sprijini reformele politice, economice și sociale din vecinătatea sudică a UE; subliniază faptul că revizuirea strategică a politicii europene de vecinătate, aflată în desfășurare, trebuie să reflecte evenimentele actuale din regiune și trebuie să propună metode noi și îmbunătățite pentru a răspunde nevoilor și aspirațiilor popoarelor; insistă asupra faptului că politica de vecinătate trebuie să acorde prioritate criteriilor legate de independența puterii judiciare, respectarea libertăților fundamentale, a pluralismului și a libertății presei, precum și de lupta împotriva corupției; solicită o mai bună coordonare cu celelalte politici ale Uniunii referitoare la aceste țări;
19. împărtășește opinia potrivit căreia Uniunea pentru Mediterana trebuie să se adapteze noii ere și noului context și să acționeze de o manieră urgentă pentru a face propuneri referitoare la cea mai bună modalitate de promovare a democrației și a drepturilor omului în statele sale membre și în regiune și la posibilele reforme care să aibă drept obiectiv consolidarea și eficientizarea propriului său rol;
20. consideră că lupta împotriva corupției și consolidarea statului de drept în țările terțe sunt criterii fundamentale atât pentru a satisface așteptările populației, cât și pentru a atrage investiții din exterior;
21. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Înaltului Reprezentant, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Adunării Parlamentare a Uniunii pentru Mediterana, precum și autorităților libiene și opoziției.
- [1] http://europa.eu/rapid/pressReleasesAction.do?reference=IP/11/130&language=en