PROPUNERE DE REZOLUŢIE referitoare la Siria, Yemen şi Bahrain în contextul lumii arabe
4.7.2011
în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
Hélène Flautre, Franziska Katharina Brantner, Barbara Lochbihler, Ulrike Lunacek, Jean-Paul Besset, Rui Tavares, Raül Romeva i Rueda, Judith Sargentini, Malika Benarab-Attou, Margrete Auken, Nicole Kiil-Nielsen, Catherine Grèze, Reinhard Bütikofer, Daniel Cohn-Bendit în numele Grupului Verts/ALE
Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B7-0389/2011
B7‑0447/2011/rev.
Rezoluţia Parlamentului European referitoare la Siria, Yemen şi Bahrain în contextul lumii arabe
Parlamentul European,
– având în vedere rezoluţiile sale anterioare, în special rezoluţia sa din 7 aprilie 2011 referitoare la situaţia din Siria, Bahrain şi Yemen,
– având în vedere Declaraţia Universală a Drepturilor Omului din 1948,
– având în vedere Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice (PIDCP) din 1966, la care Siria şi Yemenul sunt părţi,
– având în vedere Convenţia ONU împotriva torturii şi a altor tratamente şi pedepse crude, inumane şi degradante din 1975, la care Siria şi Yemenul sunt părţi,
– având în vedere orientările UE din 2004 privind apărătorii drepturilor omului, actualizate în 2008, precum şi orientările UE din 2001 privind tortura şi alte tratamente crude, inumane şi degradante, revizuite în 2008,
– având în vedere raportul său din 24 martie 2011 referitor la relaţiile Uniunii Europene cu Consiliul de Cooperare al Golfului,
– având în vedere rezoluţia sa care conţine recomandarea Parlamentului European adresată Consiliului privind încheierea unui acord de asociere euro-mediteranean între Comunitatea Europeană şi statele sale membre, pe de o parte, şi Republica Arabă Siriană, pe de altă parte, adoptată la 26 octombrie 2006,
– având în vedere declaraţia Preşedintelui Parlamentului European, Jerzy Buzek, privind atacul criminal împotriva protestatarilor din Siria de la 23 martie 2011,
– având în vedere declaraţiile din 9 mai şi 9 iunie 2011 ale Înaltei Reprezentante/Vicepreşedintei Comisiei privind măsurile restrictive împotriva Siriei, precum şi din 6 iunie 2011 privind violenţa continuă şi necesitatea unor reforme credibile în Siria,
– având în vedere declaraţiile privind Yemenul din 10 martie şi 17 martie 2011 ale Vicepreşedintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii Europene,
– având în vedere Comunicarea comună din 25 mai a Înaltei Reprezentante şi a Comisiei privind „O nouă reacţie în contextul schimbărilor din ţările vecine”, care vine în completarea Comunicării comune din 8 martie 2011 privind „Un parteneriat pentru democraţie şi prosperitate împărtăşită cu ţările sud-mediteraneene”,
– având în vedere Rezoluţia sa din 7 aprilie 2011 referitoare la revizuirea politicii europene de vecinătate - dimensiunea sudică,
– având în vedere decizia din 7 iunie 2011 a Înaltei Reprezentante, Catherine Ashton, de a înfiinţa un Grup operativ pentru zona sud-mediteraneană,
– având în vedere declaraţia din 24 iunie 2011 a Consiliului de securitate al ONU înainte de vizita reprezentanţilor Înaltului Comisar ONU pentru drepturile omului, în care îşi exprimă „îngrijorarea profundă privind deteriorarea securităţii şi a situaţiei umanitare din Yemen” şi „îndeamnă toate părţile să dea dovadă de reţinere maximă şi să se angajeze într-un amplu dialog politic”,
– având în vedere concluziile Consiliului din 20 iunie 2011 privind Siria şi Yemen şi observaţiile Înaltei Reprezentante Catherine Ashton în urma Consiliului Afacerilor Externe,
– având în vedere concluziile Consiliului European din 23 şi 24 iunie 2011,
– având în vedere articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul de procedură,
A. întrucât Comunicarea comună din 25 mai 2011 privind o nouă reacţie în contextul schimbărilor din ţările vecine stabileşte un nou curent, reaşezând principiile fundamentale ale acţiunii externe a Uniunii, anume valorile universale ale drepturilor omului, democraţiei şi statului de drept, în centrul politicii de vecinătate, evidenţiind în acelaşi timp necesitatea ca UE să sprijine revoluţiile din Africa de Nord şi din Orientul Mijlociu;
B. întrucât schimbarea de abordare în ceea ce priveşte ţările din vecinătatea europeană trebuie să fie urmată totuşi de adoptarea unei metodologii mai clare de evaluare a îndeplinirii cerinţelor privind drepturile omului şi a democraţiei în cadrul planurilor de acţiune PEV şi impune includerea unui mecanism de executare a clauzelor obligatorii din punct de vedere juridic referitoare la drepturile omului din acordurile internaţionale;
C. întrucât o politică corectă de vecinătate bazată pe un nou parteneriat cu societăţile trebuie să asigure în mod automat că societatea civilă va fi asociată în mod direct proceselor de bună guvernanţă şi va participa la elaborarea şi procesul de evaluare a aplicării acordurilor, prin înfiinţarea unui mecanism de monitorizare a societăţii civile;
D. întrucât situaţia din Tunisia pare că avansează, iar pregătirea alegerilor pentru o Adunare Constituantă se îndreaptă în direcţia potrivită, în special prin înfiinţarea unei Comisii electorale independente, în timp ce în Egipt, tranziţia democratică întâmpină obstacole însoţite de anumite evoluţii îngrijorătoare, precum predominanţa tribunalelor militare faţă de sistemul de justiţie obişnuit şi a arestărilor arbitrare; întrucât în ciuda ridicării stării de urgenţă şi a reformei constituţionale prevăzute din Algeria, autorităţile trebuie să ia măsuri vizând un autentic dialog politic şi global pentru a realiza schimbări democratice substanţiale; întrucât reforma constituţională din Maroc trebuie salutată ca un prim pas pozitiv care necesită a fi urmat de reforme democratice profunde;
Siria
E. întrucât de la începutul represiunii din martie 2011, violenţele continuă să se intensifice, iar forţele de securitate au răspuns protestelor în curs cu arestări în masă şi o brutalitate crescândă şi fără precedent, ucigând mai mult de 400 de civili numai în provincia Daraa şi mai mult de 850 de civili pe tot teritoriul Siriei;
F. întrucât organizaţiile pentru drepturile omului au primit informaţii care indică faptul că, în special în Daraa, forţele siriene de securitate au comis asasinate sistematice ale protestatarilor, în marea lor majoritate neînarmaţi, şi că toate persoanele deţinute în legătură cu demonstraţiile au fost în mod sistematic supuse unor acte de tortură şi de tratament inuman; întrucât au fost înregistrate deja mai mult de 800 de cazuri de dispariţii forţate şi 11 000 de cazuri de detenţii arbitrare;
G. întrucât după asediul impus în Daraa, forţele de securitate au lansat o operaţie militară la scară largă şi o campanie de arestări arbitrare în oraşele învecinate; întrucât un număr estimativ de 12 000 de sirieni din Jisr al-Shughour şi din zonele învecinate au trecut graniţa siriano-turcă de frica represaliilor forţelor de securitate şi, potrivit Semilunii Roşii, alte 17 000 de persoane aşteaptă să treacă frontiera; întrucât Turcia şi-a exprimat îngrijorarea profundă cu privire la desfăşurarea de trupe şi de tancuri de către Siria la graniţă;
H. întrucât Biroul Înaltului Comisar pentru Drepturile Omului (OHCHR) nu a putut să trimită personal pe teren în Siria pentru a investiga presupusele încălcări ale legislaţiei internaţionale în domeniul drepturilor omului şi pentru a stabili faptele şi circumstanţele acestor încălcări, pentru a evita actele de impunitate şi pentru a asigura responsabilitatea totală, aşa cum se solicită în rezoluţia adoptată de UNHCR din 29 aprilie 2011;
I. întrucât Secretarul General Ban Ki-Moon şi-a reînnoit apelurile către Siria de a permite misiunilor de informare şi umanitare să investigheze evenimentele controversate petrecute de-a lungul lunilor de proteste antiguvernamentale; întrucât Liga Arabă a emis o condamnare a actelor de violenţă ale Siriei la 14 iunie 2011 şi a subliniat faptul că statele arabe monitorizează în mod activ criza din Siria;
J. întrucât preşedintele Bashar al-Assad a declarat în cel de al treilea discurs al său, din 20 iunie 2011, că un dialog naţional ar configura viitorul Siriei; întrucât, în ciuda angajamentelor repetate de a realiza reforme politice şi schimbări în Siria, autorităţile nu au reuşit să ia măsuri pentru a le îndeplini;
K. întrucât după anunţul Consiliului European din 23 iunie 2011 de a prelungi sancţiunile împotriva Siriei pentru a treia oară, ca reacţie la intensificarea represiunii violente a autorităţilor siriene, ministrul sirian al afacerilor externe a declarat că Siria va uita de existenţa Europei pe hartă, solicitând retragerea Siriei ca membră din parteneriatul euro-mediteranean.
Yemen
L. întrucât milioane de cetăţeni demonstrează în general paşnic în Yemen din luna ianuarie, având revendicări similare celor din cadrul revoltelor din Tunisia şi Egipt, iar de atunci se pare că sute de persoane au fost ucise în special de către forţele de securitate care au utilizat muniţie adevărată, iar sute de persoane au fost rănite; întrucât numeroşi comandanţi militari, ambasadori, miniştri şi alte persoane oficiale şi-au declarat sprijinul faţă de protestatari;
M. întrucât pentru prima oară în istorie un număr fără precedent de femei au ieşit pe străzi în cursul revoltelor populare şi au sfidat faptul că Preşedintele Saleh a condamnat participarea femeilor la reuniunile publice ale opoziţiei din aprilie, afirmând că, amestecându-se cu bărbaţi de pe străzi care nu le erau rude directe, acestea au încălcat normele culturale tradiţionale yemenite;
N. întrucât, după demonstraţiile din 18 martie, preşedintele Saleh a declarat starea de urgenţă, iar Parlamentul a promulgat la 23 martie o lege de urgenţă prin care forţelor de securitate li s‑au acordat puteri extinse de a reţine persoane, de a impune restricţii masive asupra adunărilor publice;
O. întrucât Consiliul de cooperare al Golfului, aflat sub conducerea saudită, a efectuat trei încercări până acum de a negocia cu partidele de opoziţie din Yemen, prin care a propus ca Saleh să demisioneze şi să nu fie urmărit penal pentru delicte, inclusiv pentru represiunea sângeroasă a protestatarilor;
P. întrucât de fiecare dată, Saleh a renunţat în ultimul minut, iar ultima oară, în luna mai, acest fapt a dus la două săptămâni de lupte cu confederaţia tribală Al-Hashed, condusă de familia Ahmar, care a culminat într-un atac asupra palatului lui Saleh la 3 iunie;
Q. întrucât explozia a ucis câteva persoane şi i-a rănit pe preşedintele Saleh, primul ministru, doi prim-miniştri adjuncţi şi preşedinţii celor două camere parlamentare şi întrucât preşedintele Saleh a părăsit ţara pentru a primi tratament medical în Arabia Saudită;
R. întrucât partidele din opoziţie, de la socialişti până la partidele islamice cuprinzând sectele sunite şi şiite Zaydi, şi care au fost de acord cu propunerile Consiliului de cooperare al Golfului, şi-au pierdut credibilitatea faţă de tinerii inspiraţi de „primăvara arabă” care s-au constituit într-un grup electoral aparte, solicitând înfiinţarea unui consiliu prezidenţial de tranziţie şi părăsirea ţării de către Saleh şi familia sa, precum şi urmărirea lor în justiţie pentru presupusa implicare în acte de corupţie şi de ucidere a protestatarilor;
S. întrucât fii acestuia, în special Ahmed Ali Saleh, care conduce Garda republicană de elită şi unii nepoţi, care ocupă, de asemenea, poziţii militare cheie, au jucat un rol esenţial în menţinerea regimului preşedintelui Saleh în absenţa acestuia;
T. întrucât la 24 iunie 2011, un atentat sinucigaş cu vehicul-capcană, comis la Aden, a ucis trei soldaţi şi un civil şi a rănit alte câteva persoane, acest atac survenind după ce forţele de securitate yemenite au deschis focul asupra protestatarilor adunaţi la o ceremonie de înmormântare în oraş;
U. întrucât la 23 iunie, 62 de prizonieri, inclusiv presupuşi membri ai reţelei Al Qaeda condamnaţi pentru uciderea unor turişti şi implicaţi într-un complot vizând un atac asupra Ambasadei Statelor Unite din Sana, au evadat din închisoare în urma unui raid efectuat de persoane înarmate, în cadrul unei operaţiuni de evadare bine executate care a subliniat riscurile de securitate într-o naţiune din ce în ce mai instabilă;
V. întrucât după o unificare forţată în anii 1990, yemeniţii din nord şi din sud s-au ciocnit în mod repetat, inclusiv într-un război civil de scurtă durată în 1994; întrucât există temeri serioase privind dezintegrarea statelor yemenite, date fiind armistiţiul fragil care există din februarie cu rebelii şiiţi din nord, o mişcare secesionistă în sud şi existenţa multor luptători Al Qaeda care se pare că folosesc Yemenul ca teritoriu de refugiu;
W. întrucât Yemen este cea mai săracă ţară din lumea arabă, aproximativ jumătate dintre copii suferă de malnutriţie, resursele de apă sunt pe terminate, iar preţurile în creştere la produsele de bază îngreunează traiul zilnic, şomajul se ridică la aproximativ 35%, cu 10% mai mult decât media din regiune, tinerii fiind grupul cel mai susceptibil de a fi afectat; întrucât situaţia nu poate decât să se înrăutăţească - se aşteaptă ca Yemen să-şi dubleze populaţia până în 2025, în timp ce rezervele de petrol şi veniturile scad, iar instabilitatea provocată de yemeniţii strămutaţi intern şi refugiaţii din Somalia creşte;
X. întrucât alte mii de persoane strămutate intern s-au refugiat la Aden în ultimele săptămâni, fugind de conflictul dintre trupele guvernamentale şi jihadiştii foarte bine înarmaţi care în luna mai au capturat oraşul Zinjibar, capitala provinciei Abyan din sud;
Y. întrucât, având în vedere lunga istorie de coliziuni înregistrate între Al Qaeda şi agenţiile de securitate din Yemen, nu se poate şti dacă dl. Saleh sau acoliţii acestuia nu încurajează în mod activ jihadiştii ca o tactică de intimidare, sau îi tolerează pur şi simplu;
Z. întrucât cinci bărbaţi condamnaţi la moarte pentru presupuse crime ar putea fi executaţi în următoarele cinci zile şi întrucât Yemen se numără printre ţările care încă mai aplică în mod frecvent pedeapsa capitală şi sute de prizonieri se află pe culoarul morţii;
Bahrain
Za. întrucât la 22 iunie, Curtea naţională a siguranţei din Bahrain, tribunal militar, şi-a anunţat verdictul împotriva a 21 de activişti ai opoziţiei din Bahrain, în absenţa a şapte dintre aceştia; întrucât dintre cei 14 prezenţi, şapte (Hassan Mshaima’, ‘Abdelwahab Hussain, ‘Abdulhadi al-Khawaja, Dr ‘Abdel-Jalil al-Singace, Mohammad Habib al-Miqdad, Abdel-Jalil al-Miqdad şi Sa’eed Mirza al-Nuri) au fost condamnaţi la detenţie pe viaţă, în timp ce ceilalţi au fost condamnaţi la sentinţe cuprinse între 15 şi 2 ani de închisoare (Mohammad Hassan Jawwad, Mohammad ‘Ali Ridha Isma’il, Abdullah al-Mahroos, ‘Abdul-Hadi ‘Abdullah Hassan al-Mukhodher, Ebrahim Sharif, Salah ‘Abdullah Hubail al-Khawaja, Al-Hur Yousef al-Somaikh); întrucât numeroşi dintre aceşti acuzaţi, dacă nu chiar toţi, ar putea fi prizonieri de conştiinţă, încarceraţi exclusiv din motiv că şi-au exercitat paşnic drepturile la libertatea de exprimare şi de întrunire;
Zb. întrucât la 22 mai, acelaşi tribunal i-a condamnat la moarte pe ‘Ali ‘Abdullah Hassan al-Sankis şi ‘Adbulaziz ‘Abdulridha Ibrahim Hussain care riscă să fie executaţi în mod iminent; întrucât aceştia au fost condamnaţi, împreună cu alţi trei bărbaţi care au primit sentinţă de închisoare pe viaţă, pentru uciderea a doi poliţişti în cursul demonstraţiilor antiguvernamentale din martie;
Zc. întrucât procesele desfăşurate în faţa unor judecători militari, fără protecţie juridică adecvată - prizonierii fiind izolaţi, fără a putea comunica cu familiile şi supuşi, se pare, la torturi - nu îndeplinesc nicidecum standardele internaţionale cu privire la un proces echitabil,
Siria
1. îşi exprimă solidaritatea şi sprijinul ferm pentru lupta poporului sirian pentru libertate, schimbări democratice şi încetarea regimului autoritar;
2. condamnă în mod ferm intensificarea represiunii violente a protestatorilor paşnici, inclusiv efectele umanitare ale asediului impus asupra unui număr de oraşe, precum Daraa şi Jisr al-Shughour şi îşi exprimă îngrijorarea profundă faţă de gravitatea încălcărilor drepturilor omului comise de autorităţile siriene, inclusiv arestările în masă, execuţiile extrajudiciare, detenţiile arbitrare, dispariţiile şi tortura;
3. consideră că aceste încălcări sistematice şi pe scară largă ale obligaţiilor pe care Siria şi le-a asumat în conformitate cu legislaţia internaţională privind drepturile omului ar putea constitui crime împotriva umanităţii; în acest context, sprijină ferm toate eforturile depuse de OHCHR de a investiga toate presupusele încălcări ale drepturile omului comise de forţele de securitate siriene pentru a trage la răspundere pe cei vinovaţi de acte de violenţă şi invită autorităţile siriene să dea dovadă de cooperare deplină şi să ofere acces liber Biroului Înaltului Comisar şi altor mecanisme ONU;
4. invită ÎR/VC şi statele membre UE să-şi continue activitatea depusă împreună cu partenerii săi internaţionali privind o condamnare de către Consiliul de securitate ONU a represiunii aflate în curs de desfăşurare în Siria şi pentru respectarea de către autorităţile siriene a responsabilităţii sale de a proteja populaţia siriană; consideră că, pentru a face dreptate populaţiei siriene şi a evita producerea de alte victime, Consiliul de securitate ONU ar trebui să denunţe Siria în faţa Curţii Penale Internaţionale; în acest context, invită Consiliul să-şi intensifice presiunile diplomatice asupra Rusiei, Chinei, precum şi asupra Braziliei, Africii de Sud şi Indiei;
5. invită Secretarul General ONU să numească imediat un trimis special în Siria şi solicită ca acesta să fie autorizat să se deplaseze neîngrădit pe tot teritoriul ţării, beneficiind de mandatul de a emite rapoarte pentru Consiliul de securitate ONU şi de a solicita Consiliului de securitate ONU să ia măsuri adecvate;
6. îndeamnă autorităţile siriene de a înceta imediat toate formele de represiune împotriva protestatarilor şi solicită eliberarea imediată a tuturor demonstranţilor, jurnaliştilor, apărătorilor drepturilor omului şi prizonierilor politici care se află în continuare în detenţie în ciuda amnistiei recente declarate de preşedintele Al-Assad; invită autorităţile siriene să permită mass-mediei internaţionale şi independente un acces imediat şi neîngrădit;
7. regretă faptul că autorităţile siriene nu au răspuns la apelurile de a înceta imediat violenţa, de a-şi îndeplini angajamentele şi de a realiza reforme semnificative; solicită demisia preşedintelui sirian Bashar al-Assad şi consideră că acest act ar pregăti calea şi ar facilita procesul de tranziţie, care ar trebui să se bazeze pe un dialog credibil şi global care să implice toate forţele democratice şi actorii societăţii civile în vederea lansării unor reforme democratice profunde, inclusiv abolirea Legii privind starea de urgenţă, încetarea monopolului partidului Bath în societatea siriană şi organizarea unor alegeri libere şi echitabile;
8. invită în acest sens ÎR/VC, Consiliul şi Comisia să sprijine forţele de opoziţie, inclusiv pe acelea care exprimă aşteptările şi cererile protestatarilor, precum Coaliţia naţională pentru a sprijini revoluţia siriană; consideră că nu se poate încheia niciun acord de asociere cu regimul sirian;
9. consideră că represiunea brutală aflată în curs de desfăşurare în Siria constituie o reală ameninţare la adresa stabilităţii, atât pe plan intern, cât şi pe plan regional, precum şi că situaţia actuală afectează ţările vecine;
10. ia act cu îngrijorare profundă de rapoartele privind activităţile armatei de la graniţă şi de miile de persoane strămutate din Siria în Turcia şi Liban din cauza violenţelor; îndeamnă autorităţile siriene să permită accesul imediat şi necondiţionat al agenţiilor umanitare în zonele afectate;
11. salută politica Turciei de a-şi menţine frontiera deschisă pentru refugiaţii sirieni, precum şi sprijinul şi activităţile de primire care au fost organizate rapid prin mobilizarea resurselor Semilunii Roşii în regiunea din Hatay; subliniază necesitatea ca partea turcă, cu asistenţa UNHCR şi a Semilunii Roşii, să ofere persoanelor refugiate din Siria servicii de bază fără discriminare bazată pe motive etnice, religioase sau de natură similară;
12. invită autorităţile turce să adopte toate măsurile necesare în strânsă cooperare cu UNHCR pentru a reinstala persoanele refugiate din Siria şi a nu le menţine în tabere închise; consideră că Turcia nu ar trebui să fie lăsată să facă faţă singură acestei situaţii de urgenţă şi că ar trebui depuse toate eforturile pentru a împărţi această povară; invită Consiliul şi Comisia să deblocheze fără întârziere negocierile privind Programul comun de reinstalare al UE şi să finalizeze procedura de codecizie pentru a pune în aplicare eficient măsurile de reinstalare a refugiaţilor în cadrul UE;
13. invită Consiliul şi Comisia să ofere imediat ajutor şi sprijin autorităţilor turce şi libaneze în cadrul eforturilor acestora de a gestiona criza umanitară de la graniţele lor cu Siria, inclusiv prin explorarea posibilităţii de a înfiinţa un coridor umanitar la nivel ONU;
14. ia act de rolul de mediere jucat de autorităţile turce faţă de conducerea siriană pentru a opri intensificarea violenţei şi pentru a iniţia un dialog politic care să conducă la reforme credibile; invită Consiliul, Comisia şi Turcia să coopereze pentru a identifica o soluţie diplomatică şi paşnică la represiunea siriană;
15. sprijină seria de sancţiuni inteligente adoptate de Consiliu şi îl invită să adopte o iniţiativă diplomatică fermă pentru a îndemna şi alte ţări să adopte aceleaşi sancţiuni; consideră că Consiliul ar trebui să prelungească sancţiunile concrete îndreptate împotriva tuturor persoanelor şi entităţilor care au legătură cu regimul, vizând slăbirea şi izolarea acestora, pregătind calea pentru o tranziţie democratică;
Yemen
16. îşi exprimă solidaritatea cu poporul din Yemen, salută aspiraţiile sale pentru schimbări democratice în ţară şi sprijină eforturile Consiliului de cooperare al Golfului în măsura în care acestea sunt îndreptate spre identificarea unei soluţii negociate în cadrul unui sistem politic mai cuprinzător, orientat către reducerea sărăciei şi îmbunătăţirea condiţiilor de trai pentru majoritatea populaţiei;
17. îl invită pe preşedintele Saleh şi pe acei membri ai familiei sale care îşi menţin poziţiile de putere să demisioneze şi să faciliteze calea spre alegeri democratice;
19. condamnă recentele atacuri armate, în special cel din 3 iunie asupra rezidenţei prezidenţiale şi îndeamnă toate părţile să înceteze ostilităţile, să respecte normele internaţionale privind drepturile omului şi să respecte încetarea ostilităţilor permanente în toată ţara;
20. salută angajamentul vicepreşedintelui Abd Rabbuh Mansur Hadi de a respecta procesul de încetare a ostilităţilor şi să demilitarizeze oraşele din Yemen;
21. consideră că violenţa nu poate rezolva problemele cu care se confruntă Yemen; salută caracterul în mare parte paşnic al protestelor, invită din nou forţele de securitate să se abţină de la folosirea disproporţionată a forţei şi îndeamnă autorităţile să investigheze decesele şi rănirile din rândul demonstranţilor şi prizonierilor politici, să aducă în faţa justiţiei pe cei care au comis crime şi să despăgubească victimele şi familiile acestora;
22. salută poziţia unită şi declaraţia comună a Consiliului de securitate şi misiunea de informare a Biroului Înaltului Comisar pentru drepturile omului aflată în prezent pe teren;
23. îşi exprimă îngrijorarea profundă faţă de extinderea programului SUA de aeronave teleghidate din Yemen, inclusiv faţă de executarea extrajudiciară a persoanelor suspectate de terorism, precum şi planurile Comandamentului central al SUA de a oferi forţelor yemenite formare şi echipament în valoare de 1,2 miliarde de dolari în următorii şase ani, având în vedere faptul că Yemen reprezintă deja una dintre societăţile cele mai puternic înarmate din lume;
24. subliniază faptul că Yemen se afla în criză cu multă vreme înainte de începerea revoltelor din „primăvara arabă”; îşi exprimă grava îngrijorare faţă de nivelul de sărăcie şi şomaj şi consideră că doar o iniţiativă regională şi internaţională de ajutoare masive şi coordonate ar duce la un control guvernamental sporit asupra elementelor criminale şi teroriste şi ar aduce dezvoltarea economică şi socială mult dorită, inclusiv mai multe drepturi pentru femei;
25. invită UE şi Consiliul de Cooperare al Golfului să depună eforturi deosebite din punct de vedere financiar şi tehnic pentru a acorda sprijin imediat ce preşedintele Saleh este gata să lase loc unui guvern format în mod democratic şi insistă ca livrarea în mod practic a fondurilor promise la conferinţa donatorilor din 2006 să fie accelerată; salută, în acest context, livrările recente de petrol saudit către Yemen şi îndeamnă să se aibă în vedere anularea sau restructurarea datoriei externe după realizarea unor reforme democratice substanţiale;
26. îndeamnă autorităţile să nu execute pe Yasser Ismail, Bshir Ismail, Arif Far’i, Mubarak Ghalib şi Murad Ghalib şi reaminteşte autorităţilor că trebuie să respecte standardele internaţionale privind un proces echitabil în cazurile care fac obiectul pedepsei cu moartea, inclusiv dreptul de a cere graţiere sau comutarea pedepsei;
27. îl invită pe preşedintele actual, Abd Rabbu Mansour al-Hadi, să emită un moratoriu privind execuţiile pentru a aboli complet pedeapsa cu moartea;
28. invită UE să revizuiască urgent politica sa în materie de migrare împreună cu ţările din MENA şi în cadrul UE pentru a se pregăti pentru un flux mult mai mare de migranţi din aceste ţări, ca parte a contribuţiei UE la dezvoltarea economică a regiunii respective;
Bahrain
29. îşi exprimă îngrijorarea profundă cu privire la sentinţa aspră împotriva cetăţenilor din Bahrain care au fost arestaţi în contextul demonstraţiilor pro-democratice în cadrul unor proceduri injuste derulate de tribunalele militare;
30. solicită eliberarea imediată a tuturor persoanelor care sunt deţinute doar fiindcă şi-au exercitat dreptul la liberă exprimare şi îndeamnă autorităţile din Bahrain să iniţieze o investigaţie independentă a acuzaţiilor de tortură;
31. îşi exprimă opoziţia faţă de pedeapsa cu moartea şi invită autorităţile din Bahrain să comute pedepsele cu moartea pronunţate împotriva lui Al-Sankis şi Hussain;
32. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Vicepreşedintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, guvernelor şi parlamentelor statelor membre, statelor membre ale Maghreb şi ale delegaţiei Mashrek, ale Consiliului de cooperare al Golfului, precum şi Consiliului ONU pentru drepturile omului.