PROPUNERE DE REZOLUŢIE referitoare la concluziile reuniunii Consiliului European (30 ianuarie 2012) pe tema unui acord internațional privind o uniune a stabilității fiscale

31.1.2012

depusă pe baza declarațiilor Consiliului și Comisiei
în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură

Jürgen Klute, Jean-Luc Mélenchon, Miguel Portas, Nikolaos Chountis, Willy Meyer, Paul Murphy, Marisa Matias în numele Grupului GUE/NGL

B7‑0043/2012

Rezoluția Parlamentului European referitoare la concluziile reuniunii Consiliului European (30 ianuarie 2012) pe tema unui acord internațional privind o uniune a stabilității fiscale

Parlamentul European,

–   având în vedere comunicatul statelor membre ale zonei euro de la 30 ianuarie 2012,

–   având în vedere Tratatul internațional privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în cadrul uniunii economice și monetare,

A. întrucât măsurile decise de șefii de stat și de Consiliul UE nu vizează principalele cauze ale crizei, și anume încrederea excesivă în piețele financiare și discrepanțele macroeconomice din ce în ce mai mari din zona euro;

B.  întrucât, în ciuda efectelor sale devastatoare, dependența de piețele financiare s-a adâncit și mai mult de la izbucnirea crizei financiare; întrucât doar controlul public asupra băncilor și acordarea de credite cu dobânzi mici statelor membre de către BCE pot pune capăt acestei situații;

C. întrucât tratatul propus va elimina opțiunile de politică fiscală de care dispun guvernele alese democratic din statele membre și controlul democratic exercitat de popoarele din Europa, inclusiv de parlamentele naționale, și va institui un cadru permanent de austeritate;

D. întrucât deficitul de încredere a populației din statele membre ale UE față de instituțiile UE se adâncește în continuare, conducând la o criză de legitimitate pentru UE;

E.  întrucât procesul care a condus la acest acord nu a fost transparent, ignorându-se astfel controlul democratic care ar trebui în mod normal să caracterizeze orice reformă a Uniunii;

F.  întrucât guvernele din întreaga Europă au acceptat dictatele piețelor financiare și, prin urmare, și-au adaptat propunerile de politici în totalitate pentru a satisface piețele;

G. întrucât nicio schimbare majoră de politică a UE nu poate fi realizată fără implicarea deplină a UE și a parlamentelor naționale;

H. întrucât populația percepe din ce în ce mai puternic politicile UE ca reprezentând o amenințare la adresa bunăstării sale economice și sociale, o cauză de insecuritate din ce în ce mai mare în ceea ce privește locurile de muncă și veniturile, un promotor al inegalităților și al nedreptății și un obstacol în calea controlului democratic al populației asupra propriei vieți,

1.  consideră că măsurile preconizate de Consiliul European vor adânci criza mondială a capitalismului;

2.  reamintește complexitatea cauzelor principale ale actualelor crize ale datoriilor suverane, care nu vor fi rezolvate doar prin abordarea unică bazată pe reducerea cheltuielilor, sugerată în acest tratat;

3.  se opune Tratatului internațional privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în cadrul uniunii economice și monetare și modificărilor recente aduse arhitecturii UEM (guvernanță economică, semestrul european, Pactul euro plus); consideră că aceste modificări constituie cel mai reacționar, nedemocratic și extrem răspuns neoliberal la actuala criză;

4.  reamintește că factorii care au cauzat criza se referă, de exemplu, la liberalizarea industriilor cheie, la actualele dezechilibre de cont curent și la ratele divergente ale inflației care provin din dinamica inegală a costului unitar al muncii, precum și din imposibilitatea multor state membre de a impozita în mod eficace averea și întreprinderile mari;

5.  consideră, de asemenea, că proiectul de tratat internațional va instituționaliza austeritatea și va renunța la principiul egalității democratice în drepturi dintre cele 27 de state membre, ceea ce va duce, inevitabil, la agravarea crizei, va submina standardul de trai pentru majoritatea populației din UE, va adânci inegalitățile dintre statele membre și va crea diviziuni ce vor genera o UE cu mai multe viteze, punând în pericol nu doar existența monedei euro, ci poate chiar a UE în ansamblul său;

6.  reamintește că unele state membre beneficiază de criza datoriilor suverane, reiterează faptul că orientarea în materie de exporturi a unor state membre a contribuit puternic la o alocare deficitară a resurselor productive și la crearea de „bule” economice și cere acestor țări să aducă o contribuție mai importantă la soluționarea crizei; solicită statelor membre să introducă mecanisme bazate pe solidaritate și proporționalitate;

7.  regretă faptul că proiectul de tratat internațional privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în cadrul uniunii economice și monetare se concentrează pe aceleași instrumente care au condus la criză în loc să reorienteze dezvoltarea economică din UE 27 spre ocuparea forței de muncă (inclusiv locuri de muncă mai multe și mai bune), dezvoltarea socio-economică, coeziunea socială (în special lupta împotriva sărăciei, inegalitățile în materie de venit și șomaj) și protecția mediului;

8.  se opune introducerii unei noi norme care stabilește deficitul structural anual al statelor membre la 0,5% din PIB-ul nominal, deoarece acesta va conduce la austeritate permanentă și la continuarea declinului economic, alimentând cercul vicios al scăderii veniturilor bugetare și al creșterii datoriilor și se opune cu fermitate sancțiunilor și condițiilor pentru obținerea de asistență suplimentară;

9.  consideră în continuare că introducerea unui mecanism pentru reducerea datoriei cu a douăzecea parte pentru a ajunge la 60% din rata PIB, pe lângă faptul că este irealizabilă, va îngreuna eforturile guvernelor de a contribui la creșterea economiei naționale și de a ieși din criză;

10. solicită statelor membre să pună capăt transferului actual al averii din salarii în profituri, deoarece va conduce inevitabil la destabilizare economică și va cauza „bule” financiare;

11. reafirmă necesitatea unor măsuri ample și durabile de soluționare a crizei, cum ar fi introducerea unor acorduri de reeșalonare a datoriilor pentru economiile supraîndatorate, care să includă reducerea creanțelor, precum și investiții de stimulare a creșterii în economia ecologică, care să facă uz de capacitatea de creditare a Băncii Europene de Investiții;

12. are convingerea fermă că pentru reîntoarcerea la niște conturi publice echilibrate este necesară o abordare pe termen lung, care să includă impozitarea averilor, o taxă pe tranzacțiile financiare, combaterea fraudelor fiscale și a evaziunii fiscale, o intervenție adecvată a BCE, precum și controlul puternic asupra sectorului financiar;

13. consideră că angajamente de amploarea celor incluse în proiectul de tratat internațional impun o consultare cât mai largă posibil a popoarelor prin referendum, în conformitate cu reglementările naționale; insistă ca referendumurile în cauză să fie organizate fără intervenții politice din partea Comisiei Europene; consideră că guvernele statelor membre în care nu este posibilă organizarea unui referendum trebuie să dea poporului puterea de a decide cu privire la ratificarea acestui proiect de tratat prin consultare publică;

14. remarcă faptul că orice modificare a constituției irlandeze necesită un referendum și că, deoarece competențele bugetare sunt conferite prin constituție parlamentului și guvernului Irlandei, orice transfer al acestor competențe impune o modificare a constituției;

15. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și parlamentelor statelor membre.