PROPUNERE DE REZOLUŢIE referitoare la concluziile privind siguranţa nucleară în Europa care se impun în urma accidentului nuclear din Japonia
4.4.2011
în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
Rebecca Harms, Daniel Cohn-Bendit în numele Grupului Verts/ALE
Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B7-0236/2011
B7‑0243/2011
Rezoluţia Parlamentului European referitoare la concluziile privind siguranţa nucleară în Europa care se impun în urma accidentului nuclear din Japonia
Parlamentul European,
– având în vedere Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în special articolele 153 (politica socială), 168 (sănătatea publică), 192 (mediul) şi 194 (energia),
– având în vedere Directiva 2009/71/Euratom a Consiliului din 25 iunie 2009 de instituire a unui cadru comunitar pentru securitatea nucleară a instalaţiilor nucleare,
– având în vedere Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor şi a cerinţelor generale ale legislaţiei alimentare, de instituire a Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentară,
– având în vedere dezastrul nuclear de la centrala nucleară Fukushima Daiichi din Japonia,
– având în vedere articolul 110 alineatul (2) şi articolul 120 din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât gravul accident nuclear de la centrala nucleară Fukushima Daiichi, ce a urmat cutremurului devastator şi tsunamiului rezultat din acesta, are consecinţe deosebit de grave, cu un impact asupra sănătăţii şi contaminării de mediu şi alimentare, ale cărui dimensiuni exacte nu vor fi cunoscute mulţi ani de-acum încolo;
B. întrucât evenimentele tragice de la Fukushima demonstrează încă o dată faptul că teoria „riscului zero” nu se aplică în cazul energiei nucleare, deşi „riscul zero” reprezintă una dintre condiţiile prealabile pentru ca aceasta să fie acceptată, date fiind consecinţele enorme în cazul unor accidente; întrucât implementarea oricăror teste de rezistenţă nu va avea niciodată drept rezultat atingerea unui astfel de „risc zero”;
C. întrucât, dat fiind actualul dezastru nuclear din Japonia, este imperativ ca UE şi statele sale membre să facă de urgenţă paşi în direcţia unei economii bazate pe resurse regenerabile şi eficiente din punct de vedere energetic;
D. întrucât atât AIEA, cât şi Euratom sunt angajate în promovarea industriilor nucleare, în vreme ce au rolul antagonic de a fi în acelaşi timp responsabile cu stabilirea standardelor de siguranţă nucleară în întreaga lume şi, respectiv, în UE;
E. întrucât OMS reprezintă autoritatea în domeniul sănătăţii pe plan internaţional, pe care se bazează locuitorii lumii în ceea ce priveşte stabilirea orientărilor şi a standardelor de sănătate în toate domeniile sănătăţii; întrucât acordul WHA 12-40 între OMS şi AIEA, semnat la 28 mai 1959, împiedică, de fapt, OMS să furnizeze informaţii esenţiale, să adopte măsuri adecvate şi să îşi îndeplinească rolul constituţional în domeniul sănătăţii şi radiaţiei;
F. întrucât unele state membre şi ţări învecinate au construit, sau au planificat construirea unor instalaţii nucleare în zone cu risc seismic şi de inundaţii ridicat,
1. îşi exprimă, în urma cutremurului, a tsunamiului şi a catastrofei nucleare deplina solidaritate cu poporul japonez şi prezintă sincere condoleanţe victimelor triplului dezastru; salută mobilizarea, curajul şi hotărârea de care au dat dovadă poporul japonez, lucrătorii din Fukushima şi autorităţile, ca reacţie la acest dezastru;
2. observă că gravul accident nuclear de la Fukushima este cel mai recent eveniment dintr-o lungă serie de incidente şi accidente nucleare, ce au loc an de an în lumea întreagă, inclusiv în UE, în toate tipurile de instalaţii şi reactoare nucleare [de exemplu, Three Mile Island (SUA), Cernobâl (Ucraina), Windscale (Regatul Unit), Tihange şi Fleurus (Belgia), Civaux 1 şi Blayais 2 (Franţa), Phillipsburg, Krümmel şi Brunsbüttel (Germania), Kozlodui 5 (Bulgaria), Paks (Ungaria), Forsmark şi Barseback 2 (Suedia), Kashiwazaki (Japonia) etc.];
3. observă că, deşi trei din cele şase reactoare ale centralei Fukushima Daiichi nu se aflau în stare de funcţionare în momentul cutremurului din 11 martie 2011, barele de combustibil uzat aflate în rezervoarele de depozitare ale acestora au fost grav deteriorate şi contribuie la contaminarea radioactivă; observă, de asemenea, că evenimente similare au avut deja loc în Europa (de exemplu, în Paks, Ungaria, în 2003);
4. recunoaşte faptul că atât timp cât centralele şi instalaţiile nucleare vor continua să opereze, va exista întotdeauna un risc rezidual; deoarece nu poate fi pe deplin exclusă posibilitatea unui viitor accident grav, recunoaşte, în plus, faptul că nu este înţelept să fie eliminată posibilitatea vreunui accident nedorit exclusiv pe baza probabilităţii scăzute a acestuia sau a rezultatelor vreunui test de rezistenţă;
5. în acest context, solicită statelor membre şi ţărilor vecine ale UE să abandoneze angajamentul faţă de tehnologia de înalt risc aferentă energiei nucleare şi, în cazul celor care utilizează deja energia nucleară, să iniţieze imediat un proces de eliminare treptată a acesteia. Aceasta presupune:
• neconstruirea niciunei instalaţii nucleare noi, inclusiv stoparea acelor proiecte deja planificate sau aflate în stare de construcţie;
• în cadrul procesului de eliminare treptată a energiei nucleare, reactoarele şi celelalte instalaţii nucleare care prezintă riscuri majore (adică: toate reactoarele şi celelalte instalaţii nucleare aflate în regiuni seismice sau zone de coastă în care există un risc ridicat de înălţare a nivelului mării sau de tsunami, toate reactoarele care nu sunt dotate cu incinte secundare sau cu containere de înaltă presiune, toate reactoarele cu apă fierbătoare (BWR) care dispun de un sistem unic de răcire şi de stocare a combustibilului uzat în exteriorul containerului şi toate instalaţiile nucleare construite înainte de 1980) trebuie oprite imediat;
• interzicerea cu efect imediat a reprocesării combustibilului uzat în UE;
• elaborarea, înainte de sfârşitul anului 2011, a unei strategii vizând transferul întregului combustibil uzat din piscine în locuri de stocare uscate, de îndată ce nivelul de căldură reziduală permite acest lucru;
• interzicerea cu efect imediat a producerii şi utilizării combustibililor nucleari din oxizi micşti (MOX);
6. solicită, de asemenea, Comisiei să asigure implementarea de către statele membre şi ţările vecine ale UE a răspunderii civile complete faţă de terţi a operatorilor de instalaţii nucleare şi a titularilor licenţelor pentru deşeuri nucleare în ceea ce priveşte accidentele şi gestionarea pe termen lung a deşeurilor în legătură cu orice daune cauzate de astfel de activităţi, inclusiv daune aduse mediului terestru, acvatic şi marin;
7. solicită Comisiei şi statelor membre să elaboreze de urgenţă planuri de implementare şi măsuri adecvate în vederea trecerii la o economie bazată pe o energie cu un nivel de risc scăzut, cu obiective intermediare concrete, astfel încât dezvoltarea, până în anul 2050, a unei economii eficiente din punct de vedere energetic şi bazate pe energii regenerabile în proporţie de aproape 100% să devină realitate; insistă asupra faptului ca foaia de parcurs pentru 2050 în domeniul energiei să reflecte acest obiectiv;
8. solicită, în cadrul procesului de dezvoltare a acestei economii eficiente din punct de vedere energetic, adoptarea şi implementarea unui cadru juridic ambiţios în domeniul eficienţei energetice şi al economisirii energiei, pentru a reduce consumul total de energie cu cel puţin 20% până în 2020, 33% până în 2030 şi 50% până în 2050 faţă de actualul consum energetic în UE;
9. solicită, în cadrul procesului de dezvoltare a unei economii bazate pe energii regenerabile în proporţie de aproape 100% până în 2050, creşterea la 30% a obiectivului, obligatoriu din punct de vedere juridic, privind proporţia energiei regenerabile până în 2020 şi stabilirea unui nou obiectiv intermediar, de 45% până în 2030, astfel încât să se profite de aceste energii;
10. reaminteşte că, în propunerea sa din 2008 privind instituirea unui cadru comunitar pentru securitatea nucleară, Comisia a ratat o oportunitate clară de a propune instituirea unor standarde comune privind garantarea unui înalt nivel de securitate nucleară[1]; reaminteşte că această propunere intra în domeniul de aplicare a Tratatului Euratom, conform căruia Parlamentul European nu dispune de nicio putere legislativă codecizională; deploră faptul că instituţiile UE au respins cu acea ocazie standarde de securitate obligatorii[2]; deploră, în plus, faptul că statele membre nu au ţinut cont nici măcar de opinia Parlamentului European din aprilie 2009[3], conferind principiilor AIEA privind securitatea statutul de cerinţe facultative, mai degrabă decât pe acela de norme juridice;
11. salută intenţia Comisiei de a revizui actualul cadru juridic şi de reglementare în domeniul siguranţei instalaţiilor nucleare; solicită Comisiei să îşi prezinte revizuirea în conformitate cu Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. În acest context, solicită Comisiei să asigure implementarea de către statele membre şi ţările vecine ale UE a unor standarde privind siguranţa cuprinzătoare, eficiente şi cu efect obligatoriu, care să reflecte cele mai bune practici la nivel de reglementare şi operaţional şi cele mai bune tehnologii disponibile (BAT) în toate instalaţiile nucleare, până la închiderea definitivă a acestora;
12. regretă profund lipsa de fermitate a concluziilor Consiliului European din 25 martie 2011 în ceea ce priveşte aşa-numitele „teste de rezistenţă” nucleară, în special faptul că acestea sunt facultative;
13. ia act de propunerea Comisiei privind introducerea unei evaluări complete privind riscurile şi siguranţa („teste de rezistenţă”) în cazul tuturor instalaţiilor nucleare; solicită, în acest context, Comisiei şi Grupului european al autorităților de reglementare în domeniul securității nucleare (ENSREG) să asigure implementarea de către statele membre şi ţările vecine ale UE a următoarelor elemente:
• o revizuire privind siguranţa tuturor instalaţiilor nucleare existente şi a celor planificate, inclusiv deşeurile radioactive şi piscinele cu combustibil uzat, până cel târziu la sfârşitul anului 2011. În acest context, solicită dezvoltarea unui proces transparent, cuprinzător şi independent, care să aibă drept rezultat o evaluare obligatorie şi completă privind riscurile şi siguranţa („teste de rezistenţă”);
• criteriile, parametrii şi conţinutul general se elaborează în deplină colaborare cu experţi independenţi mandataţi de către toate părţile interesate; Parlamentul European şi opinia publică trebuie să beneficieze de acces deplin la toate documentele utilizate în vederea acestor teste şi de actualizări periodice; solicită, în acest context, Comisiei să prezinte până cel târziu la 15 aprilie un calendar concret şi precis, însoţit de numele organismelor şi ale experţilor independenţi care vor participa la elaborarea criteriilor precise care se vor aplica acestor ”teste de rezistenţă”;
• aceste teste de rezistenţă nu trebuie să se bazeze doar pe analizele probabiliste de securitate, ci şi pe cele deterministe. Aceasta presupune dovedirea faptului că fiecare instalaţie nucleară poate rezista chiar şi unei acumulări de evenimente rare, inclusiv erorii umane.
• Orice instalaţie nucleară care nu va trece aceste teste, inclusiv riscul prăbuşirii unei aeronave comerciale sau al unui atac terorist şi care nu poate exclude riscul unor emisii radioactive în mediu (nivelul 2 PSA) şi în rândul populaţiei (nivelul 3 PSA) va fi închisă cel târziu la 1 ianuarie 2012;
• extinderea duratei de viaţă tehnice de treizeci de ani a instalaţiilor nucleare va fi interzisă, indiferent de rezultatele „testelor de rezistenţă”;
14. regretă absenţa informaţiilor, informaţiile imprecise şi încetineala cu care este informată opinia publică, precum şi continua subestimare a amplorii catastrofei de la Fukushima de către Agenția Internațională pentru Energia Atomică (AIEA) şi de către operatorul centralei nucleare de la Fukushima, Tokyo Electric Power Company (TEPCO);
15. regretă, de asemenea, rolul dual şi antagonic al AIEA în ceea ce priveşte promovarea energiei nucleare şi stabilirea standardelor de securitate nucleară la nivel mondial; solicită statelor membre ale AIEA să garanteze independenţa totală a Agenţiei faţă de industria nucleară; solicită, de asemenea, Adunării Generale a ONU să hotărască cu privire la separarea clară a rolului de promotor al energiei nucleare şi, respectiv, al securităţii nucleare;
16. ia act de importanţa diseminării unor informaţii serioase şi independente cu privire la consecinţele pentru sănătate şi pentru mediu în cursul accidentelor nucleare şi ulterior acestora, cum ar fi evenimentele catastrofale de la centrala Fukushima Daiichi sau de la Cernobâl; constată că rolul dual al AIEA şi acordul dintre OMS şi AIEA din 1959 (Acordul WHA 12-40) au împiedicat diseminarea unor astfel de informaţii; solicită statelor membre ale OMS să supună la vot în următoarea Adunare Generală a organizaţiei încetarea Acordului WHA 12-40 dintre OMS şi AIEA, care împiedică OMS să ia iniţiative sau să întreprindă măsuri în vederea atingerii obiectivelor sale, şi anume prezervarea şi îmbunătăţirea sănătăţii;
17. ia act cu profundă îngrijorare de faptul că, în urma accidentului de la Fukushima, este comunicat în fiecare zi un nivel tot mai ridicat de contaminare gravă a aerului, solului, apei, alimentelor şi produselor alimentare;
18. solicită guvernului japonez extinderea „zonei de excludere” la regiunile în care este constatat un nivel ridicat de radioactivitate; solicită, de asemenea, mai multă transparenţă privind nivelurile de radioactivitate şi de contaminare şi oferirea opiniei publice de date şi informaţii periodice şi transparente cu privire la riscurile suplimentare, în special în ceea ce priveşte contaminarea alimentelor şi a produselor alimentare nu numai cu iod şi cesiu, ci şi cu alţi izotopi radioactivi, precum stronţiu şi plutoniu;
19. solicită Comisiei şi statelor membre să adopte de urgenţă, în cadrul regulamentului UE de gestionare a măsurilor ce trebuie luate cu privire la alimentele contaminate în cazul unui accident nuclear, nivelurile maxime permise la nivelul UE care garantează protecţia persoanelor celor mai vulnerabile, în conformitate cu progresele ştiinţifice în domeniul evaluării gradului de expunere şi a impactului asupra sănătăţii; solicită, de asemenea, Comisiei şi statelor membre să garanteze că principiul de bază al reglementărilor în acest domeniu este nivelul înalt de protecţie a sănătăţii umane, şi nu menţinerea intereselor comerciale sau a pieţei interne;
20. solicită Comisiei să retragă din Regulamentul de punere în aplicare nr. 297/2011 din 25 martie 2011 acele dispoziţii care permit importurile de produse alimentare şi furaje ce îşi au originea în anumite provincii japoneze până la nivelurile maxime stabilite în Regulamentul 3954/87 şi să interzică importul anumitor categorii de alimente şi produse alimentare ce provin din regiunile contaminate din Japonia. În acelaşi timp, ar trebui adoptate măsuri compensatorii pentru fermierii şi pescarii japonezi pentru pierderile economice datorate acestor interdicţii la import;
21. solicită interzicerea importului anumitor categorii de alimente şi produse alimentare ce provin din regiunile contaminate din Japonia, însoţită de adoptarea unor măsuri compensatorii pentru fermierii şi pescarii japonezi pentru pierderile economice datorate acestor interdicţii la import;
22. solicită Comisiei şi statelor membre să finanţeze programe ştiinţifice independente în zonele contaminate, la Cernobâl sau la Fukushima, pentru a îmbunătăţi cunoştinţele cu privire la consecinţele pe termen scurt şi lung ale iradierii şi contaminării populaţiei şi a mediului; solicită ca rezultatele acestor programe să fie publicate în întregime;
23. solicită Comisiei şi statelor membre să realizeze o transformare imediată şi profundă în domeniul politicii energetice, care să ducă la o economie europeană eficientă din punct de vedere energetic şi bazată în proporţie de 100% pe energii regenerabile până cel târziu în 2050;
24. solicită Comisiei, statelor membre, Băncii Europene de Investiţii (BEI), Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) şi altor bănci publice să îngheţe finanţarea publică acordată în domeniul fuziunii nucleare, inclusiv pentru proiectul ITER, sau al fisiunii nucleare, cu excepţia fondurilor acordate pentru dezafectarea instalaţiilor nucleare;
25. din perspectiva democraţiei, a implicării Parlamentului European, a transparenţei şi a accesului deplin la informaţii, solicită UE şi statelor membre să trateze energia nucleară ca pe oricare altă sursă de energie în conformitate cu Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene; solicită, prin urmare, abrogarea Tratatului Euratom;
26. solicită Comisiei să îşi separe sarcinile din domeniul politicii energetice, inclusiv promovarea energiei nucleare, de sarcinile sale din domeniul siguranţei; solicită ca acestea din urmă să fie plasate sub responsabilitatea direcţiilor sale generale pentru mediu şi sănătate;
27. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Comisiei, Consiliului, guvernelor şi parlamentelor statelor membre, EURATOM şi ENSREG.
- [1] COM(2008) 0790.
- [2] Raport referitor la propunerea de directivă a Consiliului (Euratom) privind instituirea cadrului comunitar pentru securitatea nucleară - Raportor Gunnar Hokmark - A6-0236/2009 –3.4.2009.
- [3] Ibidem nota de subsol 2.