PROPUNERE DE REZOLUŢIE referitoare la Siria, Yemen și Bahrain în contextul situației din lumea arabă și din Africa de Nord
4.7.2011
în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
Annemie Neyts-Uyttebroeck, Ivo Vajgl, Marielle De Sarnez, Marietje Schaake, Sonia Alfano, Niccolò Rinaldi, Louis Michel, Alexander Graf Lambsdorff, Anneli Jäätteenmäki, Frédérique Ries în numele Grupului ALDE
Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B7-0389/2011
B7‑0446/2011
Rezoluția Parlamentului European referitoare la Siria, Yemen și Bahrain în contextul situației din lumea arabă și din Africa de Nord
Parlamentul European,
– având în vedere rezoluțiile sale anterioare, în special rezoluția sa din 7 aprilie 2011 referitoare la situația din Siria, Bahrain și Yemen,
– având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP) din 1966, la care Siria, Bahrainul și Yemenul sunt părți,
– având în vedere Convenția ONU împotriva torturii și a altor tratamente și pedepse crude, inumane și degradante din 1975, la care Siria, Bahrainul și Yemenul sunt părți,
– având în vedere Orientările UE privind apărătorii drepturilor omului din 2004, actualizate în 2008, precum și Orientările UE privind tortura și alte tratamente crude, inumane și degradante din 2001 și revizuite în 2008,
– având în vedere concluziile Consiliilor Europene din 11 martie 2011, din 25 martie 2011 și din 23-24 iunie 2011,
– având în vedere raportul său din 24 martie 2011 referitor la relațiile Uniunii Europene cu Consiliul de Cooperare al Golfului,
– având în vedere declarațiile Înaltului Reprezentant/Vicepreședintelui Comisiei privind măsurile restrictive luate împotriva Siriei din 9 mai și din 9 iunie 2011, pe cele privind violența continuă și necesitatea realizării unor reforme credibile în Siria din 6 iunie 2011, precum și pe cele referitoare la Yemen din 11 mai 2011, 31 mai 2011 și 3 iunie 2011,
– având în vedere declarația Secretarului General al ONU, Ban Ki-moon, referitoare la sentințele pronunțate la 23 iunie 2011 în cazul a 21 de activiști politici, apărători ai drepturilor omului și lideri ai opoziției din Bahrain,
– având în vedere Comunicarea comună a Înaltului Reprezentant și a Comisiei privind „O nouă reacție în contextul schimbărilor din țările vecine” din 25 mai, care vine în completarea Comunicării comune privind „Un parteneriat pentru democrație și prosperitate împărtășită cu țările sud-mediteraneene” din 8 martie 2011,
– având în vedere Rezoluția sa din 7 aprilie 2011 referitoare la revizuirea politicii europene de vecinătate - dimensiunea sudică,
– având în vedere decizia din 7 iunie 2011 a Înaltei Reprezentante, Catherine Ashton, de a înființa un Grup operativ pentru zona sud-mediteraneană,
– având în vedere concluziile Consiliului din 20 iunie 2011 privind Siria și Yemen și observațiile Înaltei Reprezentante, Catherine Ashton, în urma Consiliului Afacerilor Externe,
– având în vedere declarația din 24 iunie 2011 a Consiliului de securitate al ONU înainte de vizita reprezentanților Înaltului Comisar ONU pentru drepturile omului în care își exprimă „îngrijorarea profundă cu privire la deteriorarea securității și a situației umanitare din Yemen” și în care „îndeamnă toate părțile să dea dovadă de reținere maximă și să se angajeze într-un dialog politic amplu”,
– având în vedere mandatul de arestare emis de Curtea Penală Internațională pe numele liderului libian Muammar Mohammed Abu Minyar Gaddafi (Gaddafi), al lui Saif Al‑Islam Gaddafi și al lui Abdullah Al-Senussi pentru crime împotriva umanității (ucidere și persecutare) pe care le-ar fi săvârșit în Libia între 15 februarie 2011 și cel puțin 28 februarie 2011, cu ajutorul aparatului de stat și al forțelor de securitate,
– având în vedere articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,
Cu privire la lumea arabă
A. întrucât moartea vânzătorului stradal tunisian Tareq al-Tayyib Muhammad Bouazizi a reprezentat un catalizator pentru o revoluție populară și pașnică în Tunisia; întrucât revoluția din Tunisia a inspirat o altă revoluție populară și pașnică în Egipt;
B. întrucât și demonstranții din Libia, Siria, Bahrain, Yemen, Iordania, Algeria și Maroc își exprimă în mod pașnic dorința de libertate, de demnitate umană, aspirațiile lor democratice legitime și o puternică cerere populară cu privire la realizarea unor reforme politice, economice și sociale care să aibă drept scop realizarea unei democrații veritabile, respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în special libertatea de exprimare, reducerea inegalităților sociale și crearea unor condiții economice și sociale mai bune; întrucât în întreaga regiune au avut loc represalii împotriva multor demonstrații pașnice prin uz de forță brutală și letală și prin rețineri ilegale în masă, în special în Libia, Siria, Bahrain și Yemen;
C. întrucât, la 17 iunie 2011, femeile din Arabia Saudită au condus în mod deschis mașini ca semn de sfidare a unei interdicții oficiale privind conducerea mașinilor de către femei;
D. întrucât reacția Uniunii Europene la schimbările din lumea arabă, în special la revoltele din Tunisia, Egipt și Libia, a fost lentă și uneori ezitantă în ceea ce privește susținerea fără echivoc a solicitărilor legitime ale populației, având astfel un efect negativ asupra credibilității Uniunii Europene;
E. întrucât la peste trei luni de la adoptarea rezoluțiilor 1970 și 1973 ale Consiliului de Securitate al ONU regimul Gaddafi își încalcă în mod constant obligația de a proteja cetățenii Libiei; întrucât Uniunea Europeană nu a recunoscut încă Consiliul național de tranziție libanez ca reprezentant legitim al poporului libanez și întrucât Uniunea Europeană a înființat o reprezentanță în Benghazi și a promovat relațiile cu Consiliul național de tranziție;
F. întrucât Uniunea Europeană a făcut, împreună cu ONU, Banca Mondială și cu alți actori, în special cu organizații regionale, demersuri în vederea mobilizării resurselor sale pentru a susține tranziția politică în Egipt și Tunisia, precum și situația în materie de securitate în Libia;
G. întrucât Comisia Europeană a propus deblocarea mai multor resurse financiare în valoare de până la 1 242 de miliarde de euro pentru a veni în întâmpinarea nevoilor urgente și pentru a face față noilor provocări și transformări ce apar în vecinătatea sudică a Uniunii Europene; întrucât două ramuri ale autorității bugetare nu au ajuns încă la o concluzie finală cu privire la această propunere;
H. întrucât politica europeană de vecinătate revizuită prevede crearea unei fundații europene pentru democrație care să sprijine dezvoltarea și funcționarea unei democrații solide și durabile în vecinătatea europeană; întrucât măsurile de susținere inițiale adoptate de Uniunea Europeană trebuie continuate prin punerea în aplicare a propunerilor ce urmează a fi făcute în anii care urmează; subliniază, în acest sens, că noile angajamente ale Uniunii Europene față de lumea arabă și de țările sud-mediteraneene trebuie să se reflecte în mod adecvat în următorul cadru financiar multianual;
I. întrucât viitoarele alegeri democratice din Tunisia și Egipt reprezintă primul pas important în procesul de tranziție spre democrație;
Cu privire la Siria:
J. întrucât actele de violență sistematice, brutale și letale nu s-au redus de la începutul represaliilor asupra demonstrațiilor pașnice din martie 2011, iar forțele de securitate au reacționat la protestele continue, ucigând peste 400 de civili numai în guvernoratul Daraa și peste 1500 în Siria;
K. întrucât organizațiile de apărare a drepturilor omului au primit informații conform cărora forțele de securitate siriene au ucis în mod sistematic protestatari, în special în Daraa; întrucât demonstranții reținuți au fost torturați și au avut parte de un tratament inuman; întrucât au fost deja confirmate peste 3 000 de cazuri de dispariții forțate și 11 000 de cazuri de rețineri arbitrare;
L. întrucât, după asediul impus în Daraa, forțele de securitate au lansat o operațiune militară complexă și o campanie de arestări arbitrare în orașele învecinate cu Daraa; întrucât se estimează că 12 000 de sirieni din Jisr al-Shughour și din zonele din jur au trecut frontiera dintre Siria și Turcia de teama unor represalii din partea forțelor de securitate; întrucât Turcia a oferit în mod voluntar asistență umanitară și ajutor la scară largă refugiaților sirieni de la frontiera dintre Turcia și Siria și întrucât Turcia și-a exprimat profunda îngrijorare cu privire la faptul că Siria a trimis lângă granița sa trupe și tancuri; întrucât și unii membri ai armatei și ai forțelor de securitate siriene au dezertat și s-au refugiat în Turcia;
M. întrucât Biroului Înaltului Comisar pentru Drepturile Omului (OHCHR) nu i s-a permis să trimită personal pe teren în Siria pentru a investiga presupusele încălcări ale legislației internaționale în domeniul drepturilor omului și pentru a stabili care au fost faptele și circumstanțele acestor încălcări, pentru a evita impunitatea și pentru a asigura stabilirea pe deplin a răspunderii, așa cum se solicită în rezoluția adoptată de UNHRC din 29 aprilie 2011;
N. întrucât Secretarul General Ban Ki-moon a solicitat din nou Siriei să permită misiunilor de informare și umanitare să investigheze evenimentele controversate petrecute în lunile de proteste antiguvernamentale; întrucât doar câțiva jurnaliști internaționali au avut voie să intre în țară sub supraveghere guvernamentală; întrucât autoritățile siriene închid și atacă în mod regulat și sistematic internetul și alte rețele de comunicare și întrucât acestea au folosit rețelele online de socializare pentru a identifica, a urmări și a reține jurnaliști, bloggeri și demonstranți; întrucât Liga Arabă a emis la 14 iunie 2011 o condamnare a actelor de violență ale Siriei și a subliniat faptul că statele arabe monitorizează în mod activ criza din Siria;
O. întrucât, ca urmare a deciziei Consiliului European din 23 iunie 2011 de a extinde sancțiunile împotriva oficialilor și oamenilor de afaceri sirieni responsabili de actele de violență curente și de a impune sancțiuni și în cazul oficialilor iranieni din cauza implicării acestora în actele de violență din Siria, ministerul afacerilor externe sirian a declarat că Siria nu va mai lua parte la cooperarea euro-mediteraneană;
Cu privire la Yemen:
P. întrucât, începând cu ianuarie 2011, în Yemen au demonstrat foarte pașnic milioane de cetățeni și întrucât sute de protestatari pașnici au fost uciși în special de forțele de securitate, în timp ce alte sute de persoane au fost rănite; întrucât numeroși comandanți militari, ambasadori, miniștri și alte persoane oficiale și-au declarat sprijinul față de protestatari;
Q. întrucât a fost pentru prima oară în istorie când așa de multe femei au sfidat faptul că Președintele Saleh a condamnat participarea femeilor la reuniunile publice ale opoziției din aprilie 2011, afirmând că, amestecându-se cu bărbați de pe străzi care nu le erau rude, acestea au încălcat normele culturale tradiționale yemenite;
R. întrucât Consiliul de Cooperare al Golfului (GCG) a inițiat un plan de transfer pașnic al puterii care nu a fost încă pus în aplicare de toate părțile, nici de Președintele Saleh, nici de opoziție;
S. întrucât Președintele Saleh a părăsit țara pentru a primi îngrijiri medicale în Arabia Saudită; întrucât regimul Saleh este în continuare responsabil de desfășurarea de acțiuni militare împotriva demonstranților;
Cu privire la Bahrain:
T. întrucât, la 22 iunie 2011, un tribunal militar din Bahrain a condamnat la închisoare pe viață 8 activiști ai opoziției, între care Abdulhadi al-Khawaja, Hasan Mushaima și Abduljalil al-Singace, importanți apărători ai drepturilor omului, iar 13 activiști au fost condamnați la închisoare pentru perioade de până la 15 ani pentru că „ar fi complotat în vederea răsturnării guvernului”; întrucât, în timpul demonstrațiilor pro-reformă, unii protestatari pașnici au fost uciși sau s‑au confruntat cu o violență brutală; întrucât mulți activiști politici, apărători ai drepturilor omului, jurnaliști și medici sunt în continuare reținuți de când au avut loc protestele pașnice pro-reformă și întrucât, conform organizațiilor de apărare a drepturilor omului, unii deținuți au fost torturați, li s-au aplicat rele tratamente și au fost hărțuiți;
U. întrucât Codul internațional de etică medicală al Asociației medicale mondiale și manualul de etică medicală al acesteia prevăd faptul că atribuțiile medicilor includ acordarea de servicii medicale de urgență și respectă principiul nediscriminării, precum și faptul că guvernele nu ar trebui să încalce atribuțiile personalului medical și nu ar trebui să îi urmărească sau să îi pedepsească pe cei care încearcă să respecte aceste principii recunoscute la nivel internațional;
V. întrucât 47 de medici și de asistente din Bahrain au fost acuzați de „incitare la răsturnarea prin forță a regimului”, deoarece au tratat protestatari pașnici răniți și au fost judecați de un tribunal militar din Bahrain; întrucât aceste cadre medicale au acționat sub imperiul atribuțiilor lor profesionale și au tratat răniți; întrucât medicii și asistentele au fost împiedicați cu violență să trateze protestatari pașnici răniți, ceea ce a dus și la decese; întrucât, în timpul demonstrațiilor pro-reformă, accesul în spitale a fost blocat, iar pacienții au fost torturați în interiorul spitalelor, în special în Complexul Medical Salmaniya;
W. întrucât, la inițiativa Regelui Hamad Bin Eisa Al Khalifa, a fost lansată o consultare cu privire la dialogul național;
X. întrucât, la cererea guvernului din Bahrain, în țară au fost desfășurate forțe străine, sub drapelul Consiliului de Cooperare al Golfului, în special cel puțin 4 000 de soldați din Arabia Saudită,
Lumea arabă:
1. salută deciziile care sunt luate în prezent ca primi pași înspre schimbarea democratică:
– adoptarea, prin referendum, a constituției interimare în Egipt;
– progresele realizate în ceea ce privește deschiderea procesului democratic, având în vedere faptul că la alegerile din Tunisia au participat peste 70 de partide;
– ratificarea de către Tunisia a Statutului de la Roma al Curții Penale Internaționale la 24 iunie 2011;
– anunțul privind principalele elemente ale unei noi constituții în Maroc; aprobarea acestora de către o mare majoritate în cadrul unui referendum la care au participat o mare parte din alegătorii marocani;
– reluarea de către Iordania a angajamentului față de realizarea unor reforme politice, inclusiv față de revizuirea constituției;
– încetarea stării de urgență și planificarea unei reforme constituționale în Algeria;
2. susține pe deplin concluziile Consiliului privind politica europeană de vecinătate astfel cum au fost adoptate la 20 iunie 2011; se așteaptă din partea Comisiei Europene ca aceasta să pună cât mai repede în aplicare noua politică de vecinătate, consultându-se pe deplin cu Parlamentul European, pentru a arăta că Uniunea Europeană și-a luat un angajament real față de o tranziție democratică și economică a popoarelor din vecinătatea sa;
3. îl invită din nou pe Gaddafi să renunțe imediat la putere; recunoaște calitatea Consiliului național de tranziție de reprezentant legitim al poporului libanez, susține cu tărie acțiunile militare desfășurate de membrii NATO și GCG în vederea asigurării unei securități cât mai ridicate pentru poporul libanez și susține cu tărie demersurile viitoare ale Libiei pe calea democrației;
4. ia act de faptul că evenimentele din regiunea arabă au dovedit că Uniunea Europeană ar trebui să aibă relații cu populația și nu cu elitele de la conducere, cu atât mai puțin cu dictatorii, pentru a deveni un actor credibil;
5. subliniază că intensificarea cooperării Uniunii Europene cu țările din vecinătatea sudică respective ar trebui să depindă de îmbunătățirea situației privind respectarea drepturilor, a guvernării democratice și a statului de drept și subliniază faptul că angajamentul reînnoit al Uniunii Europene trebuie să se reflecte într-un ajutor financiar condiționat sporit și mai specific, în abordarea așa-numită „mai mult pentru mai mult” și „mai puțin pentru mai puțin”, în perspective reale privind accesul nelimitat la piață și viitoarea integrare a piețelor cu Uniunea Europeană, precum și în strategii de creștere a mobilității, care să includă eliminarea restricțiilor privind vizele, care să nu fie doar influențate de preocupările privind migrația ilegală, ci să fie destinate îmbunătățirii relațiilor dintre oameni;
6. invită Comisia să folosească pe deplin și în mod eficient ajutoarele financiare existente acordate prin IEVP, IEDDO și IdS;
7. solicită înființarea în timp util a unei Fundații europene pentru democrație (FED) dacă au fost dovedite în mod corespunzător valoarea adăugată și necesitatea acesteia; se așteaptă ca acest posibil nou instrument să funcționeze în mod consecvent cu instrumentele și structurile existente și să fie util pentru democrație și pentru situația privind drepturile omului în vecinătatea sudică și în cea estică; invită Comisia și Consiliul să analizeze rapid care ar fi valoarea adăugată a unei Fundații europene pentru democrație și să prezinte, prin urmare, în strânsă colaborare cu Parlamentul European, propuneri concrete privind structura și modul de funcționare ale acesteia;
8. susține politica europeană de vecinătate revizuită și obiectivele sale de a susține în continuare schimbarea democratică și societatea civilă ca reacție la evenimentele istorice recente din această regiune; invită Uniunea Europeană să susțină și să ajute pe deplin procesele democratice din regiunea mediteraneană și din regiunea Golfului și să asigure participarea deplină a tuturor cetățenilor la viața politică, în special a femeilor, care au avut un rol esențial în solicitarea schimbărilor democratice;
9. invită Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia să monitorizeze și să protejeze libertatea de exprimare a oamenilor și libertatea presei, atât offline, cât și online, deoarece accesul liber la informații, comunicarea și accesul necenzurat la internet (libertatea privind internetul) reprezintă drepturi universale și indispensabile în vederea asigurării transparenței și a răspunderii în viața publică;
10. invită Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia să își alinieze politicile privind țările din sudul Mediteranei, astfel încât să respecte Codul de conduită al UE privind exporturile de armament;
11. invită Comisia Europeană și Consiliul European să adopte o abordare de la caz la caz în ceea ce privește țările din sudul Mediteranei, întrucât progresele reale cu privire la democrație, la organizarea unor alegeri libere și corecte și mai ales la respectarea drepturilor omului ar trebui recompensate; consideră că este necesar ca Uniunea Europeană să se declare la timp gata să îmbunătățească din punct de vedere calitativ relația sa cu Egiptul și cu Tunisia, în special printr-o cooperare economică mai strânsă, pentru a dovedi angajamentul european față de o schimbare democratică în aceste țări;
12. invită Comisia Europeană să vină cât mai repede în întâmpinarea nevoilor umanitare ale Consiliului național de tranziție din Libia și să acorde acestei chestiuni o atenție deosebită;
Cu privire la Siria:
13. condamnă cu cea mai mare tărie folosirea intensă a violenței letale și brutale împotriva protestatarilor pașnici, inclusiv efectele umanitare ale asediului asupra unei serii de orașe precum Daraa și Jisr al-Shughour; condamnă cu cea mai mare tărie gravitatea și numărul încălcărilor drepturilor omului săvârșite de autoritățile siriene, inclusiv uciderile extrajudiciare, reținerile arbitrare la scară largă, disparițiile și actele grave de tortură, în special în cazul copiilor și al femeilor;
14. consideră că aceste încălcări la scară largă și sistematice ale obligațiilor Siriei conform legislației internaționale în domeniul drepturilor omului ar putea deveni crime împotriva umanității; în acest context, sprijină cu tărie toate eforturile depuse de OHCHR de a investiga toate presupusele încălcări ale drepturile omului comise de forțele de securitate siriene pentru a trage la răspundere pe cei vinovați de acte de violență și invită autoritățile siriene să dea dovadă de cooperare deplină și să ofere acces nelimitat Biroului Înaltului Comisar și altor mecanisme ONU;
15. invită IR/VP să afirme în mod clar faptul că Președintele Bashar a pierdut orice legitimitate de a conduce poporul sirian;
16. invită ÎR/VP și statele membre ale Uniunii Europene să colaboreze în continuare cu partenerii internaționali în vederea condamnării de către Consiliul de securitate ONU a represiunii aflate în curs de desfășurare în Siria și a respectării de către autoritățile siriene a responsabilității lor de a proteja populația siriană; consideră că, pentru a face dreptate populației siriene și pentru a evita producerea de alte victime, Consiliul de securitate al Organizației Națiunilor Unite ar trebui să transfere Curții Penale Internaționale (CPI) realizarea unei investigații cu privire la situația din Siria; invită ÎR/VP să solicite în mod explicit acest transfer;
17. invită Secretarul General ONU să numească imediat un trimis special în Siria și solicită ca acesta să fie autorizat să se deplaseze neîngrădit pe tot teritoriul țării, beneficiind de mandatul de a prezenta Consiliului de securitate al ONU rapoarte, și să solicite Consiliului de securitate al ONU să ia măsuri adecvate;
18. îndeamnă autoritățile siriene să înceteze imediat să facă uz de forță excesivă împotriva protestatarilor și solicită eliberarea imediată a tuturor demonstranților pașnici, jurnaliștilor, bloggerilor, apărătorilor drepturilor omului și prizonierilor politici reținuți și care se află în continuare în detenție, în ciuda amnistiei recente anunțate de Președintele Al-Assad; invită autoritățile siriene să permită mass-mediei internaționale și independente un acces imediat și neîngrădit;
19. regretă faptul că autoritățile siriene nu au răspuns la apelurile de a înceta imediat actele de violență, de a-și îndeplini angajamentele și de a realiza reforme semnificative;
20. subliniază că un proces de tranziție la o guvernare democratică, la respectarea drepturilor omului și la statul de drept ar trebui să se bazeze pe un dialog credibil și favorabil incluziunii la care să participe toate forțele democratice și actorii societății civile în vederea lansării unor reforme democratice profunde, care să includă și eliminarea legii privind starea de urgență, sfârșitul monopolului partidului Bath asupra societății siriene și posibilitatea de a organiza alegeri libere și corecte;
21. își exprimă sprijinul ferm pentru lupta poporului sirian pentru reforme democratice și pentru căderea regimului autoritar; invită, în acest sens, ÎR/VP, Consiliul și Comisia să sprijine forțele de opoziție, inclusiv pe cele precum Coaliția națională, care exprimă așteptările și solicitările în sprijinul revoluției siriene;
22. consideră că represiunea brutală aflată în curs de desfășurare în Siria constituie o reală amenințare la adresa stabilității, atât pe plan intern, cât și pe plan regional, și că această situație afectează țările vecine; ia act cu mare îngrijorare de rapoartele privind activitățile de la frontiere ale armatei și miile de persoane strămutate în Turcia și Liban din cauza actelor de violență din Siria; îndeamnă autoritățile siriene să permită agențiilor umanitare accesul imediat și necondiționat în toate zonele afectate;
23. salută politica Turciei de a-și menține frontiera deschisă pentru refugiații sirieni, precum și sprijinul și activitățile de primire care au fost organizate rapid prin mobilizarea resurselor Semilunii Roșii în regiunea Hatay; subliniază că este necesar ca Turcia, cu ajutorul UNHCR și al Semilunii Roșii, să ofere persoanelor refugiate din Siria servicii de bază, fără discriminare pe motive de origine etnică, religie sau de natură similară;
24. invită Consiliul și Comisia să ofere imediat ajutor autorităților din Turcia și din Liban în ceea ce privește eforturile acestora de a gestiona criza umanitară de la granițele lor cu Siria;
25. ia act de rolul de mediere jucat de autoritățile turce față de conducerea siriană în încercarea de a opri intensificarea violenței și de a iniția un dialog politic care să conducă la reforme credibile; invită, în acest context, Consiliul, Comisia și Turcia să coopereze pentru a identifica o soluție diplomatică și pașnică la represiunea siriană;
Yemen:
26. este preocupat de situația din Yemen și îndeamnă toate părțile să înceteze actele de violență, să respecte drepturile omului și o încetare permanentă a focului; afirmă din nou că este urgent nevoie de o tranziție corectă și favorabilă incluziunii, conform inițiativei Consiliului de Cooperare al Golfului;
27. îl invită pe Președintele Saleh să „transfere în mod pașnic puterea prin intermediul instituțiilor constituționale”; invită Consiliul să aibă în vedere sancționarea regimului Președintelui Saleh în cazul în care transferul de putere durează prea mult sau nu are loc; invită toate părțile, inclusiv opoziția, să aibă un comportament responsabil, să poarte fără întârziere un dialog constructiv în vederea realizării unei tranziții politice și să includă în acest dialog toate părțile și mișcările care reprezintă populația din Yemen;
28. invită Consiliul să ajungă imediat la un acord cu privire la o serie de sancțiuni împotriva regimului Saleh care reprimă în continuare cu violență revolta populară din Yemen;
29. subliniază importanța realizării în Yemen a unei tranziții corecte și favorabile incluziunii conform inițiativei Consiliului de Cooperare al Golfului, pentru a veni în întâmpinarea intereselor legitime ale populației Yemenului;
30. subliniază faptul că este foarte preocupat din cauza impactului impasului politic actual asupra situației umanitare din Yemen, inclusiv a strămutării în interiorul țării a mai multor mii de persoane ca urmare a luptelor ce au loc;
31. salută misiunea anunțată a Biroul Înaltului Comisar pentru Drepturile Omului și încurajează guvernul din Yemen să asigure misiunii accesul liber și neîngrădit în țară, așa cum a promis; salută declarația transregională a Consiliului Drepturilor Omului referitoare la Yemen și speră că în cadrul celei de-a 18-a sesiuni a acestuia va avea loc un dialog;
32. susține pe deplin alți parteneri internaționali în ceea ce privește acordarea de asistență și a ajutorului politic necesar în vederea realizării tranziției în Yemen;
Cu privire la Bahrain:
33. invită autoritățile din Bahrain să comute pedeapsa cu moartea la care au fost condamnați Ali ‘Abdullah Hassan al-Sankis și ‘Abdulaziz ‘Abdulridha Ibrahim Hussain; invită autoritățile din Bahrain să reinstituie moratoriul de facto asupra pedepsei capitale;
34. solicită ca toți demonstranții pașnici, printre care se numără activiști politici, jurnaliști și apărători ai drepturilor omului, și cei 47 de medici și de asistente din Bahrain care au fost reținuți în mod ilegal în timp ce își îndeplineau obligațiile profesionale să fie eliberați imediat și necondiționat, astfel cum prevede Convenția de la Geneva; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la pedepsele cu închisoarea pe viață la care au fost condamnați 8 activiști din opoziție și la pedepsele cu închisoarea de până la 15 ani, la care au fost condamnați alți 13;
35. solicită ca toți demonstranții pașnici, printre care se numără activiști politici, jurnaliști și apărători ai drepturilor omului, între care Abdulhadi al-Khawaja, Hasan Mushaima și Abduljalil al-Singace, și cei 47 de medici și de asistente din Bahrain care își îndeplineau obligațiile profesionale să fie eliberați imediat și necondiționat; condamnă faptul că un tribunal militar a condamnat 21 de civili; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la pedepsele cu închisoarea pe viață la care au fost condamnați 8 activiști din opoziție și la pedepsele cu închisoarea de până la 15 ani, la care au fost condamnați alți 13, precum și cu privire la faptul că au fost semnalate abuzuri ce au avut loc în timpul detenției, lipsa accesului la consiliere juridică și mărturisiri forțate; subliniază că guvernul din Bahrain trebuie să încerce să recâștige încrederea ca o premisă esențială pentru un dialog național corect, favorabil incluziunii și constructiv;
36. ia act de decizia Regelui Bahrainului din 29 iunie 2011 referitoare la înființarea unei comisii independente care să investigheze evenimentele care au avut loc în Bahrain în februarie-martie 2011 și să prezinte rapoarte în această privință: așteaptă cu interes raportul final al Comisiei care urmează a fi prezentat până la sfârșitul lui octombrie 2011;
37. susține cu tărie decizia Regelui Hamad de a ridica la 1 iunie starea de urgență din Bahrain și solicită ca aceasta să fie respectată pe deplin, să nu se folosească violența împotriva demonstranților, să se respecte libertatea lor de întrunire și de exprimare și să se garanteze siguranța acestora;
38. solicită din nou ca trupele străine din Bahrain să fie retrase imediat;
39. îndeamnă guvernul Bahrainului să garanteze respectarea deplină a libertății religioase în această țară;
40. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, țărilor membre ale delegațiilor Maghrebului și Mashreqului, precum și Consiliului de Cooperare al Golfului și Consiliului ONU pentru Drepturile Omului.