PROPUNERE DE REZOLUŢIE referitoare la viitorul Summit UE-SUA și la Consiliul Economic Transatlantic

9.11.2011

depusă pe baza declarațiilor Consiliului și Comisiei
în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură

Reinhard Bütikofer, Raül Romeva i Rueda, Jan Philipp Albrecht, Tarja Cronberg, Ulrike Lunacek în numele Grupului Verts/ALE

B7‑0578/2011

Rezoluția Parlamentului European referitoare la viitorul Summit UE-SUA și la Consiliul Economic Transatlantic

Parlamentul European,

–   având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la relațiile transatlantice, în special Rezoluția sa din 11 noiembrie 2010 referitoare la viitorul Summit UE-SUA și la Consiliului Economic Transatlantic (P7_TA(2010)0396),

–   având în vedere raportul de evaluare adoptat la cea de a cincea reuniune a Consiliului Economic Transatlantic (CET) din decembrie 2010 și Declarația comună adoptată cu ocazia Dialogului transatlantic al legislatorilor (DTL), care a avut loc la 1 iulie 2011, la Budapesta,

–   având în vedere articolul 110 din Regulamentul său de procedură,

A. întrucât parteneriatul transatlantic se bazează pe valori fundamentale comune precum libertatea, democrația, drepturile omului și statul de drept, precum și pe obiective comune, cum ar fi progresul social și incluziunea, economii deschise și integrate, dezvoltarea durabilă și soluționarea pașnică a conflictelor, și întrucât acesta reprezintă piatra de temelie a securității și stabilității în zona euroatlantică;

B.  întrucât UE și SUA joacă roluri esențiale pe plan mondial și au răspunderea comună de a contribui, pe baza dreptului internațional și a instituțiilor multilaterale, în special a sistemului ONU, la abordarea unor probleme precum crizele economice și financiare, schimbările climatice, soluționarea conflictelor și dezarmarea, eradicarea sărăciei și îndeplinirea celorlalte ODM, protejarea și promovarea drepturilor omului și a statului de drept, lupta împotriva terorismului și proliferarea nucleară, precum și de a invita alți parteneri să contribuie la realizarea acestui efort;

C. întrucât activitatea CET și a Consiliului Energetic Transatlantic vizează funcționarea mai bună a pieței transatlantice, care facilitează creșterea economică durabilă și justiția socială;

D. întrucât UE și SUA au o răspundere comună în ceea ce privește obținerea unor angajamente adecvate la nivel mondial cu ocazia celei de a 17-a Conferințe a părților la CCONUSC care va avea loc la Durban în vederea combaterii eficiente a schimbărilor climatice,

Provocările guvernanței mondiale în domeniul mediului

1.  salută cooperarea SUA-UE în vederea realizării de progrese în cadrul Protocolului de la Montreal pentru abordarea impactului climatic al HFC-urilor, cu privire la guvernanța internațională în domeniul mediului; în contextul Summitului Rio +20, invită ambele părți să prezinte propuneri concrete de surse inovatoare de finanțare pentru susținerea acțiunilor în țările în curs de dezvoltare în vederea atingerii obiectivelor Convențiilor de la Rio, în special cu privire la protecția climei și a biodiversității, adaptarea la schimbările climatice inevitabile și tranziția către economii „ecologice”;

2.  consideră că guvernanța în domeniul mediului la nivel internațional trebuie să fie consolidată în continuare și recomandă ca Programul ONU pentru mediu să fie transformat într-o agenție specializată a ONU; în plus, solicită UE și SUA să discute subiectul creării unei curți internaționale pentru mediu;

3.  recunoscând faptul că angajamentele și promisiunile făcute în cadrul Acordului de la Copenhaga și oficializate în cadrul acordurilor de la Cancun sunt departe de a fi suficiente pentru îndeplinirea obiectivului limitării creșterii globale a temperaturii medii anuale la suprafață la 2ºC; subliniază nevoia urgentă de a realiza progrese în reducerea nivelului emisiilor de gaze cu efect de seră la nivel mondial; solicită SUA și UE să conlucreze pentru a garanta stabilirea unui mandat detaliat în cadrul Conferinței privind clima de la Durban în vederea finalizării negocierilor pentru un acord global privind clima până în 2015;

Afacerile externe și securitatea

4.  subliniază faptul că revoluțiile arabe au deschis calea unui îndelung așteptat proces de reformă în zona mediteraneeană și în Orientul Mijlociu; subliniază faptul că sunt necesare eforturi conjugate ale UE și SUA pentru stabilirea unei strategii eficiente pentru această regiune care să susțină și să faciliteze tranziția țărilor în cauză către democrații pe deplin funcționale; invită, în acest sens, UE și SUA să amelioreze coordonarea, să consolideze abordările comune și să dezvolte sinergii pentru a răspunde aspirațiilor legitime ale popoarelor care au înfruntat în mod curajos regimuri autoritare, depășind suprapunerile și concurența care ar putea submina succesul procesului;

5.  subliniază, în acest sens, că soluționarea conflictului israelo-palestinian este esențială pentru stabilitatea și dezvoltarea pașnică a întregii regiuni; solicită SUA și UE să-și onoreze promisiunile și angajamentele, depunând toate eforturile necesare astfel încât reluarea procesului de pace să respecte calendarul anunțat de Cvartet și să ducă la o soluționare durabilă globală care prevede un stat palestinian viabil trăind alături de statul Israel cu frontiere sigure și garantate; solicită, în special, o inițiativă comună UE-SUA pentru a convinge guvernul israelian să revoce decizia accelerării construirii a 2000 de unități în Cisiordania și a reținerii rețetelor vamale pe care le datorează Autorității Naționale Palestiniene, ca răspuns la aderarea Palestinei la UNESCO;

6.  își exprimă îngrijorarea privind noul raport al AIEA care arată că există o posibilă dimensiune militară în programul de tehnologie nucleară al Iranului; subliniază riscul unei curse a înarmării nucleare în Orientul Mijlociu; condamnă provocările provenite din toate părțile și subliniază faptul că actorii internaționali și regionali ar trebui să coopereze pentru a evita o astfel de evoluție;

7.  consideră că numai eforturi diplomatice internaționale cuprinzătoare, inclusiv pași către dezarmarea nucleară, pot opri atracția periculoasă și contraproductivă a guvernelor față de tehnologia nucleară atât în privința aplicațiilor sale civile, cât și militare și invită toate statele care dețin arme nucleare să sprijine propunerea Secretarului-General al ONU privind o convenție referitoare la armele nucleare; sprijină ferm planurile pentru o zonă liberă de arme nucleare în Orientul Mijlociu și în Europa, ca etape ale abolirii totale a armelor nucleare;

8.  subliniază faptul că securitatea transatlantică este legată de politicile UE privind securitatea și apărarea, dar este sprijinită și de instituții comune, cum ar fi OSCE și NATO; îndeamnă ambii parteneri să investească masiv în dezarmarea și neproliferarea armelor bazate pe tratate și într-un regim de control mai strict pentru tehnologiile cu dublă utilizare; îndeamnă SUA și UE să învețe din lecțiile primăverii arabe și să se angajeze în crearea unui Tratat privind comerțul cu arme (TCA) care să împiedice vânzarea de arme către regimurile nedemocratice și autoritare; îndeamnă, în special SUA, dar și statele membre ale UE, să se abțină de la promovarea unui protocol în contextul Convenției privind armele convenționale (CAC), care ar permite utilizarea munițiilor cu dispersie;

9.  invită SUA și statele membre ale UE să finalizeze cu succes conferința din 2012 privind stabilirea zonei libere de arme de distrugere în masă (ADM) în Orientul Mijlociu; îndeamnă SUA să-și retragă armele nucleare tactice de pe teritoriul european pentru a crea una dintre condițiile pentru o Europă liberă de arme nucleare și să ratifice Tratatul de interzicere totală a testelor nucleare (CTBT); este profund îngrijorat de politica SUA, care urmărește promovarea aderării Indiei la Grupul furnizorilor nucleari (GFN), chiar dacă India refuză să adere la norme internaționale, cum ar fi Tratatul de neproliferare (TNP);

10. invită cele 21 de state membre ale UE care sunt membre ale NATO și SUA să renunțe la ideea de a lua o decizie favorabilă stabilirii unui scut de apărare anti-rachetă la Summitul NATO din 2012 de la Chicago; avertizează, în special, în legătură cu consecințele excluderii Rusiei din această inițiativă;

Cooperarea economică transatlantică și CET

11. subliniază faptul că un mai strâns parteneriat transatlantic ce are drept obiectiv funcționarea mai eficientă a pieței transatlantice, pe baza principiului unei economii sociale de piață, este un instrument important pentru reechilibrarea relațiilor comerciale globale și pentru soluționarea crizelor economice și sociale mondiale;

12. solicită ambelor părți să recunoască legăturile existente între politicile comerciale și perspectivele de realizare a stabilității financiare pe plan mondial și a unei alinieri echitabile a schimbului valutar între principalele economii; recomandă ambelor părți să conlucreze în structurile multilaterale adecvate pentru realizarea unor balanțe comerciale mai sustenabile la nivel mondial, inclusiv prin intermediul unor măsuri menite să descurajeze orientarea agresivă către export, al unor standarde sociale internaționale obligatorii, al redefinirii normelor antidumping, care să includă dimensiunea dumpingului de mediu, al elaborării unor criterii și limite ale liberalizării comerțului în sectorul serviciilor financiare, al interzicerii tuturor subvențiilor acordate exporturilor agricole și al criteriilor pentru investițiile străine în sectoarele alimentar și al distribuției;

13. salută inițiativele ce prevăd atribuirea CET a unui rol distinct de coordonare strategică a politicilor economice, în special în ceea ce privește aspectele legate de procesul G-20; reamintește, cu toate acestea, că orice rol privind stabilirea de politici atribuit CET ar trebui echilibrat în mod atent cu eforturile continue de găsire a unor soluții, în strânsă cooperare cu legislatorii din ambele părți ale Atlanticului, la problemele concrete de pe agenda politică transatlantică, cum ar fi piețele financiare, economia ecologică, agenda digitală, tehnologia înaltă și politicile de inovare;

14. salută stabilirea fluxului de lucru sectorial privind materiile prime în cadrul Parteneriatului de acțiune inovatoare al CET; consideră că merită să i se acorde prioritate subiectului pământurilor rare în cadrul acestui flux de lucru; solicită dezvoltarea unei agende de colaborare privind cercetarea și a schimbului de bune practici cu privire la materiile prime esențiale, în special în contextul cooperării tripartite cu Japonia; solicită cooperarea transatlantică cu privire la partajarea datelor privind materiile prime, inclusiv materiile prime secundare; consideră că o astfel de cooperare ar trebui să includă estimări comune, analiza lanțurilor de aprovizionare, dezbaterile privind stocuri comune și o posibilă armonizare a formatelor datelor; consideră că parteneriatul transatlantic în cooperare cu Japonia ar trebui să promoveze instituții de guvernanță la nivel mondial privind materiile prime, similare Forumului internațional al energiei (FIE); solicită Comisiei Europene să includă subiectul esențial al materiilor prime, în special al pământurilor rare, pe agenda următorului Summit UE-SUA;

15. salută primele discuții privind gazele de șist în cadrul Consiliului pentru energie UE-SUA de anul trecut; solicită concentrarea mai puternică pe impactul extracției asupra mediului și pe cooperarea transatlantică privind acest subiect; solicită Comisiei Europene să efectueze mai multe studii specializate privind consecințele extragerii și consumului de gaze de șist și să coordoneze revizuirea corespunzătoare a cadrului legislativ, precum și stabilirea unor standarde comune DG Mediu, DG Energie, Agenției Europeană pentru Produse Chimice și organismelor omoloage din SUA, cum ar fi Agenția pentru protecția mediului (EPA); consideră că un astfel de prim schimb ar trebui să se concretizeze într-o conferință de o zi în 2012, de preferat după publicarea studiului EPA privind gazele de șist;

16. încurajează Consiliul pentru energie UE-SUA să depună eforturi în vederea coordonării strategiilor în materie de energie care sprijină politicile, măsurile și tehnicile de dezvoltare și punere în aplicare la scară largă a eficienței energetice și a surselor regenerabile de energie și care au potențialul de a crea milioane de noi locuri de muncă ecologice; solicită ambelor părți să atingă convergența maximă în implementarea criteriilor de sustenabilitate pentru biocombustibili, inclusiv cei care au un efect direct sau indirect asupra emisiilor de gaze cu efect de seră;

17. își exprimă regretul față de adoptarea de către Camera Reprezentanților a SUA a proiectului de lege 2594, prin care li se interzice companiilor aeriene din SUA să respecte legislația referitoare la schema UE de comercializare a certificatelor de emisii; solicită Senatului SUA să nu sprijine această lege și invită CET să încurajeze dialogul constructiv pe tema reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră generate de transportul internațional;

18. recunoaște diferențele dintre sistemele de standardizare ale Uniunii Europene și ale SUA; consideră că, în pofida acestor diferențe, ar trebui acordată o importanță majoră cooperării transatlantice în materie de standardizare, în special în contextul unei mai bune piețe transatlantice funcționale; consideră că trebuie să se înregistreze progrese în cooperarea în ceea ce privește standardele, având în vedere tehnologiile emergente, cum ar fi vehiculele electrice, cu scopul de a promova comerțul și interoperabilitatea în acest domeniu;

19. solicită consolidarea cooperării și schimbul de practici în ceea ce privește dezvoltarea politicilor de inovare și îndeosebi modelele deschise de inovare în beneficiul mediului academic, al IMM-urilor/sectorului privat și al sectorului public.

20. salută introducerea unui temei juridic care permite Comitetului pentru Siguranța Produselor de Consum al SUA să poarte negocieri cu UE în vederea încheierii unui acord care ar urma să îmbunătățească schimbul de informații privind produsele periculoase, accidentele și acțiunile corective întreprinse atât în statele membre ale UE, cât și în SUA;

21. consideră că reducerea speculațiilor pe piețele de mărfuri, care a reprezentat un factor în volatilitatea extremă a prețurilor alimentelor din ultimii ani, ar trebui să devină un subiect de dialog între cele două părți; reamintește, în acest context, necesitatea de a îi descuraja pe speculanți să utilizeze în mod selectiv („cherry picking”) diverse sisteme de reglementare și să creeze în continuare instabilitate prin intermediul unor mișcări speculative masive pe piețele de mărfuri; salută legislația Dodd-Frank, Reforma sectorului financiar și Legea privind protecția consumatorilor din SUA, și invită ambele părți să vizeze în continuare o mai mare transparență a piețelor și limitarea comportamentului speculativ;

22. salută inițiativa de introducere a aspectului privind cooperarea în domeniul investițiilor pe ordinea de zi a CET; își exprimă convingerea că existența unor criterii comune în ceea ce privește cooperarea și protecția în domeniul investițiilor ar contribui la obținerea unui echilibru mai durabil între drepturile investitorilor și responsabilitățile investitorilor față de obiectivele în materie de politici publice;

23. reamintește că numeroase bariere netarifare în calea comerțului și a investițiilor, pe care CET este chemat să le înlăture, își au originea în măsuri voite ale instituțiilor legislative menite să favorizeze obiective sociale, de sănătate, culturale și de mediu, și ca atare nu trebuie eliminate fără adoptarea unor acte legislative corespunzătoare;

24. reafirmă invitația pe care a adresat-o liderilor UE și ai SUA, precum și copreședinților CET, de a ține seama de rolul crucial al legislatorilor pentru succesul CET; îi îndeamnă să implice în totalitate și în mod direct reprezentanții DTL în cadrul CET, deoarece legislatorii împart cu ramurile lor executive responsabilitatea pentru punerea în execuție și supravegherea a numeroase decizii ale CET;

Stabilitatea financiară și arbitrajul de reglementare internațional

25. subliniază că riscul reprezentat de turbulențele financiare și monetare, de reducerea efectului de levier, precum și riscul unei noi crize a creditelor nu au dispărut; subliniază, în această privință, că sunt absolut necesare politici macroeconomice coordonate pentru a realiza o redresare economică globală durabilă;

26. subliniază importanța unei abordări coordonate între Comitetul european pentru risc sistemic, creat de curând, și Comitetul de supraveghere financiară pentru definirea, reglementarea și supravegherea instituțiilor financiare așa-numite „prea mari pentru a falimenta” (IFIS), cu scopul final de a avea o lume fără IFIS;

27. insistă asupra necesității punerii în aplicare a acordului Basel III, care să includă rate obligatorii pentru efectul de levier și suprataxele pe capital pentru instituțiile financiare sistemice, standarde de gestionare a lichidităților și plafoane pentru dividende și bonusuri acordate pentru asumarea de riscuri; subliniază faptul că punerea în aplicare a Basel III ar trebui să elimine în mod eficient structurile bilanțiere off-shore; regretă faptul că perioadele de tranziție prevăzute sunt prea lungi și majorările de capital insuficiente, având în vedere experiența dramatică și persistentă a crizei financiare;

28. subliniază că este esențială comparabilitatea standardelor de contabilitate, pentru menținerea unui nivel de concurență loială și asigurarea comparabilității datelor la nivel mondial; propune crearea unui organism public în domeniul standardelor internaționale de contabilitate care să fie controlat în mod democratic, depășind în special divergențele UE-SUA în ceea ce privește contabilitatea, precum și amenințarea la adresa stabilității financiare ce apare în urma acestor divergențe;

29. subliniază importanța unui schimb de informații eficient între autoritățile de reglementare din UE și SUA, în special cu privire la accesul autorităților de reglementare la depozitele de date referitoare la tranzacții privind instrumente derivate și informațiile privind capitalul și fluxurile de risc între bănci, întreprinderile de asigurare și pensii și fondurile de investiții pentru a monitoriza riscurile sistemice și a limita domeniul de aplicare și stimulentele pentru arbitrajul de reglementare;

30. subliniază că standardele de reglementare obținute într-o jurisdicție ar trebui să servească drept referință minimă pentru alte jurisdicții, conducând la o sporire constantă a calității în reglementarea financiară pe plan internațional, în special în ceea ce privește compensațiile cu instrumente derivate extrabursiere, reglementarea agențiilor de rating al creditelor, fondurile de investiții alternative, vânzările fără acoperire și swapurile pe risc de credit; în acest sens, își exprimă regretul în legătură cu decizia SUA de a exclude instrumentele derivate de pe piața valutară din domeniul de aplicare al reglementărilor sale privind compensațiile cu instrumente extrabursiere;

Drepturile fundamentale și protecția datelor

31. salută începerea, în martie 2011, a negocierilor referitoare la Acordul UE-SUA privind protecția datelor cu caracter personal în momentul transferării și prelucrării în scopul prevenirii, anchetării, identificării sau urmării penale a infracțiunilor, inclusiv infracțiunea de terorism, în cadrul cooperării polițienești și a cooperării judiciare în materie penală; speră ca negocierile să înregistreze progrese semnificative în viitorul apropiat; reamintește poziția sa privind acest acord exprimată în Rezoluția din 11 noiembrie 2010 referitoare la viitorul Summit UE-SUA și la Consiliul Economic Transatlantic și subliniază că un astfel de acord-cadru ar trebui să asigure un nivel ridicat de protecție a drepturilor fundamentale, stabilind standarde executorii și obligatorii din punct de vedere juridic privind protecția datelor și instituind mecanisme care să asigure aplicarea efectivă și practică a standardelor respective ;

32. invită administrația SUA, în lumina posibilelor tensiuni între Acordul privind comerțul cu produse contrafăcute (ACTA) și drepturile fundamentale stipulate în Constituția SUA, să lase decizia finală privind ratificarea ACTA de către SUA în seama legislatorului său;

33. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Congresului Statelor Unite ale Americii, copreședinților Dialogului transatlantic al legislatorilor, copreședinților Consiliului Economic Transatlantic, precum și secretariatului acestuia.