PROPUNERE DE REZOLUŢIE referitoare la situația din Côte d'Ivoire

4.4.2011

depusă pe baza declarației Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate
în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură

Cristian Dan Preda, Filip Kaczmarek, Michèle Striffler, Bernd Posselt, Monica Luisa Macovei, Elena Băsescu în numele Grupului PPE

Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B7-0256/2011

B7‑0260/2011

Rezoluția Parlamentului European privind situația din Côte d'Ivoire

Parlamentul European,

– având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind Côte d'Ivoire, în special rezoluția din 16 decembrie 2010,

– având în vedere rezoluțiile relevante ale Consiliului de Securitate al ONU referitoare la Côte d'Ivoire, în special Rezoluția 1946 (2010), Rezoluția 1951 (2010), Rezoluția 1967 (2011), Rezoluția 1968 (2011) și Rezoluția 1975 (2011),

– având în vedere declarațiile Înaltului Reprezentant/Vicepreședintelui, Baroneasa Catherine Ashton, referitoare la situația din Côte d'Ivoire, în special cele din 3, 10, 12 și 19 martie 2011,

– având în vedere concluziile privind Côte d’Ivoire adoptate de Consiliul Afaceri Externe în cadrul celei de-a 3065-a reuniuni, din 31 ianuarie 2011,

– având în vedere Decizia 2011/18/PESC a Consiliului și Regulamentul (UE) nr. 25/2011 al Consiliului din 14 ianuarie 2011 prin care s-a dispus înghețarea de bunuri și au fost desemnate persoane și entități suplimentare din Côte d’Ivoire care vor face obiectul anumitor măsuri restrictive;

– având în vedere decizia Consiliului pentru Pace și Securitate al Uniunii Africane, adoptată la 10 martie 2011, la Addis Abeba,

– având în vedere declarațiile Consiliului de Securitate al ONU referitoare la Côte d’Ivoire, din 3 și din 11 martie 2011,

– având în vedere declarația comună din 18 martie 2011 a copreședinților Adunării Parlamentare ACP-UE, prin care condamnă violența și încălcările drepturilor omului din Côte d’Ivoire,

– având în vedere declarația din 18 martie 2011 a Președintelui Jerzy Buzek, prin care cerea încetarea violențelor împotriva civililor în Côte d’Ivoire,

– având în vedere Rezoluția privind situația din Côte d’Ivoire, adoptată la 25 martie 2011, la Abuja, de către șefii de stat și de guvern din Comunitatea Economică a Statelor Vest-Africane,

– având în vedere Rezoluția Consiliului pentru Drepturile Omului al Organizației Națiunilor Unite din 25 martie 2011 de instituire a unei comisii de investigare a încălcării drepturilor omului în Côte d’Ivoire după alegerile prezidențiale,

–   având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A. întrucât evenimentele recente din Africa de Nord și din Orientul Apropiat nu trebuie să umbrească situația teribilă din Côte d’Ivoire; întrucât, în ultimele patru luni, țara a intrat într-o criză politică profundă, cauzată de refuzul președintelui în exercițiu, Laurent Gbagbo, de a ceda puterea președintelui legitim, Alassane Ouattara, în pofida faptului că acesta din urmă a câștigat scrutinul prezidențial din noiembrie 2010 și a fost recunoscut ca atare de către comunitatea internațională, în urma certificării rezultatelor alegerilor de către Organizația Națiunilor Unite;

B.  întrucât, începând de la jumătatea lunii februarie, s-au intensificat luptele atât în capitală, cât și în vestul țării, iar rapoarte alarmante au indicat o creștere a utilizării artileriei grele împotriva civililor de către forțele loiale lui Laurent Gbagbo; întrucât, în ultimele zile, Forțele Republicane ale președintelui Ouatttara au lansat o vastă ofensivă menită să-i restabilească autoritatea, au preluat controlul asupra mai multor zone importante, inclusiv asupra capitalei politice, Yamoussoukro, și asupra orașului San Pedro, un port-cheie pentru exporturile de cacao, și se apropie acum de capitala Abidjan;

C. întrucât, conform unor surse ONU, peste 500 de persoane și-au pierdut viața în Côte d’Ivoire din decembrie 2010, iar numărul victimelor este probabil mult mai mare, ținând seama de faptul că violențele din interiorul țării nu sunt întotdeauna relatate în presă;

D. întrucât situația din Côte d’Ivoire riscă să se transforme în război civil, ceea ce reprezintă o amenințare gravă la adresa păcii și stabilității regionale;

E.  întrucât, la 3 martie 2011, forțele lui Laurent Gbagbo au deschis focul asupra unei demonstrații în favoarea președintelui Ouattara, la care participau numai femei, lăsând în urmă 7 femei moarte și numeroase altele rănite;

F.   întrucât Înaltul Comisar al ONU, Navi Pillay, a indicat că, în urma bombardării cu brutalitate a pieței din Abobo, la 18 martie 2011, de către forțele loiale lui Laurent Gbagbo, atacurile împotriva civililor ar putea constitui crime împotriva umanității;

G. întrucât misiunea ONU în Côte d’Ivoire (ONUCI) a făcut, în mod constant, obiectul amenințărilor și al atacurilor din partea forțelor de securitate pro-Gbagbo și fostul președinte a adoptat o retorică incendiară, incitând la violență împotriva forțelor ONU și străinilor prezenți în Côte d’Ivoire; întrucât mai mulți membri ai forțelor ONU de menținere a păcii au fost răniți grav sau chiar luați ostatici;

H. întrucât un raport al unui NGO important, publicat la mijlocul lui martie, a denunțat atrocitățile comise de către forțele de securitate și de către milițiile loiale dlui Gbagbo, printre care cazuri de violență sexuală, dispariții forțate și execuții extra-judiciare, folosirea excesivă și nediscriminatorie a forței împotriva civililor, drept crime împotriva umanității;

I.   întrucât dna Fatou Bensouda, procuror adjunct al CPI, a declarat recent că Curtea deține suficiente informații pentru a iniția un proces împotriva dlui Gbagbo, subliniind, în același timp, că situația în ceea ce privește securitatea pune o serie de obstacole în calea investigațiilor și a protecției martorilor;

J.   întrucât domnia legii a continuat să se degradeze în Côte d’Ivoire; întrucât, în urma anunțării rezultatelor, a fost suspendată difuzarea tuturor canalelor de informare străine; întrucât, mai recent, ONUCI FM, RFI și BBC au fost interzise în această țară, iar publicarea mai multor ziare apropiate președintelui Ouattara a fost întreruptă;

K. întrucât sectorul economic ivorian se deteriorează în mod grav, având în vedere că Laurent Gbagbo a efectuat naționalizări ilegale în sectoarele bancar și al producției de cacao, precum și exproprieri arbitrare de bani și de proprietăți private; întrucât FMI a avertizat recent cu privire la consecințele economice grave ale situației din Côte d’Ivoire pentru întreaga regiune a Africii de Vest;

L.  întrucât Uniunea Africană a reafirmat că Alassane Outarra este câștigătorul legitim al scrutinului prezidențial și a adoptat recomandările Comitetului la nivel înalt privind o soluție politică cuprinzătoare la criza post-electorală din Côte d’Ivoire;

M. întrucât, din cauza climatului de teroare care predomină în țară, circa 1 milion de persoane au fost strămutate, atât intern, cât și în țările vecine, cum ar fi Liberia, Ghana, Togo, Mali și Guineea;

N. întrucât, la 17 martie 2011, Comisia Europeană a crescut de cinci ori ajutorul umanitar al UE către Côte d’Ivoire; întrucât, cu toate acestea, situația umanitară îngrozitoare de la fața locului necesită mobilizarea unor fonduri suplimentare, pentru că accesul la alimente, medicamente și alte produse de bază este tot mai dificil pentru mulți ivorieni;

O. întrucât Rezoluția CSONU 1975 (2011) îi cere dlui Gbagbo să părăsească imediat funcția și insistă asupra încetării imediate a violențelor împotriva civililor, impunând, în același timp, sancțiuni financiare și restricții de călătorie dlui Gbagbo, soției sale și celor trei asociați;

P.  întrucât, conform ONU, forțele pro-Ouattara au fost acuzate de masacre săvârșite în vestul țării, în special la Duékoué, care au avut drept rezultat moartea a circa 330 de persoane;

1.  este profund îngrijorat de înrăutățirea situației din Côte d’Ivoire, la patru luni de la al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidențiale, și de riscul reînceperii unui război civil;

2.  reamintește că singura sursă de legitimitate democratică este sufragiul universal și că alegerea lui Alassane Ouattara reflectă voința suverană a poporului ivorian; îndeamnă, prin urmare, toate instituțiile ivoriene, inclusiv forțele de apărare și securitate ale Côte d’Ivoire (FDSCI), să cedeze fără întârziere autoritatea președintelui democratic ales Ouattara și guvernului său;

3.  condamnă încercările fostului președinte, dl Gbagbo, și ale susținătorilor acestuia de a uzurpa voința poporului ivorian și își reiterează cererea ca dl Gbagbo să părăsească imediat funcția și să îi predea puterea lui Alassane Ouattara; salută, în acest sens, adoptarea Rezoluției 1975 (2011), prin care Consiliul de Securitate ale ONU s-a exprimat în termenii cei mai categorici de la începutul crizei post-electorale din Côte d’Ivoire, cerându-i dlui Gbagbo să părăsească imediat funcția;

4.  condamnă în termenii cei mai fermi escaladarea violenței din Côte d’Ivoire și regretă profund pierderea a numeroase vieți omenești care a urmat, precum și încălcările drepturilor omului și ale dreptului internațional umanitar comise, după cum s-a raportat, de către forțele pro-Gbagbo împotriva civililor, printre care acte de violență sexuală; ia act de faptul că, în conformitate cu opinia CSONU, aceste acte ar putea fi considerate crime împotriva umanității și subliniază că violența împotriva civililor, inclusiv a femeilor și a copiilor, și strămutarea internațională a persoanelor nu pot fi tolerate și trebuie să înceteze imediat; își exprimă opoziția fermă față de orice utilizare a mijloacelor de comunicare pentru a incita la ură și solicită ridicarea imediată a tuturor restricțiilor impuse în ceea ce privește exercitarea dreptului la libertatea de exprimare;

5.  este profund îngrijorat de rapoartele ONU care indică comiterea de masacre de către forțele pro-Ouattara în vestul țării, în special la Duékoué, și își reiterează condamnarea fermă a oricăror acte de violență îndreptate împotriva civililor; solicită lansarea unei investigații imediate, independente și transparente asupra acestor acte și insistă ca cei responsabili să fie trași la răspundere pentru acțiunile lor;

6.  insistă că aceste fapte nu pot rămâne nepedepsite și că nu trebuie precupețit niciun efort pentru identificarea și aducerea în fața justiției, inclusiv la nivel internațional, a celor responsabili de crime împotriva populației civile; salută, în acest sens, instituirea unei comisii de anchetă de către Consiliul pentru Drepturile Omului al ONU și ia act de faptul că CSONU a indicat că CPI poate decide cu privire la competența sa în ceea ce privește situația din Côte d’Ivoire; invită toți factorii implicați din Côte d’Ivoire să colaboreze cu aceste organisme, ca să se poată face dreptate;

7.  este profund îngrijorat de înrăutățirea situației umanitare din Côte d’Ivoire și din țările vecine, în special din Liberia; face apel la toți factorii de decizie din Côte d’Ivoire să asigure accesul nestânjenit și în condiții de siguranță al organizațiilor umanitare pe teren și îndeamnă la o acțiune politică internațională rapidă pentru a răspunde la nevoile umanitare urgente ale ivorienilor și a evita astfel o nouă criză legată de migrația din regiune;

8.  condamnă cu fermitate actele de intimidare și de obstrucție îndreptate împotriva ONUCI și îi cere, în acest sens, dlui Gbagbo să pună capăt imediat incitărilor la ură și tuturor acțiunilor care amenință siguranța personalului ONU de la fața locului;

9.  salută sancțiunile suplimentare specifice, printre care interdicția de acordare a vizelor și înghețarea bunurilor, adoptate de Consiliul UE împotriva tuturor persoanelor și entităților care se opun autorității președintelui legitim, obstrucționează predarea puterii și îi acordă ajutor financiar fostului președinte Gbagbo;

10. salută faptul că Rezoluția Consiliului de Securitate al ONU 1975 (2011) a reamintit autorizația acordată și a exprimat întregul sprijin al Consiliului de Securitate pentru ca ONUCI să utilizeze toate mijloacele necesare pentru a-și duce la bun sfârșit mandatul de a proteja civilii, inclusiv pentru prevenirea utilizării în continuare a armamentului greu; în acest sens, solicită întărirea rapidă și semnificativă a capacității ONUCI de a asigura protejarea eficientă a civililor în Côte d’Ivoire;

11. laudă și își afirmă sprijinul pentru eforturile de mediere întreprinse sub auspiciile Uniunii Africane și ECOWAS și își reiterează apelul către toate forțele politice din Côte d'Ivoire să sprijine activ o tranziție pașnică și să evite astfel noi vărsări de sânge;

12. își manifestă sprijinul deplin față de planul Uniunii Africane pentru o soluție pașnică cuprinzătoare la această criză, inclusiv față de formarea unui guvern de uniune națională de către președintele Ouattara, și îi cere dlui Gbagbo să înceteze să mai obstrucționeze punerea în practică a acestui plan; în acest context, subliniază faptul că toate țările africane trebuie să dovedească unitate și să acționeze în mod concertat, pentru a reinstaura pacea în Côte d'Ivoire;

13. solicită Comisiei Europene și statelor membre să-și coordoneze eforturile ce ceilalți donatori internaționali, pentru a putea răspunde în mod adecvat la criza umanitară din Côte d'Ivoire și din țările învecinate;

14. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului UE și Comisiei, Vicepreședintelui/Înaltului Reprezentant Catherine Ashton, Consiliului de Securitate al ONU și Secretarului General al ONU, ONUCI, instituțiilor Uniunii Africane, ECOWAS, Adunării Parlamentare ACP-UE și guvernelor statelor membre ale UE.